TGD - 2

CONCEPTUL DREPTULUI
CUPRINS

I. ORIGINEA ȘI APARIȚIA DREPTULUI

II. PRIMELE LEGIUIRI

III. ACCEPȚIUNILE NOȚIUNII DE ”DREPT”

IV. FACTORII DE CONFIGURARE A DREPTULUI

V. ESENȚA, CONȚINUTUL ȘI FORMA DREPTULUI

 I. ORIGINEA ȘI APARIȚIA DREPTULUI

 dreptul → nu a existat dintotdeauna

→ apare într-un anumit moment al evoluției umane

 ”zorii civilizației umane” → comuna primitivă → forme de colectivitate incipiente → turme

→ ginți (matriarhale la început) → fratrii (mai multe ginți) → triburi (mai multe fratrii)

 odată cu primele forme de organizare → apar primele norme rudimentare: deprinderi,

obiceiuri, tradiții

 primele reguli (impuse de șefii colectivităților) → nu erau juridice

 puterea socială aparținea întregii societăți

 .conducătorii (arhonte, basilus, rex etc.) → primii între egali

 apariția totemismului de clan* → apărut printr-un set de reguli:→ ocrotirea căminului, a

conducătorilor, a copiilor, a bătrânilor, a armelor, a uneltelor, a plantelor, a animalelor

 treptat totemismul → se îndepărtează de originea lui

→ devine un sistem coerent de credințe și practici → care alcătuiesc dreptul

societăților primitive

* În limba dialectală algonkiană (a pieilor roșii nord-americane) → ”totem” = ruda fratelui/surorii

 odată cu dezvoltarea socială în ansamblu → se dezvoltă și normele de conduită

 sancțiunea încălcării normelor sociale → de la răzbunarea sângelui (”dinte pentru dinte, ochi
pentru ochi” → la expulzarea (din gintă/trib) → compoziția (răspunderea materială)

 prin aceste norme → apar germenii dreptului

 constituirea puterii publice (ca putere de stat) → reprezintă momentul constituirii dreptului
(ca entitate conturată)

 alături de normele cutumiare → apare dreptul scris → primele legiuiri → adevărate

monumente legislative

1
  În concluzie:

a) dreptul → este inerent societății omenești → ubi societas, ibi jus (unde este societate,
există și dreptul)

b) dreptul → în evoluție istorică → poartă amprenta epocilor istorice și a particularităților

spirituale ale popoarelor

c) apariția dreptului → proces complex → nu se poate stabili o dată de naștere

d) primele reguli → difuze, împletite cu obiceiuri, datini, practici religioase

e) apariția primelor reguli de conduită → odată cu constituirea puterii forței publice (de
constrângere)

 II. PRIMELE LEGIUIRI

II.1. Codul lui Hammurabi

II.2. Codul lui Manu

II.3. Codul lui Mu

II.4. Primele legiuiri în Europa

II.5. Primele legiuiri în țara noastră

II.2. Codul lui Manu

• cel mai important cod de legi al Indiei antice, atribuit de tradiția hinduistă lui Manu – printre
legiuitorii Indiei antice

• Codul lui Manu (sau Manava – Dharma – Sastra sau Cartea Legii lui Manu) → scrisă (se pare)
între sec. al XII-lea și al VI-lea î.Hr.

• Inițial → lucrarea avea 100.000 ștanțe – slokasuri (un fel de metru folosit de indieni)

• astăzi → sunt cunoscute doar 2684 ștanțe

• opera lui Manu

→ culegere de norme privind conduita civilă și religioasă a omului

→ se compune din 12 cărți și precepte de morală, pedagogie, comerț, reguli

pentru îndeplinirea cultului, a datoriilor conjugale, legi agrare, civile, penale,
reglementări privitoare la străini

• alți legiuitori în India → Kratu, Vrihaspati, Parașara Narada

• Codul lui Manu → astăzi baza dreptului indian public și privat

II.3. Codul lui Mu (sau Regulamentul cu privire la pedepse)

• alcătuit (în sec. al X-lea î.Hr.) în statul Cen, de către Mu-van

• nu a durat, nu s-a păstrat până în zilele noastre

• cuprindea – în 3000 de articole – un sistem amplu, vast, despre pedepse

2
 • ca întreaga legislație chineză, codul viza reprimarea crimelor (pedepsele fiind extinse asupra
întregii familii a vinovatului, inclusiv a vecinilor săi), având la bază solidaritatea și
responsabilitatea comună specifica familiei chineze

• pedeapsa → cu atât mai gravă, cu cât cel vinovat era mai apropiat (ca legătură de rudenie)
cu victima

II. 4. Primele legiuiri în Europa

a) Legile lui Lycurg (Sparta, sec. X – IX î.Hr.)

