Complementul

Complementul este o parte secundară de propoziție care determină un verb,

un adjectiv, un adverb sau o interjecție cu funcția de predicat.
Complementul răspunde la pe cine? ce?
întrebările: cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
pentru cine? cu cine? cu ce?
de cine? de ce?
unde? de unde? pe unde? pâna unde? încotro?
când? de când? până când? cât timp?
cum? în ce fel? cât?
din ce cauză? din ce pricină?
în ce scop? cu ce scop?

 Să mergem în camera noastră. (în camera complement, determină verbul să mergem)

 Mașina roșie ca focul este a mea. (ca focul complement, determină adjectivulroșie)
 Mașina merge mai repede decât trenul. (decât trenul complement, determină
adverbul mai repede)
 Hai la masă. (la masă complement, determină interjecția hai)
Complementele care determină un adjectiv sunt precedate de prepoziții sau
de adverbe de comparație (cât, ca, decât). Complementele care determină
un adverb se exprimă prin adverbe (așa, cam, destul, destul de) sau
substantive ori pronume precedate de adverbe de comparație (cât, ca,
decât).

Complementul direct

Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea

exprimată de cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau
o locuțiune verbală.
Complementul direct răspunde la întrebările: pe cine? ce?

 Citesc cartea cumpărată online. (ce citesc? – cartea)

 Uite-l pe Mihai! (pe cine? – pe Mihai, -l)
 A luat peste picior un profesor și a fost pedepsit. (pe cine a luat peste picior? – un
profesor)
  Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale,
verbe la moduri nepersonale.
 Complementul direct exprimat prin substantive
 Complementul direct exprimat prin pronume
 Complementul direct exprimat prin numerale
 Complementul direct exprimat prin verbe

Locul complementului direct

Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și
înaintea acestuia.

 Exercițiul acesta nu o să-l rezolv. (ce nu o să rezolv? – exercițiul)

 Am adus cartea cu mine. (ce am adus? – cartea)
Atunci când verbul determinat este la modul infinitiv sau la conjunctiv,
complementul direct exprimat prin pronume personal neaccentuat stă între
prepoziția infinitivului sau conjuncția să și verb.
 Să veniți la mine pentru a vă sfătui. (pe cine a sfătui? – pe voi vă)
 Încearcă să–l sfătuiești cât mai bine. (pe cine să sfătuiești? – pe el -l)
Atunci când verbul determinat este la infinitiv și este așezat după verbul a
putea, complementul direct exprimat prin pronume neaccentuat stă înaintea
verbului a putea:
 Te pot ajuta dacă îmi dai voie să o fac. (pronumele te, complement direct, determină verbul a ajuta;
sensul acestei construcții este echivalent cu pot a te ajuta)

Punctuația complementului direct

Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

 Am văzut filmul.
 Filmul l-am văzut cu tine.
Complementele directe aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin
virgulă între ele conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația
conjuncțiilor.

Complementul indirect
Complementul indirect arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea, însușirea sau
caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Determină un verb,
un adjectiv, un adverb sau o interjecție.
Complementul indirect cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
răspunde la întrebările: pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce?
asupra cui? contra cui? împotriva cui?

 I-am spus Ioanei vestea cea mare. (cui am spus? – Ioanei)

 Privim la televizor un concert de muzică rock. (la ce privim? – la televizor)
 Magazinul acesta este mai aproape de casă. ( de casă – complement indirect, determină
adverbul mai aproape)
 Poftim și vouă o notă mare. (cui? – vouă; poftim interjecție cu funcție de predicat)

Complementul indirect se exprimă prin substantive, pronume, numerale,

adjective, verbe.

Complementul indirect exprimat prin substantive

Complementul indirect exprimat prin pronume
Complementul indirect exprimat prin adjective
Complementul indirect exprimat prin numerale
Complementul indirect exprimat prin verbe

Locul complementului indirect

În general, complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există
și cazuri când se află înaintea acestuia.

 I-am dat Mariei cartea.

 Mariei i-am dat cartea.
De multe ori, complementul indirect este despărțit de cuvântul determinat
prin alte părți de propoziție.

