Subscribe to DeepL Pro to edit this document.

Visit [Link]/pro for more information.

STANDARD INTERNAȚIONAL ISO 11262:2011(E)

Calitatea solului - Determinarea cianurii totale

AVERTISMENT - Cianura de hidrogen și sărurile sale sunt toxice. Prin urmare, trebuie să se acționeze
cu atenție atunci când se manipulează probe contaminate cu cianură. Cianura de hidrogen volatilă (cu
miros de migdale amare) este eliberată din soluțiile acidificate care conțin săruri de cianură. Toate
lucrările trebuie efectuate cel puțin într-o hotă de aburi și trebuie purtate mănuși de plastic adecvate la
manipularea probelor contaminate.
Deșeurile analitice care conțin cianuri se introduc într-un container special cu capac, în laborator,
pentru depozitare temporară. Acest container trebuie să fie marcat în mod clar cu etichete precum
"deșeuri toxice" sau "cianuri". Periodic, containerul este golit și deșeurile care conțin cianuri sunt
eliminate ca "deșeuri speciale" de către un contractant corespunzător de gestionare a deșeurilor.

1 Domeniul de aplicare
Prezentul standard internațional se aplică probelor primite (umede pe teren) și specifică două proceduri
diferite de eliberare a cianurii din sol:
- eliberarea directă a cianurii de hidrogen cu ajutorul acidului ortofosforic (normativ);
- extracție cu soluție de hidroxid de sodiu și eliberarea ulterioară a cu ajutorul acidului ortofosforic (informativ, a se
vedea anexa B).
Cianura eliberată se determină fie prin metoda fotometrică, fie prin metoda titrimetrică cu ajutorul unui
indicator. Metoda este aplicabilă tuturor tipurilor de sol.

În condițiile specificate în prezenta Standardul internațional- , , limita inferioară de aplicare este de 0,5
mg/kg de cianură totală (exprimată pe baza produsului recepționat) pentru determinarea fotometrică și de 10
mg/kg pentru determinarea titrimetrică.
NOTĂ Utilizând extracția alcalină urmată de eliberarea cu acid fosforic, limita inferioară de aplicare este de 1 mg/kg de
cianură totală (exprimată pe baza produsului recepționat) pentru determinarea fotometrică și de 30 mg/kg pentru
determinarea titrimetrică.

2Principiul

4.1 Eliberarea directă a cianurii de hidrogen cu ajutorul acidului ortofosforic

Eșantionul umed pe teren este omogenizat și pretratat în conformitate cu ISO 14507, eliminându-se constituen ții
grosieri vizibili. Se tratează apoi cu acid ortofosforic, iar cianura de hidrogen eliberată este transportată de un curent
de aer și absorbită în hidroxid de sodiu 1 mol/l. Se adaugă săruri de staniu(II) și de cupru(II) pentru a suprima
interferența compușilor de sulf și pentru a cataliza descompunerea cianurilor complexe în timpul procesului de
eliberare.

4.2 Determinarea conținutului total de cianură

Ionii de cianură din soluțiile absorbante de hidroxid de sodiu se determină fie

(a se vedea punctul 9) printr-o procedură bazată pe reacția cianurii cu cloramina-T cu formarea de clorură de
cianogen; aceasta reacționează cu acidul piridin-4-carboxilic și acidul 1,3-dimetilbarbituric pentru a forma un
complex colorat, a cărui absorbanță este măsurată la 606 nm, sau
titrimetric (a se vedea punctul 10) printr-o procedură titrimetrică- care implică titrarea cu nitrat de argint.
Atunci când sunt în exces față de ionul Ag (CN) 2-, ionii de argint formează un complex de culoare ro șie cu
indicatorul de punct final, 5-(4-dimetilaminobenziliden)rodanina.

5 Reactivi
Toți reactivii trebuie să fie de calitate analitică recunoscută, iar apa utilizată trebuie să fie conformă cu gradul 2 din
ISO 3696:1987.
Toți reactivii sunt stabili timp de cel puțin 3 luni, dacă nu se specifică altfel.
5.1 Reactivi pentru eliberarea și absorbția cianurii

[Link] Acid ortofosforic, w(H3PO4) = 85 % (fracție masică), r = 1,69 g/ml.

5.1.2 Soluție de hidroxid de sodiu, c(NaOH) = 1 mol/l.

Se dizolvă 40 g de NaOH în apă și se diluează cu apă până la 1 000 ml sau se folosesc solu ții disponibile în comer ț.
Se păstrează într-o sticlă de polietilenă.

5.1.3 Soluție de acid clorhidric, c(HCl) = 1 mol/l.

Se diluează 98,6 g de acid clorhidric concentrat (37 %, r = 1,18 g/ml) cu apă până la 1 000 ml sau se folosesc solu ții
disponibile în comerț.