• Lycurg

 edictarea de legi convenabile pentru toți (care să stăpânească și să nu tulbure

mulțimea)

 nesupunerea față de legi însemna o fărădelege, un sacrilegiu

 legea trebuie respectată pentru că autoritatea ei este consfințită de divinitate

 deprinderea pe care o statornicește educația celor tineri

→ reprezintă un adevărat legiuitor

 cea mai severă pedeapsă – în afara celei cu moartea (prin aruncare în prăpastie sau
sugrumare) – era atimia = scoaterea în afara legii → expatrierea → fără protecție din
partea autorităților → ucis de oricine (fără pedeapsă)

b) Legile lui Solon și Dracon (Atena, sec. VI – V î.Hr.)

• Solon (athenianul) → neam de nobil → a dat un număr considerabil de reforme → a

apropiat societatea ateniană de conceptul de democrație sclavagistă

• Dracon → exponent al aristocrației sclavagiste → a fixat – prin norme de drept scris – noua
stare de lucruri exprimată prin trecerea de la comunitate la stat

→ renumit pentru severitatea legilor

→ pentru prima dată → intervenția statului prin pedepse extrem de severe

în cazuri de omucid (până acum, lăsate în baza vendetei familiei lezate)

c) Legea celor XII Table* (Lex duodecim tabularum)

• compilată în anul 451 î.Hr. (o comisie de 10 membri – decemviri)

• timp de câteva secole → singurul izvor scris al dreptului (prevederile ei nu erau rigide,
fiind modificate și dezvoltate de interpretările juriștilor erudiți)

• locul central → organizarea familiei, proprietatea și succesiunile

• alte reguli

→ ritualul înmormântărilor

→ reguli împotriva violărilor interdicțiilor sacre

3
*Textul original al Legii celor XII Table a fost gravat pe 12 table de bronz, expuse în For, distruse în
timpul incendierii Romei de către gali, în anul 387 î.Hr., și a fost reconstituit pe baza scrierilor unor
juriști romani și a dispozițiilor juridice ulterioare

d) Alte legiuiri

 Codul lui Ennuna → instituit de regele Ibissin al cetății mesopotamieme Sumer (aprox. 200
î.Hr.)

 Codul lui Lipit-Istar → din prima dinastie babiloniană (circa 1900 î.Hr.)

 Codul lui Ur-namu → din statul-cetate Ur → Mesopotamia (circa 1800 î.Hr.)

 Legile lui Moise (sec. IX î.Hr.)

 Codul lui Asurabalit (sec. XIV î.Hr.)

e) În țara noastră → cele mai vechi legiuiri:

 Pravilele Moldovenești (Vasile Lupu → 1646)

 Pravilele Țării Românești (Matei Basarab → 1640)

 Codul lui Calimach (Moldova → 1817)

 Codul lui Caragea (Țara Românească, 1818)

III. Accepțiunile noțiunii de drept

• ”drept” → mai multe înțelesuri

• drept → right, recht, diritto, droit, derecho

• ”drept” → de la lat. directus (de la ”dirigo”, ”dirigedere”) → ”drept” (orizontal sau

vertical) → de-a dreptul, direct, direcție, linie dreaptă

• în limba latină → ”drept” = ”jus” (drept, dreptate, legi)

III.1. Drept obiectiv → ansamblul n.j. integrate în acte normative → pe orice treaptă de evoluție a
societății

• Categoriile principale ale d.o.

 drept public

 drept natural

 drept scris

 drept nescris

III.2. Dreptul subiectiv

• aparține unei persoane (fizice sau juridice)

• reprezintă aptitudinea acesteia de a exercita o activitate sau alta

• Definiție → posibilitatea, facultatea, prerogativa unui subiect de drept, de a avea, de a-și

valorifica, și de a-și apăra împotriva altuia un anumit interes, legalmente protejat

4
 • în dreptul altor țări

 în latină → norma agendi (dreptul obiectiv)

→ facultas agendi (dreptul subiectiv)

 în engleză → Law (dreptul obiectiv)

→ Right (dreptul subiectiv)

 în franceză → Droit (dreptul obiectiv)

→ droit (dreptul subiectiv)

 în germană → termenul generic este recht

→ pentru dreptul subiectiv (uneori)

→ Berechtigung

III.3. Dreptul pozitiv → totalitatea normelor în vigoare (active, care produc efecte
juridice)

