Prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru judecător: Tatiana Balan

Dosarul nr. 2a-2135/23

2-22174896-02-2a-13062023

DECIZIE
Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ
al Curţii de Apel Chişinău

21 noiembrie 2023
Instanța compusă din:
Președintele ședinței, judecătorul Anatol Pahopol
Judecători Ruxanda Pulbere și Ala Malîi
Grefier Danu Blanovschi

examinând în ședință publică cererea de apel declarată de avocatul Mariana

Barașianț în interesele apelantului *****, împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2023, adoptată în cauza civilă la cererea de
chemare în judecată înaintată de ***** împotriva lui ***** cu privire la obligarea
exprimării scuzelor publice și dezmințirii informației defăimătoare-,

c o n s t a t ă:

Circumstanțele cauzei:
La data de 25 noiembrie 2022, ***** a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui ***** cu privire la obligarea exprimării scuzelor publice și
dezmințirii informației defăimătoare.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 octombrie 2022,
ora 18:30, de către ***** și prim-ministrul Republicii Moldova, Natalia Gavrilița a
fost susținută conferința de presă cu denumirea „Conferință de presă susținută de
către prim-ministra Republicii Moldova, Natalia Gavrilița și ministrul Justiției,
*****”.
A menționat că, această conferință de presă a fost înregistrată, este păstrată și
accesibilă publicului larg pe platforma pagina web [Link], la rubrica
Agenda evenimentelor, data de 26 octombrie 2022, înregistrare la ora 18:30, cu
denumirea „Conferință de presă susținută de către prim-ministra Republicii
Moldova, Natalia Gavrilița și ministrul Justiției, *****”. A afirmat că, în
conferința de presă respectivă, între minutele 08:10 și 08:44, ***** a declarat că,
„Pe lângă acești 2 criminali cu acte în regulă pe nivel internațional, în lista
sancțiunilor sunt incluși mai multe personaje care au încercat să falsifice alegerile
municipale, prezidențiale, parlamentare, inclusiv unele grupuri de inițiativă pentru
constituirea de partide, chipurile de sorginte proeuropeană, dar care au fost
finanțate de către serviciile secrete rusești”.
A relatat că, deși pârâtul nu a indicat direct numele reclamantului sau
denumirea Mișcarea Alternativă Națională, fraza „grupuri de inițiativă pentru
constituirea de partide” evident se referă anume la Mișcarea Alternativă Națională,
liderul căruia este reclamantul *****.
A susținut că, această concluzie rezultă și din declarațiile Prim-ministrului
Republicii Moldova, Natalia Gavrilița în cadrul aceleiași conferințe de presă. A
notat că, conferința de presă și declarațiile citate supra au fost efectuate cu referire
directă la Comunicatul de presă din 26 octombrie 2022 al Departamentului
Trezoreriei al SUA „Departamentul Trezoreriei al SUA vizează corupția și
operațiunile de influență malignă ale Kremlinului în Moldova”, accesibil pe pagina
web a 2 Ambasadei SUA în Moldova ([Link]
trezorerieial-sua-vizeaza-coruptia-si-operatiunile-de-influenta-maligna-ale-
kremlinului-inmoldova/). A declarat că, analizând comunicatul de presă al
Departamentului Trezoreriei al SUA, în special lista persoanelor și entităților în
privința cărora au fost instituite sancțiuni, constată că, în acesta nu se regăsește
denumirea Mișcarea Alternativă Națională și nici numele reclamantului.
A relevat că, mai mult, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Kent D.
Logsdon în cadrul emisiunii în profunzime cu Lorena Bogza, ora 21:00, la data de
31 octombrie 2022, a spus că „... în cazul Mișcării Alternative Naționale declarația
este foarte clară, deci pun accentul pe fărădelegile unui agent FSB care este activ
aici și a făcut o ofertă către Mișcarea Națională Alternativă și noi avem această
informație. Nu este vorba despre partid și Mișcare...”.
A informat că, autorul informației răspândite de pârât confirmă caracterul
defăimător al acesteia.
A subliniat că, în informația răspândită de pârât se conțin și învinuiri
nefondate în falsificarea alegerilor și finanțarea ilegală, fără a fi prezentate careva
probe în acest sens, în lipsa unei anchete penale pe aceste presupuneri, ceea ce
evident încalcă dreptul reclamantului la prezumția nevinovăției, un drept care
urmează a fi respectat într-un stat de drept. A comunicat că, totodată, Mișcarea
Alternativă Națională nici la ziua de azi nu este înregistrată ca partid politic, nu a
participat la alegeri și nu a fost finanțată de entități/persoane menționate în lista
sancțiunilor prezentată de Departamentul Trezoreriei al SUA.
A concretizat că, informația falsă și defăimătoare citată supra a fost preluată
de practic toate media naționale și unele străine, ceea ce a dus la dezinformarea
