1. Determinați indicațiile antitusivelor (????

Antitusive opioide: Indicaţiile – sunt indicate în tusea: uscată, iritantă; în cancer

inoperabil; în fracturi de coastă; în pneumotorax sub tensiune, infarct pulmonar; în
anevrisme de aortă; convulsivă.

Antitusive periferice specifice:

Prenoxdiazină (libexina) Indicaţiile: tusea în: infecţii acute virale respiratorii; bronşite
acute şi cronice; bronhopneumonii; astm bronşic; emfizem pulmonar; înainte de
bronhoscopie.

Butamirat (sinecod) Indicaţiile: Tusea puternică de orice origine, inclusiv perioada pre- şi
postoperatorie; tusea convulsivă

Antitusivele mixte: Benbroperină (pectipront) Indicaţiile: Tusea neproductivă; tusea în

bronşita acută şi cronică; tusea în gripă; tusea în maladiile căilor respiratorii (infecţioase,
inflamatorii).

2. Determinați efectele farmacodinamice ale acetilcisteine

[Link]ți mecanismul de acțiune al acetilcisteinei:

a) măreşte sinteza surfactantului cu stabilizarea

alveolelor
b) protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi,
metaboliților oxigenului
c) scade toleranța la nitrați
d) stimulează lizozomii cu eliberarea de
hidrolaze și scindarea compoziției proteice
e) crește sinteza glutationului și reduce toxicitatea
paracetamolului

Rs: b,c,e
192. select the mechanism of action of acetylcysteine:

a) inhibits cyclooxygenase 2 and phospholipase A2;

b) stimulates the center of vomiting with increased bronchial secretion;

c) inhibits phosphodisterase with increasing cAMP levels;

 d) dissolve the inter-and intracatenary disulfide bridges of the mucous
aggregate;

e) stimulates lysosomes with the release of hydrolases and the cleavage of

protein

Из презы:

- stimulează secreţia celulelor mucozice, ce contribuie la liza fibrinei;

- creşte sinteza glutationului cu efect detoxicant, îndeosebi în intoxicaţia cu paracetamol;

- protejează de acţiunea unor factori agresivi (radicalii liberi, metaboliţii reactivi ai oxigenului)
responsabili de dezvoltarea inflamaţiei acute şi cronice în pulmoni;

- diminuiază parţial toleranţa la nitraţi.

+ mecanism de actiune: Datorită grupelor tiolice, desfac punţile disulfidice inter- şi

intracatenare ale agregatului mucos, formând noi legături S-S între remediul medicamentos
şi fragmentele de mucoproteină. În rezultat scade vâscozitatea expectoraţiei şi se
micşorează proporţiile fragmentelor structurale ale mucusului.

3. Determinați beta-adrenomimeticele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune

Indacaterol, Vilanterol, Olodaterol

4. Determinați beneficiile terapeutice ale beta-adrenomimeticelor în astmul bronșic

• dilată bronhiile, îndeosebi cele de calibru mic;

• ↓ sau înlătură bronhospasmul provocat de histamină, acetilcolină, alergeni, efort;

• ↑secreţia ionilor de clor şi apei în secretul bronşic;

• ameliorează clearance-ul mucociliar;

• ↓ eliberarea de histamină şi alte substanţe proinflamatorii din mastocite, produsă de reacţia

Ag + Ac;

• ↓ rezistenţa pulmonară;

• ameliorează probele spirometrice şi funcţia ventilatorie a plămânilor;

• ↓ presiunea bioxidului de carbon în sângele arterial;

• provoacă vasoconstricţie alfa-adrenergică cu decongestionarea mucoasei ce contribuie la

dezobstruarea bronhiilor.

