Modul conjunctiv
Modul conjunctiv este un mod peronal care arată o acțiune posibilă, realizabilă.
Conjunctivul se formează cu ajutorul cuvântului să , care devine marca lui
gramaticală.
La începutul comunicărilor, la persoana a III-a, conjunctivul poate să apară și fără
cuvântul să. (Ferească Dumnezeu!)
Conjunctivul are două timpuri:
1. Prezentul, care arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii sau după momentul
vorbirii: să mănânc.
Astăzi vreau să mănânc desert.
-exprimă o acțiune posibilă/realizabilă în prezent sau în viitorul apropiat;
-verbul la conjunctiv, timpul prezent, poate fi folosit și cu valoare imperativă: Să mănânci
când îți spun!;
-este alcătuit din cuvântul să + formele de indicativ, prezent, ale verbului de conjugat (mai
puțin la persoana a III-a): să mănânc, să mănânci, să mănânce, să mâncăm, să mâncați, să
mănânce.
Atenție!!!
Nu confundați formele verbului la modul conjunctiv, timpul prezent, cu formele
verbului la modul indicativ, timpul viitor, specifice limbii vorbite, care au în interiorul lor
forma de conjunctiv, timpul prezent, a verbului de conjugat.
Exemplu:
Vrea să mănânce înghețată. (mod conjunctiv)
O să mănânce înghețată. (mod indicativ, timp viitor de limbă vorbită)
Are să mănânce înghețată. (mod indicativ, timp viitor de limbă vorbită)
2. Perfectul, care arată o acțiune desfășurată înainte de momentul vorbirii: să fi
mâncat.
Trebuia să fi mâncat înainte să merg la cumpărături.
-exprimă o acțiune care era posibilă/realizabilă în trecut;
-este alcătuit din cuvântul să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat (pentru
toate persoanele, la ambele numere, are aceleași forme): să fi mâncat, să fi auzit, să fi văzut,
să fi citit.
Forma negativă a verbelor la modul conjunctiv se construiește cu ajutorul
cuvântului nu: să nu mănânc, să nu cânt.
Verbele la modul conjunctiv pot fi predicate verbale, dacă sunt verbe predicative.
Dificultăți
Folosit independent, conjunctivul are valoare de imperativ la toate persoanele și la
ambele numere, fiind resimțit ca mai puțin autoritar: Să-mi aduci paharul! față de Adu-mi
paharul!
În propozițiile independente interogative, conjunctivul exprimă o îndoială, o
presupunere: Să plece acasă?, Să fi plecat mai devreme?
În general, verbele care la indicativ, prezent au la persoana a III-a, singular desinența
–ă la conjunctiv, prezent au desinența –e. Cele care la indicativ, prezent au desinența –e au
la conjunctiv, prezent desinența –ă: învață- să învețe; doarme- să doarmă-.
La modul conjunctiv, timpul prezent, cuvintele mai, cam, tot se intercalează între
cuvântul să și verb: să mai învețe, să cam plecăm, să tot stea. La conjunctiv, perfect, aceste
cuvinte se intercalează între conuncția să și verbul auxiliar a fi : să mai fi stat, să cam fi
plecat, să tot fi vorbit. Se pot intercala chiar mai multe asemenea cuvinte : Să nu mai tot
vorbești!