Pentru cresterea mobilitati si autocontrolului aparatului fonoarticulator

In fata unei oglinzi sau asezati fata in fata, la o masuta sau pe covor,
in pat faceti prima data incalzirea guritei.
Pentru relaxarea si antrenarea maxilarului si a buzelor exista o serie de
jocuri, majoritatea distractive pentru copil si care pot fi repetate in diferite
forme ori de cate ori este nevoie. De preferat inainte de pronuntia unor
silabe, cuvinte propozitii.

Ne putem inchipui ca suntem papusele la teatrul de papusi. Stam in fata

oglinzii si chiar putem folosi atingerea gurii ei sau atingerea noastra si a ei in
paralel sau ungerea cu ciocolata sau o acadea (pentru a o face sa ridice
limba sau sa linga):

1. cascam gura mare de mirare

2. zambim, apoi radem cu gura larg deschisa
3. facem gurita trista
4. rotunjim buzele ca la sunetul "O"
5. cascam de parca ne este somn
6. buzele devin grele, din ce in ce mai grele si adorm
7. gurita se inchide relaxata, moale, linistita
8. apoi, incepem sa sforaim ca bunicul: tragem aer zgomotos pe gura si il
dam afara puternic, fluturand buzele (facand zgomotul PRRRR!)

Gimnastica pentru pestisori

- deschidem si inchidem gura ca un pestisor in apa, de cateva ori

Rumegatul vacutei:
- plimbam maxilarul in cercuri, dinspre stanga spre dreapta sau dinspre
dreapta spre stanga, prefacandu-ne ca mestecam iarba (de cateva ori)

Gurita care danseaza:

- plimbam maxilarul mobil in stanga si in dreapta (se poate si pe un ritm
muzical)
- ridicam si coboram maxilarul (la fel, pe muzica daca vreti)
- scoatem dintii de jos, peste buza de sus
- scoatem dintii de sus peste buza de jos.

1
Gimnastica buzelor:
- mişcări de ţuguiere a buzelor ;
-mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mişcări de rotunjire a buzelor ;
-mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon,
morişcă ;
-miscari de aburire a oglinzii (in cazul acesta a unei oglinzi mici, de
buzunar);
- sugem buzele inauntru, acoperindu-ne dintisorii cu ele (gura de babuta);
- facem gurita de pasarica: sugem obrajii in interior cat putem de mult si
miscam buzele ca pe un cioc;
- mimam pupici;
- strangem buzele de parca am refuza o pastila amara;
- facem botic de ratusca: buzele moi, late, iesite in afara, ca un cioc de rata.

Pentru limba:

- limba ascutita ca o sageata

- lata ca o lopata
- dusa sus-jos, la vedere, peste buze
- dusa sus-jos in gura, in spatele dintilor de sus si de jos, pe rand
- pendulata intre colturile gurii
- facuta cupa sau lingurita
- lipirea limbii de cerul gurii si deprinderea cu plescait
- miscari circulare ale limbii pe dinti si pe buze (cum se linge pisicuta)
- scos limba afara cat mai lata
- scos limba afara cat mai ascutita
- chiar si alte idei pot fi folositoare. (v-aş recomanda gimnastică
fonoarticulatorie în imagini, ca în cele de mai jos sau puteti achiziţiona un
material de aici: [Link]
fonoarticulatorie/)
Sau youtube: ejercicios oral motores diarios - YouTube
Logopedie. Exercitii pentru articularea corecta a sunetului “R” - YouTube
Logopedie. Pronunția sunetelor S, Ș, R. - YouTube

2
3
4
5
6
Puteti selecta diferite miscari, in oricare ordine, din fiecare listuta, nu
trebuiesc facute toate odata.

Pentru cresterea capacitatii respiratorii si imbunatatirea controlului

respirator este important sa sufle in cat mai multe moduri. Jucariile de suflat
sunt de multe feluri in zilele noastre si cam oricare e utilizabila. Va dau spre
ajutor cateva exemple folosite de mine: sticlute cu substanta de facut
baloane (din acelea mici si ieftine pentru suflat cu gura prin cerculet), suflat
de bucati de hartie, vata, material, polistiren, suflat de mingiute de ping-
pong etc. (orice e usor si face mizerie mai putina), suflat in lumanari pentru
a le stinge, suflat in morisca de hartie sau de plastic, usoara, suflat in fluier
(acesta e cam galagios, unii copii il prefera, altii il resping total), suflat cu
paiul intr-un pahar cu apa pe jumatate plin (facem „broscute” in pahar),
luati un pahar transparent de plastic cu capac transparent, faceti-i o mica
gaura la fund in care sa incapa un pai prin care sa sufle, iar in pahar puneti
pufuleti colorati de vata sau hartiute colorate mici, orice e usor observabil, si
apoi puneti-i sa sufle prin pai, in pahar sa tulbure bucatelele colorate) si
practic orice alte idei ce contin suflat mai aveti. Provocarea este sa schimbati
ritmul in care suflati, forta cu care suflati si durata suflului, in asa fel incat sa
poata dobandi in timp capacitatea de a diferentia intre un expir prelungit si
unul scurt, intre un expir puternic si unul slab etc. Ideal este ca, in timp, sa
invete sa umfle baloane singuri.
FOARTE IMPORTANT la exercitiile de suflat este sa incepeti prin a
trage aerul pe nas (inspiratia nazala e cea recomandata in vorbire) si sa il
expirati pe gura. Puteti sa faceti jocuri in care schimbati in inversul acestei
recomandari pentru o mai buna constientizare a diferentei intre cele doua
tipuri de respiratie, axandu-va pe cea corecta, evident.
Usor, usor, in functie de ritmul in care vedeti ca evolueaza, puteti trece
si la expirul verbal. Acesta implica suflarea in jucarie cu ajutorul rostirii unor
sunete articulate cu multa forta, impingand aerul puternic, de exemplu Ş sau
J. Apoi, dupa o vreme, puteti folosi silabe, de exemplu ŞU, SU, ŢU, JU, LU,
RU etc. pentru a sufla mingiuta de ping-pong.