 Ne vedem fiecare de viața noastră.

 De sectorul acesta al orașului sunt responsabil eu.
Atunci când complementul indirect este exprimat printr-un pronume
personal sau reflexiv la dativ și determină un verb la infinitiv sau conjunctiv,
acesta se intercalează între prepoziția sau conjuncția verbului.

 L-am rugat să–mi aducă aminte mai târziu.

 A venit mai devreme pentru a–mi aduce cartea.
Complementul indirect exprimat printr-un pronume neaccentuat în dativ se
așază înaintea verbului a putea atunci când determină un verb la infinitiv
aflat după verbul a putea. Această regulă este o cerință a limbii literare
actuale. În construcțiile arhaice ale limbii române complementul indirect se
afla între propoziția infinitivului și verb.

 Îți pot spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba actuală)

 Pot a–ți spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba veche)

Atunci când complementul indirect cunoaște o dublă exprimare, termenul

dublat poate poate sta după infinitiv sau poate fi pus înaintea verbului a
putea.

 Îmi poți comunica mie ce dorești.

 Mie îmi poți comunica ce dorești.

Punctuația complementului indirect

Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Complementele indirecte aflate în raport de coordonare se despart sau nu

prin virgulă între ele conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația
conjuncțiilor.

Complementul prepozițional
Este partea secundară de propoziție care arată la cine se referă o acţiune sau o însuşire.

1. Mi-e frică de câini.

2. Se gândea doar la școală.
3. Copiii discutau despre film.

Complementul prepozițional răspunde la întrebările La cine? La ce? Cu cine? Cu ce? Despre cine?
Despre ce? Pentru cine? Pentru ce?

REGENTUL COMPLEMENTULUI PREPOZIȚIONAL SE REALIZEAZĂ PRINTR-UN

a. Verb tranzitiv sau intranzitiv:

1. Te-am anunțat despre organizarea seminarului? (verb tranzitiv) – Ac

2. Mă gândesc la tine. (verb intranzitiv) – Ac

b. Locuțiune verbală
Îmi aduc aminte de colegii mei.
c. Adjectiv
Copacii plini de fructe au fost culeși.
d. Adverb
Gara se afla departe de sat.
e. Interjecție
Vai de mine și de mine ce frig este!

Complementul prepozițional stă, în general, după regentul său.

După regent, nu se desparte prin virgulă.

Înaintea regentului se desparte sau nu prin virgulă, în funcție de gradul de legătură cu elementul
regent.

Complementul circumstanțial de mod

Complementul circumstanțial de mod arată modul în care se desfășoară acțiunea
exprimată de verbul determinat sau cum se înfățișează o acțiune.
Complementul circumstanțial de mod răspunde la întrebările: cum? în ce fel? cât?

Complementul circumstanțial de timp

Complementul circumstanțial de timp arată timpul când se petrece acțiunea

(momentul, durata, limita temporală).
Complementul circumstanțial de timp răspunde la când? de când? până când? cât
întrebările: timp?

Complementul circumstanțial de loc

Complementul circumstanțial de loc arată locul unde se petrece acțiunea (direcția,

punctul de plecare, spațiul, limita). Determină un verb, locuțiune verbală sau
o interjecție cu funcție de predicat.
Complementul circumstanțial de loc răspunde unde? de unde? pe unde? până
la întrebările: unde? încotro?

Complementul circumstanțial de loc exprimat prin substantive

Complementul circumstanțial de loc exprimat prin pronume
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin adjective
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin numerale
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin verbe
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin adverbe
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin locuțiuni adverbiale

Complementul circumstanțial de cauză

Complementul circumstanțial de cauză arată cauza unei acțiuni, a unei stări, a
unei însușiri.
Complementul circumstanțial de cauză răspunde la din ce cauză? din ce
întrebările: pricină?

Complementul circumstanțial de scop

Complementul circumstanțial de scop arată scopul acțiunii exprimate de verbul

determinat.
Complementul circumstanțial de scop răspunde la în ce scop? cu ce scop?
întrebările: