Evaluarea in vivo si in vitro
a bolilor atopice si
anafilactice
Bolile alergice
mediate de anticorpi speciali, IgE
antigenul care induce formarea de IgE se
numeste alergen
Clasificare
1. Boli alergice atopice
2. Boli alergice anafilactice
Boli atopice
Atopie= predispozitie genetica (poate fi prezenta
si la alti membri ai familiei)
Reactia apare la alergene inofensive din mediul
inconjurator, care in mod normal sunt tolerate de
majoritatea persoanelor
Exemple: dermatita atopica, rinita si conjunctivita
alergica, alergia digestiva a copilului
Alergene atopice
Infunctie de calea de patrundere in
organism, alergenele atopice pot sa fie
Inhalate: PNEUMALERGENE
Ingerate: TROFOALERGENE
Boli anafilactice
Anafilaxia- fara predispozitie genetica, apare la
stimuli puternici din mediul inconjurator
Exemple: urticaria, angioedemul, alergia
digestiva a adultului, anafilaxia sistemica de
diferite grade de severitate pana la soc
anafilactic
Alergene anafilactice
Substante puternice din mediul inconjurator
Fara predispozitie genetica
Reprezentate de:
ALIMENTE
LATEX
VENINDE ALBINA SI VIESPE
MEDICAMENTE
IN VIVO
Testelecutanate se realizeaza prin
expunerea persoanei la alergenii
suspectati si urmarirea aparitiei unei
reactii ulterioare la locul testarii (in
vivo)
IN VITRO
Testele
sanguine depisteaza
prezenta in sange a anticorpilor fata
de diversi alergeni (in vitro)
TESTARE CUTANATA
Aplicam alergenul pe piele
Reactie imediata mediata de histamina:
eritem, edem, prurit
Putem testa cutanat doar alergenele ce
determina sinteza de IgE
Se face pe fata anterioara a antebratului
TESTARE CUTANATA
Se folosesc doar extracte alergenice
standardizate
Demonstrarea sensibilizarii la un anumit alergen
Inceperea imunoterapiei specifice
Trebuie oprita terapia antihistaminica cu 7-10
zile inainte
TESTARE CUTANATA
Pentru efectuarea testarii sunt disponibile in prezent in
Romania extracte alergenice standardizate pentru:
alergeni de mediu (polenuri, mucegaiuri, drojdii,
epitelii animale, acarieni din praful de casa)
alergenialimentari diversi (faina, ou gaina, albus,
galbenus, lapte, branza amestec, carne de vita,
carne de porc, pesti si crustacee, nuci, alune,
legume, fructe, mirodenii)
TESTARE CUTANATA
martor pozitiv: histamina
martor negativ: serul fiziologic
Testul cutanat este pozitiv daca papula data de
alergen este mai mare decat papula data de
histamina
CONTRAINDICATII
simptome alergice acute severe sau perioadă
evolutivă severă a bolii
afecţiuni dermatologice extinse (urticarie, ihtioză,
psoriazis, eczeme)
afecţiuni cardiovasculare, care contraindică utilizarea
adrenalinei
tratament cu beta-blocante, IECA, inhibitori de
monoaminoxidază
CONTRAINDICATII
varsta sub 5 ani
tuberculoza activa
afecţiuni sistemice severe, stări febrile
neoplazii
boli autoimune
sarcina
istoric de anafilaxie la un alergen de testat
pacienţii necooperanţi din motive psihice şi fizice
TESTARE CUTANATA
Etape
1. Epicutana
2. Intracutana (prick)- in epiderm
3. Intradermica – in derm
TESTARE CUTANATA
1. Epicutana
Se pune o picatura de alergen pe antebrat si
se asteapta 15 minute
Daca este negativa, se trece la testarea
intracutana
TESTARE CUTANATA
2. Intracutana (prick)
Se inteapa prin picatura
de alergen cu un
dispozitiv special
(lanteta sterila), sub un
unghi de 30 grade
Inteparea nu trebuie sa
produca sangerare
TESTARE CUTANATA
2. Intracutana (prick)
Reactia locala se citeste la
15-20 minute
Pozitiv: se masoara diametrul
papulei
TESTARE CUTANATA
2. Intracutana (prick)
Prin testarea cutanata prick se evidențiază sensibilizări la:
• alergeni din mediul exterior precum acarieni din praful
de casă, epitelii și scuame de animale, diverse tipuri de
polenuri, spori de mucegai
• alergeni alimentari
• medicamente
• veninuri de insecte – albină/viespe.
TESTARE CUTANATA
3. Intradermica
Se efectueaza daca testul prick este negativ
Mai sensibila (in derm avem mai multe mastocite)
Risc mai mare de reactie sistemica
Se face dilutie 1:100- 1:1000 din solutia de baza
TESTARE CUTANATA
3. Intradermica
Se injecteaza intradermic o
cantitate de 0.02-0.05ml
solutie de alergen, lent,
pana la obtinerea unei mici
bule cu diametrul de 3-5 mm
TESTARE CUTANATA
3. Intradermica
Citirea se face la 20-30
minute
In mod normal, bula
dispare dupa 20 minute
TESTARE CUTANATA
3. Intradermica
Test intradermic POZITIV:
Diametrul papulei formate este cu cel putin 3mm mai
mare fata de cel al papulei obtinute prin injectarea
intradermica a alergenului
TESTAREA CUTANATA PATCH
utilizată în
diagnosticarea alergiilor de tip întârziat
cu debut la câteva zile de la contactul cu
alergenul
TESTAREA CUTANATA PATCH
presupune aplicarea
alergenilor incriminați la
nivelul unui plasture, ce se
va lipi la nivelul toracelui
posterior sau la nivelul
brațelor
TESTAREA CUTANATA PATCH
Plasturele va fi lăsat la nivelul pielii timp
de 48 ore, după care se va îndepărta,
moment în care se va efectua prima
citire a rezultatelor
Ulterior, o a doua citire se va efectua la
72 ore
TESTAREA CUTANATA PATCH
Dacă pacientul este
alergic la una sau mai
multe substanțe, zona
respectivă va deveni
roșie și tumefiată și va
prezenta mâncărime
locală
TESTAREA CUTANATA PATCH
Indicatii:
dermatite de contact alergice (metale,
substanţe cosmetice, cauciuc, latex,
detergenţi)
unele alergii la medicamente (antibiotice,
soluţii de contrast, anestezice, antiinflamatorii
dermatite de contact ocupaționale
TEST DE PROVOCARE
PROVOCARE NAZALA
PROVOCARE OCULARA
PROVOCARE BRONSICA
PROVOCARE ALIMENTARA
PROVOCARE NAZALA
Solutia de alergen se aplica pe mucoasa nazala (picatura sau disc
