Transformatorul
Inventat in anul 1891, de către Nikola Tesla, transformatorul este una dintre componentele
principale care face posibil transportul energiei electrice prin rețea, pana in locuințele noastre, precum
si accesul la tensiuni ridicate, ce permite folosirea de utilaje care necesita sarcini foarte mari.
Funcționează pe baza unor principii destul de simple printre care se număra si inducția
electromagnetica, descoperita in anul 1830, si a fost dezvoltat in numeroase versiuni, care răspund la
cerințele variatelor domenii de activitate in care este utilizat.
Un transformator este un dispozitiv electric static care transferă energie electrică dintr-un circuit
(primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcționând pe baza legii inducției
electromagnetice. Un curent electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp
magnetic în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune electrică
alternativă în înfășurarea secundară.
Transformatorul electric – construcție
Transformatorul este alcătuit dintr-un miez feromagnetic si doua sau mai multe infasurari
izolate atât intre ele, cat si in raport cu miezul. Infasurarea care primește curent electric este
considerata primara si funcționează cu rol de receptor, in timp ce infasurarea care transmite mai
departe energia, către o rețea sau către consumator, poarta denumirea de infasurare secundara
sau sens secundar si îndeplinește funcția de generator de curent.
Atunci când tensiunea produsa de infasurarea secundara este mai mare decât cea aferenta
infasurarii primare ,vorbim despre un transformator ridicător sau step-up, iar când este mai mica,
se vorbește despre un transformator coborâtor de tensiune sau step-down.
In afara de cele doua categorii principale de componente, un transformator mai include si cuva
cu ulei, izolatoare de trecere, conservator si elemente auxiliare, precum prize care permit reglarea
tensiunii, termometru, filtru cu silicagel etc.
Miezul feromagnetic este alcătuit din coloane, pe care sunt distribuite infasurarile, si juguri,
care fac legătura intre coloane. Este confecționat in general din tole de otel in aliaj cu siliciu, iar
infasurarile sunt realizate din fire conductoare de cupru sau aluminiu.
Funcția transformatorului
În circuitele și rețelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie (electrică) dintr-un
circuit (rețea) de anumiți parametri - tensiune U, curent I, rezistență R - , în energie electrică cu alți
parametri (valori) de circuit, în condițiile unei separări (izolări) galvanice între cele două circuite (rețele)
electrice. Practic se acceptă, că energia electrică obținută la ieșire, în circuitul (circuitele, dacă sunt mai
multe) secundar este aproximativ egală cu cea de la intrare, din circuitul primar. Totuși în calcule de
proiectare pierderile de energie (din transformator) sunt luate în considerație.
Principii de funcționare
Funcționarea transformatoarelor are la baza câteva principii esențiale:
voltajul aplicat unui conductor determina mișcarea electronilor creând curent electric;
curentul electric creează un câmp magnetic (electromagnetism);
câmpul electric poate fi amplificat prin crearea de bucle succesive la nivelul
conductorului (bobina);
câmpul magnetic circula prin fier;
un câmp magnetic care variază induce curent electric intr-un conductor (inducția
electromagnetica).
In interiorul unui transformator, bobina primara convertește curentul electric in câmp
magnetic, acesta este transmis prin miezul feromagnetic, iar apoi bobina secundara realizează
efectul invers, convertind câmpul magnetic in curent electric, prin inducție electromagnetica.
Totodată, câmpul magnetic creat in bobina primara determina apariția si in spirele acesteia a unei
tensiuni electromotoare determinata de propriul câmp magnetic, acesta fiind modul prin care
apare autoinducția.
Sistemul funcționează însa doar in cazul curentului alternativ, pentru ca transformarea
magnetismului in electricitate are loc doar intr-un câmp magnetic care variază.
