Ministerul educației

Olimpiada Națională
GAZETA
MATEMATICĂ
Societatea de Științe Matematice
1902-2024
din România

Olimpiada Nat, ională de Matematică

Etapa Judet, eană/a Sectoarelor Municipiului Bucures, ti, 2024

CLASA a X-a – solut, ii

Problema 1. Fie a, b ∈ R, a > 1, b > 0. Determinat, i cea mai mică valoare posibilă a
numărului real α pentru care:

(a + b)x ≥ ax + b, ∀x ≥ α.

Solut, ie. Relat, ia din enunt, este echivalentă cu:

b x
   x
1
1+ −b ≥ 1, ∀x ≥ α.
a a

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
x x
Considerând funct, ia f : R → R, f (x) = 1 + ab − b a1 , observăm că aceasta este strict
crescătoare, fiind suma a două funct, ii strict crescătoare.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
As, adar, cum f (1) = 1, avem că f (x) ≥ f (1) = 1, pentru orice x ≥ 1, iar f (x) < f (1) = 1,
pentru orice x < 1, adică valoarea minimă a lui α este 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 2. Fie ABC un triunghi ı̂nscris ı̂n cercul C de centru O s, i rază 1. Pentru orice
M ∈ C \ {A, B, C}, notăm s(M ) = OH12 + OH22 + OH32 , unde H1 , H2 , H3 sunt ortocentrele
triunghiurilor M AB, M BC, respectiv M CA.
a) Demonstrat, i că dacă triunghiul ABC este echilateral, atunci s(M ) = 6, oricare ar fi
M ∈ C \ {A, B, C}.
b) Demonstrat, i că dacă există trei puncte distincte M1 , M2 , M3 ∈ C \ {A, B, C} astfel ı̂ncât
s(M1 ) = s(M2 ) = s(M3 ), atunci triunghiul ABC este echilateral.
Gazeta Matematică
Solut, ie. Considerăm un reper ortonormat cu originea ı̂n O. Pentru orice punct Z din plan
vom nota cu z afixul acestuia.
a) Din relat, ia lui Sylvester avem h1 = m + a + b, h2 = m + b + c s, i h3 = m + c + a. De
asemenea, fie h = a + b + c afixul ortocentrului triunghiului ABC. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Obt, inem:
s(M ) = 6 + |h|2 + 2mh + 2mh.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Dacă triunghiul ABC este echilateral, atunci h = a + b + c = 0, deci s(M ) = 6. . . . . . . . . 1p
b) Presupunem prin absurd că triunghiul ABC nu este echilateral, ceea ce este echivalent
cu h ̸= 0. Atunci, deoarece s(M1 ) = s(M2 ), avem:

m2 − m1 h
|h|2 + 2m1 h + 2m1 h = |h|2 + 2m2 h + 2m2 h ⇔ h(m1 − m2 ) + h = 0 ⇔ m1 m2 = .
m1 m2 h
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Analog, obt, inem că m1 m3 = hh . Deoarece m1 ̸= 0 obt, inem m2 = m3 , ceea ce este o
contradict, ie cu M2 ̸= M3 . As, adar, triunghiul ABC este echilateral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Problema 3. Fie a, b, c numere complexe nenule de acelas, i modul pentru care numerele
A = a + b + c s, i B = abc sunt reale. Demonstrat, i că, pentru orice număr natural n, numărul
Cn = an + bn + cn este real.
Solut, ie. Fie α, β, γ argumentele reduse ale numerelor complexe a, b, c.
Din abc ∈ R va rezulta că sin(α + β + γ) = 0, adică α + β + γ = kπ, k ∈ Z, deci putem scrie
γ = kπ − α − β pentru un anumit k număr ı̂ntreg.
Mai departe, din a + b + c ∈ R avem sin α + sin β + sin γ = 0, deci sin α + sin β = − sin γ =
− sin(kπ − α − β), conducând la | sin α + sin β| = | sin(α + β)|, ceea ce este echivalent cu