imbibat cu alergen)
Se urmareste aparitia de simptome: stranut, rinoree, prurit, obstructie
nazala
Se pot determina in secretia nazala mediatori: histamina,
leucotriene, triptaza
Se poate masura presiunea intranazala
PROVOCARE OCULARA
Se aplica alergenul pe conjunctiva
globului ocular
Simptome: lacrimare, prurit, eritem
PROVOCARE BRONSICA
In conditii de spitalizare
Prin inhalare de alergen
Se utilizeaza dilutii succesive ale alergenului
Diagnostic pozitiv: aparitia simptomelor si scaderea VEMS cu
mai mult de 15% fata de valoarea anterioara administrarii
antigenului
PROVOCARE ALIMENTARA
Pentru demonstrarea implicarii alimentelor in alergii
alimentare
Se face dupa o dieta restrictiva timp de 7-14 zile
Se urmareste aparitia simptomelor:
Alergie orala: prurit al buzelor si mucoasei
bucale
Simptome digestive: colici abdominale, diaree
IN VITRO
Se determina IgE totale in serul pacientului
Tehnici: ELISA, RIA
Indicatiile dozarii IgE: contraindicatii la testarea
cutanata
Dezavantaje: costuri, rezultat in 72 ore,
pacientul nu isi vizualizeaza reactia cutanata
IN VITRO
Avantaje:
Orice varsta
Fara intrerupere medicatie antialergica
Orice alergen (inclusiv alimente si latex)
Tehnica cantitativa
Pacientul nu este expus la alergen
IN VITRO
Valori normale IgE totale: 100-200 U/ml
Valori crescute in:
• atopie
• parazitoze
• mielom multiplu cu IgE
• sarcoidoza
• sd de imunodeficienta
IN VITRO
• Determinarea in vitro a Ig E specifici alergeni respiratori
• Determinarea in vitro a Ig E specifici alergeni alimentari
• Determinarea in vitro a Ig E specifici alergeni
recombinati
• Determinarea in vitro a Ig E specifici alergeni alimentari
si respiratori
• Determinarea in vitro a Ig E specifici medicamente
IN VITRO
teste alergice mixte- panel:
• Mixt: testeaza alergeni respiratori, alimentari si de origine animala ( de
exemplu: praf, grau, alun, polen, par sau piele de caine si pisica, ou, lapte,
arahide, soia)
• Respirator: testeaza aeroalergeni ( praf, polen de anin, mesteacan, stejar,
ierburi, par de cal, caine, pisica, hamster, iepure)
• Alimentar: testeaza alergeni alimentari (de exemplu: lapte, albus si galbenus
de ou, cartofi, telina, morcov, rosii, cod, rac, portocale, mere, faina, grau,
soia)
• Pediatric (de exemplu: praf, faina, polen de mesteacan, ierburi, par sau
piele de caine si pisica, lapte, cazeina, albus, galbenus, soia, morcov, alune)
• Test alergologic ALEX-MADx IgE specific pentru 282 de alergeni
EVALUAREA MEDIULUI IN
BOLILOR ALERGICE
Bolile alergice
mediate de Ac speciali, IgE
Ag care induce formarea de IgE se
numeste alergen
Bolile alergice
1. Atopice
2. Anafilactice
Alergene atopice
In functie de calea de patrundere in
organism, alergenele atopice pot sa fie:
Inhalate: PNEUMALERGENE
sau
Ingerate: TROFOALERGENE
PNEUMALERGENE
Se clasifica in functie de diametrul particulei:
Particule mari
Particule mici
Particule medii
PNEUMALERGENE
1. Particule mari (diametru > 10 µm)
- simptome de rinoconjunctivita, fiind mari se
opresc in filtrul nazal si conjunctival
- raman aerosolizate putin timp
- pot da sensibilizare tardiva (dupa expunerea
indelungata)
PNEUMALERGENE
2. Particule mici (diametru < 5 µm)
- scapa filtrelor si ajung direct in plamani
- sunt usoare, raman aerosolizate mult timp
- predominant astm
- sensibilizare rapida
PNEUMALERGENE
3. Particule mijlocii (diametru 5-10 µm)
- dau rinita si astm
- risc de sensibilizare intermediara
PNEUMALERGENE
Clasificare in functie de tip:
Sezoniere- prezente doar intr-o anumita
perioada a anului
Perene- prezente tot timpul anului
PNEUMALERGENE SEZONIERE
POLENUL
MUCEGAIUL DE EXTERIOR
1. POLENUL
Exista doua tipuri de polen:
1. Entomofil: de la plantele cu flori care
polenizeaza prin insecte; nu da alergie
2. Anemofil: de la plantele fara flori, polenizeaza
prin vant; da alergie
1. POLENUL
Pomi (polenizeaza februarie-aprilie): mesteacan, alun, plop
Graminee (polenizeaza mai-iunie)
salbatice: fan, iarba de gazon
de cultura: grau, orz, ovaz
Ierburi (polenizeaza august-septembrie): ambrozie, pelin
1. POLENUL
Granulele de polen sunt de dimensiuni mari (>10µm),
dau simptome de rinoconjunctivita
Concentratia polenului e mai mare in oras
Particulele de polen se combina cu particulele
poluante
le creste capacitatea proinflamatorie
scade diametrul particulei de polen, care poate
patrunde in caile respiratorii inferioare (poate da
astm)
2. MUCEGAIUL DE EXTERIOR
Specii: CLADOSPORIUM
ALTERNARIA
Asigura dergradarea biologica a vegetatiei toamna
Sunt particule de dimensiuni mici, care dau astm foarte
sever
PNEUMALERGENE PERENE
Segasesc de obicei in interiorul locuintei
Reprezentate de:
acarieni
alergeni pisica
alergeni caine
gandaci de bucatarie
mucegaiuri de interior
alergene rare
1. ACARIENII
Fac parte din familia arahnoidelor (paianjeni micronici)
Specii: DERMATOPHAGOIDES (PERONISMUS, FARINAE)
Supravietuiesc acolo unde au indeplinite cele 3 conditii:
caldura, umiditate, hrana
Se hranesc cu tegumentele umane
1. ACARIENII
Supravietuiesc in pat, perna, patura, saltea
Rol fiziologic: curata pielea descuamata
Dupa ce mor, ajung in praful de casa
Alergia apare doar la indivizii cu teren predispus
Sunt particule de dimensiuni medii: dau rinita si astm
1. ACARIENII
Locuri unde exista in cantitate mare:
casa de la tara
zone umede si calde
case bine izolate, fara ventilatie si cu aparate
de aer conditionat
1. ACARIENII
Locuri unde nu exista acarieni:
La altitudine peste 2000m
La temperaturi scazute (congelare)
1. ACARIENII
Masuri impotriva acarienilor:
