LICEUL TEHNOLOGIC “DIMITRIE LEONIDA” IASI

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA CALIFICĂRII

PROFESIONALE

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN INSTALAȚII ELECTRICE

COORDONATOR: ELEVA:

PROF. AMELIA CISMAN

2024
 CUPRINS
ARGUMENT

[Link] DE FUNCTIONARE ALE TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

[Link] ELECTRIC

[Link] MONOFAZAT

[Link] TRANSFORMATORULUI IN GOL

[Link] TRANSFORMATORULUI IN SARCINA

[Link] TRANSFORMATORULUI IN SCURTCIRCUIT

[Link] EXTERNA A TRANSFORMATORULUI

[Link] TRIFAZAT

[Link] DE CONEXIUNI ALE TRANSFORMATORULUI TRIFAZAT

[Link] IN PARALEL AL TRANSFORMATOARELOR

[Link]
[Link] CU TREI INFASURARI
[Link] PENTRU TRANSFORMAREA
NUMARULUI DE FAZE

[Link] DE MASURA
[Link] DE SUDURA
[Link] DINAMICE ALE TREANSFORMATORULUI ELECTRIC
II NORMATIVE-GENERALITATI
[Link] DE FUNCTIONARE
[Link] DE FUNCTIONARE
[Link] DE FUNCTIONARE IN GOL
[Link] DE FUNCTIONARE LA SCURTCIRCUIT
[Link] DE FUNCTIONARE IN SARCINA
III APLICATII

BIBLIOGRAFIE

2
 ARGUMENT

Lucrarea se intituleaza “Transformatoare electrice” si este structurata in trei parti. In prima

parte am prezentat Argumentul care este o prefata a acestei lucrari. In prima parte a capitolului al
doilea am prezentat transformatorul electric.
Transformatorul electric este un aparat de curent alternativ a carui functionare se bazeaza pe
legea inductiei electromagnetice, care transforma o putere electrica alternativa - putere primara de
anumiti parametri (U1, I1) - intr-o alta putere electrica alternativa - putere secundara cu parametri
schimbati (U2, I2), frecventa ramanand constanta. Un transformator este constituit dintr-un miez
feromagnetic pe care sunt montate doua sau mai multe infasurari izolate una de alta si fata de miez.
Dupa destinatie, transformatoarele electrice pot fi clasificate in: transformatoare electrice de putere;
transformatoare electrice cu destinatie speciala; autotransformatoare; transformatoare de masura;
transformatoare de pornire; transformatoare de mica putere; transformatoare in executie
antigrizutoasa(antiexploziva). Din punctul de vedere al numarului de faze pot fi monofazate sau
trifazate. Principalele elemente constructive ale transformatoarelor sunt miezul feromagnetic,
infasurarea primara si cea secundara.
In a doua parte a capitolului am prezentat regimurile de functionare ale transformatoarelor
electrice. Pentru a evidentia aspectele practice din cadrul teoriei transformatorului am prezentat
regimurile de functionare in gol, in scurtcircuit si in sarcina considerand numai regimurile permanente
de lucru.
Regimul de functionare in gol apare cand la bornele infasurarii secundare nu este conectat nici
un consummator. Tensiunea din primar se masoara cu voltmetrul , curentul cu ampermetrul
A si puterea absorbita cu wattmetrul W, iar in secundar, tensiunea cu voltmetrul . Transformatorul
se alimenteaza cu o tensiune variabila intre 0 si1,15 , unde reprezinta tensiunea
nominala a infasurarii primare. Cu datele masurate se constituie un tabel.
Regimul de functionare in scurtcircuit se obtine cand bornele secundarului se conecteaza in
scurtcircuit, valoarea impedantei circuitului de sarcina fiind Z = 0. In acest caz, alimentarea infasurarii
primare se face la o tensiune mult mai mica decat tensiunea nominala primara. In cazul in care
infasurarea este scurtcircuitata, iar infasurarea primara este alimentata la tensiunea nominala, regimul
de scurtcircuit reprezinta un regim de avarie caracterizat prin curenti foarte mari.
Regimul de functionare in sarcina se realizeaza atunci cand primarul este alimentat de la
tensiunea , iar impedanta de sarcina . In aceste conditii
intereseaza modul cum variaza curentii si si tensiunea la sarcina variabila. La functionarea
in sarcina a transformatorului prezinta importanta urmatoarele caracteristici: variatia tensiunii
secundare in functie de sarcina; caracteristica randamentului reprezinta dependenta
sau in conditiile in care si si se determina pe baza rezultatelor
obtinute la incercarile de functionare in gol si in scurtcircuit.

In finalul lucrarii am prezentat Bibliografia care contine manualele de specialitate din care am
preluat materialul necesar pentru realizarea acestei lucrari.

3
 I REGIMURILE DE FUNCTIONARE ALE TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
I.1 TRANSFORMATORUL ELECTRIC
La baza functionarii transformatorului electric sta fenomenul inductiei electromagnetice; din
acest motiv este necesara obtinerea câmpurilor magnetice intense cu ajutorul miezurilor din fier, pe
care se afla înfasurarile electrice realizate din conductoare de cupru, aluminiu sau aliaje. Principalele
elemente constructive ale transformatorului electric sunt: - miezul de fier; - înfasurarile; - carcasa; -
rezervorul de ulei; - releul de gaze; - izolatorii de trecere. Miezul de fier reprezinta circuitul magnetic
al transformatorului prin care se închid cu usurinta liniile câmpului magnetic produs de curentii
electrici alternativi care strabat înfasurarile. Miezul de fier se realizeaza din foi de tabla din otel de
transformator1 izolate între ele cu lac izolant sau cu oxizi ceramici. Aceste foi de tabla poarta
denumirea de tole. Pentru a obtine miezul de fier aceste tole se împacheteaza în sistemul tesut pentru a
micsora spatiile de aer, deci pentru a micsora reluctanta circuitului magnetic. În figura l.l se reprezinta
modul de asezare a tolelor prin reprezentarea a doua tole consecutive la împachetat. Figura 1.1 Partile
din miezul feromagnetic pe care se aseaza înfasurarile se numesc coloane, iar portiunile de miez care
închid circuitul magnetic al coloanelor se numesc juguri. Dupa dispunerea coloanelor si a jugurilor se
disting doua constructii de baza ale miezului: cu coloane (figura 1.2a) si, mai rar, în manta (figura
1.2b). Sectiunea transversala a coloanelor si jugurilor poate avea o forma patrata sau mai frecvent de
poligon în trepte înscris într-un cerc (figura 1.3), sectiunea jugului realizându-se cu (5 ¸ 15)% mai
mare decât cea a coloanei, în scopul reducerii curentului si a pierderilor de mers în gol ale
transformatorului. Strângerea pachetului de tole ce formeaza miezul feromagnetic se face în cazul
transformatoarelor de mica putere cu ajutorul unor cilindri izolanti ce îmbraca coloanele, folosind
suruburi sau nituri nemagnetice, iar în cazul transformatoarelor de mare putere cu ajutorul unor
buloane, piese profilate si tiranti izolate fata de tole.

a)

4
 b)
Figura
1.2

Figura 1.3

La transformatoarele de mare putere se practica în coloane canale de racire paralele sau

perpendiculare pe planul tolelor, prin care va circula agentul de racire (aer, ulei de transformator),
facilitând astfel eliminarea caldurii dezvoltate ca urmare a pierderilor în fier. Izolarea tolelor cu lac
izolant sau oxizi ceramici conduce la diminuarea curentilor turbionari ce se induc în miez, si care,
dupa cum se stie, transforma energia electrica în energie termica dezvoltata în miezul feromagnetic.
Înfasurarile transformatorului se realizeaza din materiale conductoare (Cu, Al sau aliaje).
Înfasurarile sunt circuite în care se induc tensiuni electromotoare atât de inductie proprie
(autoinductie) cât si de inductie mutuala.
Dupa pozitia reciproca a celor doua înfasurari (primara si secundara) se deosebesc doua
tipuri de înfasurari:
 înfasurari concentrice, mai exact înfasurari cilindrice coaxiale, înfasurarea de joasa

tensiune fiind de diametru mai mic, iar înfasurarea de înalta tensiune înconjurând pe cea
de joasa tensiune, cele doua înfasurari extinzând u-se pe toata înaltimea coloanei.
 înfasurari alternate, în care pe înaltimea unei coloane alterneaza parti (galeti) din

înfasurarea de joasa tensiune cu parti (galeti) din înfasurarea de înalta tensiune (figura
1.5). Înfasurarea alternata sau în galeti se foloseste la transformatoarele de putere mare si
tensiuni ridicate. Acest tip de înfasurari are însa o mai restrânsa utilizare datorita
tehnologiei de fabricatie complicate.