5.1.4 Soluție de clorură de staniu(II).

Se dizolvă 50 g de clorură de staniu(II) dihidrat ( SnCl2-2H2O) în 40 ml de soluție de acid clorhidric (5.1.3) și se

diluează cu apă până la 100 ml. Se prepară zilnic o soluție proaspătă.

5.1.5 Soluție de sulfat de cupru(II).

Se dizolvă 200 g de sulfat de cupru(II) pentahidrat (CuSO4-5H2O) în apă și se diluează cu apă până la 1 000 ml.

5.2 Reactivi pentru determinarea fotometrică a cianurii

5.2.1 Soluție de hidroxid de sodiu, c(NaOH) = 0,8 mol/l.

Se dizolvă 32 g de NaOH în apă și se diluează cu apă până la 1 000 ml. Se păstrează într-o sticlă de polietilenă.

[Link] Acid acetic glacial, 20 % (fracție volumică).

Se diluează 100 ml de acid acetic glacial (r = 1,049 g/ml) până la 500 ml într-o eprubetă cu apă.

NOTĂ Acidul acetic glacial 100 % (r = 1,049 g/ml), precum și acidul acetic glacial 96 % (r = 1,06 g/ml), se găsesc în
disponibil comerț.
ă.
5.2.3 Soluție de sare de sodiu de(cloramină-T).

Se dizolvă 0,5 g de cloramină-T trihidrat [C7H7ClNO2S-Na(3H2O)] în apă într-un balon cotat de 50 ml și se diluează
până la semnul de reper. Se prepară zilnic o soluție proaspătă.

5.2.4 Reactiv de culoare.

Se diluează 7,0 g de hidroxid de sodiu (NaOH) în 500 ml de apă. Se adaugă 16,8 g de acid 1,3-dimetilbarbituric (C 6H8O3 N2) și 13,6 g de acid
piridin-4-carboxilic (acid izonicotinic) ( C6H5NO2) și se diluează cu apă până la 1 000 ml. Se amestecă bine timp de 1 h la 30 °C și apoi se
filtrează poresizeapropximativ 8µm) printr-un filtru plisat. Această solu ție poate fi păstrată timp de cel pu țin 1 săptămână, cu condi ția să fie
depozitată la întuneric la o temperatură mai mică de 10 °C și să fie filtrată printr-un alt filtru plisat (porozitate de aproximativ 8 µm) înainte de
utilizare .
5.2.5 Soluție stoc de cianură de potasiu, corespunzând la 100 mg/l de ion cianură.

Se dizolvă 250 mg de cianură de potasiu (KCN) în solu ția de hidroxid de sodiu 0,8 mol/l (5.2.1) și se diluează cu
aceeași soluție de hidroxid de sodiu până la 1 000 ml într-un balon cotat. Se standardizează această solu ție prin
titrare cu soluția de nitrat de argint 0,01 mol/l (5.3.1), o dată pe zi, dacă se efectuează determinări (a se vedea
punctul 9). Se pot utiliza, de asemenea, soluții stoc disponibile în comer ț. Se păstrează la întuneric și la o
temperatură sub 10 °C.

5.2.6 Soluție etalon de cianură de potasiu, corespunzătoare la 10 mg/l de ioni cianură.

Se diluează 10 ml de soluție stoc (5.2.5) până la 100 ml într-un balon cotat cu ajutorul solu ției de hidroxid de sodiu
0,8 mol/l (5.2.1). Se prepară zilnic.

5.2.7 Paranitrofenol(0,1 % m/V) în etanol.

Se dizolvă 0,1 g de paranitrofenol în 100 ml de etanol.

5.3 Reactivi pentru determinarea titrimetrică a cianurii

5.3.1 Soluție de nitrat de argint, c(AgNO3) = 0,01 mol/l.

Se dizolvă 1,699 g de nitrat de argint în aproximativ 400 ml de apă și se diluează până la 1 000 ml într-un balon
cotat cu apă. Se verifică concentrația reală a nitratului de argint de 0,01 mol/l prin titrare cu clorură de sodiu, în
conformitate cu ISO 9297, o dată la două săptămâni. Se păstrează această solu ție la întuneric.

5.3.2 Soluție de nitrat de argint, c(AgNO3) = 0,001 mol/l.

Se prepară zilnic din soluția de nitrat de argint 0,01 mol/l (5.3.1). Se adaugă 25,00 ml de solu ție de nitrat de argint
0,01 mol/l într-un balon cotat de 250 ml și se diluează cu apă până la 250 ml. Se acoperă balonul cu o folie de
aluminiu pentru a exclude lumina.