Salteaua de pat invelita intr-o husa impermeabila
Fierbere la 90-100 grade
Congelare perne, pilota timp de 24 ore
Nu pot fi aspirati, scuturati deoarece sunt fixati de fibrele de
material
2. ALERGEN PISICA
Este alergenul de cele mai mici dimensiuni
cunoscute
Se gaseste in saliva pisicii (pisica isi linge blana,
saliva se usuca pe blana si de acolo se
aerosolizeaza)
Motanul este mai alergen decat pisica si
alergenicitatea scade prin castrare
2. ALERGEN PISICA
Produce astm foarte sever
Ramane aerosolizat mult timp (alergenul din casa dispare
la o luna fara pisica)
Da sensibilizare foarte rapida
Este purtat pe haine in afara locuintei, devine alergen
comunitar
3. ALERGEN CAINE
Este de dimensiuni mari
Se gaseste in saliva si in urina
Produce rinoconjunctivita
Sensibilizare lenta
Poate sa apara urticarie de contact (prin saliva)
4. GANDACII DE BUCATARIE
sunt de dimensiuni mici
dau astm foarte sever
fecalele lor sunt alergenii
5. MUCEGAIURILE DE INTERIOR
Dimensiuni mici, produc astm foarte sever
Se gasesc in zonele cu igrasie
Reprezentate de
PENICILLIUM
ASPERGILLUS
6. ALTE ALERGENE
Daphnia- in mancarea pentru pesti
Alti alergeni: iepure, cobai, hamster
Sunt alergeni de mici dimensiuni, dau
sensibilizare rapida si astm foarte sever
TROFOALERGENE
Sunt alergene atopice
Reprezentate de: lapte, oua, carne, mai rar soia
Dau alergia digestiva a copilului
Manifestari: colici abdominale, diaree, varsaturi,
tulburari de crestere
Mai rar: urticaria, eritem perioral dupa ingestie
TROFOALERGENE
Tratament: eliminarea completa a alergenului
din alimentatia copilului
Vindecare la 1-2 ani dupa excludere
Alergene anafilactice
Sunt substante puternice din mediul
inconjurator
Anafilaxia apare fara predispozitie
genetica
Alergene anafilactice
Reprezentate de:
ALIMENTE
LATEX
VENIN DE ALBINA SI VIESPE
MEDICAMENTE
1. ALIMENTE
Arahide
▪ Alune, nuci, fistic
▪ Alergenul nu dispare prin preparare termica
▪ Simptomele apar la cantitati infime
▪ Exista riscul de contaminare in industria
alimentara
1. ALIMENTE
Peste si fructe de mare
Alergenul nu dispare prin preparare
termica
Simptomele apar la cantitati foarte mici
1. ALIMENTE
Soia
Alergen rezistent la prepararea termica
Ascunsa ca aditiv in multe alimente
Determina simptome in cantitate mica
1. ALIMENTE
Legume si fructe proaspete
▪ Alergenul dispare prin preparare termica
▪ Legume: rosie, telina, morcov, vanata
▪ Fructe: caise, piersici, kiwi, mar, para
▪ Sd de alergie orala: apare prurit la nivelul
cavitatii bucale
2. LATEX
contact cu tegumentul: manusile
contact cu mucoasele: tuseu rectal/vaginal,
prezervativ, manevre de endoscopie
manevre de cataterism: se introduce latex direct
intravenos
inhalare: pulberea de pe manusi
3. VENIN
Alergia la veninul de viespe sau de albina
Cel mai frecvent dau soc anafilactic
4. MEDICAMENTE
cele mai periculoase sunt serurile si vaccinurile
hormonii proteici: insulina, ACTH
betalactamine: penicilina, ampicilina, oxacilina,
amoxicilina, toate cefalosporinele (alergia este
incrucisata la toate betalactaminele)
sulfonamide: biseptol, negram (ac nalidixic)
DIAGNOSTICUL
ALERGOLOGIC
Diagnosticul alergologic
In vivo
Anamneza
Testare cutanata
Teste de provocare
In vitro
ANAMNEZA
Istoric de boli in familie
astm
rinita
antecedente alergice
ANAMNEZA
Antecedente personale patologice
dermatita atopica in copilarie
infectii de cai respiratorii frecvente
wheezing recurent
ANAMNEZA
Simptome:
ochi
nas
plamani
piele
ANAMNEZA
1. Simptome oculare
lacrimare
roseata
prurit
edem palpebral si conjunctival
ANAMNEZA
2. Simptome nazale
Rinoree
Obstructie nazala
Stranut in salve
Prurit
ANAMNEZA
3. Simptome pulmonare
Tuse
Dispnee
Wheezing
Senzatie de constrictie toracica
ANAMNEZA
4. Simptome cutanate
Prurit- poate insoti leziunile urticariene sau
dermatita atopica
Edem palpebral
Edem la nivelul buzelor
FACTORII TRIGGER
SPECIFICI
NESPECIFICI
SPECIFICI (alergene)
Acarieni
Mucegaiuri
Polen
Caine
Pisica etc
NESPECIFICI
Aerul rece
Efortul fizic
Refluxul gastroesofagian
Infectii virale de cai respiratoria superioare
Medicamente
Variatii de temperatura
Variatii de pozitie
Mirosuri puternice
STEREOTIPIA
De loc
De timp
SIMPTOME
Severitate:
usoare/moderate/severe
Persistenta:
intermitente/persistente
Frecventa de aparitie
GRADUL DE SENSIBILIZARE
MIC
Necesita contact prelungit sau intens cu alergenul
MARE
Simptomele apar la cel mai mic contact
FACTORI DE RISC
Terenul genetic
Antecedentele de atopie
Expunerea precoce la alergene
Expunerea la poluare
Fumatul
Obezitatea
INVESTIGAREA MEDIULUI
Locuinta:
Animale de companie
Mucegaiuri
Acarieni
INVESTIGAREA MEDIULUI
Locul de munca
Industria detergentilor
Industria panificatiei
Industria farmaceutica
Sistem sanitar (latex)
TESTARE CUTANATA
Etape
1. Epicutana
2. Intracutana (prick)- in epiderm
3. Intradermica – in derm
TESTE DE PROVOCARE
PROVOCARE NAZALA
PROVOCARE OCULARA
PROVOCARE BRONSICA
PROVOCARE ALIMENTARA
IN VITRO
Testele
sanguine depisteaza prezenta in
sange a anticorpilor fata de diversi
alergeni (in vitro)
IN VITRO
Se determina IgE totale in serul pacientului
Tehnici: ELISA, RIA
Indicatiile dozarii IgE: contraindicatii la testarea
cutanata
Dezavantaje: costuri, rezultat in 72 ore,
pacientul nu isi vizualizeaza reactia cutanata
IN VITRO
Valori normale IgE totale: 100-200 U/ml
Valori crescute in:
• atopie
• parazitoze
• mielom multiplu cu IgE
• sarcoidoza
• sd de imunodeficienta
MEDICATIA BOLILOR
ALERGICE SI A ASTMULUI
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
Celule implicate in reactia alergica:
In reactia alergica precoce
mastocit
bazofil
In reactia alergica tardiva