5
 Figura 1.4 Figura 1.5

Înfasurarile constau din spire circulare realizate din conductoare de cupru sau aluminiu
izolate cu email, rasini sintetice, fibra de sticla etc. Înfasurarile se izoleaza între ele (prin zone de
aer sau straturi izolatoare din diferite materiale – prespan, polivinil etc.) si fata de coloane si juguri.

Carcasa sau cuva transformatorului. Din punctul de vedere al modului de racire,

transformatoarele se împart în urmatoarele categorii:
 transformatoare uscate, cu racire naturala sau artificiala la care înfasurarile se afla în aer

liber (pentru puteri sub 1 kVA);

 transformatoare în ulei cu racire naturala, la care miezul magnetic si înfasurarile sunt

scufundate într-o cuva umpluta cu ulei (pentru puteri uzuale 11000 kVA);
 transformatoare în ulei cu racire artificiala în exterior cu aer sau cu circulatie artificiala
si racire a uleiului (pentru puteri foarte mari);
Cuva se realizeaza din tabla de otel (figura 1.6) neteda sau ondulata (pentru marirea
suprafetei de racire) si serveste la sustinerea agentului de racire si la protejarea transformatorului
fata de influentele mediului înconjurator. La transformatoarele de puteri mari si foarte mari cuva
este prevazuta cu tevi prin care circula agentul de racire sau cu radiatoare.

6
Figura 1.6

Rezervorul de ulei (conservatorul). Uleiul din cuva joaca un rol important atât prin calitatile
izolatoare mai bune decât ale aerului, cât si prin îmbunatatirea racirii înfasurarilor. Pentru asigurarea
permanenta a umplerii cuvei cu ulei, pe capacul cuvei se afla un vas umplut în parte, de asemenea cu
ulei, care preia totodata si variatiile de volum ale uleiului datorita variatiei temperaturii de functionare.
Acest vas se numeste rezervor sau conservator de ulei (figura 1.6).

Releul de gaze, serveste la protectia transformatorului în caz de avarie (scurtcircuit,

strapungeri între spire, suprasarcini de durata mare, etc.) Acest aparat este montat pe teava care leaga
rezervorul de ulei cu carcasa (figura 1.6) si functioneaza pe baza gazelor degajate în ulei atunci
când apare o energie termica importanta (ca urmare a unor situatii anormale de functionare). Dupa
cum se vede (figura 1.6) plutitorul P coboara atunci când nivelul fluidului scade sub actiunea
presiunii gazelor. Astfel se închide circuitul de comanda a întrerupatorului automat care la rândul sau
decupleaza transformatorul de la reteaua de alimentare.
Izolatorii de trecere, servesc la izolarea electrica a înfasurarilor si a retelei exterioare fata de
cuva transformatorului (figura 1.6). Acestia se realizeaza din portelan, având forme si dimensiuni
care depind de tensiunea de functionare a înfasurarii pe care o deserveste.

7
 I.2 TRANSFORMATORUL MONOFAZAT
Pentru prezentarea teoriei transformatorului este necesara stabilirea conventiei de asociere a
sensurilor de referinta a curentilor si tensiunilor la borne. Pentru aceasta consideram un
transformator cu doua înfasurari (reprezentate pe coloane diferite pentru claritatea expunerii - figura
1.9): o înfasurare care primeste energie electrica de curent alternativ, numita înfasurare primara,
ale carei marimi, purtând indicele "1" se numesc marimi primare si o înfasurare care cedeaza
energie de curent alternativ transformata, numita înfasurare secundara, ale carei marimi purtând
indicele "2" se numesc marimi secundare.
Prezentarea functionarii si a teoriei transformatorului monofazat este structurata pe cele trei
regimuri de functionare: mers în gol, sarcina si scurtcircuit.
Teoria transformatorului real se prezinta în mod gradual introducându-se unele ipoteze
simplificatoare la care apoi se poate renunta pentru a ne putea apropia de cazul real. Astfel se
introduce notiunea de transformator ideal care se refera la un transformator ce are un cuplaj
magnetic perfect (fara câmp magnetic de dispersie) rezistentele termice ale celor doua înfasurari se
considera nule (R1 = R 2 =
deci, nu avem pierderi Joule si de asemenea, pierderile în fierul
0)

transformatorului (datorita curentilor turbionari si histerezisului) se considera nule.

Miezul de fier sub actiunea câmpului magnetic se considera nesaturat, punctul de

functionare pe caracteristica de magnetizare - corespunzator fluxului maxim - este pe portiunea
liniara (punctul N din figura 1.8) foarte aproape de cotul curbei.
În aceasta ipoteza daca tensiunea aplicata primarului de la retea este sinusoidala, curentul de
mers în gol va fi sinusoidal ca si fluxurile prin miez ceea ce ne va permite sa trecem marimile
sinusoidale de timp în complex.

Figura 1.

8
 I.2.1 FUNCTIONAREA TRANSFORMATORULUI IN GOL

În acest regim de functionare, impedanta la bornele secundarului (de sarcina) Z   iar

curentul secundar i2  0, deci înfasurarea secundara nu este strabatuta de curent.

Figura 1.9

Deoarece în secundar nu se transfera energie i 20  0 întreaga energie absorbita de primar de

la retea serveste la crearea câmpului magnetic din miez si cel de dispersie (energie reactiva) si la
acoperirea pierderilor Joule din primar (energie activa). Experienta arata ca intensitatea curentului
primar de mers în gol este mult mai mica decât intensitatea curentului primar nominal

I10  2 10 %I1n 

Bilantul de puteri active la mersul în gol va fi:

1
P  PFe  PCu ,
10
în care:

 P10 - puterea activa absorbita în primar de la retea;

 PFe - sunt pierderile în fierul transformatorului compuse din pierderile datorate curentilor

turbionari PT si pierderile datorate histerezisului

magnetic P PH  PT  PH)

H
 PCu1 - sunt pierderile prin efect termic (Joule) din cuprul înfasurarii primare de rezistent

9
10
 I.2.2 FUNCTIONAREA TRANSFORMATORULUI IN SARCINA

În acest regim de functionare, la bornele înfasurarii secundare se afla conectata o impedanta

de sarcina Z prin care va circula curentul secundar

i2 (figura 1.10). Energia electrica furnizataprimarului de catre reteaua de alimentare este transmisa
pe cale electromagnetica secundarului (impedantei de sarcina Z).

Figura 1.12Transformatorul funcţionează în sarcină, atunci când el absoarbe din reţeaua de

alimentare o anumită putere pe care o tansferă sarcinii.

Dacă la înfăşurarea secundară se racordează un receptor de energie, de exemplu o întreprindere (fig.),

prin această înfăşurare va circula un curent i2 proporţional cu sarcina.
Acţiunea acestui curent este de a se opune curentului de magnetizare i0, deci de a slăbi liniile de flux
din miezul de fier şi, odată cu aceasta, şi forţa contraelectromotoare e1. rezultatul este că
transformatorul absoarbe de la reţeaua de alimentare, pe lângă i0, un curent adiţional i1. Acest curent
i1 capătă în acest moment valoarea necesară pentru ca să echilibreze cererea de curent i2 din
secundar.
De asemenea, se poate spune că puterea absorbită de transformator de la reţea se reglează în
mod automat dupa puterea pe care acesta o debitează în reţeaua racordată la înfăşurarea secundară.
Faptul că fluxul corespunzător unei tensiuni U1 rămâne practic constant, când sarcina variază,
constituie o proprietate fundamentaă a transformatorului.
Când transformatorul este pus in sarcină, curenţii care parcurg înfăşurările primară şi
secundară produc pierderi prin efect Joule-Lenz. Aceste pierderi, numite şi pierderi în cupru, produc
încălzirea înfăşurărilor.
Căderea de tensiune în sarcină. La funcţionarea transformatorului în sarcină apare fenomenul
dispersiunii sau al scăpărilor de flux. Acest fenomen constă în faptul că nu întreg fluxul străbate
ambele înfăşurări, folosind ca drum numai fierul. O parte din flux – fluxul de scăpări – iese pe la
capătul înfăşurării şi se întoarce prin aer (fig.), intrând în aceeaşi înfăşurare pe la celălalt capăt. Acest
fapt se petrece la ambele înfăşurări.
Ca urmare, la transformatorul în sarcină, tensiunea U2 de la bornele secundarului va scădea.
11
De asemenea, curentul primar şi cel secundar, datorită rezistenţelor ohmice ale înfăşurărilor, vor
produce căderi de tensiune.