5. Determinați reacțiile adverse ale beta-adrenomimeticelor inhalatoare

Determinați variantele de reacții adverse ale beta-
adrenomimeticelor:

tahicardie, aritmii, cresterea intervalului QT;

• agitatie, neliniste, anxietate;

• bradicardie, bloc atrio-ventricular;

majorarea tensiunii arteriale, bradicardie,

• tremorul fin al degetelor, tolerantã,

vasodilatatie.
Из презы:

Tahicardie şi aritmii • Ischemia miocardului (infarct miocardic) • Agitaţie, nelinişte, anxietate •

Cefalee, ameţeli • Tremorul fin al degetelor mânilor • Destrucţia epiteliului ciliat • Micşorarea
saturaţiei cu oxigen a sângelui arterial • Greaţă, vomă, constipaţie • Creşte cantitatea de
acizi graşi şi secreţia insulinei

Toleranţă - micşorării numărului (densităţii) β2 -receptorilor prin activarea enzimatică sau

prin diminuarea sintezei proteinelor specifice. - apariţia unui deficit de cuplare cu proteina G
ca urmare a fosforilării receptorilor de către proteinkinaza A. - formarea de metaboliţi cu
activitate β-adrenoblocantă (izopenalina). -creşterii densităţii relative a α-receptorilor ce
provoacă bronhoconstricţie.

6. Determinați M-colinoblocantele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune

tiotropiu, glicopironiu, umeclidiniu

7. Determinați beneficiul terapeutic al M-colinoblocantelor în astmul bronșic

· dilată bronhiile cu diametru mare şi mediu;

· inhibă eliberarea mediatorilor din mastocite;

· preîntâmpină hipertrofia musculaturii netede a bronhiilor şi hiperplazia glandelor

mucoasei bronşice;

· efect bronholitic la bolnavii cu maladii cronice obstructive în timpul acutizării;

· pot potenţa efectul beta-adrenomimeticelor;

· ↓ secreţia bronşică (îndeosebi atropina), → ↑ vâscozităţii şi ↓ activităţii cililor şi

transportului mucociliar.

8. Determinați indicațiile M-colinoblocantelor ca bronhodilatatoare

Determinați indicațiile M-colinoblocantelor ca bronhodilatatoare:

a) Bronhospasm în interventie chirurgicala, efort fizic

b) Tuberculoză pulmonară, bronhopneumonie comunitară
c) Astm, formă ușoară până la moderată
d) Boala pulmonară obstructivă cronică cu sau fără
emfizem
e) Astm atopic, crize de astm
Из презы:

Bronhopneumopatia obstructivă cronică;

• astm bronşic, forma uşoară sau medie, îndeosebi în asociaţie cu maladii cardiovasculare;

• profilaxia bronhospasmului în intervenţiile chirurgicale, bronhoscopie;

• pregătirea căilor respiratorii înainte de administrarea antibioticelor, mucoliticelor,

glucocorticoizilor;

• bolnavii ce nu răspund la beta2-AM sau ele sunt contraindicate;

• bronhospasm la efort fizic, la inhalarea aerului rece, gazelor, prafului etc.

9. Determinați glucocorticoizii inhalatori utilizați în astmul bronșic

beclometazona, budesonid, fluticazona, flunisolid;

10. Determinați beneficiul terapeutic al glucocorticoizilor în astmul bronșic

.Determinați beneficiile clinice ale glucocorticoizilor ca

bronhodilatatoare:

a) Reduce motilitatea cililor si secretia hidrica a glandelor

Favorizarea actiunea beta2-adrenomimeticelor
b) Creste transportul mucociliar
c) Diminue tonusul simpatic si parasimpatic cu bronhodilatare
Antagonizarea actiunilor mediatorilor proinflamatori

Из презы:
 · efectul antiinflamator (Antagonizarea actiunilor mediatorilor proinflamatori);

· efectul antialergic faţă de reacţiile de tip imediat şi întârziat;

· favorizarea bronhodilataţiei beta2-adrenergice;

· ameliorarea transportului mucociliar.