eozinofil
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
Celulele au fixati pe suprafata Ac tip IgE
Reactia e declansata daca alergenul leaga 2 molecule
de IgE
Se produce activarea si degranularea celulei cu
eliberarea de mediatori preformati si nou formati
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
Din mastocit si bazofil
mediatori preformati: histamina, serotonina, PAF
(factorul de agregare plachetara), triptaza
mediatori nou formati: leucotriene, prostaglandine,
radicali liberi de oxigen, IL-5 ( atrage si activeaza
eozinofilul, declanseaza reactia tardiva)
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
Din eozinofil
mediatori preformati: proteina cationica eozinofilica
(ECP), peroxidaza (EPO), proteina X eozinofilica (EPX)
mediatori nou formati: prostaglandine, leucotriene,
radicali liberi de oxigen
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
SPECIFIC
se adreseaza IgE-ului si alergenului
NESPECIFIC
se adreseaza celulelor si mediatorilor implicati
in reactia alergica
TRATAMENTUL ANTIALERGIC SPECIFIC
1. Ac monoclonali anti IgE
2. Imunoterapia cu alergen (vaccinul antialergic
sau de sensibilizare)
Ac monoclonali anti IgE
OMALIZUMAB (Xolair): astm alergic, polipi nazali, urticarie
LIGELIZUMAB: urticaria, astm sever
Eficienta cat timp sunt administrati, nu vindeca boala
Vaccinul antialergic
induce toleranta la alergen, cu vindecare
toleranta este definitiva
necesita administrare ritmica, regulata a alergenului
timp de minim 3 ani, pana la 7 ani- pana la instalarea
tolerantei
Vaccinul antialergic
Metode de administrare:
injectabil (subcutan o data pe luna), se face sub
supravegherea medicului alergolog- risc de anafilaxie
sublingual: tablete sau picaturi administrate zilnic
(autoadministrare)
Vaccinul antialergic
Evaluarea eficientei se face dupa cel putin 3 ani
Apar Ac anti IgG in locul Ac anti IgE
Apar limfocite T reglatorii antigen-specifice
Dispare simptomatologia alergica specifica
Testul de provocare cu alergen este negativ
Vaccinul antialergic
Conditii de efectuare:
boala alergica sa fie controlata prin terapie nespecifica
alergenul sa fie responsabil de simptome
extract alergenic de calitate (nu exista vaccin pentru alimente
si latex)
vaccinul este mai eficient la copii decat la adulti si mai eficient
pentru alergene sezoniere
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
NESPECIFIC
se adreseaza celulelor si mediatorilor implicati
in reactia alergica
TRATAMENTUL ANTIALERGIC
NESPECIFIC
Clase de medicamente:
ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
ANTIHISTAMINICE
ANTILEUCOTRIENE
ANTI PAF
1. ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
ADRENALINA
KETOTIFEN
CROMONE
1. ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
ADRENALINA
cel mai puternic si de electie antidegranulant
mastocitar in situatiile de urgenta
se administreaza im la nivelul coapsei 1:1000, mai rar iv
1:10000 si niciodata subcutan
exista seringi preumplute (EPIPEN) pentru
autoadministrare
1. ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
KETOTIFEN
se administreaza per os sub forma de tablete (adulti) si
sirop (copii)
antidegranulant puternic si eficient, controleaza foarte
bine simptomele, dar poate avea si reactii adverse
severe
1. ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
KETOTIFEN- Reactii adverse
sedare excesiva
scaderea capacitatii de concentrare, scaderea
reflexelor
cresterea apetitului cu crestere ponderala
1. ANTIDEGRANULANTE MASTOCITARE
CROMONE
administrare topica intraoculara si intranazala
in tratamentul rinoconjunctivitei
2. ANTIHISTAMINICE
Generatia I (Romergan, Tavegil, Clorfeniramin, Clorocalcin)
se administreaza per os sub forma de tablete sau sirop
reactii adverse: sedare excesiva, scaderea capacitatii de
concentrare, cresterea apetitului si cresterea ponderala
efect anticolinergice: gura uscata, retentie de urina,
cresterea tensiunii intraoculare
2. ANTIHISTAMINICE
Generatia a II-a (Loratadina- Claritine, Cetirizina- Zyrtec,
Fexofenadina- Telfast)
fara efect sedativ, nu cresc apetitul si nu au efecte
anticolinergice
toxicitate cardiaca, cu prelungirea intervalului QT si risc
de aritmii
in administrarea cronica, se efectueaza regulat EKG
2. ANTIHISTAMINICE
Generatia a III-a (Desloratadina- Aerius,
Levocetirizina- Xyzal)
sunt metabolitii produselor de generatia a II-a
fara toxicitate cardiaca
se administreaza per os sub forma de tablete
sau sirop
3. ANTILEUCOTRIENE
inhiba 5- lipooxigenaza (enzima ce sintetizeaza LT):
ZILEUTRON
inhiba receptorul pentru LT: MONTELUKAST (Singulair)
se administreaza per os (granule, comprimate masticabile,
tablete)
reactive adversa posibila la copil- tulburare psihiatrica cu
agitatie psihomotorie, insomnie
4. ANTI- PAF
Rupatadina
administrare per os
reactii adverse: sedare, toxicitate cardiaca
TERAPIA ANTI IL-5
Ac monoclonali impotriva IL-5
MEPOLIZUMAB
RESLIZUMAB
BENRALIZUMAB
TERAPIA ANTI IL-5
Tinta antigenica este IL-5 (citokina responsabila
in diferentierea, maturarea, recrutarea si
activarea eozinofilelor)
In astm eozinofilic
CORTICOTERAPIA
Se administreaza sistemic: sub forma de
tablete, intramuscular sau intravenos
topic: local- intraocular, intranazal, tegumentar
inhalator
intraarticular
Preparate cortizonice- Clasificare
1. Cu t1/2 scurt (8-12 ore)si potenta joasa (se refera
la efectul antiinflamator) HIDROCORTIZON,
CORTIZON
2. Cu t1/2 mediu (12-36 ore) si potenta medie
PREDNISON, PREDNISOLON, METILPREDNISOLON,
TRIAMCINOLON
3. Cu t1/2 lung (36-72 ore) si potenta mare
DEXAMETAZONA, BETAMETAZONA