Din cele arătate mai sus rezultă că, la funcţionarea transformatorului în sarcină, raportul dintre
tensiunile primară şi secundară nu mai este egal cu raportul de transformare la mersul în gol.

Pentru cazul transformatorului care funcţionează în sarcină, în sensul că la bornele primarului se

aplică tensiunea u1 de la o reţea de alimentare, iar la bornele înfăşurării secundare este conectat un
receptor (consumator) de curent alternativ, procesele fizice sunt, în principal, următoarele: circuitul
secundar fiind închis printr-un consumator oarecare, rezistiv sau rezistiv - reactiv, t.e.m. produce în el
un curent de intensitate i2. Acest curent produce la rândul său un flux Φ2 care conform legii lui Lenz
este de sens contrar fluxului creat de curentul primar, denumit flux de regim Φ1. Având în vedere
faptul că transferul de putere din primar în secundar (realizat prin cuplaj magnetic) face să apară o
serie de pierderi de natură electrică şi magnetică (prin efect Joule în înfăşurări şi pierderi prin curenţi
turbionari şi histerezis în miezul de fier) valoarea maximă a fluxului Φ2 este mai mică decât valoarea
maximă a lui Φ1 . Diferenţa celor două fluxuri constituie fluxul principal prin transformator şi este
practic egal cu fluxul Φ = Φm cos ωt produs de curentul primar la mersul în gol al transformatorului:
Φ = Φ1 - Φ2 = Φm cos ωt. La o creştere a sarcinii, valoarea maximă a lui Φ2 creşte şi are ca efect
tendinţa de scădere a fluxului principal Φ .

12
 I.2.3 FUNCTIONAREA TRANSFORMATORULUI IN SCURTCIRCUIT
În acest regim înfasurarea secundara este scurtcircuitata Z  0.

Daca s-ar alimenta primarul la tensiunea nominala, curentii prin cele doua înfasurari ar capata valori
mari care ar duce la arderea înfasurarilor. De aceea, pentru a putea realiza acest regim de functionare
se alimenteaza primarul la o tensiune redusa în asa fel încât curentii prin cele doua înfasurari sa aiba
valorile lor nominale. Aceasta tensiune poarta denumirea de tensiune de scurtcircuit a
transformatorului u1sc, fiind un parametru important al acestuia (doua sau mai multe transformatoare
nu pot functiona în paralel daca nu au aceeasi tensiune de scurtcircuit). Deoarece la functionarea în
scurtcircuit cele doua înfasurari sunt parcurse de curenti, acest regim este asemanator cu regimul în
sarcina cu particularitatile respective ( U 2  0, I10  0 )

Deoarece U1sc  U1n (figura 1.15).

Figura 1.15

După cum știți, în modul de încărcare secundar Transformatorul este pornit de rezistența
receptoarelor. În circuitul secundar, se stabilește un curent proporțional cu sarcina pe transformator.
Atunci când alimentați un număr mare de receptoare, nu este neobișnuit ca izolația să se
descompună. fire de conectare. Dacă în locurile de deteriorare a contactului de izolare a firelor care
alimentează receptoarele apare un mod numit scurtcircuit (k). dacă fire de conectaremergând din
bobină, închis undeva în punctele a și b, localizat la receptorul de energie (figura 1), atunci va exista
un scurtcircuit al înfășurării secundare a transformatorului. În acest mod, înfășurarea secundară va fi
scurtcircuitată. În același timp, va continua să primească energie de la înfășurarea primară și să o dea
circuitului secundar, care acum constă doar în înfășurarea și o parte a firelor de legătură. 1 -
înfășurare primară; 2 - înfășurare secundară; 3 - miez magnetic Figura 1 - Scurtcircuit la bornele
înfășurării secundare a transformatorului La prima vedere se pare că în timpul unui scurtcircuit
transformatorul trebuie să se prăbușească inevitabil, deoarece rezistența r 2 a firelor de înfășurare și de
conectare este de zeci de ori mai mică decât rezistența r a receptorului. Dacă presupunem că rezistența

13
de sarcină r este de cel puțin 100 ori mai mare decât r 2, atunci curentul de scurtcircuit I 2k trebuie să
fie de 100 de ori mai mare decât curentul I 2 în timpul funcționării normale a transformatorului.
Deoarece curentul primar crește de asemenea de 100 ori (I 1 ω 1 = I 2 ω 2), pierderile în înfășurările
transformatorului vor crește dramatic, și anume 100 de ori (I 2 r), adică de 10.000 de ori. În aceste
condiții, temperatura înfășurărilor în 1-2 secunde va ajunge la 500-600 ° C și vor fi arse rapid. În plus,
în timpul funcționării unui transformator, forțe mecanice există întotdeauna între înfășurările care tind
să împingă înfășurarea în direcții radiale și axiale. Aceste eforturi sunt proporționale cu produsul
curenților I 1 I 2 în înfășurări și dacă în timpul unui scurtcircuit fiecare dintre curenții I 1 și I 2 crește,
de exemplu, de 100 de ori, atunci eforturile vor crește de 10.000 de ori. În același timp, valoarea lor
va ajunge la sute de tone, iar înfășurările transformatorului se vor prăbuși instantaneu. Cu toate
acestea, în practică, acest lucru nu se întâmplă. Transformatoarele, de regulă, suportă scurtcircuitele la
intervale foarte scurte, până când protecția le deconectează de la rețea. În timpul unui scurtcircuit,
efectul unei rezistențe adiționale, care limitează curentul de scurtcircuit în bobine, se manifestă brusc.
Această rezistență este asociată cu fluxurile fluxului magnetic Φ P1 și Φ P2, care se separă de fluxul
principal Φ 0 și se închid fiecare în jurul unei părți a răsucirilor propriilor bobinaje 1 sau 2.
Experiența unui scurt-circuit este numită încercare a unui transformator cu o înfășurare
secundară scurtcircuitată și un curent nominal al înfășurării primare. Circuitul pentru efectuarea
experimentului de scurtcircuit. Experimentul este efectuat pentru a determina valoarea nominală a
curentului secundar, pierderile de putere în fire și scăderea tensiunii la rezistența internă a
transformatorului.

În cazul unui scurtcircuit al înfășurării secundare, curentul în el este limitat numai de rezistența
internă mică a acestei înfășurări. Prin urmare, chiar și cu valori relativ mici ale EMF E2, curentul I2
poate atinge valori periculoase, poate cauza supraîncălzirea bobinelor, insuficiența izolației și
defectarea transformatorului. Având în vedere acest lucru, experiența începe la tensiunea zero la
intrarea transformatorului, adică la. Apoi, creșteți treptat tensiunea înfășurării primare la valoarea la
care curentul înfășurării primare atinge valoarea nominală. În acest caz, curentul bobinei secundare,
măsurat prin ampermetrul A2, este considerat egal cu cel nominal. Tensiunea se numește tensiune de
scurtcircuit.
Mărimea tensiunii înfășurării primare în experiența scurt-circuitului este mică și se ridică la 5 10%
din valoarea nominală. Prin urmare, valoarea efectivă a EMF a înfășurării secundare E2 este de 2 5%.
Proporțional la valoarea EMF scade fluxul magnetic și, prin urmare, pierderea de putere în circuitul
magnetic - RS.