masivă și manipularea cu opinia publică.
 A atenționat că, astfel de informație falsă răspândită ca mesaj din partea unui
demnitar de rang înalt evident aduce prejudicii grave onoarei, demnității și
reputației profesionale ale reclamantului.
A remarcat că, sunt doar câteva din articole/știri publicate în urma
conferinței de presă susținută de pârât: - Ziarul Național (PP „Ziarul Național”
SRL) și [Link] cu denumirea „Igor Dodon și MAN-ul lui *****, finanțați
de serviciile speciale RUSEȘTI. Gavrilița: „În „Global Magnitsky Act” sunt
menționați și cei care au beneficiat de ajutor financiar ILEGAL în timpul
campaniilor electorale - Dodon și MAN”; - Replica Media (A.O. Replica Media)
cu denumirea: „Caracatița Kremlinului în R. Moldova: Igor Dodon, Ilan Șor și
noul partid înființat de *****, coordonați de persoane apropiate FSB-ului rusesc”;
- [Link] cu denumirea: „Cine mai este vizat de lista sancțiunilor Statelor Unite”
([Link] md/md/politica/cine-mai-este-vizat-de-lista-sanctiunilor-statelor-unite)
; - [Link] cu denumirea: „Dodon, Șor și Ceban încearcă să diminueze
importanța sancțiunilor americane și acuză guvernarea PAS că a „influențat”
SUA”; - [Link] cu denumirea: „Cine mai este vizat de lista sancțiunilor
Statelor Unite”; - [Link] (PP Timpul de dimineața) cu denumirea: „Oamenii
Moscovei. SUA anunță că Ivan Ceban este COORDONAT DE FSB”. 3 A declarat
că, în încercarea de soluționare a litigiului amiabil, la data de 28 octombrie 2022, a
depus cerere prealabilă către pârât, atât prin intermediul poștei electronice, cât și
prin poșta terestră, dar și a făcut public acest fapt.
A specificat că, însă, nici până la data depunerii prezentei cereri de chemare în
judecată nu a parvenit un răspuns.
A mai menționat că, legea nu prevede excepții de la obligația respectării
demnității, onoarei și reputației profesionale a oricărei persoane, iar denaturarea
evidentă a informației despre oponenții politici reprezintă, în esență, lipsă de
respect față de cetățenii acestei țări.
A afirmat că, în situația în care informații false și defăimătoare sunt prezentate
de un demnitar de rang înalt și preluate de practic toate media, urmează să survină
și consecințele în conformitate cu prevederile legale. Or, într-un stat de drept cu
politica proeuropeană declarată urmează să fie aplicate în practică principii
fundamentale, toți sunt egali în fața legii.
Consideră că, defăimarea în speță a avut loc cu rea-credință, or, în mod
evident a fost denaturată esența comunicatului de presă din 26 octombrie 2022 al
Departamentului Trezoreriei al SUA și prezentate ca adevărate informații ce nu se
conțin în acest comunicat cu scopul, în opinia reclamantului, de a manipula opinia
publică și de a-l defăima, precum este descris în această cerere de chemare în
judecată.
Solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului ***** să prezinte
reclamantului ***** scuze publice și să dezmintă prin intermediul unei conferințe
de presă, cu următorul text: „Eu, *****, în legătură cu conferința de presă susținută
la data de 26 octombrie 2022, în care am comunicat că, Mișcarea Alternativă
Națională, liderul căreia este *****, a fost inclusă în lista Departamentului
Trezoreriei al SUA a persoanelor și entităților în privința cărora au fost instituite
sancțiuni, pentru faptul că, au beneficiat de finanțare ilegală a campaniilor
electorale, dezmint informația precum că, Mișcarea Alternativă Națională este
inclusă în lista Departamentului Trezoreriei al SUA a persoanelor și entităților în
privința cărora au fost instituite sancțiuni, la fel, dezmint informația că, Mișcarea
Alternativă Națională a beneficiat de finanțare ilegală a campaniilor electorale.
Aceste informații nu corespund realității, sunt false și denigratoare, care atentează
la onoarea, demnitatea și reputația profesională a liderului Mișcării Alternative
Naționale, domnul *****, fapt pentru care exprim scuze publice”.
Poziţia instanţei de fond:
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2023, s-a
respins acțiunea depusă de către ***** împotriva lui ***** cu privire la obligarea
exprimării scuzelor publice și dezmințirii informației defăimătoare ca neîntemeiată.
Solicitarea apelantului şi termenul de declarare a apelului:
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 16 mai 2023, avocatul
Mariana Barașianț în interesele apelantului ***** a depus cerere de apel împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2023, pronunțată în
actuala pricină civilă, solicitând admiterea apelului, cu casarea hotărîrii primei
instanțe, cu emiterea a unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în
judecată.