DOZE UZUALE
Doza mica (7.5mg prednison/zi)
utila pentru multe afectiuni reumatismale
putine efecte adverse
procent de 50% de legare de receptori
DOZE UZUALE
Doze medii (10-30 mg prednison/zi)
efecte adverse mai importante, dependente
de doza si de durata tratamentului
procent de legare a receptorilor de peste 50%,
dar sub 100%
DOZE UZUALE
Doze mari (30-100 mg prednison/zi)
saturare completa a receptorilor
Doze foarte mari (peste 100 mg/zi)
determina saturare completa a receptorilor, folosite
pentru tratarea exacerbarilor amenintatoare de viata,
nu se administreaza pentru perioade indelungate
DOZE UZUALE
Pulsterapia (250-1000 mg/zi)
timp de 3-5 zile
isi exercita efectele datorita actiunilor genomice si non-
genomice
presupune administrarea dozelor mari de
glucocorticoizi intr-un timp scurt (60-90 minute)
REACTII ADVERSE
Cresterea riscului infectiilor
bacteriene, virale, fungice
prin scaderea capacitatii de aparare a
organismului
prin efectul antiinflamator mascheaza febra
asociata infectiei
risc mai mare cand se folosesc doze mari de
cortizonic pe perioade lungi
REACTII ADVERSE
Alterarea distributiei tesutului gras
repartizarea pe gat, fata, ceafa, abdomen
facies in luna plina
ceafa de bizon
sort adipos
mobilizarea acizilor grasi din depozite
REACTII ADVERSE
Modificari tegumentare
subtierea tegumentului
vergeturi
echimoze
acnee
hirsutism
cresterea fragilitatii vasculare
REACTII ADVERSE
Modificari musculoscheletale
osteoporoza (prin cresterea eliminarii urinare si
scaderea absorbtiei intestinale de calciu, scaderea
formarii de os, cresterea resorbtiei osoase)
osteonecroza aseptica
miopatii (slabiciunea musculaturii proximale)
intarzierea cresterii
REACTII ADVERSE
Modificarile metabolismului glucidic
cresterea glicemiei
posibilitatea instalarii diabetului zaharat
REACTII ADVERSE
Perturbari hidroelectrolitice
sunt urmarea efectului mineralocorticoid al
unelor cortizonice
pot determina retentie hidrosalina (edeme,
HTA, hipopotasemie)
REACTII ADVERSE
Stimularea SNC
perturbarea somnului
tulburari de comportament
psihoza
REACTII ADVERSE
Tulburari oculare
cataracta
glaucom
REACTII ADVERSE
Supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
legata de doza si de durata terapiei
pentru prevenire se administreaza cortizonul in doza
unica matinala si apoi trecerea la terapie alterna
corticoterapia nu se intrerupe brusc, dozele se scad
treptat
CORTICOTERAPIA TOPICA
Corticoterapia intranazala
indicatii: rinite persistente, polipoza nazala
preparate: mometazona furoat (Nasonex), budesonide,
fluticazona
reactii adverse: iritatia mucoasei nazale, epistaxis,
perforatie de sept nazal
CORTICOTERAPIA TOPICA
Corticoterapia intraoculara
doar la recomandarea medicului oftalmolog
reactii adverse: cataracta, glaucom, infectii
oculare
CORTICOTERAPIA TOPICA
Corticoterapia cutanata
potenta joasa (fata si decolteu): HIDROCORTIZON ACETAT,
ADVANTAN, LOCOID- dermatita atopica, psoriasis, dermatita
de contact
potenta medie (trunchi si membre): ELOCOM, FLOCINOLON,
TRIAMCINOLON
potenta mare (palmar, plantar si pe leziunile hiperkeratozice):
DERMOVATE
Corticoterapia cutanata- reactii
adverse
infectii tegumentare: virale, micotice,
stafilococice
atrofie cutanata in administrare prelungita
reactie de hipersensibilitate locala
CORTICOTERAPIA TOPICA
Corticoterapia inhalatorie (in tratamentul
astmului)
se face prin nebulizare, aerosoli presurizati
dozati, pulbere uscata
reactii adverse: raguseala, disfonie, candidoza
orofaringiana
EXPLORARI FUNCTIONALE
RESPIRATORII.
INFLAMOMETRIE
PULMONARA
Probele functionale respiratorii
Evalueaza:
Caile respiratorii mari si mici
Parenchimul pulmonar (alveole si interstitiu)
Vascularizatia pulmonara
Probele functionale respiratorii
Spirometria
Masurarea volumului rezidual si a difuzibilitatii
gazelor
Saturatia in O2 si CO2 a sangelui
VOLUME PULMONARE
VOLUME PULMONARE
Volumul curent (VC)= 500ml
volumul de aer inspirat si expirat in timpul
respiratiei normale
VOLUME PULMONARE
Volum inspirator de rezerva (VIR)= 1500-
2000ml
volumul de aer suplimentar care poate fi
inspirat peste volumul curent
VOLUME PULMONARE
Volum expirator de rezerva (VER)= 1000-
1500ml
Volumul de aer suplimentar care poate fi
expirat in urma unei expiratii fortate, dupa
expirarea volumului curent
VOLUME PULMONARE
Volum rezidual (VR)= 1500ml
Volumul de aer care a ramas in plamani
la sfarsitul unei expiratii maxime
VOLUME PULMONARE
Capacitatea inspiratorie (CI)= 2000ml
CI= VC + VIR
Cantitatea de aer pe care o persoana o
poate inspira plecand de la sfarsitul unei
expiratii de repaus
VOLUME PULMONARE
Capacitateaexpiratorie (CE)
CE= VC+ VER
Cantitatea de aer pe care o persoana o
poate expira plecand de la sfarsitul unei
inspiratii normale
VOLUME PULMONARE
Capacitatea reziduala functionala (CRF)=
3000ml
CRF= VER+ VR
Volumul de aer care ramane in plamani
la sfarsitul unei expiratii normale
VOLUME PULMONARE
Capacitatea vitala (CV)= 3500ml
CV= VC+ VIR+ VER
Volumul de aer eliminat din plamani intr-o
expiratie maxima ce urmeaza unei inspiratii
maxime
VOLUME PULMONARE
Capacitatea pulmonara totala (CPT)=
5000ml
CPT= CV+ VR
Volumul de aer continut in plamani la
sfarsitul unei inspiratii maxime
SPIROMETRIA
masoara niste debite pulmonare obtinute prin
manevre fortate de inspir si expir
inspir profund, pana la capacitate inspiratorie
maxima, urmat de expir profund, pana la volum
rezidual
SPIROMETRIA
Manevra se poate efectua:
fortat- capacitate vitala fortata (FVC)- inspir si
expir fortat
lent- capacitate vitala lenta (SVC)- inspir si expir
lent
Ce masuram?
