Simulare
Textul 1
„Bunica Safta era văduvă de zece ani și împlinea în vara asta, la Sfântă-Maria-mare, șaptezeci și cinci. Toată
viața ei a fost o femeie înaltă, uscățivă, iute în mișcări, neodihnită la lucru, pornită spre mânie repede, învolburată,
dar îi trecea degrabă, se liniștea și izbucnea în râs. Se mira toată lumea cum a putut rămâne așa de subțire și
frumoasă, și acum, la bătrânețe, aducând în lume cinci copii: patru băieți și o fată. Altele [...] se încrețesc la obraji, de
nu le mai cunoști, când le-ai știut de fete.
Ei, iată, Safta a rămas tot mlădioasă și subțire, atâta doar că nu mai este așa de înaltă ca odinioară. Dar dacă
la arătare era tot Safta de mai demult, scobâlțise* totuși și ea în puteri, în cele care nu se văd pe dinafară. Începea să
fie mai uitucă, se greșea adeseori la numărat, când trecea de zece, amesteca numele nepoților, îi lua pe unul drept
altul, uita căruia i-a dat de mâncare și căruia nu. Dar poate și alta mai tânără în locul ei nu s-ar fi descurcat ușor între
atâta puzderie de copii! Pentru că bunica Safta nu avea în grija ei, în zilele de vară, când oamenilor le crăpa măseaua
de graba muncilor de la câmp, numai pe cei trei copii din casă, ai feciorului său cel mai tânăr, ci și pe nepoții după
ceilalți trei feciori și după fată, când copiii nu erau [...] destul de mari să iasă și ei la câmp, dacă nu să sape, cel puțin
să ajute la fân, ori să aducă apă. Se nimerise ca ceilalți feciori și fete să nu aibă niciun bătrân la casă în grija căruia să
lase copiii.
Și cum bunica Safta rămăsese la casa ei, cu feciorul cel mic, cu Ion, și cum gospodăria lor era aici aproape de
capul uliței, le venea la îndemână celorlalți să-i lase ei copiii când mergeau la lucru și să-i ia când se întorceau seara.
Așa că în vremea cât se scurgea lumea pe uliță, în sus, se deschidea mereu portița, și când unul, când altul
dintre copiii bătrânei își lăsau odraslele în curtea cea largă, strigând-o:
– I-am adus și eu, mamă!
– Văd că i-ai adus! Da' le-ai pus în traistă?
– Pus, cum să nu!
– Să le fi pus destul, că pe ăștia cu greu îi saturi. O să-mi mănânce și urechile.
Omul pleca grăbit, iar bunica Safta scotea traista de după grumazul copilului și cerceta ce merinde le-au pus
părinții. Apoi lega iar trăistuța, o ducea în casă, în camera largă care dădea spre uliță, și o punea pe masă.
În vreme de-o jumătate de ceas cinci trăistuțe se înșirau pe masă. Bătrâna le punea în rând, una după alta,
cum veneau copiii, să știe care a cui este, pentru că trăistuțele tare semănau una cu alta. În unele erau merinde mai
multe, în altele mai puține, după numărul nepoților. Dar câți erau? [...] Cum să-i mai numeri? Iar dacă încerca să facă
adunarea în cap, știind câți nepoți i-a lepădat în curte fiecare fecior și fată, se încurca și mai rău: socoteala în cap nu
mai mergea deloc. Numărătoarea se mai îngreuna și altfel. De pe ulița asta, din vecini, mai erau trei-patru femei
necăjite care nu aveau cu cine-și lăsa copiii acasă și, la rugămintea lor, bunica Safta îi lua sub ocrotirea ei și pe aceștia.
După ce îi dădeau de câteva ori copiii în seamă, alte dăți, când erau grăbiți, își băgau copiii în curte și își vedeau de
drum, așa că bătrâna se mai trezea cu un rând de copii în ogradă. Nu mai știa dacă sunt dintre nepoții ei ori sunt
copiii vecinilor și se dumirea numai când le vedea și le lua trăistuțele cu merinde de după grumaz și le punea într-alt
rând pe masa cea mare din camera dinainte.
Ion Agârbiceanu, Bunica Safta
*a scobâlți – a se clătina (regional); sinonime: a aluneca, a cădea
Textul 2
Dincolo de imensa dragoste pe care bunicii o poartă nepoţilor, relaţia apropiată dintre aceştia oferă adevărate
beneficii psihicului viitorilor adulţi. Copiii au mai puţine probleme emoţionale, sunt feriţi de depresie, iar înţelegerea
istoriei familiei şi a locului de care aparţin îi fac pe copii mai rezistenţi şi mai stăpâni pe viaţa lor.
Există o legătură incredibilă între bunici şi nepoţi, iar aceasta este dincolo de ce se poate exprima în cuvinte.
