UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Handbalul

COORDONATOR:

STUDENT:
ANUL II IF
 Cuprins

Introducere................................................................................................................... pag. 3

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive............................................................................ pag. 3

Efortul în handbal......................................................................................................... pag. 4

Conţinut tehnico-tactic................................................................................................. pag. 5

Aspecte psihopedagogice............................................................................................ pag. 5

Concluzii...................................................................................................................... pag. 6

Bibliografie.................................................................................................................. pag. 7

2
 Introducere

Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o

sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din
mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este
mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate
gradele, joc sportiv de performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport
de masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face cu uşurinţă
chiar de la începutul perioadei de instruire. Instalaţiile şi terenul de joc sunt simple şi relativ
puţin costisitoare. Deşi, la handbal, contactul corporal este permis, dacă se respectă
regulamentul de joc, există pericol redus de accidentări.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive

Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea

obiectivelor acesteia în felul următor:
1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a studentului, având influenţe benefice asupra
marilor funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele
inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând toată
musculatura pe parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni calităţile
motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea în regim
de viteză şi forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică relativ simple, accesibil tinerilor
şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca:
schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă deosebită
asupra dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor interumane,
de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor
voliţionale şi caracteriale.

3
 Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate, necesită
o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut,
fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un angajament fizic şi
psihic total.

Efortul în handbal

Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci

discontinuu. Mişcările efectuate solicită un efort aciclic.
Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este efort
moderat. Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:
 atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort
maximal; - faza a III-a şi a IV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de minge şi
jucători, momentele de finalizare).
 apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem efort
submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportiv de intensitate moderată, punctat cu eforturi de
intensitate maximală şi submaximală.
În funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu puternică
solicitare psihică şi a analizatorilor.
Din punct de vadere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat cu
dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
În lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul
didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom avea volum
mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar intensitatea mai
mare.. La temele de perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral, predomină
complexitatea efortului pe fondul intensităţii crescute.

4
 Conţinut tehnico-tactic

Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să
poate fi însuşit la nivel şcolar şi să rezolve obiectivele specifice, referitoare la:
 Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasarea mingii
şi aruncarea la poartă)
 Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea
regulilor simple ale jocului.
 Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organizator, arbitru şi jucător.
În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
1. poziţia fundamentală;
2. mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri, porniri,
schimbări de direcţie;
3. şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în diverse planuri);
dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra umărului (din alergare,
din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m);
4. contraatac cu unu şi două vârfuri;
5. trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri;
acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea jucătorilor la
semicerc), în sistemul de atac cu un pivot.
Jocul de apărare va cuprinde:
1. poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile);
2. ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre direcţia
de pasare;
3. blocarea mingi aruncate la poartă;
4. joc în sistemul “om la om” şi 6+0.

Aspecte psihopedagogice

Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului,

folosind ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli
reduse, va fi prezent încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.

5
 Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi corect cuantificate.
Organizarea judicioasă a colectivului de studenţi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr
mare de execuţii, în vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind profesorului
posibilitatea de a corecta eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de
posibilităţi, înregistrări video, planşe sau kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi metoda globală, singura care va realiza o
instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de mişcare, de joc efectiv.
Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea greşelilor cu
caracter general; perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice; în cadrul orelor de
activităţi sportive (pregătirea echipei reprezentative); în handbalul de performanţă pentru
realizarea măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).

Concluzii

Jocul de handbal prin starea de pe care o implică dezvoltă studentului capacitatea de a

învinge, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară vieţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solicită o gândire rapidă, logică, cu
alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Studenţii învaţă să
anticipeze acţiunile adversarilor şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în
formare a studenţilor asupra trăsăturilor positive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc
colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare, respectul faţă de adversar,
coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-play, nu
numai pe terenul de sport, dar şi în viaşa socială. Dar toate acestea depind în mare măsură de
profesionalismul şi măiestria profesorului.

6
 Bibliografie

1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984;.

2. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică, Editura Aldin,
Bucureşti, 1998;
3. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria şi metodica
handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
5. Rizescu C. Handbal, Editura University Press, Constanţa, 2000;
6. Rizescu C. Handba l- curs de specializare, Editura University Press, Constanţa, 2005;
7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1975.