VEMS= volum expirator maxim in prima secunda
FVC= capacitate vitala fortata
SVC= capacitate vitala lenta
Raportul VEMS/FVC si VEMS/SVC (Indice Tiffneau) >0.7
Spirometrie- conditii de efectuare
dupa repaus 15 min
fara efort fizic cu 30 minute inainte
fara fumat sau alimente cu 2 ore inainte
fara utilizare de bronhodilatatoare cu 6 ore
inainte
Spirometrie- conditii de efectuare
pacient in pozitie sezanda
clip nazal
inspir profund, urmat de un expir puternic si brusc
continuarea expirului pana la eliminarea completa a
aerului (minim 6 secunde)
Spirometrie- tipuri de curbe
1. Volum- timp
2. Flux- volum
Spirometrie- tipuri de anomalii
1. Disfunctie ventilatorie obstructiva
2. Disfunctie ventilatorie restrictiva
3. Disfunctie ventilatorie mixta
1. Disfunctie ventilatorie obstructiva
1. Disfunctie ventilatorie obstructiva
VEMS < 80% din valoarea prezisa
IT (VEMS/FVC) < 0.7
SVC > FVC
1. Disfunctie ventilatorie obstructiva
1. Disfunctie ventilatorie obstructiva
FEF (forced expiratory flow)
FEF 25
FEF 50
FEF 75
Debitele obtinute cand s-au eliminat 25%,
respectiv 50% si 75% din FVC
2. Disfunctie ventilatorie restrictiva
2. Disfunctie ventilatorie restrictiva
VEMS < 80% din valoarea prezisa
FVC < 80% din valoarea prezisa
VEMS/FVC (IT) > 0.7
3. Disfunctie ventilatorie mixta
FVC < 80%
IT (VEMS/FVC) < 0.7
Oscilometria fortata
masoara rezistenta la flux a cailor respiratorii mici
se aplica oscilatii prin ultrasunete cailor respiratorii mici
necesita cooperare minima a pacientului
nu trebuie sa tina expirul 6 secunde
nu e nevoie de inspir si expir fortat
Masurarea volumului rezidual
Masurarea volumului rezidual
Metoda dilutiei gazelor
Body- pletismografia
1. Metoda dilutiei gazelor
Dilutia heliului in circuit inchis
- pacientul inhaleaza heliu (gaz inert) cu volum si
concentratie cunoscuta
- se distribuie in tot volumul pulmonar, urmata de
echilibrarea in circuit inchis timp de 6-10 minute
- concentratia finala de heliu expirat rezulta dupa
diluarea volumului initial in volumul rezidual
1. Metoda dilutiei gazelor
Wash-out azot in circuit deschis
- pacientul inspira O2 100% si tot azotul din plaman este eliminat
(inlocuit)
- se masoara concentratia azotului in aerul expirat
- diferenta dintre concentratia initiala si cea finala este data de
volumul rezidual
2. Body-pletismografia
Legea Boyle
Volumul unui gaz la temperatura constanta variaza
invers proportional cu presiunea aplicata pe el
2. Body-pletismografia
pacientul sta asezat intr-o cabina inchisa cu volum
cunoscut
de la capacitatea expiratorie fortata, pacientul
face efort cu glota deschisa contra unei valve ce
transmite modificarea de presiune in interiorul
cabinei
modificarea de presiune este proportionala cu
volumul rezidual
2. Body-pletismografia
Permite masurarea capacitatii de difuziune (tehnica
DLCO)
= difuzibilitatea alveolo-capilara pentru monoxid de
carbon (CO)- se foloseste pentru ca trece foarte bine
prin membrana (trecere totala)
2. Body-pletismografia
pacientul inspira o cantitate cunoscuta dintr-un
amestec de gaz inert (heliu 10%), o cantitate mica
de monoxid de carbon 0.3%, 21% oxigen si restul azot
apnee 10 secunde
se colecteaza un esantion din aerul expirat
se masoara CO (ar trebui sa scada)
2. Body-pletismografia
DLCO este calculat in functie de volumul pulmonar
total, timpul de apnee si concentratia initiala si
finala a CO in aerul alveolar
difuzibilitatea este 40% din normal
cea mai fidela modalitate de a explora plamanul
EVALUAREA
SINDROAMELOR DE
IMUNODEFICIENTA
CE ESTE IMUNODEFICIENTA?
Imunodeficienta este diminuarea congenitala
(primara) sau dobandita (secundara) a starii de
imunitate a organismului
IMUNODEFICIENTA PRIMARA
Pana in prezent au fost descrise peste 200 de tipuri de IDP
Se estimeaza ca cca 1:8000 de persoane sufera de IDP
IDP pot afecta pe oricine, indifferent de rasa, sex sau varsta
De regula IDP apar in copilarie, dar se intalnesc si la varsta
adulta
IMUNODEFICIENTA PRIMARA
IDP reprezinta tulburari ereditare ale raspunsului imun si
apar atunci cand unele componente ale sistemulului
imunitar nu functioneaza corespunzator (limfocit B si T,
monocit-macrofag, granulocite, celule dendritice, celule
NK, imunoglobuline, sistemul complementului)
IMUNODEFICIENTA PRIMARA
Boli infectioase(bacteriene, virale, fungice, parazitare)
Boli autoimune
Neoplazii
Alergii
CELE MAI FRECVENTE IDP
Deficitul selectiv de IgA
Agamaglobulinemia X-linkata (Boala Bruton)
Imunodeficienta combinata (CID)
Imunodeficienta comuna variabila (CVID)
Imunodeficienta combinata severa (SCID)
Sindromul ataxie-telagiectazie
Neutropenia congenitala/ciclica
Deficitul specific de IgG (Deficienta anticorpica specifica)
Sindrom DiGeorge
Sindromul de HiperIgE
Sindromul Wiskott-Aldrich (XLT/WAS)
IDP- DIAGNOSTIC CLINIC
IDP sunt caracterizate prin infectii severe, recurente cu
germeni oportunisti
Infectiile severe debuteaza la varste foarte mici si pot
duce la decesul pacientului, chiar si sub tratament
antibiotic
Din pacientii spitalizati frecvent pentru infectii, aproximativ
30% au imunodeficiente primare
IDP- DIAGNOSTIC CLINIC
≥ 4 otite/an
≥ 2 sinuzite/an
≥ 2 pneumonii/an
≥ 2 infectii severe, inclusiv septicemii
≥ 2 luni de antibioterapie orala cu efect minim
spitalizari frecvente cu antibioterapie intravenoasa
infectii cutanate sau abcese recurente de organ
afte bucale
falimentul cresterii
istoric familial pozitiv
IDP- DIAGNOSTIC IMUNOLOGIC
limfopenie, neutropenie, eozinofilie sau trombocitopenie (la nivelul
hemogramei)
subclase limfocitare cu numar/functie scazuta (flowcitometrie)
scaderea IgA/IgG/IgM sau IgE (în imunograma)
culturi pozitive pentru bacterii sau fungi
test PCR pozitiv pentru virusuri (enterovirus, adenovirus, EBV, CMV)
test nitroblutetrazolium sau dihidrorodamină cu valori scăzute
titru scăzut de anticorpi antitetanici, antipneumococici etc.
