Plaut

Plaut a fost considerat parintele teatrului roman preclasic si cel mai semnifacativ autor al inceputurilor literaturii latine. S-a nascut probabil in jurul anului 250 [Link]. si a murit in anul probabil 184 [Link]. Parintii provincialului Plaut erau prea saraci ca sa-i asigure studiile la Roma ,el fiind un harnic elev la scoala vietii .Promovarea ei l-a ajutat foarte mult in cariera lui scriitoriceasca ,sclavii si oamenii de rand fiind protagonistii pieselor sale .Singurul cerc pe care l-a frecventat a fost cel al actorilor din Roma ,dirijati de T. Publius Pollio .Plaut a prefigurat destinul ilustrilor sai urmasi :Shakespeare ,Moliere si venetianul Goldoni. Saracia l-a silit sa se angajeze la un brutar si sa invarteasca la piatra de macinat .Viata aspra pe care a dus-o nu l-a impiedicat sa scrie comedii cu o verva naintrecuta ,in cea mai frumoasa limba latina ,vorbita de contemporanii sai . In acele zile piesele de teatru nu se jucau de unu [Link] erau prezentate la festivitatile publice si trebuiau sa concureze curselor de cai ,meciurilor de box ,circului etc. Obiectivul lui Plaut era acele de a distra de a face audienta sa rada captandu-le atentia de la meciul de box de alaturi. In acest scop Plaut adauga adesea scene in cantec si [Link] nefericire acompaniamentul muzical al pieselor sale a fost pierdut. Prin neintrecuta forta si maiestria comica a pieselor sale ,accesibile tuturor,Plaut si-a cucerit din timpul vietii statornica adeziune a spectatorilor si a cititorilor nu numai din vremea lui ,ci si din mileniile urmatoare ,umbra marelui umbrian poposind si azi pe majoritatea scenelor de teatru ale [Link] a ridicat la rangul de inalta arta traditia populara italica ,fertilizata de geniul corifeilor comediei antice medii si noi . I s-au atribuit 130 de piese ,dintre care au fost recunoscute inca din Antichitate ca autentice doar 21 .Cu o singura exceptie : Vidularia(Saculetul de calatorie ),din care ni s-au pastrat fragmente disparate ,celelalte comedii plautine ne-au parvenit integral ,sau aproape ( din Aulularia =Ulcica s-a pierdut finalul ,textul original prezentand numeroase lacune). .Cele mai cunoscute comedii ale lui Plaut 1) "Catargioaica", Asinaria, 2) "Ulcica", Aulularia (in care batranul Euclio tremura intens, pentru o ulcica cu bani, gasita intamplator chiar in casa sa; dar pana la urma intriga sa rezolva prin casatoria fiicei lui Euclio cu tanarul Lyconides), 3) "Prizonierii", Captiui; 4) "Gargarita", Curculio, 5) Casina (numele unei tinere fete); 6) "Cutiuta cu jucarii", Cistellana; 7) Epidicus (numele unui sclav, care a prilejuit o comedie ce a inspirat pe Moliere in Tes Fourberies de Scapin*); 8) "Bacchidele", Bacchides (in care e vorba de doua curtezane gemene), 9) "Casa cu stafii", Mostellaria; 10) "Gemenii", Menaechmi (in care apar doi frati gemeni, ambii numiti Menaechmus, despartiti inca din copilarie. Menaechmus II ajunge in Epidamn, unde locuia fratele sau, Menaechmus I. Cum asemanarea lor era desavarsita, se produc numeroase confuzii comice, dezlegate de sclavul Messenio, care, in final, este eliberat de cei doi gemeni, acum regasiti); 11) "Militarul fanfaron", Miles gloriosus (in care este ridiculizat Pyrgopolinices, fost mercenar elenistic, excesiv de laudaros, adulat de sclavul Palaestrio, care obtine de la

