Adhd
Nu toți copiii care sunt în continua mișcare au ADHD.
Vad tot mai mulți părinți îngrijorați ca copilul lor de 2-3-4 ani ar putea avea ADHD. Unii dintre ei
primesc și diagnostic chiar de la aceasta vârsta.
Dar ce este ADHD?
Tulburarea de deficit de atenție si/sau hiperactivitate - ADHD este o tulburare de
neurodezvoltare. Asta înseamnă că va exista pe toată durata vieții unei persoane și ca este un
mod diferit de organizare a creierului.
Copilul cu ADHD va avea dificultăți în a-și controla impulsurile, va acționa fără să se gândească
la ce se poate întâmpla, ii va fi greu sa își mențină atenția și va fi ușor de distras de factorii din
jur, va manifesta o nevoie continua de mișcare, se va ridica des de pe scaun, nu va putea sa își
aștepte rândul la joc etc.
Când se poate pune diagnosticul de ADHD?
Conform Asociației Americane de Pediatrie cel mai devreme se poate pune diagnosticul ADHD
începând vârsta de 4 ani. Însă este nevoie ca acele comportamente sa persiste cel puțin 6 luni,
în cel puțin două arii din viața copilului (cum ar fi: familie, școală, prieteni etc).
Exista multe cazuri în care copiii manifestă impulsivitate, hiperactivitate, deficit mare de atenție
și nu au ADHD.
De aceea, înainte de a vorbi despre ADHD, este necesar sa verificam alte aspecte, cum ar fi:
- auzul - un copil cu deficiență de auz va părea neatent, va fi agitat
- vederea - un copil cu deficiență de vedere va avea dificultăți în a înțelege ce se întâmplă
în jurul său și asta ii va genera anxietate și agitație.
- reflexele primare - anumite reflexe primare pot rămâne active și vor ține copilul într-un
stadiu inferior. De exemplu, reflexul de frica pralizanta activ va face ca persoana sa se
simtă mereu în pericol, să fie constant încordată și în stare de anxietate. Asta înseamnă
hiperactivitate, impulsivitate.
- aria senzorială - un copil care are dificultăți de procesare sau de modulare senzorială
poate fi hiperkinetic și neatent. Când nu te poți baza pe simțurile tale, pe corpul tău nu
poți fi într-o stare de siguranță, de echilibru. Și vei căuta să ajungi mereu acolo.
- tulburările emoționale - copiii care se simt nevăzuți, care nu petrec timp de calitate cu
părinții lor, care nu au timp liber și au multe activități, pot manifesta aceste emoții
copleșitoare prin comportament hiperactiv, neatenție, impulsivitate
- consumul excesiv de ecrane - obișnuit de la vârste foarte mici (sun 1 an) să privească
ecranul, creierul copilului învăța să funcționeze privind lucruri care se mișca extrem de
repede și care aduc gratificație imediată. Atunci când e nevoit sa privească realitatea
diferență este foarte mare și nu se poate adapta (în realitatea imaginea percepută de
ochi nu se schimba și nu se mișca atât de des și nu aduce nici bucurii imediat).
Copilul mic de 2-3 ani este hiperkinetic deoarece se afla în stadiul senzorio-motor al dezvoltării
sale. Adică asta face: se mișca mult ca sa exploreze mediul, dar și ca sa se cunoască pe el, pe
corpul său, să simtă tot ce e în jur prin aria lui senzorială. Copiii mici nu stau pe scaun decât
foarte puțin și adora activitățile care presupun mișcare.
Înainte să te gândești ca are ADHD, exclude celelalte posibile cauze ale agitației copilului tău.
Alina Mirela Craiu, psiholog clinician
[Link]
tting/?fbclid=IwAR1UynPKq64tlO4H_G1zgsXDvMUoKmH1pKsgHhNva-qK2TeBkhHPk1n9faY