11. Determinați reacțiile adverse ale glucocorticoizilor inhalatori ca bronhodilatatoare

· răgușeală tranzitorie;

· candidoza orofaringiană;
· exacerbarea gastritei, bolii ulceroase;
· alergia pielii, pleoapelor, nasului
· iritarea mucoasei cavitatii bucale, faringelui
· bronhospasm paradoxal
· la doze mari inhibitia corticosuprarenalelor
12. Determinați beneficiul terapeutic al metilxantinelor în astmul bronșic

A. Bronhodilataţie directă musculotropă, dar de

intensitate mai mică ca a adrenomimeticelor
B. Ameliorarea respiraţiei prin stimularea centrilor bulbari
C. Stimularea clearanceului mucociliar - atribuită creşterii
eliminării secretului mucos din glandele bronşice,
sintezei glicoproteinelor mucusului şi accelerării
ondulațiilor cililor prin intermediul AMPc (diminuării
scindării lui).
D. Creşterea contractilităţii diafragmului cu atenuarea senzaţiei
de oboseală la respiraţie

E. Atenuarea senzaţiei de dispnee şi creşterea toleranţei la

efortul fizic
F. Efect antiinflamator la nivelul mucoasei bronşice -
atribuită micşorării acţiunii leucotrienelor (LTD4)
asupra receptorilor specifici şi blocării eliberării
substanţelor proinflamatorii din mastocite de către
adenozină; - diminuarea, răspunsului la histamină şi a
migrării eozinofilelor induse de alergeni; - micşorarea
 numărului limfocitelor-T activate din mucoasa bronşică
în astmul cronic sever, precum şi a neutrofilelor şi
leucotrienelor (LTB4), eliberate din mastocite în timpul
nopţii cu ameliorarea funcţiei pulmonare.
Ameliorarea circulaţiei şi creşterea capacităţii de efort - dilatarea
arterelor pulmonare (datorită blocării fosfodiesterazelor tip III şi IV)
Из презы:
• bronhodilataţie directă musculotropă;
• ameliorarea respiraţiei prin stimularea centrilor bulbari;
• stimularea clearanceului mucociliar;
• ↑ contractilităţii diafragmului cu atenuarea senzaţiei de oboseală la respiraţie;
• atenuarea dispneei şi ↑ toleranţei la efort fizic;
• ameliorarea circulaţiei şi ↑ capacităţii de effort;
• efect antiinflamator la nivelul mucoasei bronşice.

Efecte hemodinamice:

• ↑ contractilităţii miocardului;

• ↓ presarcinii şi presiunii de umplere;

• efect cronotrop pozitiv;

• vasodilataţie periferică;

• ↓ vâscozitatea sângelui.

SNC – efect psihostimulator

Tubul digestiv – stimulează secreţia sucului gastric şi enzimelor digestive;

Rinichii – efect diuretic slab prin creşterea filtraţiei şi micşorarea reabsorbţiei Na+.

13. Determinați reacțiile adverse ale metilxantinelor în funcție de concentrație

14. Determinați indicațiile metilxantinelor

Determinați varianta de indicații ale metilxantinelor ca

bronhodilatatoarela

administrarea intravenoasă:
 a) Profilaxia cceselor de astm bronsic
b) Tratamentul de fond al astmului bronsic
c) Jugularea acceselor usoare si moderate de astm bronsic
Crizele astmatice grave, starea de rau astmatic
d) Preparate de I linie in tratamentul astmului bronsic

15. Determinați preparatele antialergice utilizate în șocul anafilactic

Epinefrina, GCS (prednisolon, hidrocortizon, dexametazon in doze majore)

a) Difenhidramină, clemastină

b) Ketotifen, prometazină

c) Dexametazonă, epinefrină

d) Platifilină, drotaverină, cromoglicat

e) Fluticazonă, ipratropium

16. Determinați H1-antihistaminicele de generația a III-a

• Desloratadina (Aerius)

• Cetirizină (Zirtec)

• Levocetirizină (Xizal)

• Fexofenadină (Telfast)