Pyrgopo-linices eliberarea sclavei Philocomasium, iubita de tanarul Pleusicles. in cele din urma militarul incaseaza o bataie zdravana, pe cand cauta noi aventuri erotice); 12) Amphitruo (comedie rezultata din contaminarea, adica amalgamarea de piese grecesti, lupiter profita de plecarea la razboi a regelui teban Amphitruo, ia infatisarea acestuia si seduce pe Alcumena, sotia basileului, care naste pe Hercule. intoarcerea autenticului Amphitruo, insotit de sclavul Sosia, genereaza o serie de confuzii, pe care lupiter insusi le clarifica in final); 13) Pseudolus (comedie al carui titlu s-ar putea traduce prin "Mincinosul" sau "inselatorul". A fost numita astfel dupa un sclav genial, care mistifica in acelasi timp pe batranul sau stapan si pe Ballio, un negustor de curtezane, desi prevenise ca-i va insela. incat Pseudolus sustrage de la Ballio pe frumoasa Phaenicium, iubita tanarului sau stapan. Este categoric cea mai buna comedie plautina, cu mult peste nivelul celorlalte. in ansamblul pieselor lui Plaut echivaleaza cu ceea ce reprezinta "Luceafarul" printre poemele lui Eminescu); 14) "Negustorul", Mercator, 15) "Micul cartaginez", Poenulus; 16) "Persanul", Persa; 17) "Odgonul", Rudens (in care sunt prezentate tribulatiile a doua tinere sclave, supravietuitoare ale unui naufragiu. Ele fug de stapanul lor, Labrax. Sclavul Gripus pescuieste un cufar al lui Labrax, pierdut in naufragiu, datorita caruia batranul Daemones, ajutat de sclavul Trachalio, descopera ca una dintre fete si anume Palaestra, este fiica lui, pierduta cu ani in urma. Palaestra se casatoreste cu tanarul pe care il iubea); 18) Stichus (comedie care poarta numele unui sclav); 19) "Trei banuti", Trinumus; 20) "Badaranul", Truculentus (in care o curtezana mistifica pe trei tineri, care o iubeau si isi cheltuiau cu ea averile, un citadin, un taran si un militar. Curtezana intampina insa rezistenta lui Stratylax, sclavul unuia dintre tineri. in final, tanarul citadin se casatoreste cu fata, pe care o sedusese candva, iar ceilalti doi indragostiti raman cu frumoasa curtezana); 21) "Saculetul de calatorie", Vidularia (asemanatoare cu Rudens si conservata doar partial). Datarea majoritatii acestor comedii este foarte complicata. Este practic imposibil de stabilit o cronologie exacta a comediilor plautine ''. Universul imaginar plautin Acest univers incorporeaza cu maxima pertinenta tara comediei, anti-Arcadia carnavalesca si saturnalica. Cum am mai aratat, intriga implica o Grecie conventionala, dominata de moravuri mixte, elenistico-romane. Ca o invarianta, actioneaza permanent contrastul dintre pretentiile anumitor personaje si realitati, dintre nazuintele si disponibilitatile autentice ale caracterelor sau situatiilor, dintre imaginea pe care si-o fauresc personajele despre viata, viitor, semeni etc. si statutul adevarat al acestora.

Temele comediilor: [Link] vietii de familie; [Link] de femei-leno(in Latina); [Link] de viata grecesc; [Link] in societatea romana; [Link] sclavilor pentru stapani;

[Link],incultura,laudarosenia,prostia,imoralitatea; [Link] de ordin religios cu substrat politic; [Link] romana de inalta tinuta morala. Toate comediile plautine au trasaturi commune: -intriga asemanatoare; -tatii sunt rivalii fiilor; -sclavii sunt sireti. Toate redau fragmente de viata,mereu altele. Personajele plautine: [Link] domestici. Acestia sunt alaturati stapanilor tineri pe care ii inteleg si ii [Link] procura bani pentru petreceri si rascumpararea curtezanelor de care sunt [Link] laolalta cu tinerii,ruinand averea parinteasca a [Link] imping pe tineri la [Link],sireti actioneaza uneori in locul [Link] si sclavi care tin la stapanul casei,sclavi de la tara. [Link] liberi sunt de o mizerie cumplita. [Link]: -nu se bucura de simpatie -este lacoma,lipsita de scrupule -se apropie de hetairele grecilor:cochete,fine,perfide,petrecarete,asculta muzica,inghit avutul parintilor ademenind la ele pe tineri si pe batrani. -sunt dusmanite de matroane care vedeau in ele distrugerea caminului. -femeia libera este mandra, cicalitoare,rea,vorbeste mult,cleveteste. -se bucurau de inegalitate fata de sot. -atunci cand femeia se bucura de independenta materiala aceasta devine imorala. -femeile maritate sunt fidele,exemple in societatea romana. In comedii mai apar: -leno-tip hidos de personaj,negustorul de [Link] un personaj ticalos care ne atrage ura si [Link] se teme nici de zei,nici de oameni,nici de lege,nu are nici o rusine. Cei care practica aceasta indeletnicire sunt adevaratii corupatori ai tineretului:ii invata sa fure,sa jefuiasca pe parinti,sa [Link] speculeaza femeia pentru a se [Link] sfarsesc prin a fi pacaliti de catre sclavi. -tinerii-fii de oameni avuti(majoritatea)sunt indragostiti si au nevoie de bani,ii inseala pe tata sip e patronul [Link] astfel la dezagregarea familiei [Link],din lipsa de ocupatie,devin imorali,caracteristicile lor principale fiind trandavia si dragostea pentru curtezane. -parintii-sunt vinovati pentru felu de a fi al [Link] si exemplul lor lipsesc,ei petrec si iubesc la un loc cu fii [Link] martorii conflictului dintre educatia noua si cea veche,dintre tata si fiu,dintre tineri si batrani.