Se spune chiar că bunicii şi-ar iubi mai mult nepoţii decât copiii, maturitatea ajutându-i să-şi manifeste mai uşor
iubirea. Nu este întotdeauna uşor şi uneori drumul către casa bunicilor poate dura ore în şir, dar atunci când susţinem
o relaţie pozitivă cu bunicii, copiii vor cunoaşte reale beneficii.
Un studiu realizat de Universitatea din Oxford a constatat că micuţii care sunt apropiaţi de bunicii lor au mai
puţine probleme emoţionale şi comportamentale şi sunt mult mai pregătiţi pentru a face faţă evenimentelor
traumatice. Bunicii pot oferi un sentiment de securitate şi sprijin care îi ajută pe copii să depăşească mai uşor un
posibil conflict la şcoală sau un divorţ în viaţa de adult.
Alte cercetări sugerează că o identitate intergeneraţională sau o înţelegere a istoriei familiei şi a locului de
care aparţin pot face copiii mai rezistenţi şi îi vor ajuta să se simtă mai stăpâni pe viaţa lor, chiar şi atunci când lumea
din jurul lor pare că nu are repere.
Potrivit unui studiu care a implicat 1.150 de copii din Belgia cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani, copiii
apropiaţi de bunicii lor sunt mai puţin susceptibili să dezvolte prejudecăţi privind persoanele mai în vârstă. Pe de altă
parte, specialiştii susţin că aceştia se vor raporta cu o mai mare acceptare şi la procesul îmbătrânirii.
Lizeta Oprea, Copiii care au o relaţie apropiată cu bunicii au mai puţine probleme emoţionale
şi de comportament, [Link]
6. Menționează, în unu-două enunțuri, tipul de narator identificat în fragmentul de mai jos;
ilustrează-ți alegerea printr-o secvență potrivită. 6 puncte
„Omul pleca grăbit, iar bunica Safta scotea traista de după grumazul copilului și cerceta ce merinde le-au pus părinții.
Apoi lega iar trăistuța, o ducea în casă, în camera largă care dădea spre uliță, și o punea pe masă.”
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date,
valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
8. Crezi că este important să fii recunoscător celor care au contribuit la educația ta? Motivează-ți
răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 1.
9. Asociază fragmentul din Bunica Safta de Ion Agârbiceanu cu un text literar studiat la clasă sau
citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună,
prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Subiectul I B
1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte. Conțin diftongi toate cuvintele din seria:
a) greșea, școală, trecea.
b) locului, cunoaște, poate.
c) poartă, relația, aceștia.
d) poartă, reală, viitorilor.
Răspunsul corect:
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte Seria care conține doar cuvinte compuse este:
a) fiecare, Sfântă-Maria-mare, altfel.
b) șaptezeci și cinci, trăistuțele, altele.
c) trei-patru, tânără, neodihnită.
d) zece, câțiva, odinioară.
Răspunsul corect:
3. Există două cuvinte cu același număr de sunete în seria:
a. gem, geamuri
b. înger, chemai
c. chip, închipuire
d. ghem, ghete
Răspunsul corect:
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Sensul figurat al cuvântului „istorie” este ilustrat în
enunțul:
a) Istoria studiază trecutul omenirii.
b) Istoria poporului român este o parte a istoriei universale.
c) La ora de istorie am discutat despre comunism.
d) Messi a făcut istorie la ultimul meci de fotbal.
Răspunsul corect:
5. Extrage din fragmentul următor trei verbe la modul indicativ aflate la timpuri diferite,
precizându-le: Nu era întotdeauna uşor şi uneori drumul către casa bunicilor poate dura ore în şir, dar atunci când
susţinem o relaţie pozitivă cu bunicii, copiii vor cunoaşte reale beneficii. 6 puncte
6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care substantivul „bunica” să fie în cazul genitiv (a) şi o
propoziţie afirmativă în care adjectivul „frumoasă” să fie nume predicativ (b).
7. Scrie, din fraza următoare, o propoziție principală și o subordonată atributivă: (6puncte)
„Copiii și profesorii au mers pe terenul de sport și au început să joace jocul pe care îl știau cel mai bine”
8. Rescrie următorul enunț, corectând greșelile de orice natură: 6 puncte
Iar place și ei să vină la repetiți cu noi dar, nu are cine să o aducă și nu vrea să vină cu ceilanți copiii.
Subiectul II-20 puncte
Scrie un text, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe bunica Safta, personajul
din textul lui Ion Agârbiceanu.
În redactarea textului, vei avea în vedere:
• precizarea a două date de identificare a personajului (nume, vârstă, ocupație, portret fizic
etc.);
• numirea a două trăsături morale ale personajului;
• ilustrarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată;
• corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.