Termenul de declararea a apelului.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul
de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de
procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare
datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii,
evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.
După cum a fost indicat mai sus, avocatul Mariana Barașianț în interesele
apelantului ***** a depus cererea de apel la 16 mai 2023, contestând hotărârea
Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), dispozitivul căreia a fost pronunțat la 12 mai
2023, astfel se constată apelul declarat în termen.

Argumentele participanților la proces:

În motivarea apelului s-a invocat, că la emiterea hotărîrii, instanţa de fond nu
a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (temei de declarare a apelului prevăzută
la art.387, lit.a) CPC) şi anume instanţa de judecată nu a elucidat şi respectiv nu a
aplicat prevederile alin.2 a art. 24 al Legii nr. 64 cu privire la libertatea de
exprimare şi anume instanţa nu a constatat faptu că intimatee (piritele) nu au
demonstrat următoarele: a) informaţia nu este defăimătoare şi/sau nu o vizează
reclamanţii; b) informaţia constituie o judecată de valoare care se bazează pe un
substrat factologic suficient; c) că au luat toate măsurile de diligenţă la momentul
răspîndirii informaţiei şi că nu puteau şti că prin acţiunile sale contribuie la
răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăţilor de valoare fără
substrat factologic suficient; şi că d) informaţia răspîndită este de interes public.
La cererea de apel intimatul ***** nu a prezentat referință, prin care să-și
exprime poziția față de apelul înaintat.
În ședința instanței de apel reprezentantul apelantului ***** – avocatul
Mariana Barașianț, a susținut cererea de apel declarată, reiterînd motivele de fapt și
de drept indicată în aceasta.
În ședința instanței de apel reprezentantul intimatului ***** – avocatul
Constantin Chira, a solicitat respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiat, cu
menținerea hotărîrii primei instanțe pe care o consideră legală și întemeiată.

Aprecierea instanţei de apel:

Audiind participanții prezenți la proces, analizând, legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate, prin prisma argumentelor invocate de participantului la proces şi
a materialelor din dosar în coroborare cu cadrul legal pertinent aplicabil, Colegiul
consideră apelul drept unul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din
următoarele motive.
În conformitate cu art. 385 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de apel,
după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul şi să menţină hotărârea
primei instanţe.
Conform prevederilor art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi
obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 130 alin. (1) Cod de procedură civilă statuează, că instanţa
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multe aspectual, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar
în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Potrivit art. 240 alin. (1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii,
instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au
importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul
raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea
acţiunii.
Totodată, sarcina instanţei de apel derivă, reieşind din dispoziţiile art. 373
Cod de procedură civilă, în condiţiile în care instanţa de fond a soluţionat fondul
cauzei, cu expunerea argumentelor în vederea admiterii sau respingerii acţiunii în
raport cu concluziile reţinute de către aceasta.
De asemenea, în limitele apelului dedus judecării, instanţa de apel verifică
circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum
şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii,
apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de
către participanţii la proces. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului
privind legalitatea hotărârii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea
hotărârii în întregul ei. Concomitent, instanţa de apel este obligată să se pronunţe
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Astfel, prevederile legale enunţate în mod expres obligă instanţa de apel să
verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe,
precum şi cele care nu au fost stabilite, dar invocate de părți şi este obligată să
verifice legalitatea hotărârii în întregul ei şi să se pronunţe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Potrivit regulilor unui proces echitabil, reţinându-se rolul determinant al
concluziilor instanței de apel, ultima are obligaţia să examineze efectiv problemele
esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se limiteze la însuşirea motivelor
instanţei inferioare (Hirro Balani contra Spaniei, nr. 18064/91 din 09.12.1994 §27;
Georgiadis contra Greciei nr. 21522/93 din 29.05.1997 §43).
Colegiul reiterează că prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva
Mariei Olar, reclamanții Andrei Țulea și Constantin Țulea au solicitat constatarea
ca fiind false informațiile răspindite de cître pîrîtă, obligarea dezmințirii
informațiilor, precum și încasarea prejudiciului moral.
Prima instanţă judecând cauza în fond, prin hotărârea din 08 noiembrie 2021 a
ajuns la concluzia netemeinicii acțiunii, și respingerii acesteia ca fiind nefondată.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei ierarhic inferioare în
raport cu criticele formulate în cererea de apel şi materialul probator, Colegiul
civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chișinău conchide
că soluţia instanţei de fond privind respingerea acțiunii este una corectă, rezultată
din aprecierea corectă a materialului probator şi interpretarea justă a normelor de
drept material.
Colegiul Civil reţine că instanţa de apel, potrivit regulilor unui proces
echitabil, reţinându-se rolul determinant al concluziilor sale, are obligaţia să
examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se
limiteze la însuşirea motivelor instanţei inferioare. (Hirro Balani c. Spaniei, nr.
18064/91 din 09.12.1994 §27; Georgiadis c. Greciei nr.21522/93 din 29.05.1997
§43).
Totodată, Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula
un răspuns detaliat pentru fiecare argument al apelanților, ci va analiza doar
motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea Gard Ruiz vs
Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26, Moreira Fereira vs Portugalia
(nr.2) (Marea Cameră), 11 iulie 2017, parag.84,98).
Colegiul civil reține că obiectul material al prezentei acțiuni î-l constituie
declarațiile făcute de către pârâtul *****, și anume că, la data de 26 octombrie
2022, ora 18:30, ***** și Prim-ministru al Republicii Moldova, Natalia Gavrilița
au susținut conferința de presă cu denumirea „Conferință de presă susținută de
către prim-ministra Republicii Moldova, Natalia Gavrilița și ministrul Justiției,
*****” (f. d.15, 16).
Conferința de presă a fost înregistrată, fiind păstrată și accesibilă publicului
larg pe platforma pagina web [Link], la rubrica Agenda evenimentelor,
data de 26 octombrie 2022, înregistrare la ora 18:30 cu denumirea „Conferință de
presă susținută de către prim-ministra Republicii Moldova, Natalia Gavrilița și
ministrul Justiției, *****” (link-
[Link]
prim-ministra-Republicii-Moldova--Natalia-Gavrilita-siministrul-Justitiei-Sergiu-
Litvinenco).
De asemenea, s-a stabilit că, pârâtul și-a bazat discursul său de la conferința
de presă din 26 octombrie 2022 pe Comunicatul de presă cu denumirea
„Departamentul Trezoreriei al SUA vizează corupția și operațiunile de influență
malignă ale Kremlinului în Moldova”, emis de Departamentul Trezoreriei al SUA.
Din materialele dosarului rezultă că, prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul/apelant ***** pretinde încălcarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei
profesionale de către pârâtul *****, solicitând obligarea acestuia să să prezinte
scuze publice și să dezmintă prin intermediul unei conferințe de presă informațiile
false și defăimătoare.
Iar în acest context, s-a făcut referire la faptul că, la conferința de presă