7
 Pentru antrenarea auzului fonematic (specific suneteleor articulate
umane)
Folositi-va de orice zgomot din mediul lor si imitati-l, apoi rugati-i si pe
ei sa il imite impreuna cu dumneavoastra. (Ex. : „Puf! A cazut jucaria de
plus!”, „Poc! Poc! Poc! Face bila pe parchet.” „Şşşş” face foaia de hârtie”
Etc.) Zgomotul ploii, vantului, animalelor toate pot fi imitate si provoaca
distractie si buna dispozitie copiilor. De multe ori copilul imita instinctiv si nu
este necesar sa il rugati explicit sa faca aceasta. Daca totusi nu vine de la
sine, atrageti-le ca intr-un joc care nu va face altceva decat sa aprofundeze
relatia de afectiune dintre dumneavoastra. (ex. faceţi ca şarpele).
Puteti sa faceti joculete de imitatie a sunetelor din casa, de exemplu:
cing! cing! – zgomot de chei si chiar le zornaiti, aproximand apoi cu vocea
cam cum se aud. E important ca ei sa le asculte, sa invete sa le diferentieze
si sa le recunoasca corect (macar o parte dintre ele, cele mai importante si
comune) si sa le poata imita (chiar daca nu perfect, incurajati-i, e important
sa intre in joc – inceputul stimularii e sa gaseasca o atractie, o placere in
asta).

Imitaţia activă – atenţia auditivă şi auzul fonematic

Recomand sa incepeti cu sunetele rostite cu ajutorul buzelor: P, B, M,

N, F, V (la care este usor sa vada pronuntia clar, fiindca este externa) apoi
puteti continua cu sunete rostite cu limba dusa la dintii de sus - T, D si de
jos – S, Z. Fiindca pe majoritatea sunetelor le spun deja, puteti lucra
concomitent si la o mai buna diferentiere a lor. De exemplu, puteti repeta
silabe scurte, asemanatoare: MA, MA - MA, MA – MA - MA, MA - MA - MA -
MA, de la o rostire, treptat, pana la 4 rostiri (ca pentru un cuvant mai lung,
cu 4 silabe).
Apoi, separat, faceti repetitii pentru: PA, BA, MA, NA, DA, TA, SA, ZA,
ŢA, LA, RA dupa acelasi model crescator. Activitatile de rostire trebuie
asociate cu mici miscari, de exemplu batai din palme (asa antrenam si
ritmul) sau sarituri sau aruncatul unei mingiute de la unul la altul, „Cand am
mingiuta spun eu, cand ai mingiuta spui tu.”

Pentru sunetele L şi R limba trebuie sa se poată ridica şi lăţi în aşa fel

încât să se poată sprijini pe lateral pe dinţii de sus. La sunetul L marginile
limbii stau aşezate pe dintii laterali de sus, iar vârful limbii stă lipit de cerul

8
gurii, în spatele dinţilor din faţă-sus. Pentru sunetul R, marginile limbii stau
aşezate pe dintii laterali de sus, iar vârful limbii este liber şi relaxat (adică
moale), putând vibra atunci când trimitem un jet puternic de aer spre el.
Pentru pronunţia sunetului R este foarte important ca sunetul L să fie
pronunţat de copil în toate cuvintele, în toate combinaţiile cu celelalte sunete
existente. Ultimele combinaţii care apar cu sunetul L sunt grupurile de
consoane: GL, (ca în glob), CL (ca în clovn, clătită), BL (ca în bloc), TL (ca în
atlas), PL (ca în ploaie, plimbare). Numai după ce s-a definitivat pronunţia
corectă a lui L în toate combinaţiile posibile, putem încerca să îl derivăm pe
R din sunetul L.
- Metoda 1 - limba merge sus, ca la L şi apoi copilul încearcă să
pronunţe TL, TL de mai multe ori, cât mai rapid;
- Metoda 2 – Ridicăm limba cu vârful peste dinţii de sus, din mijloc,
ca pentru a-l pronunţa pe L şi apoi trecem cu vârful limbii foarte
repede din faţa în spatele dinţilor de sus (ăncepe să se audă un fel
de L/R alternativ);
- Metoda 3 – copilul îşi umple obrajii cu aer şi încearcă să spună,
împingând aer mult şi cu forţă către buze şi limbă, BR, BR, apoi
BRAVO, BRAD, BRÂNZĂ etc.;
- Metoda 4 – Copilul pronunţă L repetat în timp ce mişcă mandibula
(partea de jos a maxilarului) de la stânga la dreapta continuu.

După ce reuşeşte să pronunţe sunetul R controlat, de mai multe ori,

putem sa mergem spre consolidare, adică să îl introducem în silabe
directe (RA), silabe inverse (AR), logatomi (RAL, LAR) şi apoi în
cuvinte, propoziţii, poezii. În linkul ce urmează aveşi suficient material
pentru fiecare literă ţintă, material structurat după etapele pe care ar
trebui să le parcurgeţi. Nu uitaţi, 5-8 minute de exerciţiu pe zi pot face
minuni!
[Link] - Fisele Logopedice ([Link])

Acestea fiind spuse, va doresc succes si impliniri!

Logoped şi Psiholog Autonom în Psihopedagogie Specială

Mișcov Alexandra

alexandramiscov@[Link]

0726.124.408
9