IDP- DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
imunodeficientele secundare (infectia HIV, post terapia cu
penicilamina, saruri de aur, fenitoina, carbamazepina, acid
valproic, sulfasalazina, hidroxiclorochina si antiinflamatorii
steroidiene si nonsteroidiene)
boli neurologice (ataxie, atrofii spinocerebeloase, tumori
neurologice)
afectiuni hematologice (limfoame)
afectiuni alergice
boli autoimune (lupus)
IDP- TRATAMENT
presupune in special tratamentul complicatiilor acestora,
de cele mai multe ori infectioase
reducerea infectiilor se face atat prin reducerea
expunerii la agentii infectiosi, cat si folosirea precoce,
prelungita, bine tintita si uneori agresiva a antibioticelor,
antiviralelor si antifungicelor
tratamentul fiziopatologic presupune folosirea
imunoglobinoterapiei de inlocuire
IDP- TRATAMENT
Deficite imunoglobulinice
1. Terapia infectiilor cu doze adecvate de medicamente
2. Substitutia imunoglobulinica intravenoasa/subcutanata
3. Profilaxie antibiotica
4. Terapia suportiva: suport cardio-pulmonar, hidratarea si
suport nutritiv po/iv
IDP- TRATAMENT
Imunodeficiente combinate T si B
1. Nu vacinuri vii atenuate
2. Profilaxie antibiotica
3. Substitutia imunoglobulinica intravenoasa
4. Terapia suportiva
5. IFN-γ
6. Transplant de celule stem
7. Terapia citokinica (in special IL 2)
8. Terapia genetica
IDP- TRATAMENT
Deficite fagocitice
1. Terapia cu factorul de stimulare a coloniilor
granulocitare (G-CSF)
2. IFN-γ
3. Profilaxie antibiotica
4. Transplant de celule stem
URMARIREA IDP
urmarirea nivelurilor serice de IgG la cel puțin 3 luni
bianual evaluare completă (examen clinic complet,
teste de laborator (imunograma, funcție
renala/hepatica, imagistica pulmonara, probe
functionale respiratorii etc)
IMUNODEFICIENTA SECUNDARA
Imunodeficientele secundare (dobandite) sunt tulburari
ale sistemului imun (umoral, celular sau nespecific)
dobandite in cursul vietii si cauzate de factori extrinseci,
care predispun la aparitia infectiilor severe (bacteriene,
virale sau parazitare) sau a neoplaziilor
Acestea pot apărea la orice vârsta
IDS- CAUZE
Infectii
bacteriene: sepsisul, tuberculoza
virale: v. imunodeficientei umane (HIV), v. Epstein -Barr
(EBV), v. rubeolei, v. rujeolei, v. gripei, v. varicelos,
enterovirusuri (Echo, Coxsackie), v. citomegalic (CMV)
parazitare: leishmanioza, infestari parazitare severe
IDS- CAUZE
Malignitati
tumori cu celule plasmatice: mielomul, plasmocitomul,
macroglobulinemia Waldenstrom
leucemii/limfoame: leucemia limfocitara cronica,
limfom Hodgkin/Non-Hodgkin
tumori solide
IDS- CAUZE
Varste extreme/conditii asociate
prematuritate
varstnici
sarcina
IDS- CAUZE
Nutritive
deficitul de fier, anorexie/malnutritie
boli gastro-intestinale: enteropatiile cu pierderi de
proteine
IDS- CAUZE
Boli autoimune
lupus eritematos sistemic
artrita reumatoida
IDS- CAUZE
Terapia imunosupresiva/imunomodulatoare
legate de transplant: terapia ablativa pre transplant
medular, terapia împotriva rejectarii transplantului
a bolilor autoimune
terapia neoplazica
IDS- CAUZE
Boli metabolice
diabetul zaharat
Insuficienta renala/dializa renala (dar si peritoneala),
sindrom nefrotic
insuficienta hepatica (ciroza)
boala depozitelor de glicogen
amiloidoza
IDS- CAUZE
Expunerile la factori de mediu
radiații ionizante, UV
substante/toxice chimice
alcool
IDS- CAUZE
Altele
trauma (arsurile)
stresul
asplenia/hiposplenism
chirurgia cardiaca (prin traumatismul timusului/timectomia)
dischinezia biliara
fibroza chistica
sindromul Young
sindromul unghiilor galbene
hemoglobinopatii (siclemia)
HIV/SIDA
Cauza: virusurile imunodeficientei umane tip 1 sau 2
HIV-1 și HIV-2 retrovirusuri care infecteaza limfocitele T
Replicarea virala este intensa
Distrugerea limfocitelor T CD4
Imunitatea scade, ducand la aparitia infectiilor oportuniste,
care fara tratament specific, pot duce la decesul pacientului
HIV/SIDA
Manifestari clinice- date de:
infectiile oportuniste (pneumonia cu Pneumocystis Carinii,
enterocolite severe)
diverse tipuri de cancer (sarcom Kaposi)
Tratement:
scheme complexe de antiretrovirale care necesita un calendar
strict de administrare și complianta crescuta din partea
pacientului
VIRUSUL EPSTEIN-BARR (EBV)
Se observa o scadere a functiei celulelor NK
Poate determina aparitia mononucleozei infectioase,
limfomului Burkitt, limfomului Hodgkin și carcinomului
nazofaringian
Tratament: aciclovir în doze mari
CITOMEGALOVIRUSUL (CMV)
CMV produce infectia monocitelor
Atunci când infectia este congenitala duce la o suprimare
prelungita a functiei limfocitelor T, dar și scaderea
producției de imunoglobuline
Tratament: valganciclovir și ganciclovir
TRANSPLANTUL MEDULAR/DE ORGAN
In cadrul pregatirii pentru transplatul medular prin "ablatia chimica"
a maduvei hematogene, in faza post transplant medular sau de
organe (rinichi, ficat, cord-pulmon etc) sau pentru prevenirea bolii