enunțată, între minutele 08:10 și 08:44, ***** a spus că „Pe lângă acești 2
criminali cu acte în regulă pe nivel internațional, în lista sancțiunilor sunt incluși
mai multe personaje care au încercat să falsifice alegerile municipale,
prezidențiale, parlamentare, inclusiv unele grupuri de inițiativă pentru constituirea
de partide, chipurile de sorginte proeuropeană, dar care au fost finanțate de către
serviciile secrete rusești”.
În această ordine de idei, apelanțul/reclamant consideră, prin aceste afirmații
i-a fost lezată demnitatea, onoarea și reputația profesională, *****, la data de 28
octombrie 2022, a înaintat în adresa lui ***** cerere prealabilă, prin care a solicitat
prezentarea scuzelor publice și dezmințirea informației prin intermediul unei
conferințe de presă. Or, informațiile care se conțin în publicație sunt distorsionate,
defăimătoare și false, și prin aceste afirmaţii ale pîrîtului i-au fost lezată onoarea,
demnitatea și reputația profesională.
Conform art. 3 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23
aprilie 2010, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept
cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. Libertatea
de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv
a informaţiei care ofensează, șochează sau deranjează. Exercitarea libertăţii de
exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o
societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau
siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracțiunile, pentru a proteja
sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea
de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti. Restrângerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea
unui interes legitim prevăzut la alin.(3) şi doar în cazul în care restrângerea este
proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectându-se echilibrul just dintre
interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi
informat. Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra
discursurilor care incită la ură sau la violență. În conformitate cu prevederile art.15
din Legea cu privire la libertatea de exprimare, persoana care se consideră
defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau
persoanei juridice care a răspîndit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei
defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi
compensarea prejudiciului cauzat.
Instanța de apel reține că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea cu
privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, persoana lezată prin
răspîndirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită în drepturi dacă
informația cumulează următoarele condiţii: a) este falsă; b) este defăimătoare; c)
permite identificarea persoanei vizate de informaţie. Persoana care se consideră
lezată în modul stabilit la alin.(2) poate solicita rectificarea sau dezminţirea
informaţiei, precum şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat. Persoana
lezată prin răspîndirea unor judecăţi de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă
judecăţile de valoare cumulează următoarele condiţii: a) nu se bazează pe un
substrat factologic suficient; b) au un caracter defăimător; c) permit identificarea
persoanei vizate de informaţie. Persoana care se consideră lezată în modul stabilit
la alin.(4) poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, sau publicarea
unei replici, precum şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat. Se
consideră injurie exprimarea care cumulează următoarele condiţii: a) exprimarea
intenţionată verbală, scrisă sau nonverbală nu corespunde normelor de conduită
general acceptate într-o societate democratică; b) permite identificarea persoanei
vizate. Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin. (6) poate solicita
exprimarea scuzelor şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
Sub acest aspect instanța de apel reține că din Legea cu privire la libertatea de
exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, diferențiază 3 tipuri de lezare a onoarei,
demnității sau reputației profesionale, și anume: răspândirea relatărilor false cu
privire la fapte; răspîndirea judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient;
injuria.
În conformitate cu prevederile art.2 din Legea cu privire la libertatea de
exprimare, prin defăimare se înțelege - răspândirea a informației false care lezează
onoarea, demnitatea şi/sau reputația profesională a persoanei; fapt – eveniment,
proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiții concrete de loc și timp și a
cărui veridicitate poate fi dovedită; judecată de valoare – opinie, comentariu, teorie
sau idee care reflectă atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil
de dovedit; judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de
valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc,
dar a căror expunere este denaturată până la falsitate. Cerinţa de a dovedi
veridicitatea judecăților de valoare este imposibil de a fi îndeplinită, deoarece
adevărul afirmațiilor ce constituie judecăți de valoare nu poate fi dovedit, iar
invocarea probei veridicității în acest caz ar constitui o încălcare a libertăţii de
exprimare, parte fundamentală a dreptului asigurat de art. 10 din Convenţia
Europeană (pct. 61 din Hotărârea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc c.
Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct.42).
Totodată, chiar şi atunci când o declaraţie constituie o judecată de valoare,
proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază faptică
suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar şi o judecată de valoare, cu o
bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărârea CEDO din 01.07.1997
pronunţată în cazul Obershlik c. Austriei).
Aderent art. 24 din Legea enunțată prevede că, reclamantul trebuie să
dovedească că, pârâtul a răspândit informația, la fel și faptul că informația îl
vizează pe reclamant și este defăimătoare, că informația constituie o relatare cu
privire la fapte şi este în esenţă falsă; sau judecata de valoare nu se bazează pe un
