Controverse

Mesajul unui text liric-Controverse, Nina Cassian

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor
exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo
de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Controverse'', de Nina Cassian, este o creație lirică, ce are ca temă imaginea
artistului autentic, pus în slujba iubitorului de frumos, față de care se simte responsabil. Poeta are
conștiința autenticului, a durabilității, opera de artă transcende timpul. Atunci când timpul, în
trecerea lui inexorabilă potențează valoarea operei, artistul și-a desăvârșit menirea.
Mesajul desprins din acest text este acela că oricine, la un moment dat, își dorește să creeze o
operă diferită, un poem modern, original, lipsit de constrângerile tradiționale, un nou poem, care
apelează la joc și care cultivă armonia sentimentelor și a formelor: ,,Am scris un poem oblic,/ O
caligramă’’.
Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poeta se simte aparte, întrucât aceasta a
găsit întotdeauna puterea de a se reinventa, chiar dacă asta înseamnă să nege ceea ce a lucrat
până în acel moment, ea a trăit prin și pentru artă, prin și pentru publicul său pe care îl
apreciază ,,A dezumflat lumea de gumilastic/Și a clădit-o din lemn.’’Vocea ficțională se află în
ipostază de artist și își face simțită prezența, la nivelul textului, printr-o serie de indici morfologici,
precum verbele la persoana I ,,am scris'', ,,jur’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poeta ne
îndeamnă să reflectăm la faptul că atunci când creăm ne putem îngădui să ne amuzăm,
manevrând cuvintele simple într-un poem oblic ,,o caligramă’’, surprinzându-i pe cei obișnuiți cu
formele reale ale poeziei.
Elementele componente creației sunt: ,,Marele Plastic’’, ,,lumea de gumilastic’’ și ,,lemnul’’.
Perspectiva poetei reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea
ce privește mesajul textului liric ,,Am scris un poem oblic,/ O caligramă''. Implicându-se afectiv,
sentimentele sunt de bucurie, de fascinație, de entuziasm pentru lumea creată, având în vedere
faptul că artista își dorește să se reinventeze de dragul publicului, căutând progresul în artă și,
implicit, comunicarea cu destinatarul mesajului poetic.
În plus, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poeta are
menirea de a impresiona prin măiestria resurselor expresive folosite.
Astfel, imaginea vizuală ,, Nu se găsea niciun semn’’ poate fi interpretată ca lipsă a publicului /
receptorului în a vedea semnele/ semnificațiile poemului (poemul aduce elemente de noutate cu
care publicul nu este familiarizat). Metafora ,,Marele Plastic’’ îl reprezintă pe artistul inovator,
capabil să se reinventeze atunci când arta sa nu are ecou în sufletul receptorului, iar ,, lumea de
gumilastic’’ poate reprezenta lumea artei, a ficțiunii, lumea creată de poet, care poate fi, cu
ușurință, modelată, deformată, reformată (gumilastic = este un material care se poate întinde și
comprima). Lemnul = este material solid, asociat creșterii si progresului. Metafora lemnului
sugerează faptul că poeta transformă lumea de gumilastic într-o lume de lemn, gestul putând fi
interpretat ca forță, voință creatoare. Artista se reinventează, de dragul publicului, căutând
progresul în artă și, implicit, comunicarea cu destinatarul mesajului poetic.
Opera literară ,,Controverse’’, de Nina Cassian, pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi
dominat de sentimente de entuziasm, de fascinație, generate de noul pe care îl aducem în viața
noastră, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel,
creându-se o operă impresionantă.