14
 I.2.4 CARACTERISTICA EXTERNA A TRANSFORMATORULUI

O importanta deosebita în functionarea transformatorului o are dependenta dintre tensiunea

U2 la bornele secundarului si curentul I2 debitat de acesta pe o sarcina exterioara Z. Uzual, aceasta

caracteristica se obtine experimental si poate avea una din formele reprezentate în figura 1.18,
dependente de natura sarcinii.

Caracteristica se traseaza la: U1  const . ; cos 2  const.

Figura 1.18 Figura 1.19

Dupa cum se remarca din figura, aceasta caracteristica este în general rigida. Rigiditatea se
exprima prin caderea relativa de tensiune:

u2 %  U20  U2 100.

(1.28)
U20

De regula, la transformatoarele de putere aceasta cadere de tensiune reprezinta câteva

procente din tensiunea nominala. Aceasta arata ca transformatorul de putere alimenteaza în
secundar consumatori la tensiune relativ constanta fata de variatia I2 .
curentului

15
 I.3. TRANSFORMATORUL TRIFAZAT
În principiu un transformator trifazat se poate obtine cu ajutorul a trei transformatoare
monofazate identice, ale caror înfasurari primare sunt conectate în stea (Y), sau triunghi (D) si ale
caror înfasurari secundare sunt conectate în stea (y), triunghi (d) sau zig- zag (z).

Figura 1.21

Obtinerea transformatorului trifazat cu ajutorul a trei transformatoare monofazate nu este

folosita în practica decât la unitatile de foarte mare putere, unde, din motive de gabarit nu se poate
construi un miez de fier unic care sa poata fi transportat la locul de montaj. Constructia curenta a
transformatoarelor trifazate se realizeaza cu ajutorul unui singur miez de fier cu trei coloane. La
aceasta solutie constructiva s-a ajuns facând urmatorul rationament: daca cele trei transformatoare
monofazate din figura 1.21 se aseaza cu miezurile de fier în planuri care fac între ele unghiuri de
120o (figura 1.22, a), atunci fluxul magnetic rezultant prin coloana centrala este nul:
0  A  B  C  0 (1.34)

aceasta, deoarece cei trei au acelasi modul si fac între ei unghiuri de 120o
 A , B ,C
fazori

16
Prin urmare se poate renunta la coloana centrala si se poate realiza constructia din figura
1.22, b.

Realizarea practica a miezului de fier din figura l.22, b este dificila, mai ales, din cauza
îmbinarii din punctul 0, si rezulta astfel un miez care ocupa un spatiu mare datorita amplasarii celor
trei coloane în planuri diferite. Tinând seama de aceste consideratii, în practica, se aseaza cele trei
coloane în acelasi plan obtinându-se forma constructiva curenta (figura 1.22, c).
În acest mod se obtine o nesimetrie magnetica care conduce la o nesimetrie a fluxurilor si
curentilor pe cele trei faze, nesimetrie care în majoritatea cazurilor nu este importanta.
Se poate, astfel, concluziona ca teoria transformatorului trifazat pe o faza este aceeasi cu cea
a transformatorului monofazat.

I.3.1 GRUPE DE CONEXIUNI ALE TRANSFORMATORULUI

TRIFAZAT

În cele ce urmeaza vom nota cu: A, B, C începuturile si cu X, Y, Z respectiv, sfârsiturile

înfasurarilor de faza din primar; a, b, c începuturile si x, y, z sfârsiturile înfasurarilor de faza din
secundar asa cum sunt notate în standarde. Înfasurarile trifazate primare sau secundare se pot
conecta în trei moduri diferite dupa cum urmeaza:
 conexiunea stea (Y pentru primar si y pentru secundar) este reprezentata în figura1.23,

a. Amintim ca, în acest caz tensiunea de linie este de 3 ori mai mare decât tensiunea

de faza, iar curentii de linie sunt egali cu cei din înfasurarile de faza;

 conexiunea triunghi (D pentru primar si d pentru secundar) este reprezentata în

figura1.23, b. De data aceasta, tensiunea de linie este egala cu tensiunea pe faza, iar

curentul de linie este de 3 ori mai mare decât curentul de faza;

 conexiunea zig-zag (z pentru secundar) este reprezentata în figura1.23, c.

17
 Înfasurarea are doua bobine fiecare cu N/ 2 spire inseriindu-se doua cate doua dar niciodata
de pe aceeasi coloana. În acest fel curentii circula în sensuri contrare prin cele doua jumatati ale
aceleasi înfasurari de faza. La conexiunea zig- zag relatiile dintre marimile de linie si cele de faza sunt
identice cu cele de la conexiunea stea.
Tensiunea de faza la conexiunea zig-zag se micsoreaza fata de tensiunea de faza la
conexiunea stea. Într-adevar examinând diagrama de fazori din figura 1.23, c se observa ca:
.

a) b)
c) Figura 1.23

Pentru a obtine aceeasi tensiune, numarul de spire la conexiunea zig- zag trebuie majorat de

1
=1,15 ori, deci un consum de cupru cu 15% mai mare decât la conexiunea stea.
0,86

Schema de conexiuni zig- zag se utilizeaza pe partea de joasa tensiune a transformatoarelor de

distributie pentru iluminat.
Tinând seama de cele trei moduri de conectare ale înfasurarilor de faza se obtin pentru
transformatorul trifazat sase tipuri de conexiuni: Y - y; Y - d; Y - z; D - y; D - d; D - z.
Aceste tipuri de conexiuni se grupeaza în grupe de conexiuni, care indica defazajul dintre

tensiunea de linie din primar multipli de 30 [Link] si tensiunea analoaga Uab , masurat în sens orar si
exprimat înSa analizam spre exemplificare situatia din figura 1.24 în care ambele înfasurari
sunt conectate în stea (Y - y). Presupunând ca înfasurarile au acelasi sens de înfasurare
construim

diagramele de tensiuni primare si secundare. Tensiunea Ua a fazei secundare a - x va fi în faza cu

18
 tensiunea UA a fazei primare cu care interactioneaza ca si cum ar forma un transformator monofazat

independent de celelalte faze. Considerând aceeasi succesiune a fazelor în primar si secundar se

obtin astfel cele doua stele de tensiuni primare si secundare. Urmarind defazajul între doua tensiuni
de linie analoage UAB si Uab , remarcam ca el este nul. Ne convingem de acest lucru deplasând prin

translatie steaua tensiunilor secundare pâna când punctul a coincide cu punctul A (pentru aceasta s-
a realizat legatura galvanica dintre cele doua borne). Prin urmare, transformatorul Y - y considerat

apartine grupei 12. Un asemenea transformator se noteaza Yy - 12 sau Yy - 0. (defazajul 12* 30o

=360o fiind echivalent cu defazajul nul 0 * 30o = 0o ).

Figura 1.24 Figura 1.25

Daca la transformatorul Yy - 12 se schimba între ele începuturile cu sfârsiturile înfasurarilor

de faza secundare, atunci se obtine un transformator Yy - 6 (figura l.25). Într-adevar, tensiunile de

faza din secundar vor avea sensuri inversate si defazajul dintre UAB si Uab va fi 6 * 30o = 180o . Prin
schimbarea între ele a începuturilor cu sfârsiturile înfasurarii de faza secundare, se dubleaza numarul
de conexiuni ajungând la 12. Aceste tipuri se grupeaza în patru grupe de conexiuni: grupa 0 sau 12, 5,
6 si 11. Cele mai uzuale tipuri de conexiuni sunt:
 Yy - 12 pentru transformatoare de distributie;

 Dy - 5 pentru transformatoare coborâtoare pentru iluminat;

 Yd - 5 pentru transformatoare ridicatoare în centrale si statii;

 Yz - 5 pentru transformatoare coborâtoare de distributie.

19
 Înfasurarile conectate în stea sau zig- zag care au nulul scos la placa de borne se noteaza Y0 (

y 0 ) respective z0 . Precizarea tipului de conexiune prezinta o importanta practica deosebita

mai ales la functionarea în paralel a transformatoarelor, posibila doar când acestea apartin
aceleiasi grupe de conexiuni.