substrat factologic suficient; cît și existenţa şi cuantumul prejudiciului cauzat.
Iar pârâtul trebuie să dovedească că, informația nu este defăimătoare şi/sau
nu îl vizează pe reclamant; informaţia constituie o judecată de valoare care se
bazează pe un substrat factologic suficient; la momentul răspândirii informaţiei,
deşi a luat toate măsurile de diligenţă, nu putea şti că prin acţiunile sale contribuie
la răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăților de valoare fără
substrat factologic suficient; informaţia răspândită este de interes public.
Prevederile legale citate supra trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă
cu jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, având în vedere că,
libertatea de exprimare este garantată prin art. 10 din Convenţia Europeană, care
prin § 2 permite statelor să aducă anumite limitări acestei libertăţi, cu condiţia să
respecte cerinţele prevăzute de Convenţie pentru valabilitatea lor.
Astfel, fiind statuat că, exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi
responsabilități poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni
prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică,
pentru (…) protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora (...).
Pentru a fi convențională, ingerința în libertatea de exprimare trebuie să
îndeplinească trei condiții cumulative prevăzute de § 2 al art. 10 CEDO şi, anume:
i) măsura să fie prevăzută de lege; ii) să urmărească unul din scopurile legitime
prevăzute în paragraful 2; iii) şi să fie necesară într-o societate democratică pentru
atingerea lor.
Cu referire la prima condiție ca măsura să fie prevăzută de lege, instanța
reține prevederile art. 3 alin. (1) - (3) din Legea cu privire la libertatea de
exprimare, care reglementează condițiile și temeiurile de limitare a libertății de
exprimare.
Iar, în privința condiției ca măsura să urmărească unul din scopurile legitime,
instanța reține că, unul din scopurile legitime prevăzute în § 2 al art. 10 din
Convenție este protecția reputației altora.
Conform art.25 alin.(3) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, orice
dubiu rezonabil cu privire la acordarea statutului de judecată de valoare sau relatare
cu privire la fapte se interpretează în favoarea acordării statutului de judecată de
valoare.
În speță, Colegiul civil conchide că în litigiul dedus judecății reclamantul
pretinde o lezare a onoarei, demnității și reputației profesionale, prin răspândirea
unor judecăți de valoare, or o declarație, o opinie, comentariu, teorie sau idee care
reflectă atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit,
constituie o judecată de valoare.
Colegiul civil reține că în conformitate cu normele de drept enunțate, pârâtul
trebuie să dovedească următoarele: informaţia nu este defăimătoare şi/sau nu îl
vizează pe reclamant; informaţia constituie o judecată de valoare care se bazează
pe un substrat factologic suficient; la momentul răspîndirii informaţiei, deşi a luat
toate măsurile de diligenţă, nu putea şti că prin acţiunile sale contribuie la
răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăţilor de valoare fără
substrat factologic suficient; informaţia răspîndită este de interes public.
Sub acest aspect, instanța de apel reține că reclamantul/apelant a identificat
corect emițătorul opiniei, însă cât privește necesitatea reclamantului/apelant de a
proba că judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient,
prima instanță just a considerat ca fiind insuficientă din următoarele considerente.
La rîndul său, art. 2 al Legii nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de
exprimare, statuează expres că, judecată de valoare este opinie, comentariu, teorie
sau idee care reflectă atitudinea faţă de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil
de dovedit.
Cu referire la aceste prevederi legale, Colegiul civil al Curții de Apel
Chișinău menționează că, declarațiile contestate de către reclamantul-apelant cu
privire la faptul că pârâtul/intimat *****, a răspândit informații cu caracter fals,
distorsionat, defăimător, care vizează persoana *****, reprezentantul
pârâtului/intimat a susținut că, cele expuse sunt judecăți de valoare cu un suficient
substrat factologic, informația răspândită fiind veridică, totodată, remarcând că, în
informația răspândită la data de 26 octombrie 2022 nu a fost vizat
reclamantul/apelant, dar și faptul că, reclamantul este o persoană publică.
Totodată, ținând cont de întregul discurs contestat de către apelantul-
reclamant şi de contextul în care a fost făcută declarația contestată, Colegul
menționează că fraza vizată reprezintă în sine o judecată de valoare.
Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art.16 Cod civil (în redacţia
de până la 01 martie 2019), nu pot fi dezminţite alte informaţii, care deşi nu
corespund realităţii, nu denigrează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a
persoanei fizice şi juridice.
Deopotrivă, libertatea de exprimare este consfinţită şi de articolul 10 din
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, care
în § 1 statuează că orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept
include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori
idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul
articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie
sau televiziune unui regim de autorizare. Dreptul la libertatea de exprimare
reprezintă unul dintre pilonii de bază ai unei societăţi democratice, una dintre
condiţiile de bază pentru progresul şi dezvoltarea oricărei persoane.
Astfel, articolul 10 din Convenţie se aplică nu doar în cazul „informaţiilor”
sau „ideilor” inofensive, care sunt percepute favorabil sau care atrag indiferenţă, ci
şi în cazul informaţiilor şi ideilor care şochează, deranjează sau ofensează statul
sau o parte din populaţie. Acestea sunt cerinţele pluralismului, ale toleranţei şi ale
gândirii libere (broadmindedness), fără de care nu poate exista o „societate
democratică”. Aceasta înseamnă că orice „formalitate”, „condiţie”, „restricţie” sau