→ drept aplicabil imediat și continuu, obligatoriu și susceptibil de a fi adus

la îndeplinire prin forța coercitivă a statului

III. 4. Alte accepțiuni

a) ”drept” → știința dreptului → idei, noțiuni,concepte, principii care explică dreptul

b) ”drept” → tehnică și artă

- tehnică a conviețuirii umane

- artă

→ mijloace pentru crearea dreptului

→ de a legifera

→ de a sfătui un prejudiciat

→ de a transforma dreptul în justiție

c) ”drept” → folosit ca adjectiv în aprecierile de natură morală

- om drept - verdict de drept

- verdict drept - hotărâre dreaptă

- în același sens și lat. ”jus”

d) ”juridic” → folosit ca adjectiv (norma juridică, raport juridic etc.)

→ poate desemna ipostaze ale existenței și

manifestării dreptului în viața socială:
acte juridice, raporturi juridice, fapte juridice, conștiința juridică

III.5. Realitatea juridică

5
 • dimensiune a realității sociale (denumită și sistem juridic, suprastructura juridică)

• Componente:

1. Conștiința juridică

→ specializată (a legiuitorului)

→ comună (a poporului)

2. Dreptul

→ partea instituțională → sistemul de norme și

instituții juridice → care impune standarde
oficiale de comportament

3. Relațiile juridice → raporturile care iau naștere între

subiectele de drept

IV. CONFIGURAREA DREPTULUI (Factorii de configurare)

• Dreptul → determinat de factori de ordin obiectiv sau

subiectiv

• Sunt factori de configurare a dreptului:

 mediul (cadrul natural)

 cadrul social

 cadrul istoric, etnic, național

 cadrul politic

 cadrul cultural-ideologic

 factorul internațional

 factorul uman

1. Mediul (cadrul natural)

• factorul geografic

• factorul demografic

• factorul biologic

• Hegel → există două feluri de legi:

 legi ale naturii → ”sunt în mod absolut și sunt

valabile așa cum sunt”

 legi ale dreptului → ”trebuie să fie potrivite cu condițiile fizice ale țării, cu clima –
rece,caldă sau temperată – cu calitatea solului, cu așezarea, cu întinderea sa...”

2. Cadrul social-economic

• nivelul dezvoltării economiei

6
 • formele de proprietate

• structurarea societății în diferite clase sociale și profesionale

3. Cadrul istoric, etnic, național

• condițiile istorice/particularitățile etnico-naționale ale poporului

• populație cu o structură etnică omogenă

• prezența/absența minorităților etnice

• componenta multietnică și națională a populației

4. Cadrul politic

→ Sistemul geo-politic

→ Grupurile de presiune

A. Sistemul politic → statul, partidele politice

• State totalitare/democratice

• Ideologiile/doctrinele partidelor politice

a) ideologia materialist-dialectică-marxistă:

consideră că dreptul trebuie să corespundă condițiilor economice generale →

economia, condițiile vieții materiale de existență ale societății → constituie factorul
determinant al dreptului

b) Ideologia liberală și cea neoliberală → promovează economia contractuală,

libertățile economice (dreptul de a acumula bogății și capital, libertatea de a produce, a vinde,
a cumpăra)

c) alte ideologii: social-democrată, democrat- creștină, comunistă

 Important!

Politicul are tendința de a-și subordona dreptul → de a-l transforma într-o tehnică ce
ar putea fi substituită oricărui scop → dreptul → ”ostatic al puterii”

• Sunt grupuri de presiune/interese:

a) grupurile de interese profesionale (inclusiv sindicatele)

b) grupuri de idei → confesionale, de luptă împotriva rasismului, a pedepsei cu moartea, a

avortului etc.

c) grupuri ideologice → de apărare a valorilor materiale, morale, umane

d) grupurile de influență → societăți științifice, școli formare ale

guvernanților

e) grupurile de presiune → interese economice

f) ”organizații satelit” ale partidelor politice (organizații de femei, de tineret, de părinți, de

copii, fundații

7
 g) grupuri de presiune asupra factorilor de putere → structuri oculte, asociații cu caracter
secret

• Mijloace de acțiune ale g.p.

 mijloace de acțiune directă asupra puterii → intervenții directe la parlamentari, miniștri,

cabinete ministeriale, înalți funcționari

 mijloace de presiune asupra partidelor politice → informări, memorii, lansarea candidaților

în campania electorală

 mijloace de acțiune asupra opiniei publice (publicații, manifestații, reclame comerciale,

mobilizarea opiniei publice pentru greve, demonstrații de stradă

• expresia ”lobby” → ”culoar al parlamentului” →

”influențarea parlamentarilor”

• ”lobby” → a face presiune, a influența în vederea satisfacerii unui interes

• ”lobbysmul” → specific S.U.A.