I.3.2 FUNCTIONAREA IN PARALEL AL TRANSFORMATOARELOR

În statiile si posturile de transformare, în scopul de a crea o rezerva de putere si, de asemenea, de

a tine seama de dezvoltarile ulterioare, se afla de obicei mai multe transformatoare care pot fi cuplate
în paralel pe aceeasi retea primara si secundara (figura 1.27).

Figura 1.27 Figura 1.28

Doua sau mai multe transformatoare pot functiona în paralel daca sunt îndeplinite
urmatoarele conditii:
-transformatoarele sa aiba acelasi raport de transformare;

-transformatoarele sa apartina aceleiasi grupe de conexiuni;

-tensiunile nominale de scurtcircuit sa fie egale;

1 1
-raportul puterilo r nominale sa fie maximum ÷
3 4

Nerespectarea oricarei din aceste conditii va conduce la aparitia unui curent de circulatie
între cele doua transformatoare care va încarca suplimentar unul dintre ele. În figura 1.28 s-a
reprezentat câte o singura faza a doua transformatoare functionând în paralel în situatia aparitiei
curentului de circulatie. Se observa ca acest curent nu circula prin sarcina si încarca suplimentar
înfasurarea primara a unuia dintre transformatoare.

20
 I.3.3 AUTOTRANSFORMATORUL
Autotransformatorul, numit si transformator în constructie economica are utilizari multiple
acolo unde se cere modificarea tensiunii în limite mai înguste (10  50)% când este preferat
transformatorului din punct de vedere economic.
Înfasurarile autotransformatorului atât cea primara cât si cea secundara, sunt plasate pe
aceeasi coloana a miezului feromagnetic si au o portiune comuna fiind conectate galvanic între ele
(figura 1.29). Astfel, energia electrica se transmite de la primar la secundar atât pe cale
electromagnetica (prin inductie), cât si pe cale electrica (prin contactul galvanic).
Autotransformatorul poate fi ridicator, când se alimenteaza pe la bornele A – X, sau, poate fi
coborâtor de tensiune, când se alimenteaza pe la bornele a – x (figura 1.29).

Utilizarea autotransformatorului este cu atât mai convenabila (consum redus de materiale

active - cupru si otel electrotehnic) cu cât raportul este mai apropiat de unitate, adica cu cât

U
tensiunea retelei de alimentare este schimbata mai [Link] exemplu pentru 1 = 0,8 , puterea de
calcul a unui autotransformator este 20% din puterea unui U 2 transformator obisnuit pentru aceeasi
putere totala transmisa.

În plus, micsorarea greutatii materialelor active conduce, desigur, si la micsorarea

pierderilor electrice si magnetice. De aceea, la aceeasi putere totala transmisa, randamentul
autotransformatorului este superior totdeauna randamentului transformatorului obisnuit.
Un alt avantaj al autotransformatorului este ca la aceeasi încarcare si acelasi factor de putere
al sarcinii, variatia tensiunii secundare este mai mica decât la transformatorul obisnuit.
Printre dezavantaje se numara:

 curentul de scurtcircuit mult mai mare decât al transformatorului echivalent;

21
  necesitatea realizarii unei izolatii a înfasurarii de joasa tensiune fata de masa dimensionata la
tensiunea înalta (fiind legata galvanic cu înfasurarea de înalta tensiune).
Un domeniu larg de aplicatii pentru autotransformatoare este acela al reglarii tensiunii.
Aceasta se realizeaza prin variatia numarului de spire secundare fie cu ajutorul unor comutatoare
speciale, fie cu ajutorul unui contact mobil care calca direct pe înfasurarea secundara dezizolata în
lungul unei fâsii exterioare. Aceste regulatoare se utilizeaza la puteri: S = 5kVA.

I.3.4 TRANSFORMATORUL CU TREI INFASURARI

La aceste transformatoare se obtin doua tensiuni distincte în secundar, ca urmare acesta se

compune din doua înfasurari care pot alimenta doua retele distincte ca valoare a tensiunii (exemplu:
doua linii de înalta tensiune alimentate de la un singur generator conectat în primar).
Transformatoarele cu trei înfasurari se utilizeaza si la puteri [Link] echivalenta ne arata
ca tensiunile din înfasurarile secundare sunt dependente prin caderea de tensiune din primar.
Puterea nominala a transformatorului cu trei înfasurari se considera a înfasurarii care asigura
transferul maxim de putere. Daca puterea din prima înfasurare se considera maxima S 1 (se alege ca
unitate (100%)), celelalte înfasurari pot avea puterile:

S1 % 100 100 100 100

S2 % 67 67 67 100
S3 % 33 67 100 100

Schemele de conexiuni la transformatoarele trifazate cu trei înfasurari utilizate sunt:

Y0 – Y0 – d – 12 – 1; Y0 – d – d – 11 – 12.

22
 I.3.5 TRANSFORMATOARE PENTRU TRANSFORMAREA
NUMARULUI DE FAZE
Exista situatii, în practica, când alimentarea receptoarelor necesita un numar de faze diferit ca
cel al retelei de alimentare.
Des întâlnite sunt transformatoarele pentru modificarea numarului de faze de la m = 3 la m= 6
sau m = 12 utilizate la instalatiile de alimentare a puntilor redresoare pentru ameliorarea nesimetriilor
introduse de redresoare ca si reducerea armonicilor de ordin superior. În figura 1.32 se reprezinta
schema de transformare a unui sistem trifazat în unul hexafazat unde se transforma sistemul trifazat în
stea în sistemul hexafazat în stea dubla.

Figura 1.32

23
 I.3.6 TRANSFORMATOARE DE MASURA
Transformatoarele de masura sunt destinate alimentarii unor aparate de masura (ampermetre,
voltmetre, wattmetre), în scopul adaptarii lor la marimile de masurat (tensiuni înalte, curenti intensi,
puteri mari). Ele se construiesc la puteri mici si pot fi de curent sau de tensiune.
Transformatoarele de curent, se folosesc pentru extinderea domeniului de masura al
ampermetrelor, wattmetrelor, contoarelor de energie electrica, etc. Ele sunt formate dintr-un miez
feromagnetic pe care sunt dispuse doua înfasurari: una cu spire putine de sectiune mare conectata în
serie cu circuitul al carui curent se masoara (uneori chiar conductorul circuitului joaca rolul acestei
înfasurari), reprezentând înfasurarea primara, cealalta cu spire multe, de sectiune mica conectata în
serie cu aparatul de masura, reprezentând înfasurarea secundara.
Deoarece impedanta aparatelor conectate în secundar este, în general, foarte mica
(impedanta ampermetrelor este de ordinul miliohmilor), transformatorul de curent functioneaza într-
un regim apropiat de cel de scurtcircuit. Din acest motiv functionarea în gol ar induce în secundar o
t.e.m. foarte mare care ar putea distruge izolatia înfasurarii secundare.

Figura 1.33 Figura 1.34

1
În afara acestei erori privind coeficientul de transformare, transformatorul de curentintroduce

si o eroare de unghi , reprezentând defazajul dintre fazorul I1 si fazorulI'.Aceasta eroare influenteaza

24
precizia masuratorii unor aparate ca: wattmetre, contoare, unele traductoare etc.

Deoarece eroarea de marime I creste odata cu cresterea impedantei sarcinii, pentru fiecare

transformator de curent se indica o anumita putere aparenta nominala, reprezentând puterea maxima
de sarcina pentru care transformatorul respecta clasa de precizie pentru care a fost construit: 0,2;
0,5; 1; 3; 5; 10; cifrele reprezentând eroarea de masura.
Dintre tipurile constructive se deosebesc: transformatorul de curent cu miez toroidal, cu
ajutorul caruia se pot efectua masuratori foarte precise si transformatoare de curent de tip cleste la
care conductorul al carui curent urmeaza a fi masurat joaca rolul înfasurarii primare.
Transformatoarele de curent masoara curenti de (5 15000)A , curentul nominal
standardizat fiind 5A.
Transformatoarele de tensiune se folosesc pentru largirea domeniului de masura al:
voltmetrelor, wattmetrelor, contoarelor.