„penalitate” impusă în această privinţă trebuie să fie proporţională cu scopul
legitim urmărit (cauza Handyside v. Regatul Unit, hotărârea din 7/12/1976, § 49).
În contextul respectiv, Colegiul ține să facă referire la noțiunile generale
indicate în articolul 2 din Legea privind libertatea de exprimare. Astfel, prin
„defăimare” se are în vedere răspândirea informației false care lezează onoarea,
demnitatea şi/sau reputaţia profesională a persoanei; prin „fapt” se are în vedere un
eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiţii concrete de loc şi
timp şi a cărui veridicitate poate fi dovedită; prin răspîndirea informaţiei – proces
de transmitere a informaţiei către alte persoane (cel puţin către o persoană,
exceptînd persoana lezată).
Conform art. 3 alin. (1) – (4) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,
orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. Libertatea de
exprimare protejează atât conţinutul, cât şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a
informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează. (3) Exercitarea libertăţii de
exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o
societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau
siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja
sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea
de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti. Restrângerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea
unui interes legitim prevăzut la alin.(3) şi doar în cazul în care restrângerea este
proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectându-se echilibrul just dintre
interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi
informat.
Instanța de apel reține și faptul că art. 4 din Legea cu privire la libertatea de
exprimare, prevede aspectele specifice ale libertăţii de exprimare a mass-media.
Sarcina mass-media este de a informa publicul despre informaţiile de interes
public. Informaţia răspândită de mass-media poate conține exagerări şi chiar
provocări, însă trebuie să fie suficient de exactă pentru a nu dezinforma, deziderate
de la care, în speţă, pârâții/ recurenți nu au deviat. De asemenea, în sensul art. 7
alin. (8) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, nimeni nu poate fi tras la
răspundere pentru stilul umoristic şi satiric dacă prin folosirea acestuia nu se
induce în eroare publicul în privinţa faptelor.
Conform art. 7 alin. (1), (2) și (3) din aceeași Lege, orice persoană are dreptul
la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate prin răspândirea
relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără substrat factologic
suficient sau prin injurie. Persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la
fapte poate fi restabilită în drepturi dacă informaţia cumulează următoarele
condiţii: a) este falsă; b) este defăimătoare; c) permite identificarea persoanei
vizate de informaţie. Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(2)
poate solicita rectificarea sau dezminţirea informaţiei, precum şi repararea
prejudiciului moral şi material cauzat. Conform prevederilor art. 24 alin. (1), (2)
din Legea cu privire la libertatea de exprimare, potrivit cărora, reclamantul trebuie
să dovedească următoarele: a) pârâtul a răspândit informaţia; b) informaţia îl
vizează şi este defăimătoare; c) informaţia constituie o relatare cu privire la fapte şi
este în esenţă falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat
factologic suficient; e) existenţa şi cuantumul prejudiciului cauzat.
 Astfel, pârâtul trebuie să dovedească următoarele: a) informaţia nu este
defăimătoare şi/sau nu îl vizează pe reclamant; b) informația constituie o judecată
de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient; c) la momentul
răspândirii informației, deşi a luat toate măsurile de diligenţă, nu putea şti că prin
acţiunile sale contribuie la răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau a
judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient; d) informația răspândită
este de interes public.
Drept urmare, Colegiul reiterează faptul că, persoana care se consideră lezată
poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, precum și repararea
prejudiciului, iar restabilirea persoanei în drepturi poate fi făcută numai în cazul în
care s-a constatat cu certitudine că, informația este falsă. Aspectul defăimător al
informației nu se prezumă, iar persona care se consideră lezată urmează și are
obligația să dovedească că a suferit o atingere a personalității, a reputației
profesionale, sarcina probațiunii fiind pusă pe seama reclamantului care trebuie să
dovedească că pârâtul a răspândit informația, îl vizează, este falsă și defăimătoare.
Totodată, reieșind din circumstanțele esențiale ale pricinii sus-enunțate în
raport cu normele legale indicate, Colegiul constată că instanța de fond corect a
conchis asupra faptului că, pârâta/intimat Srgiu Litvinenco, prin Comunicatul de
presă din 26 octombrie 2022 reprezintă o formă de exprimare a opiniei or, în
comunicatul din 26 octombrie 2022 publicat de Departamentul Trezoreriei al SUA
se face trimitere la un șir de persoane, inclusiv persoane afiliate acestora, iar la fila
5 a acestui comunicat figurează expres această mișcare MAN, şi nu cade sub
incidenţa restricţiilor dreptului privind libertatea de exprimare prevăzute la art.10
paragraful 2 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale.
Astfel, se constată că opinia reflectată în conferința de presă din 26 octombrie
2022 pârâtul/intimat s-a referit la Comunicatul de presă din 26 octombrie 2022 al
Departamentului Trezoreriei al SUA „Departamentul Trezoreriei al SUA vizează
corupția și operațiunile de influență malignă ale Kremlinului în Moldova”,
accesibil pe pagina web a Ambasadei SUA în Moldova și nu cumulează cele trei
condiţii necesare pentru a obliga pîrîta/intimată de a dezminţi informaţia, precum şi
repararea prejudiciului moral cauzat prevăzute de art.7 Legea cu privire la
libertatea de exprimare.
Or, acțiunea intimatului ***** sus-descrisă cu privire la *****, nu
corespunde condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. a) și b) din Legea cu privire
la libertatea de exprimare.
La fel, instanța de fond corect a reținut că informația răspândită de către
pârât/intimat constituie o judecată de valoare care se bazează pe un substrat
factologic suficient, iar judecățile de valoare care se bazează pe un substrat
factologic suficient nu constituie temei de tragere la răspundere juridică civilă în
materie de apărare a onoarei, demnității și reputației profesionale.
Respectiv, Colegiul ajunge la concluzia că în speță informaţia a fost redată
într-un stil pamfletar fiind compatibil cu exercițiul libertăţii de exprimare.
Corespunzător, în circumstanțele în care expresiile folosite de pârâtă nu pot fi
recunoscute ca fiind defăimătoare, Colegiul civil reține ca neîntemeiate pretențiile
invocate cu privire la obligarea pârâtei de a dezminți relatările menționate cu
privire la fapte și judecăți de valoare în publicația expusă despre
apelanții/reclamanți, obligarea prezentării scuzelor pentru injuriile adresate în
aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină.
Colegiul consideră întemeiată și concluzia instanței de fond cu privire la
afirmația intimatul/pârât *****, ca continuare a relatării despre Comunicatul de
presă din 26 octombrie 2022 al Departamentului Trezoreriei al SUA
„Departamentul Trezoreriei al SUA vizează corupția și operațiunile de influență
malignă ale Kremlinului în Moldova”, accesibil pe pagina web a Ambasadei SUA
în Moldova, a expus o judecată de valoare, adică o opinie, comentariu care reflectă
atitudinea sa față de acțiunile reclamantului și a cărei veridicitate este imposibil de
dovedit. Instanța relevă că la judecarea acestor categorii de pricini, trebuie ținut
cont de specificul noțiunii de ”judecată de valoare”, care prezumă că persoana nu
poartă răspundere pentru părerea expusă în privința unor evenimente, circumstanțe,
veridicitatea cărora este imposibil de a se demonstra.
Or, judecățile de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient nu
constituie temei de tragere la răspundere juridică civilă în materie de apărarea
onoarei, demnității, reputației profesionale.
În prezenta speță, este evident că pârâtul și-a expus o opinie asupra
informației plasate pe pagina web a Ambasadei SUA în Moldova, fiind indicat mai
întâi de toate cuvântul „consider”, ceea ce din start presupune că autorul
textului/informației răspândite își exprimă constatarea proprie față de faptele
relatate anterior.
Prin urmare, prima instanță corect a respins argumentele
reclamantului/apelant la acest capitol cu privire la faptul răspândirii de către
intimat a unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient, or aceștia nu au
motivat și nu au demonstrat că concluzia autorului informației s-a întemeiat pe
fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este
denaturată până la falsitate.
În această ordine de idei, Colegiul consideră oportun de a reitera prevederile
art. 25 alin.(3) și (6) al Legii enunțate, conform cărora: orice dubiu rezonabil cu
privire la acordarea statutului de judecată de valoare sau relatare cu privire la fapte
se interpretează în favoarea acordării statutului de judecată de valoare. Orice alt
dubiu care nu este demonstrat conform regulilor prescrise de lege se interpretează
împotriva restricționării libertății de exprimare.
 În final, Colegiul judiciar concluzionează că, apelantul/reclamant nu a
exercitat pe deplin sarcina probațiunii, conform prevederilor art. 24 alin.(1) al
Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010, și deci, nu pot beneficia de prevederile art. 7
alin.(2)-(3) al Legii întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru a fi încadrați
în noțiunea de ”persoană lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte”, și
nici nu pot beneficia de prevederile art. 7 alin.(4)-(5) al Legii - întrucât nu sunt
întrunite condițiile legale pentru a fi încadrați în noțiunea de ”persoană lezată prin
răspândirea unor judecăți de valoare”.
Astfel, instanţa de apel, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza
Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al
Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de
recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat
împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de
succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în apel, mai
mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată la caz a
normelor de drept material sau procedural de către instanţe.
Distinct de cele indicate, instanţa de apel, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi
anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a
menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei
decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca
fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente
invocate în apel, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că hotărârea primei
instanţe este legală și întemeiată, iar argumentele apelanților nu sunt în măsură să
determine contrariul, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al
Curţii de Apel Chişinău ajunge la concluzia de a respinge apelul declarat şi de a
menţine hotărârea primei instanţe.
În conformitate cu prevederile art.385 lit.a), 390 CPC, Colegiul Civil,
comercial și de contencios administrativ

d e c i d e:

Se respinge cererea de apel declarată de avocatul Mariana Barașianț în

interesele apelantului *****.
Se menține hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul Centru) din 12 mai 2023,
adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de *****
împotriva lui ***** cu privire la obligarea exprimării scuzelor publice și
dezmințirii informației defăimătoare.
Decizia este definitivă și executorie din momentul emiterii, însă poate fi
atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 2 luni de la
comunicarea deciziei integrale, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.

Președintele ședinței, Anatol Pahopol

judecătorul

Judecătorii Ruxanda Pulbere

Ala Malîi