5. Cadrul cultural-ideologic

• creația spirituală

• ideologia

• cultura

6. Factorul internațional

• situația internațională a țării respective

• raporturile cu vecinii, cu comunitatea internațională

7. Factorul uman

• dimensiunea umană

• calitatea omului

→ legiuitor

→ de rând → înțelegerea legii, respectarea ei

”Dreptul aparține imperiului rațiunii și nu rațiunii imperiului”

V. ESENȚA, CONȚINUTUL ȘI FORMA DREPTULUI

V.1. Esența dreptului

• în general, esența unui fenomen → privește unitatea trăsăturilor și raporturilor interne

necesare

• Dicționarul Larousse → ”esența fenomenelor” = ”natura intimă, caracterul lor propriu, care
le exprimă identitatea și stabilitatea, deosebindu-le unele de altele”

• dreptul este expresia voinței și interesului care determină apariția normelor juridice și
aplicarea lor

8
 • în drept → voința: a) voința generală

b) voința individuală

a) Voința generală (a grupurilor sau a întregii societăți)

• este determinată de anumite interese

• tinde să se specializeze prin intermediul activității statale

• se exprimă prin legi sau cutume

• tinde să-și subordoneze voințele individuale, având la origine conștiința generalizată

• selecția și concentrarea intereselor se face în numele ideii de valoare

• Jean Jacques Rousseau

→ ”voința generală este întotdeauna dreaptă”

→ necesitatea de a determina indivizii să-și pună de

acord voințele lor cu rațiunea → rezultând ”unirea înțelegerii și a voinței în corpul social”

b) Voința individuală

• este manifestată în procesul aplicării dreptului

• în general, VOINȚA = proces psihic prin care se înfrâng anumite obstacole, prin acțiuni
orientate către realizarea unui anumit scop, propus în mod conștient

• V → efort voluntar, în care se confruntă posibilitățile omului cu condițiile obiective și

subiective

• Voința juridică = voința generală oficializată → exprimată în acte normative sau cutume
apărate de puterea de stat

V.2. Conținutul dreptului → cuprinde normativitatea juridică, generată de conștiința juridică

configurată

• componentă a conținutului dreptului → sistemul normelor juridice

• n.j. → într-o permanentă relație cu conștiința juridică (și prin aceasta, cu ansamblul
condițiilor vieții materiale și spirituale ale societății)

• n.j. → sunt premise sine qua non ale ordinii

• n.j. → instrumente de control social

V.3. Forma dreptului (F.d.) → exprimă:

• organizarea interioară a structurii conținutului

• aspectul exterior al acestui conținut

• modul său de exteriorizare

• F.d.

9
 → internă = organizarea dreptului pe ramuri de
drept și instituții politice (drept public – drept privat)

→ externă (exterioară):

a) d.p.d.v. al modalității de exprimare a voinței legiuitorului – izvoarele dreptului

b) d.p.d.v. al modalităților de sistematizare a legislației → codificări, încorporări

c) d.p.d.v. al modalităților de exprimare a n.j. în diverse acte normative → legi, decrete,

hotărâri, ordonanțe etc.

 ADAGII, EXPRESII ȘI LOCUȚIUNI LATINE ÎN DREPTUL ROMÂNESC

 Ad volorem – după valoare

 Advocatus diaboli – avocatul diavolului. Nume dat prelatului dominican care trebuie să
informeze Conciliul despre calitățile și defectele prelatului propus spre beatificare sau
canonizare. Trimisul Papei într-o anchetă eclesiastică este advocatus diaboli

 Alias – astfel, altminteri, zis și...

 Alibi – în altă [Link] folosit în apărarea unor inculpați. Dovedind prezența în alt loc
decât cel în care s-a petrecut infracțiunea, disculpă pe acuzat

 Aliendi abstinetia – respectarea a tot ce e al altuia

 Ab absurdo sensu – fără sens, absurd

 Alma Mater – mamă care hrănește. Expresie folosită adesea de poeții latini pentru a
desemna patria, iar în zilele noastre este utilizată pentru a desemna universitatea,
considerată o mamă care dă hrană spirituală tinerilor studenți

 Alter ego – un alt eu. Denumire dată unui prieten de foarte mare încredere

 Alterum non laedere - a nu vătăma pe altul

 A maiore ad minus – de la mai mult la mai puțin. Acolo unde legea permite mai mult,
implicit, permite și mai puțin

 A majori ad minus – cine poate mai mult, poate şi mai puţin

10