Din punct de vedere constructiv el este similar unui transformator monofazat de mica putere,
în secundarul caruia se conecteaza aparatul de masura cu o impedanta foarte mare. Ca urmare,
curentul secundar fiind foarte redus, se poate aprecia ca transformatorul de tensiune lucreaza în
regim de gol.

Pentru micsorarea erorilor se urmareste micsorarea pierderilor din înfasurari prin utilizarea
unor densitati de curent reduse, si micsorarea dispersiilor prin asezarea relativa a înfasurarilor
precum si utilizarea de tole de calitate superioara în vederea reducerii curentului de magnetizare si a
pierderilor în fier.
Pe placuta transformatorului se înscrie puterea nominala a acestuia, reprezentând puterea
aparenta maxima la care poate fi încarcat transformatorul de tensiune fara ca erorile sale sa
depaseasca limitele claselor de precizie. Acestea pot fi: 0,2; 0,5; 1; 3; cifrele referindu-se la eroarea
de masura.
Tensiunea secundara nominala a acestor transformatoare este standardizata la 100V.

25
 I.3.7 TRANSFORMATOARE DE SUDURA
Transformatoarele de sudura sunt destinate alimentarii instalatiilor de sudura prin arc electric
si prin contact. Atât la amorsarea arcului electric cât si la stabilirea contactului metalelor ce se
sudeaza rezulta o importanta cadere de tensiune fata de regimul de mers în gol al transformatorului.
Daca s-ar utiliza transformatoare de constructie obisnuita, curentul secundar corespunzator
unei tensiuni în sarcina atât de redusa fata de tensiunea de gol, ar rezulta nepermis de mare datorita
rigiditatii mari a caracteristicii externe (figura 1.35). Pentru limitarea curentului la valori
acceptabile se impune realizarea unui transformator cu caracteristica externa moale (figura 1.36).

Figura l.35 Figura 1.36

Obtinerea unei caracteristici externe moi (înclinate), se realizeaza prin marirea caderii detensiune:

U 2  I 2  R 2  j X 2d .În practica se actioneaza asupra componentei reactive marind inductivitatea

de dispersie x2d prin urmatoarele procedee:

-asezarea primarului si secundarului pe coloane diferite

26
-sectionarea primarului si a secundarului

-utilizarea sutului magnetic

-montarea in serie cu secundarul a unei bobine cu reluctanta variabila

-utilizarea prizelor reglabile

Modificarea pozitiei suntului magnetic (figura 1.37) se face cu ajutorul unui surub actionat
de o roata aflata pe carcasa transformatorului. Se regleaza astfel aria comuna cu coloana, de
închidere a fluxului magnetic de dispersie prin sunt.

Modificarea pozitiei tronsonului miezului de fier (figura 1.38) în sensul modificarii

întrefierului  are ca efect variatia reactantei bobinei auxiliare înseriate în secundarul
transformatorului ducând la modificarea curentului I2 dupa preferinta. În functie de pozitia suntului

magnetic sau de va loarea întrefierului  se poate obtine o familie de caracteristici externe, ca în

figura 1.39.

Figura 1.37

Figura 1.38 Figura 1.39

27
 Transformatoarele de sudura reprezentând sarcini monofazate introduc nesimetrii în reteaua
trifazata. Pentru simetrizarea retelei trifazate se folosesc transformatoare trifazate de sudura cu mai
multe posturi.

I.3.8 REGIMURILE DINAMICE ALE TREANSFORMATORULUI

ELECTRIC
În afara de regimul permanent care este caracteristic transformatorului electric, acesta poate
functiona si în regimuri dinamice caracterizate prin trecerea de la un anumit regim permanent la alt
regim permanent asa cum ar fi conectarea transformatorului la retea în gol sau în sarcina sau când se
conecteaza în scurtcircuit.
Aceste regimuri dinamice sunt însotite de variatii de energie si deci de variatia unor marimi
electrice si magnetice care pot avea repercusiuni asupra retelei si a transformatorului. De asemenea,
aceste regimuri dinamice produc pierderi suplimentare.

Conectarea în gol a transformatorului

Sa presupunem ca înfasurarii primare i se aplica tensiunea u  U  sin  t  

10 1m
secundarul fiind deschis (figura l.40).

28
 II NORMATIVE-GENERALITATI
In publicatia CEI 34-1 din 1969 si STAS 1893-1972 s-a introdus notiunea de serviciu tip,
iar vechea notiune de regim al unei masini electrice a fost precizata in mod
corespunzator. Regimul este precizat prin ansamblul valorilor numerice ale marimilor electrice
si mecanice ce caracterizeaza functionarea unei masini electrice. Regimul nominal este acela in
care ansamblul valorilor numerice coincide cu valorile nominale ale marimilor caracteristice.

Serviciul este precizat prin succesiunea si durata de mentinere a regimurilor, inclusiv

mersul in gol sau repausul. Serviciul nominal este precizat prin valorile numerice ale marimilor
electrice si mecanice, impreuna cu tipul lor de mentinere si cu ordinea lor de succesiune
stabilite de catre producator. Regimul nominal de functionare caracteristic serviciului nominal
se caracterizeaza prin datele nominale inscrise pe tablita indicatoare fixata pe transformator la
un loc vizibil si usor accesibil. Functionarea in regim nominal este fixata de urmatoarele marimi
nominale: putere, tensiune primara si secundara, raportul de transformare intre tensiunea
primara si secundara la mersul in gol, curentii, tensiunea de scurtcircuit, frecventa, toate in
conditiile nominale de racire ale transformatorului. Puterea nominala a transformatorului este
puterea aparenta la bornele circuitului secundar pentru care nu sunt depasite in limitele de
incalzire prevazute de standard. Se exprima in kVA. Tensiunea nominala primara este tensiunea
aplicata la bornele infasurarii primare, in regim nominal de functionare. Tensiunea nominala
secundara reprezinta tensiunea la bornele infasurarii secundare atunci cand transformatorul
functioneaza in gol, iar la bornele infasurarii primare este aplicata tensiunea nominala.

Raportul nominal de transformare este raportul intre tensiunea primara si secundara la

mersul in gol al transformatorului. Curentii nominali sunt curentii primari si secundari de linie la
functionarea in regim nominal. Tensiunea nominala de scurtcircuit este tensiunea aplicata
infasurarii primare astfel ca aceasta sa fie strabatuta de curentul nominal, atunci cand infasurarea
secundara este in scurtcircuit. Frecventa nominala este frecventa pentru care a fost construit
transformatorul (frecventa f=50 Hz pentru Europa si 60 Hz pentru SUA).

29
 II.1. PRINCIPIU DE FUNCTIONARE AL TRANSFORMATORULUI

Functionarea transformatorului se bazeaza pe legea inductiei electromagnetice,

consideranduse inductia mutuala intre doua circuite imobile unul fata de celalalt. Marimile
aferente infasurarii primare vor fi notate cu indicele 1, iar cele corespunzatoare infasurarii
secundare cu indicele 2, sensul de bobinare ale celor doua infasurari fiind acelasi. Daca la

bornele AX ale infasurarii primare se aplica o tensiune a unei retele electrice de c.a.,

infasurarea AX va absorbi un curent de la reteaua electrica de alimentare, curent care

determina un camp magnetic ale carui linii de camp se vor inlantui in mare parte si cu spirele
infasurarii secundare ax. Spirele infasurarii ax vor fi strabatute de un flux fascicular creat de
curentul primar.

Acest flux fascicular fiind variabil in timp ca si curentul , atat in spirele infasurarii
primare cat si in spirele infasurarii secundare se vor induce t.e.m., iar la bornele ax ale infasurarii
secundare va apare o tensiune de o anumita valoare, functie de numarul de spire ale infasurarii.
Daca fluxul fascicular creat de infasurare primara are forma de variatie in timp:

j f max sin wt in care f max BmAc reprezinta fluxul magnetic maxim printr-o spira, iar Bm inductia
maxima in miez si Ac este aria sectiunii miezului, t.e.m. indusa in infasurarea primara care
are w spire este:

Iar t.e.m. indusa in infasurarea secundara care are w spire este:

Exprimand pulsatia ω in functie de frecventa, valoarea maxima a t.e.m. este:

30
iar valoarea efectiva

Din relatia a doua remarcam ca t.e.m. este defazata in urma fluxului cu p

Daca la bornele ax ale infasurarii secundare este conectat un receptor de curent alternativ, atunci

circuitul se inchide si, sub actiunea t.e.m. induse, cele spire vor fi strabatute de curentul

iar la bornele receptorului va fi tensiunea .

