Sufixele sunt afixe (sunete sau grupuri de sunete) care se adaugă după rădăcina sau
după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi.
sufix adăugat la rădăcina unui cuvânt: grădină – grădinar (grădin- + -ar)
sufix adăugat la tema unui cuvânt: grădinar – grădinărie (grădinar + -ie)
Sufixarea și dubla sufixare
Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare cu sufixe sau
sufixare. Spre deosebire de prefixe, sufixele pot schimba clasa gramaticală a
cuvântului-bază, dar și sensul, precum prefixele.
a munci – muncitor (munci + -tor); primul cuvânt este verb, iar al doilea
substantiv
lung – lungime (lung + -ime); primul cuvânt este adjectiv, iar al doilea
substantiv
Adăugarea succesivă de sufixe la rădăcină sau la tema unui cuvânt se numește
dublă prefixare. Procedeul poate fi întâlnit și sub numele de suprasufixare sau
cumul de sufixe.
albină – albinar – albinărie
pisică – pisoi – pisoiaș
Pentru mai multe detalii despre derivare cu ajutorul sufixelor, precum și pentru
exemple de cuvinte realizate cu sufixe, vezi Derivarea cu sufixe.
Clasificarea sufixelor
În limba română există peste 600 de sufixe și în funcție de rezultatul alipirii la
o rădăcină sau temă se împart în: lexicale, gramaticale și lexico-gramaticale.
Sufixe gramaticale
Sufixele gramaticale servesc la exprimarea unor categorii gramaticale precum
modul și timpul.
mod participiu: amintit (-it), auzit (-it), fugit (-it)
mod gerunziu: amintind (-ind), auzind (-ind), fugind (-ind)
timpul mai mult ca perfect: amintise (-se), auzise (-se), fugise (-se)
Sufixe lexico-gramaticale
Sufixele lexico-gramaticale sunt cele care exprimă un sens si o categoria
gramaticală nouă.
roșu – a roși (-i); școală – a școli (-i); cânta – cântare (-re)
sufixe moționale: rață – rățoi (-oi); gâscă – gâscan (-an); prieten – prietenă (-
ă); român – româncă (-că); bucătar – bucătăreasă (-easă); frizer – frizeriță (-
iță); leu – leoaică (-oaică)
Sufixe lexicale
Sufixele lexicale ajută la formarea de cuvinte noi. De regulă, când ne referim la
sufixe pe acestea lexicale le avem în vedere.
țăran – țărancă (țăran + -că)
lucra – lucrător (lucr- + -ător)
greși – greșeală (greș- + -eală)
Clasificarea sufixelor lexicale
Sufixele lexicale pot fi clasificate după criterii care țin de vechime și origine, în
funcție de clasa morfologică a cuvintelor rezultată din adăugarea sufixului la un
cuvânt-bază și după criterii semantice.
Sufixe după origine
moștenite din latină și slavă: -ic, -eală
împrumutate din turcă: -giu, -liu, -lâc
împrumutate din maghiară: -șug, șag, -ău
neologice: -bil, -ism, -iza, -mente
Sufixe după morfologia cuvintelor rezultate
substantivale: -ar, -ământ, -ătate, -ătură, -eală, -easă, -eață, -ime, -iță, -tor, -uș,
-ist
adjectivale: -bil, -esc, -iu, -ui, -os, -cios, -tor, -al, -aș, -ător, -bil, -uriu
verbale: -a, -i, -iza, -fica, -ăi, -ăni, -ona, -ui
adverbiale: -ește, -iș, -âș, -mente
pronominale: -ica, -ică, -uță
pentru numerale: -ime
pentru interjecții: -ică
Sufixe după sens
diminutive: -aș, -el, -ea, -ic, -ică, -ice, -ioară, ișor, -uleț, -uș, -uță, -iță, -uc, -ui,
-uie, -uț, -eț, -icică, -uliță
augmentative: -an, -ău -andru, ișcană, -oaie, -oi
pentru nume de agent: -ar, -aș, -easă, -eț, -agiu, -agiu, -ist, -tor, -ier, -er
colective: -ărie, -ăraie, -et, -ime, -iș, -iște
locative: -ărie
pentru denumirea unor abstracțiuni: -anță, -etate, -eală, -ie, -ință, -ime, -ism, -
ătate, -itate, -ărie, -tură, -oare, -enie, -iș, -îș, -lâc, -șug
pentru denumirea unor modalități: -âș, -ește, -iș, -mente
pentru denumirea instrumentelor: -ător, -ătoare, -ău, -itoare, -ar, -uș, -ură
pentru denumirea originii: -ean, -ac, -an, -ian, -ar, -aș, -ez, -it, -iot
pentru denumirea însușirilor: -al, -ar, -aș, -at, -bil, -esc, -ist, -iu, -nic, -os, -tor, -
uș
Relații semantice între sufixe
Întocmai ca prefixele sau precum cuvintele întregi, sufixele pot contracta relații
semantice.
sinonimie: -ar / -aș
antonimie: -uță / -oaie, -aș / oi
paronimie: -ar / -al
polisemie: -tor
omonimie: -an