Complementul direct
DEFINIȚIE: Este partea secundară de propoziție care determină un verb,
arătând obiectul asupra căruia se răsfrânge nemijlocit acțiunea verbului sau
rezultatul acțiunii.
La ce întrebări răspunde complementul direct?
Întrebările la care răspunde complementul direct sunt:
Pe cine?
Ce?
Ex. Mariei îi dau cadoul cumpărat. Ce dau (Mariei)? CADOUL
Atunci când punem întrebarea unui verb,
funcția sintactică va fi cea de complement
Am văzut-o pe Ioana. Pe cine am văzut? PE MARIA
PE EA/ -O
Complementul direct poate fi exprimat prin următoarele părți de vorbire:
a) Substantive în acuzativ cu sau fără prepoziția pe
Pe Mihai l-am vizitat ieri. ( pe cine am vizitat? – pe Mihai)
Cel mai mult iubesc muzica. ( ce iubesc? – muzica)
b) Pronume personale în acuzativ cu sau fără prepoziția pe
Pe el îl cunosc foarte bine. ( pe cine cunosc foarte bine? – pe el/ îl)
Am salutat-o la școală. ( pe cine am salutat? – pe ea/ -o)
c) numeral
Îl zăresc pe al treilea. ( pe cine zăresc? – pe al treilea)
d) adjective când sunt precedate de articolul demonstrativ (adjectival) cel,
cea, cei, cele
L-am apreciat pe cel cuminte. ( pe cine am apreciat?- pe cel cuminte)
e) verb la infinitiv
Știm a citi frumos. ( ce știm?- a citi)
f) verb la gerunziu
Aud tunând de departe. ( ce aud?- tunând)
g) verb la supin
Am avut de învățat pentru azi. ( ce am avut?- de învățat)
! Atenție- Atunci când complementul direct este exprimat printr-un substantiv
precedat de prepoziția pe, acesta va fi reluat printr-un pronume personal cu formă
neaccentuată *vezi lecția dedicată pronumelui personal*
Ex. Pe Maria o chem la petrecere.
! Atenție- A nu se face confuzia complementului direct cu subiectul. O astfel de
problemă apare în situația în care subiectul este neexprimat. *vezi lecția dedicată
subiectului*
Exemplul 1- Iubesc cititul. Întrebarea pe care o vom pune este – ce
iubesc?- cititul. Știm că subiectul este cel care realizează acțiunea și răspunde la
întrebarea ce?, dar în exemplul dat cuvântul cititul, doar răspunde la întrebarea ce?,
nu este și cel care face acțiunea.
Așadar, cuvântul cititul are funcția sintactică de complement direct, nu de subiect.
Care este totuși subiectul propoziției?
Acesta nu apare în mod explicit în propoziție, dar îl putem deduce în mod logic,
fiind un subiect neexprimat, inclus. Cine face acțiunea de a iubi cititul?
Eu iubesc cititul.
Exemplul 2 – Scrie eseul. Întrebarea pe care o vom pune este – ce
scrie?- eseul. Știm că subiectul este cel care realizează acțiunea și răspunde la
întrebarea ce?, dar în exemplul dat cuvântul eseul, doar răspunde la întrebarea ce?,
nu este și cel care face acțiunea.
Așadar, cuvântul eseul are funcția sintactică de complement direct, nu de subiect.
Care este totuși subiectul propoziției?
Acesta nu apare în mod explicit în propoziție, dar îl putem deduce în mod logic,
fiind un subiect neexprimat, subînțeles. Cine face acțiunea de a scrie
eseul? El/ea scrie eseul.