In consecinta, transformatorul absoarbe prin infasurarea primara puterea instantanee

de la reteaua de alimentare si cedeaza puterea pe la bornele infasurarii secundare. Daca se

neglijeaza pierderile din transformator procesul de transformare va fi caracterizat prin relatia de

conservare a puterilor Prin urmare transformatorul este un aparat electric care nu are

elemente in miscare si care transforma valorile marimilor energiei electrice de intrare in

alte valori, ale celor de iesire necesare la consumator.

Asa cum se poate observa din fig. 3 ca liniile campului de dispersie se inchid parte prin

miez, parte prin aer. Liniile campului de dispersie al infasurarii primare in raport cu infasurarea

secundara determina fluxul total de dispersie (de scapari)

Fig. 3. Traseul liniilor de camp

31
1 . infasurare primara, 2 . infasurare secundara

Acest flux este relativ mic in raport cu fluxul util, deoarece permeabilitatea miezului
magnetic este mult mai mare decat a aerului si, ca atare, miezul concentreaza marea majoritate a
liniilor campului magnetic

Studiul analitic al proceselor ce apar in functionarea transformatorului se simplifica daca

infasurarea sa secundara reala este inlocuita cu o infasurare conventionala cu acelasi numar de
spire cu cea primara. De obicei, se face raportarea infasurarii secundare a transformatorului la

cea primara, adica se mentine neschimbat numarul de spire si se modifica parametrii

infasurarii secundare, corespunzator unui nou numar de spire .

Astfel, curentul din infasurarea raportata in functie de curentul din infasurarea

secundara:
tensiunea secundara raportata va fi data de expresia

rezistenta si reactanta infasurarilor secundare raportate se deduc, obtinandu-

se:

Teoria transformatorului prezentata pana aici s-a facut tinand seama numai de fenomenul
de saturatie, neglijandu-se pierderile in fier. La magnetizarea ciclica, alternativa a miezului
transformatorului amplitudinea campului magnetic din miez variaza in timp, directia campului
mentinandu-se constanta. Ca urmare a acestei variatii, in miezul feromagnetic se produc pierderi

32
prin histerezis si curenti turbionari, pierderi ce depind de pierderile specifice (pe unitatea de
masa), de masa miezului magnetic, de frecventa de magnetizare f si de valoarea inductiei
magnetice B, conform relatiei:

unde:

- pierderile specifice prin histerezis;

- pierderile specifice prin curenti turbionari;

, - factori ce depind de material.

Tablele laminate la cald, care au un continut de Si de 3-4%, au grosimi de 0,35 si 0,5 mm

si pierderi specifice intre 1,2 si 3,3 W/kg la B=1T si f=50Hz

Tablele laminate la rece cu cristale orientate, cu un continut de Si de 2,5-3,5% au, in

general, grosimi sub 0,35 mm pentru frecventa de 50-60 Hz si pierderi specifice la IT de 0,4-0,9
W/kg, pierderile prin histerezis fiind foarte mari in comparatie cu cele prin curenti turbionari. La
o frecventa data, pierderile depind numai de inductie, deci de fluxul util ce produce t.e.m. indusa

in infasurarile transformatorului:

Caderea de tensiune pe impedanta primarului (rezistenta + reactanta de scapari) este mica:

incat acest termen se poate neglija si ecuatia circuitului primar de mai sus devine:

33
Deci se poate admite ca pierderile in fier depind, prin , de patratul tensiunii de alimentare

si nu depind de gradul de incarcare al transformatorului.

Prin pierderi totale, in intreaga masa a miezului feromagnetic , se intelege:

Acestor pierderi le corespunde componenta activa a curentului de functionare in gol, notata

cu , care are o valoare mica in raport cu componenta reactiva a curentului de

functionare in gol.

Daca tensiunea de alimentare este constanta, atunci curentul de functionare in gol este

constant avand valoarea

Pe la bornele infasurarii primare AX se primeste de la retea puterea aparenta iar pe

la bornele ax ale infasurarii secundare cedeaza consumatorului puterea aparenta .

Luand in consideratie pierderile din transformator putem scrie relatiile:

Pierderile influenteaza negativ randamentul transformatorului, reducand transferul de putere

catre secundar.

34
 Prin definitie, randamentul este dat de raportul dintre puterea activa cedata si puterea
activa primita. In cazul transformatorului va fi:

unde: si sunt pierderile in infasurari, iar sunt

pierderi in miezul feromagnetic.

35
II.2 REGIMURI DE FUNCTIONARE

Regimul de functionare in gol apare cand la bornele infasurarii secundare nu este

conectat nici un consummator. Tensiunea din primar se masoara cu voltmetrul ,

curentul cu ampermetrul A si puterea absorbita cu wattmetrul W, iar in secundar, tensiunea cu

voltmetrul . Transformatorul se alimenteaza cu o tensiune variabila intre 0 si1,15 ,

unde reprezinta tensiunea nominala a infasurarii primare. Cu datele masurate se constituie

un tabel.

Regimul de functionare in scurtcircuit este caracterizat prin si se obtine cand

bornele secundarului se conecteaza in scurtcircuit, valoarea impedantei circuitului de sarcina

fiind Z = 0. In acest caz, alimentarea infasurarii primare se face la o tensiune mult mai mica

decat tensiunea . In cazul in care infasurarea este scurtcircuitata, iar infasurarea primara este
alimentata la tensiunea nominala, regimul de scurtcircuit reprezinta un regim de
avarie caracterizat prin curenti foarte mari.

Regimul de functionare in sarcina se realizeaza atunci cand primarul este alimentat de la

tensiunea , iar impedanta de sarcina . In aceste conditii

intereseaza modul cum variaza curentii si si tensiunea la sarcina variabila. La

functionarea in sarcina a transformatorului prezinta importanta urmatoarele
caracteristici: variatia tensiunii secundare in functie de sarcina; caracteristica

randamentului reprezinta dependenta sau in conditiile in care

si si se determina pe baza rezultatelor obtinute la incercarile de functionare in gol

si in scurtcircuit.

Pentru a evidentia aspectele practice din cadrul teoriei transformatorului se vor prezenta
regimurile de functionare in gol, in scurtcircuit si in sarcina, considerand numai regimurile
permanente de lucru.

36
II.3REGIMURI DE FUNCTIONARE IN GOL

Acest regim apare cand la bornele infasurarii secundare nu este conectat nici un

consumator, adica impedanta echivalenta a sarcinii

Fig. 4. Schema de montaj la

functionarea in gol a transformatorului

Tensiunea din primar se masoara cu voltmetrul ,curentul cu ampermetrul A si

puterea absorbita cu wattmetrul W, iar in secundar, tensiunea cu voltmetrul .

Transformatorul se alimenteaza cu o tensiune variabila intre 0 si1,15 , unde

reprezinta tensiunea nominala a infasurarii primare. Cu datele masurate se constituie un tabel si

pe baza acestor date se construiesc curbele: si

37
Fig. 5. Caracteristicile de funtionare in gol

Curbele respective, reprezentate in figura 5 se numesc caracteristici de functionare in gol.

Din masuratorile efectuate se pot determina urmatoarele marimi caracteristice ale
transformatorului:

a) Raportul de transformare definit prin datele nominale ale transformatorului:

Daca vom considera ca ,atunci si se deduce ca: adica

raportul de transformare este egal cu raportul numerelor de spire ale celor doua infasurari.

b) Curentul la functionarea in gol, pentru o tensiune de alimentare egala cu cea nominala se

poate determina in valoare absoluta prin raportare la curentul nominal din primar.

In general curentul de functionare in gol la transformatoarele normale de putere are

valoarea: sau in multe alte cazuri, chiar .

Forma curentului de functionare in gol nu mai are o variatie sinusoidala in timp datorita

faptului ca transformatorul in acest regim se comporta ca o bobina cu miez saturat.