17. Determinați H1-antihistaminicele de generația a II-a

Determinați varianta de H1-antihistaminice de generația II

A. Prometazina, mebhidrolina

B. Terfenadina, acrivastina

C. Desloratadina, fexofenadina

D. Clemastina, cetirizina

E. Cloropiramina, astemizol

18. Determinați efectele farmacodinamice ale H1-antihistaminicelor.

 • Efect hipotensiv prin blocarea receptorilor alfa-adrenergici

• Efectul de blocare ganglionilor prin blocarea receptorilor M-

colinergici și H1-histaminic

Teorie: -antialergic: blocarea h1 histaminoreceptorilor cu inlaturarea efectului histamine in

reactiile alergice de tip imediat

-sedativ si hypnotic: blocarea h1 si Mreceptorilor din SNC

-antivomitiv: blocarea H1 receptorilor din centrul vomei si nucleele vestibulare precum si a M

- colinoreceptorilor

-antiparkinsoniene: blocarea M colinoreceptorilor centrali si periferici

-anestezic local: blocarea participarii histamine in perceperea durerii si pruritului la nivel

terminatiuni nervoase

-alfa adrenoblocant: blocarea alfa adrenoreceptorilotr cu micsorarea presiunii arteriale

-ganglioblocant: blocarea ganglionilor vegetative cu diminuarea tonusului organelor

musculaturii netede

-hipotermic: origine centrala

-orexigen: efect central H1 antihistaminic

19. Determinați indicațiile H1-antihistaminicelor cu scop antialergic

Ca antialergice în reacţiile alergice de tip imediat

- edem angioneurotic – formele uşoare şi de gravitate medie, iar în cele grave ca adjuvante;

- urticarie, prurit cutanat;

- dermatite alergice, atopice şi de contact; neurodermită;

- rinite şi conjunctivite alergice;

- reacţii alergice sistemice acute (şoc anafilactic, astm bronşic etc) – eficacitate redusă
datorită rolului mic al histaminei în patogenia acestora;

- reacţii alergice la medicamente:

- pentru înlăturarea reacţiilor cutanate ca efecte adverse ale medicamentelor;

- pentru preîntâmpinarea efectelor histaminei eliberate la utilizarea unor preparate (morfina,

tubocurarina etc);
- reacţii alergice cutanate la înţepăturile insectelor sau la contactul cu unele plante (urzica
etc);

- în afecţiunile pielii şi ţesuturilor moi (traume, combustii etc) pentru înlăturarea efectelor
histaminei.

20. Determinați reacțiile adverse ale H1-antihistaminicelor .

a) Hipertensiune arterială, efect cardiotoxic

b) Xerostomie, tahicardie

c) Bradicardie, inconteneță urinară

d) Toleranță, hipersalivație

e) Dereglări hematopietice, psihoze

• Sedativ-hipnotic:

- somnolenţă, slăbiciune, micşorarea atenţiei şi capacităţii de muncă,

ataxie;

- uneori, mai ales la copii, poate fi nelinişte, anxietate, excitaţie,

confuzie, halucinaţii şi convulsii;

• M-colinoblocant periferic:

- uscăciune în gură;

- dereglări dispeptice (constipaţie etc.);

- creşterea vâscozităţii secreţiilor laringiene şi bronşice;

- tahicardie;

- creşterea presiunii intraoculare;

- retenţia urinei.

• Hipotensiune arterială

• Efecte iritante ale mucoasei gastrice cu greaţă, dureri în epigastru,

dispepsie.
 • Efect cardiotoxic cu creşterea intervalului Q-T, lărgirea undei T,
extrasistolii

ventriculare polimorfe şi tahicardie (torsades de pointes);

• Reacţii alergice – dermatite, febră, fotosensibilizare.

• Dereglări hematopoetice – leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică

(rar).

• Toleranţă –se dezvoltă la a 5-7 zi pentru preparatele de I generaţie, când

pot surveni reacţii alergice;

• Mutagenitate – dezvoltare în condiţii experimentale a melanomului şi

Fibrosarcomei

21. Determinați efectele epinefrinei în șocul anafilactic

1. Determinați varianta de efecte ale epinefrinei utile în șocul anafilactic:

A. Crește TA, provoacă congestia mucoasei bronșice

B. Scade contractilitatea cordului, crește automatismul cordului

C. Înlătură bronhospasmul, scade TA

D. Efect inotrop pozitiv, hipotensiune arterială

E. Vasodilatarea, micșorează TA

Sau

a) Blochează competitiv receptorii mediatori de alergie, blochează receptorii

alfa

b) Blochează receptorii beta-2, blochează receptorii M-colinei

c) Stimulează receptorii beta-2, blochează receptorii H1-histaminic

d) Inhibă ciclooxigenaza, inhibă fosfolipaza

e) Stimulează receptorii alfa, stimulează receptorii beta-2

22. Determinați efectele glucocorticoizilor ca antialergice (из учебника с таблицами там 3
раза про антиалергическое действие...)

inhibă manifestările reacţiilor alergice de tip imediat şi întârziat;

în reacţiile alergice de tip imediat sunt anatagonişti funcţionali;

preîntâmpină eliberarea mediatorilor alergiei şi lezarea ţesuturilor;

posedă acţiune deprimantă asupra sistemului imun care se manifestă prin:

a) inhibarea eliberării IL-2 de către T-limfocitele activate şi acţiunii acestora asupra

Tlimfocitelor activate şi limfocitelor citotoxice;

b) blocarea eliberării IL-1 şi TNFalfa de către monocitele activate prin antigen;

c) împiedicarea proceselor de amplificare a răspunsului imun;

d) micşorarea producerii de anticorpi (la doze mari);

e) combaterea efectului inflamator nespecific al reacţiei alergice

Glucocorticoizii inhibă reacţiile de tip imediat şi întârziat: - ei sunt antagonişti funcţionali ai

mediatorilor alergiei; - sunt antagonişti ai hormonilor imunostimulatori (STT, estrogeni etc.); -
inhibă diviziunea celulelor limfoide, formarea şi activitatea T-limfocitelor; - inhibă migraţia T-
şi B-limfocitelor din locul formării în sânge; - posedă acţiune citotoxică datorită inhibării
sintezei ARN, ADN, proteinelor; - inhibă sinteza anticorpilor; - micşorează capacitatea B-
limfocitelor de a produce imunoglobuline responsabile de reacţiile de tip imediat; - inhibă
sinteza histaminei şi măreşte cuplarea ei cu proteinele.

23. Determinați indicațiile glucocorticoizilor ca antialergice

şocul anafilactic;

status astmatic şi forme grave de astm bronşic;

- edemul Quincke;

- reacţii alergice la medicamente;

- dermatite şi dermatoze alergice (formele grave);

- rinită alergică (formele grave);

24. Determinați indicația sau indicațiile inhibitorilor degranulării mastocitelor.

astmul extrinsec sau alergic (atopic), îndeosebi la copii şi pacienţii de vârstă tânără;

bronşita cronică obstructivă;

astmul bronşic la efort fizic;

rinita alergică;

conjunctivita şi keratita alergică;

alergia alimentară;

mastocitoza sistemică şi tulburări gastro-intestinale.

25. Determinați preparatele utilizate în accesele de astm bronșic

Determinați varianta de beta-adrenomimetice utilizate în accesele

de astm bronșic:

a) Formoterol, salmeterol, clenbuterol

b) Clenbuterol, olodaterol, terbutalina
c) Salmeterol, fenoterol, terbutalina
D) Salbutamol, fenoterol, terbutalina
d) Indacaterol, clenbuterol, salbutamol

Sistemul cardiovascular
1. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din
grupa 1A

select the peculiarities of antiarrhythmic cffect, drugs from group 1A:

a) blocks calcium channels, inhibits the influx of calcium into cells;

b) blocks beta-receptors, stimulates adenylate cyclase;

c)
blocks sodium channels, inhibits rapid depolarization;

d) blocks potassium channels, blocks beta-receptors.

e) blocks sodium channels, increases the efflux of potassium ions;

2. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din
grupa

a) 1B Blocheaza canalele de Ca, inhiba influxul de Ca in celula

b) Blocheaza beta-receptorilor, stimularea adenilat ciclazei
c) Bloarea cananelor de potasiu , blocarea beta-receptrilor
d) Blocarea canalelor de sodiu, creste efluxul ionilor de potasiu

e)Blocarea canalelor de sodiu, inhibarea repolarizarii ( scurtează repolarizarea

caatare)

3. Determinați indicația sau indicațiile preparatelor antiaritmice din grupa 1B

a) aritmii digitalice
b) tahicardii ventriculare în infarctul acut de miocard
c) tratamentul și profilaxia fibrilației atriale
d) tahicardii supraventriculare
e) bloc atrio-ventricular

4. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al beta-

adrenoblocantelor

- blochează beta-1-adrenoreceptorii din miocard, excitaţi prin

simpatic sau catecolaminele circulante;
- încetinesc depolarizarea diastolică lentă (faza 4), cu
deprimarea nodului sinusal şi, respectiv, a automatismului în
condiţii de efort sau solicitare simpatică şi catecolaminergică; -
antagonizează efectul catecolaminelor de a reduce efluxul de K
în faza 4;
- antagonizează acţiunea catecolaminelor de a creşte influxul Ca în
timpul depolarizării;
- micşorează activitatea adenilatciclazei cu reducerea AMPc şi
secundar al ionilor de Ca2+ cu micşorarea automatismului
sinusal şi ectopic;
- deprimă nodul AV, cu creşterea PRE;
- micşorează conductibilitatea, FCC, contractilitatea.
5. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al blocantelor
canalelor

de calciu

1. Pozitiv tonotrop și cronotrop

2. Inotrop negativ, batmotrop pozitiv
3. Batmotrop negativ, cronotrop negativ
4. Inotrop pozitiv, dromotrop negativ
5. Batmotrop pozitiv, inotrop pozitiv

6. Determinați particularitățile efectului antiaritmic al amiodaronei

a) Efect batmotrop negativ, crește perioada

refractara, prelungeste faza 3
b) Efect batmotrop pozitiv, reduce
durata fazei 3
c) Efect inotrop pozitiv, cronotrop
pozitiv, batmotrop pozitiv
d) Efect cronotrop pozitiv, prelungeste
procesul de repolarizare tardiva
e) Accelerează faza depolarizării
rapide, scurtează perioada refractara

7. Determinați indicațiile amiodaronei

1. tahiaritmii supraventriculare: tahicardie sinusală, fibrilaţie

atrială;
2. tahiaritmii ventriculare: tahicardie şi fibrilaţie ventriculară;
3. I/v în aritmiile supraventriculare şi ventriculare grave.
- Angina pectorală
- Cu scop profilactic pentru menținerea ritmului sinusal după
conversia fibrilației atriale și la bolnavii resuscitați din
fibrilația ventriculară
 - Este posibil de administrat pe fondal de insuficiență
cardiacă (nu deprimă semnificativ contractilitatea

Determinati indicatiile amiodaronei ca antiaritmic

1) Tahiaritmii ventricelare
2) Aritmii associate sindromului WPW
3) Aritmii in afectiunile glandei tiroide
4) Tahicardii supraventricelare
5) Bloc atrio-ventricular

8. Determinați efectele glicozidelor cardiace asupra cordului

• Cronotrop negativ, inotrop pezitiv, dromotrop

negativ;

• Batmotrop pozitiv, dromotrop pozitiv, tonotrop

negativ;

• Inotrop pozitiv, dromotrop pozitiv, batmotrop

negativ;

• Inotrop negativ, cronotrop pozitiv, vasoconstrictor:

Batmotrop negativ, cronotrop negativ, inotrop negativ.

9. Determinați modificările electrocardiografice induse de glicozidele cardiace

10. Determinați tabloul clinic al intoxicației cu glicozide cardiace

Uşoară: pe primul loc se pot situa manifestările digestive

(greţuri, anorexie), urmate de cele cardiace (extrasistole
ventriculare, bradicaridie sinusală). Această ordine nu se
păstrează întotdeauna.

