ORL
[Link] ACUTĂ BANALĂ SAU CORIZA ACUTĂ (guturai) are origine
virală, fiind urmată la 2-3 zile de infecţie bacteriană (prin excerbarea florei saprofite
locale din fosele nazale). Germenii microbieni cel mai frecvent incriminaţi sunt
Streptococcus pneumoniae, Staphilococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Klebsiella
pneumoniae,Haemophilus influenzae.
Este favorizată de
-frig
-umezeală
-schimbări bruşte de temperatura, de factori locali nazali (deviaţii de sept,
hipertrofii de cornete, vegetaţii adenoide)
-factori generali ca alergia, tulburări endocrine, denutriţia, surmenajul.
Afecţiunea poate apare endemic în perioadele reci, chiar de mai multe ori pe an.
Mucoasa nazală la debut prezintă vasoconstricţie după care urmează perioada de
vasodilataţie, cu edem local, hipersecreţie şi infiltrat inflamator limfoplasmocitar.
Boala debutează prin semne generale
- indispoziţie, curbatură, febră, usturimi în gât, mialgii, artralgii, frisoane şi semne
locale
- prurit nazal, obstrucţie nazală, strănuturi, după 1-2 zile apare rinoreea apoasă,
cefalee frontală prin obstrucţia canalului fronto-nazal, hiposmie, anosmie, hipoacuzie,
acufene.
După 24 ore secreţia seromucosă devine mucopurulentă, prin infecţie bacteriană.
La rinoscopie se constată pituitara congestionată, turgescentă, scăldată în secreţii
mucopurulente. Treptat secreţia diminuă şi în 6-8 zile dispar toate semnele morbide şi
apare vindecarea. Uneori, guturaiul se poate complica cu sinuzite, otite, laringotraheite,
bronşite, amigdalite acute.
RINITELE NOU-NĂSCUTULUI ŞI SUGARULUI
La nou-născut şi sugar, sistemul imunitar fiind slab dezvoltat, rinita acută prezintă
particularităţi clinice, evolutive şi terapeutice.
Rinita acută banală a sugarului se prezintă sub formă de strănuturi, rinoree
seroasă, febră, obstrucţie nazală, alimentaţie dificilă, scădere ponderală.
Evoluţia bolii poate fi favorabilă şi se vindecă în 7-8 zile. Dacă secreţia devine
mucopurulentă pot apare complicaţii de vecinătate - otite - sau complicaţii descendente -
bronşite acute, tulburări digestive.
Tratamentul constă în instilaţii nazale cu ser fiziologic călduţ. Antibioticele se
administrează numai în cazul complicaţiilor.
Rinitele bacteriene sau septice Rinita citrină Jeannin datorată streptococului şi
stafilococului, datorită sânului murdar şi cu ragade al mamei. Rinita gonococică apare la
24-28 ore de la naştere şi este datorată gonococului care se găseşte în filiera
pelvigenitală pe care o traversează nou-născutul. Rinita sifilitică apare la 3-4 săptamani
de la naştere şi are drept agent patogen Treponema palida.
Toate aceste rinite bacteriene se manifestă prin rinoree mucopurulentă, galben-
verzuie, obstrucţie nazală, striuri sanguinolente nazale, alterarea stării generale.
Diagnosticul este confirmat de examenul bacteriologic al secreţiei nazale. Făra tratament
evoluţia este gravă, prin leziuni endonazale necrozante, cu sinechii, ozenă, nas în şa.
Tratamentul constă din antibioterapie locală şi generală şi tratament antiluetic.
Sinuzite acute frontale
Se manifestă prin durere, care prezintă o periodicitate caracteristică:
apare zilnic dimineaţa, la ore fixe, atinge intensitate maximă către prânz, după care
cedează odată cu eliminarea de puroi pe nas (colici frontale). Durerea este explicată de
prezenţa mecanică a puroiului, care se acumulează pe timpul nopţii în sinusul frontal, iar
dimineaţa, datorită poziţiei anatomice a canalului fronto-nazal pe peretele inferior al
sinusului, puroiul apasă pe mucoasa inflamată, edemaţiată a canalului şi încearcă să-şi
facă loc, până îl străbate în toată lungimea sa (ceea ce corespunde cu maximum de
durere) şi se elimină.
La palpare, regiunea frontală sinuzală este dureroasă, iar rinoscopia pune în
evidenţă edem al mucoasei meatului mijlociu şi secreţii mucopurulente. Radiografia
S.A.F. arată voalarea sinusurilor frontale.
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice (Amoxicilină,Penicilinaă,
Cedax, Augmentin), decongestionate nazale, analgezice,
antiinflamatorii. Actualmente se practica corticoterapie pe cale generală, puncţii
evacuatorii sinuzale. În sinuzitele odontogene se face extracţia dintelui cauzal.
Evoluţia sinuzitelor acute este favorabilă sub tratament, însă netratate, pot să
genereze complicaţii, prin extinderea procesului infecţios la organele din jur.
Astfel, în etmoidita acută exteriorizată se observă ştergerea unghiului
intern al ochiului şi a şanţului nazo-orbitar de partea bolnavă, cu edem
palpebral, mai mult superior, cu chemozis şi împingerea globului ocular în jos şi în afară
(celulita sau flegmonul orbitar).
În sinuzita frontală exteriorizată se observă arcada sprâncenoasă
tumefiată, cu edem palpebral superior şi al comisurii interne orbitare cu
extensia edemului la întreaga regiune frontală.
În osteomielita frontalului (complicaţie osoasă) se constituie colecţii
purulente subperiostale localizate în regiunea sinusului frontal (osteomielita în focar) sau
pe întreaga regiune frontala (osteomielita metastatică).
Exteriorizarea sinuzitei maxilare se manifestă prin edem palpebral
inferior, cu semne de celulită sau de abces subperiostal regional.
Afecţiunile inflamatorii ale laringelui:
Inflamaţiile laringelui se numesc laringite. Manifestările clinice în laringite sunt
variate, de aceea este necesar să definim câţiva termeni:
Disfonia apare ca o caracteristică a afecţiunilor laringiene, se poate manifesta sub
diferite forme:
- Oboseală a vocii la vorbit sau cântat,
- Răguşeală, observată la bolnavii cu laringită,
- Vocea baritonală (diplopofonia) care apare în paralizii unilaterale ale corzilor
vocale,
- Afonia, sau pierderea completă a vocii,
- Vocea enucoidală , care apare la tineri în perioada pubertăţii sau în unele afecţiuni
endocrine.
Durerea laringiană este localizată la nivelul laringelui, în special la nivelul epiglotei
resimţită în timpul deglutiţiei.
Tusea din afecţiunile laringelui are câteva caractere: uscată (laringite, tumori), tuse
lătrătoare (în tusea convulsivă, laringită subglotică), tusea umedă (în traheo bronşite).
Dispneea laringiană este determinată de toate procesele care îngustează laringele.
Această îngustare se poate manifesta prin modificări de ritm, profunzime a respiraţiei
asociată cu cornaj, tiraj, suprasternal şi intercostal. Se poate instala brusc sau progresiv.