Vișan Angel Octavian
Cutremurele
Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații
generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă
din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.
Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă
daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate și mișcări non-
seismice pentru cele provocate de om.
Elementele unui cutremur sunt: durata (fracțiuni de secundă sau secunde), intensitatea
(microseisme, macroseisme), frecvența, adancimea. După adâncimea hipocentrului, cutremurele
sunt: superficiale (0 - 70 km), intermediare (50-70 pâna la 300 km), adanci (300 pâna la 700-800
km)
Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi, provoacă alunecări
de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declanșa formarea de valuri uriașe
(de până la 30 de metri înălțime și atingând viteze neașteptate (800 km/h). Astfel, în Oceanul
Pacific fenomenele tsunami (provocate de cutremurele submarine) au produs pagube materiale
foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.
Știința care se ocupă cu studiul cutremurelor (mișcărilor seismice) se numește seismologie.
Cutremurul de pământ
Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat
de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări ale scoarței pământului au un centru
în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la suprafață, (situat deasupra
hipocentrului), în care se măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru.
De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și direcția de propagare
a undelor, ci și de profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până la 700 km). Intensitatea
cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai mare cu cât hipocentrul este mai aproape
de suprafață.
La un cutremur se pot deosebi mișcări orizontale, verticale și de torsiune. În funcție de cauzele
care le produc, se deosebesc: cutremure tectonice, cutremure vulcanice și cutremure de
prăbușire.
Cauzele producerii cutremurelor
Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:
1. Naturale:
deplasarea plăcilor tectonice
erupții vulcanice
impactul cu meteoriți
2. Antropice ( non-seismice)
mijloacele de transport(produc minicutremure)
explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca
pagube.
Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice,
produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de intensitatea și de modul de
propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.
Producerea cutremurelor:
În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat deasupra
vetrei cutremurului, vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare
sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propagă asemănător cu undele sonore:
produc mișcări în sens înainte – înapoi, în direcția de propagare. Undele primare sunt urmate de
undele secundare, sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe
direcția de mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă unduirea solului și
accentuează efectul distrugător al undelor secundare.
1. Unda P :
este o undă longitudinală, de compresie
determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare
unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers
amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului)
este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical
nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20%
din energia totală a cutremurului
2. Unda S :
este o undă transversală, de forfecare
determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de
propagare
deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-
dreapta față de direcția de înaintare)
este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal
este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului
determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație
clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii