Structuri textuale
1. Structura descriptivă
prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte, fenomene, peisaje etc., cu scopul de fixa
detaliile concrete care le caracterizează;
conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării.
folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii;
preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv);
prezența verbelor la prezent sau la imperfect;
prezența figurilor de stil.
2. Structura narativă:
prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și temporală;
urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de evenimente care au un deznodământ.
prezența unui narator: atotștiutor (o voce anonimă), implicat, subiectiv (personaj care
participă la acțiune) sau neimplicat, obiectiv (martor la eveniment);
relatare la persoana a III‐a (obiectiv) sau la persoana I (subiectiv).
Frecvența verbelor de mișcare / acțiune.
3. Structura dialogată:
reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care comunică unele cu celelalte;
permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora.
prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);
prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;
marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.
4. Structura argumentativă
are scopul de a convinge cititorii cu privire la un punct de vedere.
Are o structură specifică: ipoteza (problema pusă în discuție) ; argumentele care
susțin punctul de vedere (exemple, întâmplări); concluzia (reia, pe scurt, ipoteza)
Formule specifice: ,,În opinia mea”/ ,,consider că”; ,,În primul rând”/ ,,În al doilea
rând”/ ,,Pe de o parte”/ ,,Pe de altă parte”; ,,Așadar” / ,,În concluzie”
5. Structura explicativă – discurs informativ / aduce un bagaj de cunoștințe
oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;
oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;
răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.
prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca: mai întâi, apoi, în cele din urmă, în
consecință, astfel, pentru că, deoarece, fiindcă etc.
utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare,
comparare, reformulare etc.