Limba si stilul comediilor plautine. Plaut este un neintrecut creator in materie de limba care este unul dintre principalele elemente comice cu care contureaza caracterul diferitelor [Link] a creat o limba inteleasa de toti,limbajul [Link] utilizeaza procedee expressive:propozitia nominala,procedeul de formare a gradelor de comparatie,superlative si pentru participii:ocussimus sum(sunt cel mort),sau chiar pentru substantive si chiar pronume ipsissimus. Vocabularul este foarte bogat: -formule scurte din limbajul familiar:audin tu? -cuvinte din limbajul popular,[Link] de cuvinte,metafore,epitete. Comicul: Este dat de glume,ironie,zeflemea,situatii ridicole,aluzii,jocuri de cuvinte etc. Cele mai raspandite sunt comical de situatii,de gesturi ,substituirile de persoane,comical de character,dialogul de spirit ,jocul de cuvinte,parodia,elemente de farsa. In comediile plautine apare o lume foarte variata dintr-o epoca si o societate in care au loc multe prefaceri:sclavii,oameni liberi,tineri,batrani,negustori bogati si oameni saraci,senatori si simpli targoveti,bancheri,brutari,carciumari,cunoscatori de legi si martori de ocazie,moase etc. Avaritia a constituit un subiect spumos pentru marii scriitori si primul lucru pe care lam facut a fost sa cercetam definitia de dictionar a acestui cuvant. Avaritia provine, evident, din limba latina si inseamna atat zgarcenie, egoism, cat si lacomie, pofta nemasurata de bani, de avere. Dezvoltarea acestei teme incepe o data cu literatura antica, cu opera parintelui comediei, Plaut care evidentiaza in a sa Aulularia, pentru prima data, tipul avarului. Fabio Cupaiuolo considera ca protagonistul acesteia, batranul avar, Euclio este cel mai autentic personaj, foarte complex construit. Din alcatuirea acestuia s-au inspirat mai multi autori ai literaturii universale. Este vorba, bineinteles, de Moliere, in piesa sa Avarul, de Honore de Balzac, in Eugenie Grandet si chiar, in literatura engleza, William Shakespeare cu Negutatorul din Venetia. In Aulularia avem un tablou sugestiv al avarului si al avaritiei. Euclio, un batran zgarcit, a gasit ascunsa in pamant o ulcica de galbeni. Din aceasta clipa nu mai are liniste; norocul i-a zdruncinat mintea. Traieste tot timpul cu teama ca i se va fura comoara si cerceteaza necontenit locul unde a ascuns-o. Devine banuitor fata de toti si intra in panica usor, la orice gest, la orice miscare. Nu mai iese afara din casa si devine temator, pana si fata de copilul sau. Din nemiscarea ei, in locul unde a ascuns-o, ulcica blestemata domina toata activitatea casei. Lyconides, pentru a obtine ca Euclio sa-si dea consimtamantul la casatoria lui cu Phaedria, fiica acestuia, pune la cale furtul comorii. Scena de disperare a avarului, in momentul cand nu mai gaseste ulcica la locul ei, a devenit celebra: Sunt pierdut... m-au ucis... am murit! Unde sa alerg? Unde sa nu alerg? Stai! Stai! Dar pe cine sa opresc? Nu stiu, nu mai stiu nimic... sunt orb! Unde sa ma duc? Unde ma aflu? Cine sunt? Nu-mi mai am capul pe umeri, nu mai stiu ce e cu mine. Ah! ... va rog, va

implor, va cad in genunchi, veniti-mi in ajutor, aratati-mi pe acela care m-a furat... Iata-l, iata-l colo! Voi, voi, astia care va ascundeti sub hainele voastre albe si care va asezati pe banca, vreti sa pareti oameni cinstiti... Tu, tu, vorbeste! Hei, vreau sa te cred: chipul tau imi spune ca ai fi om cumsecade. Ce? De ce radeti? Va cunosc eu pe toti; stiu bine ca aici sunteti multi hoti. Ce? Nu? Nimeni nu a furat-o? ... Ma sufoci, ma omori... Spune, spune o data, cine e? ... A, nu stii? Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfarsit cu mine!.... Izbitoare apare tonalitatea romana conferita intrigii: prologul este incredintat unui Lar familiaris, care joaca rolul Providentei si recompenseaza pietatea dovedita de Phaedria fata de el. Pe de alta parte, sentimentele lui Euclio, atitudinea lui din momentul descoperirii comorii, traumatismul provocat de imbogatire exprima fara indoiala o conceptie filozofica; sursa ei o aflam in Etica Nicomachica a lui Aristotel, care face din avaritie una din neputintele batranetii. Prin neintrecuta forta si maiestria comica a pieselor sale ,accesibile tuturor,Plaut si-a cucerit din timpul vietii statornica adeziune a spectatorilor si a cititorilor nu numai din vremea lui ,ci si din mileniile urmatoare ,umbra marelui umbrian poposind si azi pe majoritatea scenelor de teatru ale [Link] a ridicat la rangul de inalta arta traditia populara italica ,fertilizata de geniul corifeilor comediei antice medii si noi . Plaut ramane pe planul comediei in cultura universala asa cum Homer a ramas drept cel mai mare poet epic.

BIBLOGRAFIE: Plaut,Terentiu,Seneca-Teatru latin,Editura Mondero,Bucuresti ,2002 [Link]

Plaut
(VIATA SI OPERA)

Andrei Ioana-Maria