α+β α−β α+β α+β

| sin cos | = | sin cos |.
2 2 2 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Dacă sin α+β 2 = 0, va exista q, număr ı̂ntreg, astfel ı̂ncât 2 = qπ, iar γ = (k − 2q)π, deci
α+β

sin γ = 0, ceea ce conduce la c ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Dacă sin α+β α+β
2 ̸= 0, atunci | cos 2 | = | cos 2 |, de unde avem cos
α−β 2 α+β = cos2 α−β , de aici
2 2
rezultând cos(α + β) = cos(α − β), ceea ce conduce la sin α sin β = 0, adică cel put, in unul dintre
numerele a sau b este real. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Prin urmare, cel put, in unul din numerele a, b sau c este real. Fie acesta a. Din ipoteză, vom
obt, ine că b + c ∈ R, iar cum a este nenul, vom avea s, i bc ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă b este real, atunci s, i c va fi real, deci Cn este real pentru orice n ∈ N. . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă b ∈ C \ R, atunci b s, i c sunt rădăcinile unei ecuat, ii de gradul doi cu coeficient, i reali,
n
deci b = c. În concluzie, Cn = an + bn + cn = an + bn + b = an + bn + bn ∈ R. . . . . . . . . . . . . . 1p
Solut, ie alternativă.
r2
Fie |a| = |b| = |c| = r > 0. Pentru un număr complex z de modul r > 0 avem z = z .
Deoarece A este număr real, obt, inem că:

r2 r2 r2 ab + bc + ca
a+b+c=a+b+c= + + = r2 · ∈ R,
a b c abc
ceea ce implică ab + bc + ca ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru n = 0 avem C0 = 3, iar pentru n = 1 avem C1 = A ∈ R. De asemenea, pentru n = 2
avem C2 = A2 − 2(ab + bc + ca) ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru n ≥ 2 avem relat, ia de recurent, ă

Cn+1 = A · Cn − (ab + bc + ca) · Cn−1 + B · Cn−2 .

Prin induct, ie rezultă acum că Cn ∈ R, oricare ar fi n ∈ N. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3p

Problema 4. Fie n ∈ N⋆ . Determinat, i funct, iile f : R → R care verifică:

f (x + y 2n ) = f (f (x)) + y 2n−1 f (y),

pentru orice x, y ∈ R s, i pentru care ecuat, ia f (x) = 0 are solut, ie unică.

Solut, ie. Pentru y = 0, relat, ia din enunt, se reduce la f (x) = f (f (x)), adică relat, ia din enunt,
devine:
f (x + y 2n ) = f (x) + y 2n−1 f (y), ∀x, y ∈ R. (1)

2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă ı̂n (1) considerăm x = 0 s, i y = 1, atunci f (0) = 0. Cum ecuat, ia f (x) = 0 are solut, ie
unică, are loc implicat, ia:
f (x) = 0 ⇒ x = 0. (2)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Punând x = 0 ı̂n (1), obt, inem f (y 2n ) = y 2n−1 f (y), ∀y ∈ R, adică relat, ia (1) se rescrie:

f (x + y 2n ) = f (x) + f (y 2n ), ∀x, y ∈ R. (3)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
În plus, y 2n−1 f (y) = f (y 2n ) = f ((−y)2n ) = −y 2n−1 f (−y), ∀y ∈ R, deci f este funct, ie
impară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
√
Considerând t = 2n y ≥ 0, obt, inem că relat, ia (3) devine:

f (x + t) = f (x) + f (t), ∀x ∈ R, t ≥ 0. (4)

Folosind imparitatea lui f , pentru t < 0 obt, inem:

f (x + t) = −f (−x − t) = −(f (−x) + f (−t)) = f (x) + f (t),

ceea ce, ı̂mpreună cu relat, ia (4), implică:

f (x + t) = f (x) + f (t), ∀x, t ∈ R. (5)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Dacă f (x1 ) = f (x2 ), conform relat, iei (5) avem f (x1 − x2 ) = 0, ceea ce, conform relat, iei (2),
implică x1 = x2 , adică f este injectivă. Dar, deoarece f (f (x)) = f (x), avem f (x) = x, care este
solut, ie a ecuat, iei date. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Remarcă: Ultimul punct din barem se acordă doar dacă este ment, ionat faptul că solut, ia
f (x) = x verifică ecuat, ia funct, ională.