Drepturile speciale de tragere (DST sau, internațional, XDR ) sunt moneda
virtuală a Fondului Monetar I n t e r n a ț i o n a l ,conceput ca înlocuitor al standardului aurului.
Tranzacțiile în interiorul Fondului Monetar Internațional sunt calculate în DST. O serie
de valute naționale sunt fixate la un anumit raport în relație cu DST.
Valoarea sa se calculează în funcție de dolarul american(44%), euro(34%),
yenul japonez (11%) și lira sterlină britanică (11%), conform cotațiilor de la bursa
londoneză.
DST este o moneda de cont emisa de FMI si se utilizeaza ca:
- etalon monetar;
- instrument de rezerva;
- mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai;
- mijloc de procurare de monede nationale convertibile.
Indeplinirea unora din aceste functii este conditionata de volumul alocarilor de DST,
decizia de emisiune bazandu-se pe nevoile de crestere a lichiditatii internationale pe
termen lung. O tara care primeste DST le poate utiliza pentru: marimea, corespunzator
cotei alocate, arezervei ei monetare oficiale; Procurarea directa sau indirecta (prin
intermediul FMI si la indicatia acestuia) a unei monede convertibile emisa de o alta tara
membra la fond; plata de dobanzi si comisioane; emiterea de valori mobiliare pe termen
lung si garantarea unor obligati finaciare etc.
Utilizarile practice ale DST.
Cel mai frecvent Drepturile Speciale de Tragere sunt folosite in urmatoareleoperatiuni:
Obtinerea de valute prin tranzictii bazate pe acord direct intre membri, chiar si atunci
cand nu este necesara finantarea balantei de plati. Orice valuta se poate obtine contra
DST, schimbul efectuandu-se lacursul zilnic al acestuia.
Incheierea de acorduri "swap" prin care un membru poate transfera altuia DST in
schimbul altui activ derezerva, cu exceptia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la
o data viitoare si la un curs stabilit decomun acord.
Efectuarea de operatiuni "forward" prin care o tara membra a FMI poate vinde sau
cumpara DST cu obligatia platii la o data viitoare in schimbul oricaror active monetare, cu
exceptia aurului, la un curs latermen previzionat in momentul incheierii tranzitiei.
Extinderea in viitor a operatiunilor cu DST porneste de la necesitatea cresterii
rolului lor in cadrulsistemului monetar international si a inlocuirii treptate a monedelor
nationale din functiile lor internationale. O asemenea perspectiva este posibila daca avem
in vedere avantajele care le ofera calitateasa de instrument monetar si anume: grad de
stabilitate mult mai ridicat decat cel al monedelor nationale;emisiunea lui nu conduce la
aparitia deficitelor de balanta de plati si nici la propagarea fenomenelor monetare negative
de pe pietele nationale pe plan international; o dozare constienta a emisiunilor de DSTin
functie de nevoile efective de lichiditate si un control strict din partea FMI; nu are ca efect
imobilizaride active monetare comparativ cu alte tipuri de rezerve (aur, monede nationale),
DST atribuindu-segratuit.
Paralel cu aceste avantaje exista, in prezent, anumite limite in sporirea rolului lor in
caadrul sistemului,determinate de faptul ca DST nu indeplineste toate functiile monetare si
nu circula decat intre autoritatilemonetare. La acestea se adauga criteriul actual de
repartizare a alocarilor de DST in functie de cotele de participare si ca poate fi supus unor
presiuni inflationiste sau deflationiste daca deciziile de emisiune aleFMI se bazeaaza pe
unele evaluari eronate