Grâul
Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a patra cultură mondială ca producție
după trestia de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se află porumbul. În
Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte din
alimentația curentă.
Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice
referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al
Abundenței. Denumire populară: grâu, arnăut, gran, grau de primăvară, grâu de
toamnă, grau alb, hulă, leşită. Denumire științifică: Triticum vulgare
Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar şi ca plantă medicinală. Radăcina
grâului este lungă, frunzele sunt lineare, iar inflorescenţa este un spic compus. Fructul
grâului este o cariopsă de culoare brună şi formă ovală. Planta este cultivată şi creşte
mai ales în zonele de câmpie şi stepă.
Orezul
Orezul, denumit științific Oryza sativa, este un tip de cereale popular pe toate
continentele, fiind hrană de bază in Asia și având peste 40.000 de soiuri, de diferite
forme, dimensiuni, texturi, arome și culori. Este cultivat în părțile calde ale lumii, în
mod special în Asia, Africa, Italia, Spania si pe Coasta de Vest a Americii de Nord.
Orezul se situează pe locul al treilea ca volum în comerțul mondial, după zahăr și
porumb. Cultivarea orezului a început în sudul Chinei și în India Antica, în jurul
anului 2500 î.Hr. Din India, orezul s-a răspândit în Orientul Mijlociu, în Africa și în
Europa, în zonele cu sol moale și argilos. în Europa, orezul a fost adus de Alexandru
Macedon între anii 327- 325 î.Hr., iar din anul 711 a început să fie cultivat pe
suprafețe mari în Spania. În America de Sud, cultura orezului a început în 1745, în
Brazilia. În România, orezul se cultivă din 1786, când o familie de italieni l-au
cultivat în Banat, iar din 1936, pe suprafețe extinse, în restul țării.
Orezul are nevoie de temperaturi de minimum 24 de grade Celsius și de multă
umezeală, de aceea este cultivat pe suprafețe mari în zonele tropicale, umede, în
delte, în văile râurilor, în câmpiile de coastă sau câmpurile terasate din regiunile
muntoase. Orezul se plantează și în câmpuri plate umplute cu apă, iar înainte de
recoltare, apa de pe câmp este scursă. În zonele tropicale, unde clima permite, în
Thailanda, Indonezia, Malaezia, fermierii cresc două culturi pe an.
Porumbul
Porumbul este originar din America de Nord și a fost adus în Europa de către
Cristofor Columb, fiind una dintre cele mai populare și mai versatile cereale. Chiar
dacă majoritatea suntem familiarizați cu porumbul galben, îl găsim într-o mare
varietate de culori – alb, roșiatic, purpuriu, negru. Porumbul se găsește în
supermarketuri pe durata întregului an, însă cel local, recoltat de sfârșit de vară –
început de toamnă este mult mai bun.
Porumbul este format din știulete, pe care cresc boabele, mătasea porumbului și
pănușii care protejează știuletele cu boabe. Mătasea de porumb, adică firele de
culoare gălbuie care ies din știuleții verzi, este prima care se recoltează – pentru ceai
-, atunci când boabele sunt încă imature (de la „porumbul de lapte”). Boabele de
porumb sunt cel mai ușor de procurat, fiind folosite ca aliment. În ceea ce privește
făina, se recomandă mălaiul necernut (nu cel grișat), care păstrează mare parte din
calitățile terapeutice ale boabelor de porumb.
Porumbul stă la baza a numeroase mâncăruri tradiționale din diverse țări –
mămăligă, tortillas, burritos -, a unor snack-uri cum ar fi popcorn-ul sau chips-urile
din porumb sau este consumat fiert / copt.