[Link] Soluție indicatoare.

Se dizolvă 0,02 g de 5-(4-dimetilaminobenziliden) rodanină în acetonă și se diluează cu acetonă până la 100 ml.
Această soluție este stabilă timp de până la o săptămână dacă este păstrată la întuneric, la temperatura ambiantă.

6 Aparat
Echipamente obișnuite de laborator și, în special, următoarele:

6.1 Aparat pentru eliberarea și absorbția cianurii de hidrogen.

Se utilizează aparatul prezentat în figura 1. Balonul cu fundul rotund (9) trebuie să aibă trei gâturi, o capacitate de
cel puțin 500 ml și articulații conice standard (de exemplu, gât central 29/32, gât lateral 19/24). Se montează un
condensator Liebig răcit cu apă (3) (de exemplu, 16 cm lungime și 30 mm în diametru exterior); o pâlnie de picurare
de 50 ml (5) și un tub de intrare a aerului (7). Conectarea la vasul de absorb ție (2) (de exemplu, cu o lungime de 20
cm și un diametru interior de 2,5 cm) se face prin intermediul unei conducte de transfer (1). Pe acest tub se
montează racorduri standard pentru a permite conectarea la condensatorul Liebig și la vasul de absorb ție (2). Un tub
de sticlă (de exemplu, 15 cm lungime și 1,3 cm diametru exterior) se prelunge ște în vasul de absorb ție și acesta este
prevăzut cu un sinter de sticlă nr. 2 (4) pentru a asigura o barbotare eficientă a HCN-ului eliberat prin fluidul de
absorbție (de exemplu, ISO 4793 P 160, clasa de porozitate 1 sau 2.)
Factorul de recuperare (Fcr) al aparatului de eliberare trebuie determinat folosind o solu ție de hexacianoferat de
potasiu(III) pentru cianura totală. Trebuie utilizat un etalon de calibrare cu interval mediu (a se vedea punctul 9.3).

6.2 Aspirație.

piston de mică putere. Aceasta se montează cu o supapă de control fin (a se vedea

Este necesară o pompă capabilă să aspire până la 30 l/h de aer prin aparatul din figura 1. Se recomandă o pompă cu
13 în figura 1)
între pompă și sticla Dreschel (a se vedea 6 în figura 1). Flaconul Dreschel este utilizat pentru a se asigura că, în
cazul în care un eșantion conține un nivel foarte ridicat de cianură, nu se va elibera HCN în atmosferă.
Un singur debitmetru (a se vedea 12 în figura 1) poate fi utilizat pentru a oferi o estimare vizuală a unui debit de 10 l/h până la 20 l/h. Toate
alte debite ale sticlei Dreschel pot fi apoi setate vizual, fără a utiliza debitmetre. Debitul trebuie definit în func ție de
volumul aparatului și trebuie verificat prin determinarea ratelor de recuperare.

6.3. Fotometru, setat la o lungime de undă de 606 nm, cu celule cu o lungime a traseului optic de 10 mm (numai
metoda fotometrică, a se vedea punctul 9).

6.4 Agitator magnetic(numai pentru metoda titrimetrică, a se vedea punctul 10).

Cheie
1 linie de transfer 8 dispozitiv de încălzire
9 Balon de reacție cu fund rotund și gât în formă de 3 unghiuri de 500 ml
2 vas de absorbție 10 tuburi de plastic
3 condensator Liebig 11 pompă
4 sinterizare cu fibră 12 debitmetru
13 supapă de control fin
de sticlă
5 pâlnie de picurare
6 Sticlă Dreschel
7 tub de admisie a
aerului
a Direcția de curgere.

Figura 1 - Aparat pentru eliberarea directă a cianurii în soluri

7 Conservarea și pregătirea probelor

7.1 Conservarea probelor

Eșantionul se prelevează într-un recipient de sticlă sau de polietilenă care nu va influența analiza. Se menține
proba la o temperatură sub 10 °C și se păstrează la întuneric până la analiză. Se analizează în termen de 48
de ore de la recoltare.
NOTĂ Un studiu de stabilitate a demonstrat că probele de sol refrigerate sunt stabile timp de cel puțin 4 zile. A se vedea
referința [4] din bibliografie.

7.2 Pregătirea probei

7.2.1 Generalități

Flaconul de probă care conține proba umedă pe teren nu se deschide înainte de analiză, iar cântărirea se
efectuează rapid pentru a îndepărta porțiunea (porțiunile) de probă. În cazul în care proba de sol nu poate fi
omogenizată, se efectuează cel puțin două determinări paralele ale cianurii, în funcție de cerințele de precizie.

© ISO 2011 - Toate drepturile rezervate 5