grefa contra gazda se folosesc medicamente imunosupresoare,
ce pot produce imunodeficiente (secundare) importante
Pentru prevenirea infectiilor oportuniste severe sunt luate masuri
profilactice (camere aseptice), folosirea antibioterapiei
MEDICAMENTELE IMUNOSUPRESOARE
Folosite in tratamentul neoplaziilor, transplantelor si a
bolilor autoimune
Scad capacitatea de aparare a organismului
Produc limfopenie, neutropenie, scaderea imunitatii
celulare, scaderea chemotaxiei si fagocitozei
ARSURILE
Arsurile pot slabi sistemul imunitar prin:
alterarea barierei cutanate de protectie impotriva infectiilor
afectarea functiei neutrofilelor
secretarea exagerata de catre organism a corticosteroizilor
endogeni
pierderea excesiva de imunoglobuline prin exsudatie la nivelul
plagilor arse
Tratament: restabilirea barierei tegumentare + antibioterapie
IDS- TRATAMENT
Se adreseaza in special afectiunii de baza:
tratarea bolilor infectioase cauzatoare
renuntarea/scaderea dozelor medicamentelor imunosupresoare
dieta echilibrata si un stil de viata sanatos
tratarea bolilor renale sau a DZ etc
IDS- TRATAMENT
Administrarea de imunoglobuline iv sau transplant de
celule stem atunci cand este alterata profund functia
maduvei hematogene
Administrarea vaccinurilor antipneumococice,
antimeningococice sau antigripale la persoanele
predispuse la aceste infectii
EVALUAREA PACIENTILOR
CU TRANSPLANT SI
NEOPLAZII
TRANSPLANTUL
Reprezinta inlocuirea unui organ care nu isi mai poate indeplini corect
functiile (datorita unor procese patologice sau traumatisme) sau care
devine chiar periculos pentru organism, cu altul sanatos, care poate
prelua rolul celui bolnav
In vederea realizarii transplantului este necesara existenta a doua
persoane: primitorul (receptorul) si donatorul
Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata
TIPURI DE TRANSPLANT
Transplant de organe solide:
Rinichi
Ficat
Cord/ Cord-plaman
Pancreas/ Pacreas-rinichi
Cornee
Intestin subtire
Piele
TIPURI DE TRANSPLANT
Transplant de celule
Celule stem hematopetice periferice
Celule pancreatice
TRANSPLANTUL
Respingerea transplantului este reprezentata de insuficienta
functionala a grefei ca rezultat al interactiunii anticorpilor si
celulelor primitorului indreptate impotriva celulelor donatorului
Acest fenomen mediat imunologic se numeste rejet
IMUNOSUPRESIA
Importanta in selectia receptorului si in ingrijirea si
managementul pe termen lung al receptorului
posttransplant
Este de dorit ca receptorul transplantului sa fie intr-o
stare de imunodepresie, deoarece rejetul grefei este
provocat de un raspuns imun din partea gazdei
TIPURI DE IMUNOSUPRESIE
Antigen nespecifica
Antigen specifica
ANTIGEN NESPECIFICA
Iradiere limfatica
Globuline anti-limfocite
Corticosteroizi
Azathioprina
Ciclosporina
Tacrolimus
Sirolimus
ANTIGEN SPECIFICA
Anti-anticorpi de grefa
Anticorpi anti-TCR
Toleranta
Supresia IL2R
INFECTII/NEOPLAZII POSTTRANSPLANT
VEB: risc de aprite limfom
VHB, VHC: risc de cancer hepatic
Papiloma virus: risc de carcinom cu celule scuamoase
INFECTIILE POSTTRANSPLANT
Prima luna:
Infectii nosocomiale
INFECTIILE POSTTRANSPLANT
1-6 luni posttranplant:
Doze mari de tratament imunosupresor
Rectivarea infectiilor latente
Infectii cu germeni oportunisti (P. carinii, Aspergillus,
Histoplasma, Coccidioides)
INFECTIILE POSTTRANSPLANT
6 luni posttransplant:
80% din pacienti tolereaza bine grefa, se scad dozele
de imunosupresor, riscul de infectii devine acelasi cu cel
al populatiei generale
20% din pacienti vor necesita in continuare doze mari
de tratament imunosupresor
TRANSPLANTUL MEDULAR
Neoplazii hematologice (leucemii, limfoame)
Aplazie medulara
Sindroame de imunodeficienta
Talasemie
Siclemie
Neoplazii solide
Boli de tesut conjunctiv (severe)
TRANSPLANTUL MEDULAR
Complicatii
Rejetul de grefa
Boala grefa contra gazda
Imunodeficienta celulara permanent
posttransplant
IMUNOTERAPIA
Alaturi de radioterapie si chimioterapie, imunoterapia este
utilizata pentru tratarea neoplaziilor
Are ca efect potentarea raspunsului imun antitumoral fiziologic
al organismului
Spre deosebire de chimioterapie, nu afecteaza toate celulele cu
rata inalta de proliferare din organism, avand un spectru restrans
de actiune care se limiteaza la tesutul tumoral malign
IMUNOTERAPIA
Incetinirea ratei de proliferare a celulelor tumorale
Diminuarea riscului de diseminare al celulelor canceroase
Sustinerea sistemului imunitar
Distribuirea tintita la nivelul tumorii a agentilor terapeutici cu rol toxic
pentru a distruge celulele canceroase
IMUNOTERAPIA
Presupune utilizarea de:
Ac monoclonali: limfom non-Hodgkin, leucemie limfocitara
cronica
Vaccinuri antitumorale: melanom, tumori cerebrale, cancer de
san, cancer renal, leucemii
Imunoterapii nespecifice: limfom non-Hodgkin, leucemie mieloida
cronica, carcinoma bazocelular in stadiu incipient
Terapia cu celule T
Terapia cu virus oncolitic