ARGUMENT

PROCESUL DIDACTIC DE RECEPTARE A TEXTULUI LIRIC ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

În contextul preocupărilor pentru modernizarea învăţământului, pentru racordarea lui la cerinţele

epocii contemporane, cele destinate ridicării calităţii dezvoltării limbajului ocupă un loc prioritar. Astfel,
în cadrul învăţământului preşcolar, dezvoltarea limbajului a devenit unul dintre cele mai importante
instrumente ale cunoaşterii.

De aceea, în condiţiile desfăşurării procesului instructiv-educativ, dezvoltarea capacităţii de

comunicare trebuie să constituie o preocupare dominantă, sistematică. Copilul trebuie să-şi poată
organiza singur mesajele verbale în funcţie de context, să fie deci un emitator, dar şi un receptor bine
educat. El trebuie să învete să asculte, să dea valoare reala semnelor verbale-cuvintelor si nonverbale
(mimica si gestica).

Poeziile încorporează un sistem de valori, suscită interesul copiilor si generează trăiri afective
autentice, le dezvoltă sentimente social-morale si estetice în limite posibile la vârsta lor.

Muzicalitatea versurilor îi atrage pe copii din primii ani de viaţă. Având o tematică variată, poeziile
pentru copii comunică o complexitate de idei şi sentimente, însoţesc pe copil în joaca lui şi oferă
materialul necesar dezvoltării sale cognitive şi estetice. Atitudinea poetului în acest caz este determinată
de factura ludică a comunicării. Afecţiunea sinceră, tandreţea faţă de copil- partenerul de joc-poartă ca
în poemele pentru copii ale lui Tudor Arghezi, înfăţişarea unei paternităţi fermecatoare, iar în cazul
Otiliei Cazimir sau al lui Marcel Breslaru, de pildă, tonul ghiduş şi duios al bunicului sau al bunicii.

În procesul receptării textului sunt două laturi semnificative : accesibilul si accesibilitatea. Ele
întreţin mişcarea dialectică şi relaţia dintre copil şi poezie prin actul lecturării. Receptarea se impune ca
un fenomen central pentru esteticile contemporane. Receptarea este un act complex în care se
confruntă doi factori esenţiali:

-opera literară ca sistem organizat în diferite nivele pe baza raportului de subordonare la dimensiunea
estetică.

-subiectul receptor angajat prin capacitatea afectiv-cognitiva de a stapani universul specific al operei.

Aceste consideraţii au fost lărgite de I. Itu în opera “Functia formativă a orelor de literatură”.

În cadrul activităţilor de educare a limbajului prin jocuri-exercitii de vorbire sau prin jocul didactic
copilul învată, se corectează în vorbire, repetă în mod sistematic cuvinte noi, le verifică înţelesul, îşi
îmbogăţesc vocabularul. În acest context, activităţile de memorizare vin în sprijinul copilului, ajutându-l
să-şi actualizeze vocabularul pasiv sau chiar să-şi însuşească noi termeni. Învătând şi recitând poezii,
copiii descoperă în cuvinte sensuri noi, neaşteptate, îşi însuşesc expresii literare, figuri poetice, care intră
în vocabularul lor, colorându-l şi nuanţându-l.
 Jocul si poezia-joc reprezinta forma de activitate caracteristicã copilariei, principala metoda de
instruire si educaţie in acestã perioadã.

In activitatea de predare a poeziei “Iarna” de Elisabeta Novac introducerea in activitate am

realizat-o printr-o ghicitoare care in rezolvarea ei contine tema poeziei. Prin prezentarea unei imagini
adecvate, copiii au vizualizat textul si le-am trezit interesul pentru activitate.

Dupa crearea cadrului emotional favorabil, am recitat poezia expresiv, cu respectarea pauzelor
gramaticale, logice si psihologice, cu respectarea ritmului adecvat continutului poeziei.

In incheierea activitatii, in vederea fixarii textului memorat, am desfasurat cu copiii jocul-exercitiu

“Sa facem un tablou de iarna”. Astfel, copiii au primit siluete reprezentand : nori, o zana, fulgi, covor alb,
casute, strazi, flori de gheata. Un copil a recitat poezia si ceilalti, pe rand, in conformitate cu versurile, au
asezat la panou siluetele.

Am constatat ca jocul i-a ajutat pe copii sa-si insuseasca continutul intr-un mod accesibil si placut
lor.

Important in activitatile de memorizare este sprijinul pe care-l poate da ilustratia in receptarea

textului liric. Acesta contribuie la formarea reprezentarilor, care in felul acesta se alcatuiesc, nu numai
pe baza celui de-al doilea sistem de semnalizare, ci si prin perceperea directa a unor imagini.

Ilustratiile au un rol functional, ele fiind solicitate in toate etapele activitatii in vederea realizarii sarcinii
didactice fundamentale, si anume, intelegerea textului si a tuturor componentelor sale.

Copilul de grupa mare si pregatitoare poate pasi in lumea “adevaratei poezii” pentru ca la acesta
varsta cunostintele dobandite si gandirea lui il ajuta sa perceapa sensurile adanci ale cuvantului,
indepartandu-se de multe ori de imaginea lui concreta. In incheierea activitatilor de memorizare poate fi
solicitat sa redea prin desen unele aspecte din continutul poeziei, aspecte care l-au impresionat in mod
deosebit, cum ar fi poeziile “Zdreanta” a lui Tudor Arghezi si “Catelusul schiop” a Elenei Farago.

Pe langa citirea ori recitirea poeziilor de catre educatoare se pot utiliza audierile de discuri si
casete. Nu este niciodata prea devreme sa i se citeasca unui copil din poezie. Sunetul, ritmul, fluxul
cuvintelor, rima, emotiile ce radiaza din acestea pot fi percepute foarte bine de copii. Astfel, poeziile lui
Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Toparceanu, Arghezi ar putea constitui paveze importante pentru copii,
precum si scoli de receptare si creare autentica a poeziei, a literaturii si a artei in general, inclusiv a
valorilor intelectuale si morale continute.

In toate circumstantele este nevoie de pasiune, de acel “foc ce mistuie si preajma si purtator”,
dupa cum afirma Lucian Blaga, deoarece munca cu omul nu poate fi pe deplin eficienta daca nu vom tine
seama ca fiecare copil are ceva bun in el, ceva ce il poate inalta spre soare si ca, prin felul nostru de a fi,
de a lucra cu el, putem sa-l ajutam pentru adaptarea la viata de viitor ṣcolar.