Considerand ca transformatorul este alimentat cu o tensiune sinusoidala si neglijand

38
impedanta infasurarii primare, rezulta ca fluxul magnetic si implicit inductia magnetica vor avea
o variatie sinusoidala in timp.

Din legea circuitului magnetic se determina , iar dependenta

(caracteristica de magnetizare) este cunoscuta pentru materialul utilizat in constructia miezului
magnetic. Din aceste functii se determina curba de variatie in timp a curentului de magnetizare.

Pierderile la functionarea in gol ale transformatorului:

Intrucat rezulta ca:

Deci la functionarea in gol, pierderile sunt practic egale cu pierderile in fier.

[Link] DE FUNCTIONARE LA SCURTCIRCUIT

39
 Acest regim este caracterizat prin si se obtine cand bornele secundarului se
conecteaza in scurtcircuit, valoarea impedantei circuitului de sarcina fiind Z = 0. In acest caz,

alimentarea infasurarii primare se face la o tensiune mult mai mica decat tensiunea .

In cazul in care infasurarea este scurtcircuitata, iar infasurarea primara este alimentata la
tensiunea nominala, regimul de scurtcircuit reprezinta un regim de avarie (scurtcircuit de
exploatare) caracterizat prin curenti foarte mari. In tehnica incercarile transformatoarelor se pot
efectua in scurtcircuit pe baza schemei din figura 6 cand infasurarii primare i se aplica tensiuni
reduse in asa fel incat curentii din infasurari sa fie de ordinul de marime al valorilor nominale. In
acest caz se spune ca se efectueaza o incercare de scurtcircuit de proba (sau de laborator).

Fig. 6. Schema de montaj la functionarea in scurtcircuit a transformatorului monofazat

Tensiunea de alimentare a transformatorului se masoara cu voltmetrul V, curentii

din cele doua infasurari cu ampermetrele si , iar cu wattmetrul W se masoara puterea

40
absorbita de transformator la scurtcircuit .Rezultatele obtinute se trec in tabele si se traseaza
caracteristicile la functionarea in
scurtcircuit: si a caror alura este data in figura 7.

Fig. 7. Caracteristicile de functionare in scurtcircuit a transformatorului monofazat

Tensiunea de scurtcircuit nominala este tensiunea care trebuie aplicata infasurarii primare
cand secundarul este in scurtcircuit pentru a obtine in infasurari curenti nominali.

Aceasta tensiune este cuprinsa intre limitele:

sau . La aceasta incercare, curentul de

functionare in gol este practic neglijabil, deoarece tensiunea si deci fluxul

magnetic util prin miezul feromagnetic este foarte mic.

Din incercarea de functionare in scurtcircuit se determina urmatoarele marimi caracteristice:

41
-pierderile in infasurari (de scurtcircuit)

In general, la transformatorul monofazat

deoarece pierderile in fier se neglijeaza, acestea fiind proportionale cu patratul tensiunii de

alimentare care la proba de scurtcircuit este mica. La functionarea in scurtcircuit

transformatorul fiind alimentat la o tensiune redusa, miezul feromagnetic al acestuia nu este

saturat si deci curentul absorbit are o variatie liniara in raport cu , ceea ce inseamna o
impedanta de scurtcircuit constanta si un factor de putere practice constant(fig.7.)

-factorul de putere la functionarea in scurtcircuit se determina pe baza datelor

experimentale:

42
[Link] DE FUNCTIONARE IN SARCINA

Acest regim se realizeaza atunci cand primarul este alimentat de la

tensiunea , iar impedanta de sarcina . In aceste conditii

intereseaza modul cum variaza curentii si si tensiunea la sarcina variabila.

La functionarea in sarcina a transformatorului prezinta importanta urmatoarele

caracteristici:

a) variatia tensiunii secundare in functie de sarcina (cand sarcina variaza de la zero -

functionare in gol, la sarcina nominala).

Se obisnuieste ca variatia de tensiune sa se exprime in unitati relative in procente din

tensiunea nominala.

Fig. 8. Variatia tensiunii secundare:

a) in functie de sarcina la U1=const. si cosφ=const

b) in functie de caracterul sarcinii (cosφ2 ) la U1= const si β=const

43
 In figura 8 se poate observa cum caderea de tensiune este pozitiva la sarcina

rezistiva sau inductiva sau poate sa devina negativa la sarcina capacitiva. In cazul in care

, tensiunea la bornele secundare ale transformatorului la functionarea in sarcina este

mai mica decat la functionarea in gol .Daca , tensiunea la bornele secundare

ale transformatorului la functionarea in sarcina este mai mare decat la functionarea in

gol .Dependenta cand si reprezinta caracteristica

externa a transformatorului(fig 9)

Fig. 9. Caracteristicile externe la si

b) caracteristica randamentului reprezinta dependenta sau in conditiile in

care si si se determina pe baza rezultatelor obtinute la incercarile de

functionare in gol si in scurtcircuit.

Puterea aparenta utila a transformatorului monofazat

este

44
 Pentru pierderile din infasurari se obtine:

Pierderile in fier nu depind de marimea sarcinii, ci numai de tensiunea de alimentare.

Fig. 10. Caracteristica randamentului

unui transformator

Cunoscand pierderile in fier din incarcarea la functionarea in gol si pierderile in infasurari

(in cupru, electrice) determinate prin incercarea la functionarea in scurtcircuit pentru

(adica pentru putem determina caracteristica randamentului dand diferite valori lui β.

Caracteristica randamentului pentru un transformator este reprezentata in Fig.10.

IV APLICATII
45
 Încercarea la mers în gol

Se realizează montajul din figură. Se măre te progresiv tensiunea de alimentare a

transformatorului studiat pân ă la valoarea nominală U1N = 220 V, indicată de voltmetrul V1.

Se măsoară:

- tensiunea secundară la mers în gol U20, indicată de V2;

- curentul primar la mers în gol I01, indicat de ampermetrul A;

- puterea absorbită la mers în gol P01, indicată de watmetrul W1;

Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 1.

Figura 9. Schema electrică de încercare la mersul în gol

Tabelul 1

U1N[V] U20[V] I01[A] P01[W] k i01[%] R01[ ] X01[ ] I01R[A] I01X[A] cosφ0

B. Încercarea la scurtcircuit

46
 Se realizează montajul din figură. Se măre te progresiv tensiunea de alimentare a
transformatorului studiat pân ă când curentul din circuitul secundar atinge valoar ea nominală
I2N, indicată de ampermetrul A2.

Figura 10. Schema electrică de încercare la mersul în scurtcircuit

Se măsoară:

- tensiunea de scurtcircuit U1scn, indicată de V1;

- curentul primar I1N, indicat de ampermetrul A1;

- puterea activă absorbită la scurtcircuit P1sc, indicată de watmetrul W1;

Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 2.

Tabelul 2

U [V] U [V] U [V] u [%]

I1N[A] I2N[A] Psc[W] k R k[ ] cosφsc
1scn
X 1scR 1scX 1scn

sk [ ]

Prelucrarea rezultatelor experimentale

47
 1. Se completează tabelul 1 i se calculează mărimile cerute.

Relaţii ajutătoare:

Componenta activă a curentului de mers în gol:

P01
I01R =

U
1N

Componenta reactivă a curentului:

I01X = I012 - I012R

2. Se construie te diagrama fazorială simplificată la mers în gol.

3. Se completează tabelul 2 i se calculează mărimile cerute. Relaţii ajutătoare:
Componenta activă a tensiunii de scurtcircuit:
P
U1scR = 1sc

I
1N

Componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit:

U1scX = U12scn - U12scR

Factorul de putere la scurtcircuit:

P
1sc

U I
cos jsc = 1scn 1N

BIBLIOGRAFIE

48
 Mares F., Balasoiu T., Fetecau G., Enache S., Federenciuc D. “Elemente de comanda si
control pentru actionari si sisteme de reglare automata manual pentru clasele a 11 a si a 12a
“
, Editura Economica Preuniversitaria, 2002
 Mira N., Negus C. ”Instalatii si echipamente electrice manual pentru clasele a 9 a si a 10a”,
Editura EDP, Bucuresti, 1995
 [Link]
FUNCTIONARE-ALE-194.
 [Link]


49