Plugusorul
Pamantul de-a racorit
Aho, aho, copii si frati
Si samanta a-ncoltit
Stati putin si nu-manati,
La luna, la saptamana
Langa boi v-alaturati
Îsi umplu cu aur mana.
Si cuvantul mi-ascutati:
Si se duse ca sa vada
S-a sculat mai an
De i-a dat Dumnezeu roada
Badica Traian
Si de-i graul rasarit
Si-a incalecat
Si de-i spicul aurit.
Pe-un cal invatat,
Manati flacai: hai, hai!
Cu numele de Graur,
Traian iute s-a intors...
Cu seaua de aur,
Si din grajd pe loc a scos
Cu frau de matasa,
Un alt cal mai nazdravan,
Cat vita de groasa.
Cum ii place lui Traian:
Si in scari s-a ridicat,
Negru ca corbul
Ca s-aleaga-un loc curat
Iute ca focul,
De arat si semanat.
De nu-l prindea locul;
Si-n curand s-a apucat,
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
Campul neted de arat,
În lungis
El voios a-ncalecat,
Si-n curmezis
La Tighina a plecat
S-a apucat intr-o joi,
Si otel a cumparat
C-un plug cu doisprezece boi:
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Boi bourei
Si sa faca seceri mici
În coada cu dalbei,
Pentru copilasi voinici.
În frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!
Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Ziua toata a lucrat,
Care stiu randul la pane;
Brazda neagra a rasturnat
Si pe camp i-a dus
Si prin brazde-a semanat
Si pe toti i-a pus,
Grau marunt si grau de vara,
La lucrul pamantului in
Sa dea Domnul sa rasara.
racoarea vantului.
Si cand lucrul a sfarsit
Ei cu stanga apucau
Iata, mare, s-a starnit,
Si cu dreapta secerau
Un vant mare pe pamant
Si prin lan inaintau
Si ploi multe dupa vant,
De parea ca inotau. Apoi iara cu lopata,
Manati mai: hai, hai! Rumeni ii scotea si... gata!
Altii in urma lor legau Atunci ea-mpartea vreo cinci,
Si clai mandre ridicau, La flacaii cei voinici
Apoi carele-ncarcau Si-mpartea trei colacei
Si pe toate le carau La copiii mititei.
În capul pamantului, Manati mai: hai, hai!
În bataia vantului.
Cum a dat Dumnezeu an,
Arie pe loc faceau Holde mandre lui Traian,
Si graul il treerau; Asfel sa dea si la voi
Harabale incarcau Ca s-avem parte si noi.
Si la moara le porneau.
Sa va fie casa, casa;
Si turnau deasupra-n cos Sa va fie masa, masa;
Grau maruntel de cel ros, Tot cu mesele intinse
De sub piatra in covata Si facliile aprinse.
Curgea faina curata. Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da Ca merii,
Si voios se inturna. Ca perii,
În mijlocul verii,
Iara mandra jupaneasa Ca toamna cea bogata
Auzea tocmai din casa De toate-ndestulata.
Chiotul flacailor Aho, aho!
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!
În camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa
Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;
Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;