Modificarea voltajului curentului sursa se obține prin varierea numărului de spire pe cele doua
bobine, pe baza relației care spune ca: raportul dintre voltajele celor doua bobine este egal cu cel
dintre numărul de spire. Daca se dorește dublarea voltajului, se vor folosi deci de doua ori mai
multe spire pe bobina secundara, decât pe cea primara.
Tipuri de transformatoare
Ținând cont de contextul de utilizare, transformatoarele pot fi grupate generic in șase categorii,
dintre care primele doua sunt cele mai populare si mai cunoscute:
modele mici – caracterizate prin dimensiuni reduse si tensiune mica, folosite in aparate
portabile cum sunt jucăriile electrice, aparatele de tuns si bărbierit etc. Tot in aceasta categorie
intra si transformatorul de sudura, alternativa clasica la modernul invertor de sudura, si alte
dispozitive portabile de uz industrial.
transformatoare de distribuție – utilizate pentru a asigura distribuția curentului electric
către consumatorii casnici si industriali. Sunt transformatoare de curent de medie tensiune, care
lucrează cu putere de 16 pana la 250KVA. In aceasta categorie vei găsi modele de transformator
monofazat si transformator trifazat.
versiuni de transport – care asigura transmiterea de putere intre rețelele de înalta
tensiune, lucrând cu puteri de 60 pana la 1000MVA.
variante destinate industriei metalurgie – gestionează sarcini foarte mari si sunt
construite pe structura din otel nemagnetic, pentru a diminua căldura generata in timpul
funcționarii
autotransformatoare – numite si transformatoare economice, utilizate pentru a
modifica tensiunea cu 10 – 50% acolo unde este nevoie.
Numărul de faze si modul de răcire
In funcție de tipul sursei de alimentare sunt prezentate in literatura de specialitate si utilizate in
practica:
transformatorul electric monofazat – dispozitiv static ce are rolul de a transfera
curentul de la un circuit la altul, la un nivel constant de variație a intensității si tensiunii;
transformatorul electric trifazat – folosit in principal pentru generarea si distribuția de
energie electrica pentru domeniul industrial;
transformatorul electric multifazat.
Cu cat puterea gestionata este mai mare, cu atât transformatoarele se încălzesc mai mult si au
nevoie de un sistem de răcire eficient care determina, de altfel, si impartirea lor in trei categorii
distincte:
transformatoare cu autorăcire sau răcire uscata – care folosesc aerul pentru a reduce
temperatura;
transformatoare cu răcire automata in lichid dielectric – sistemul presupune amplasarea
dispozitivului intr-o cuva cu ulei de transformator ,care funcționează foarte eficient ca
agent de răcire si electroizolant;
transformator cu sistem evaporare-răcire, pe baza de fluor.
Mărimea transformata
Deși transformatorul este cel mai cunoscut in relație cu tensiunea electrica, acest dispozitiv
poate fi utilizat pentru a varia si alte mărimi fizice. Putem vorbim deci si despre transformatoare de
putere, transformator de curent, transformator audio etc. Frecventa curentului este mărimea care
ramane însa mereu constanta.
Nici sensul transformării nu este universal valabil, un astfel de aparat fiind utilizat atât pentru a
creste tensiunea, cat si pentru a o reduce.
Aplicații
Principala utilizare este la transportul energiei electrice pe distanțe mari, prin implementarea
liniilor de înaltă tensiune (zeci sau sute de kilovolți). Aceasta este necesar din rațiuni economice. La
capătul de aplicare (intrare) a energiei se folosesc transformatoare ridicătoare de tensiune, iar la
destinație energia se transmite linilor de joasă tensiune prin intermediul unor transformatoare
coborâtoare de tensiune electrică. Prin folosirea unor tensiuni înalte și foarte înalte se scade
curentul prin linie la valori care reduc pierderile prin efect Joule la un nivel rezonabil, astfel nefiind
necesară utilizarea unor conductoare cu secțiuni sensibil mai mari, care ar ridica costul construcției
și conservării linilor electrice de transport de energie