Interpretarea titlului
Titlul poeziei – substantivul ,,Controverse’’, în sens propriu, definește contradicția, punctele de
vedere diferite. În text, metaforic vorbind, controversele poetei Nina Cassian trimit la cititorii care
discută în contradictoriu despre interpretările lor ( poezia = direcție nouă, poezia = mătură și atât,
poezia = pom cu portocale la gât), ceea ce se traduce ca frumusețe a artei rezultată din inovație,
deschidere spre interpretări diferite, depășirea limitelor/ barierelor impuse de normele curente.
CALIGRÁMĂ, caligrame, s. f. Mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea
grafică a simbolurilor sau a sugestiilor dintr-o poezie. – Din fr. calligramme.
Interpretarea versurilor
Reacțiile privitorilor:
1. Poemul este < o direcție / Rezolvată dincolo de ramă> = rama încadrează o imagine,
delimitând spațiul acesteia de realitate - spațiul poetic trebuie delimitat de spațiul real – poemul
trebuie să iasă din tiparele tradiționale, să ia o nouă direcție, inovatoare;
2. Poemul este < o mătură și atât> =nu poate face aprecieri valorice la adresa textului poetic
( poem oblic, caligramă ), nefiind capabil să înțeleagă noua modalitate ( direcție) de exprimare
artistică;
3. Poemul este < Pomul, pomul / cu portocale la gât> = aceeași incapacitate de înțelegere /
fiecare consumator de artă / receptor înțelege diferit opera de artă, în funcție de cunoștințele, de
experiențele, de abilitățile sale de interpretare a textului poetic.
,,Controverse’’ este o discuţie în contradictoriu asupra unei chestiuni principale, aprinsă, o ceartă,
o neînţelegere despre felul în care poeta și-a scris poemul. Aceasta mărturisește despre jocul pe
care l-a încercat scriind ,,un poem oblic”, înclinat, altfel decât o scriere normală, ca o caligramă-un
desen într-o dispoziție grafică a cuvintelor. Vederea lui a stârnit curiozitate, astfel că ,,cineva”, un
necunoscut în înțelegerea noului l-a văzut ca o orientare spre necunoscut, ieșind din tiparele unei
poezii. Unul, văzând dispunerea cuvintelor, face haz, asemănând scrierea poemului cu o ,,mătură”,
instrumentul de bază al curățeniei, care însemna cândva instituirea unui spațiu culturalizat, atins,
transformat –cosmos- și separarea lui de teritoriul dezordinii și al murdăriei-haos. În opoziție, altul
compătimește, lăcrimând, forma ciudată a poemului repetând că este chiar ,,mărul de aur”,
împodobit cu o salbă aurie de portocale. Nefiind niciun semn grafic ,,Marele Plastic”-modelatorul
readuce la forma obișnuită universul ,,lumea” cuvintelor flexibile, care iau forme speciale în
exprimare, compunând-o fix ,,din lemn”-o limbă de lemn ascunde realitatea, abate atenția, o
limbă încremenită, nu-l face pe om să vibreze la auzul vorbelor.
Opera este un joc poetic, prin care artista își îngăduie să se amuze, manevrând cuvintele simple
într-un poem oblic ,,o caligramă”, surprinzând pe cei obișnuiți cu formele reale ale poeziei.
Finalul poeziei aduce ideea că artistul găsește întotdeauna puterea de a se reinventa, chiar daca
asta înseamnă să nege ceea ce a lucrat până în acel moment ( artistul trăiește prin și pentru artă /
prin și pentru publicul său care îl apreciază) .
Nina Cassian prezintă, în acest text, imaginea artistului autentic, pus în slujba iubitorului de
frumos, față de care se simte responsabil. Poeta are conștiința autenticului, a durabilității , opera
de artă transcende (trece dincolo de) timpul. Atunci când timpul, în trecerea lui inexorabilă (fără
întoarcere și fără oprire) potențează / amplifică valoarea operei, artistul și-a desăvârșit menirea.
Textul Ninei Cassian a șocat, probabil, la vremea scrierii sale tocmai prin dorința poetei de a crea
un altfel de poem, modern, original, lipsit de constrângerile tradiționale, un poem care apelează la
joc și care cultivă armonia sentimentelor și a formelor.
Interpretarea unei figuri de stil
• Imaginea vizuală ,, Nu se găsea niciun semn’’ poate fi interpretată ca lipsă a publicului /
receptorului în a vedea semnele/ semnificațiile poemului (poemul aduce elemente de noutate cu
care publicul nu este familiarizat).
• Metafora ,,Marele Plastic’’ îl reprezintă pe artistul inovator, capabil să se reinventeze atunci când
arta sa nu are ecou în sufletul receptorului.
• Metafora ,, lumea de gumilastic’’ poate reprezenta lumea artei, a ficțiunii, lumea creată de poet,
care poate fi, cu ușurință, modelată, deformată, reformată ( gumilastic = este un material care se
poate întinde și comprima)
• Lemnul = este material solid, asociat creșterii si progresului. Metafora lemnului sugerează faptul
că poeta transformă lumea de gumilastic într-o lume de lemn, gestul putând fi interpretat ca
forță, voință creatoare. Artista se reinventează, de dragul publicului, căutând progresul în artă și,
implicit, comunicarea cu destinatarul mesajului poetic.
Compararea textului cu o altă operă
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Testament’’, de Tudor Arghezi, care surprinde
într-un mod elocvent condiția artistului și menirea lui în literatură.
Valoarea culturală comună celor două texte o constituie implicarea și dragostea pentru
litere a celor doi artiști, care-și doresc a schimba limbajul literaturii noastre, aducând o notă de
evoluție.
În textul-suport, artista își îngăduie să se amuze, manevrând cuvintele simple într-un poem
oblic ,,o caligramă”, surprinzând pe cei obișnuiți cu formele reale ale poeziei.
În creația lui Arghezi, poetul se prezintă ca un meșteșugar al cuvintelor. Condiția poetului este
concentrată în versul „Decât un nume adunat pe-o carte”, iar poezia apare ca un bun spiritual:
„Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte”. Metafora „seara răzvrătită” face trimitere la trecutul
zbuciumat al strămoșilor, care se leagă de generațiile viitoare prin „carte”, creația poetică, treaptă
a prezentului: „În seara răzvrătită care vine, / De la străbunii mei până la tine”.