Medie: vomă, stare de rău, cefalee, extrasistole ventriculare

frecvente.

Severă: apar tulburări de vedere (vedere în galben sau

verde), diaree, confuzie mentală, disociaţie AV, tahiaritmii
supraventriculare, tahicardie ventriculară, bradiaritmii
Simptomele clinice ale intoxicaţiei cu GC sunt
următoarele:
 Tulburări cardio-vasculare: extrasistole atriale sau
ventriculare (caracteristic bigiminile), bradicardie până la
bloc complet atrio-ventricular, fibrilaţie ventriculară,
agravarea insuficienţei cardiace, tahiaritmii, micşorarea
contracţilităţii, micşorarea fluxului coronarian.

Tulburări neurologice: astenie, somnolenţă, cefalee,

confuzie, halucinaţii, excitaţii, depresii, afazie etc.
Tulburări oftalmice: margini albe, alterarea percepţiei
culorilor cromatice (obiectele se văd în culoare galbenă
sau verde).
Tulburări digestive: hiporexie sau anorexie, greţuri,
vome, hipersalivaţie, diaree, discomfort şi dureri în
abdomen.
Simptome mai rare: reacţii alergice,
trombocitopenie, dereglarea hemopoezei,
ginecomastie.

Simptome precoce: hiporexie, bradicardie < 50-60 bătăi/min

11. Determinați preparatele utilizate în intoxicația cu glicozide cardiace

• Lidocaina, fenitoina

• Preparatele de potasiu si magneziu ???

• Dimercaptol, unitiol ????

• Etilendiamintetraacetat, citrat de sodiu

• Metoprolol, propranolol

12. Determinați particularitățile farmacocinetice ale digoxinei

a) este bine absorbit în tractul digestiv, excretat în urină nemodificată

b) nu se cuplează cu proteinele, are cel mai lung timp de înjumătățire
 c) variabila absoarbe 40-80% din doza, in mediu are capacitate de
acumulare si T 0,5
d) este metabolizat 50%, este intens cuplat cu proteinele plasmatice
e) nu se leagă de proteine, este slab absorbit, este
excretat nemodificat prin urină
Determinati varianta particularitã tilor farmacocinetice ale digoxinei
a) Se absoarbe variabil 40-80% din dozà, are o capacitate de cumulare medie si T0,5
mediu.
b) Nu se cupleazã cu proteinele, slab se absoarbe, se elimina sub formã neschimbatà prin
urin
c) Se absoarbe bine in tubul digstiv, se elimina prin urina neschimbatã ;
d) Se metabolizeazã 50%, se cupleaza intens cu proteinele plasmatice;
Nu se cupleazã cu proteinele, are cea mai mare perioadã de
injumatá tire

13. Determinați principiile de dozare ale glicozidelor cardiace

a) se administrează doze mici pe tot parcursul tratamentului;

b) se indică doze de atac, apoi doze de întreținere;
c) se indică inițial doze de întreținere apoi doze de saturație;
d) se prescriu permanent doze de saturație.

se inițiază cu doze mici apoi se trece la de întreținere

14. Determinați particularitățile efectului antianginos al nitraților la nivel systemic

a) bradicardie, effect inotrope negativ;

b) cresc aportul de oxigen prin tahicardie și
venodilatație.
c) venodilatație, micșorarea presiunii telediastolice în
ventriculul stâng;
d) arteriodilatație, coronaroconstricție;
e) reduc necesitatea în oxigen prin arterio- și
venoconstricție;

15. Determinați reacțiile adverse ale nitraților

a)Colaps ortostatic, insuficienta cardiacă, ecxitatia SNC;

b)Bradicardie, criză hipertensiva, somnolenta;

c)Toleranta, cefalee, hiperemie, palpitatii;

d)Dependenta medicamentoasa, toleranta, ototoxicitate;

e)Palpitatii, nefrotoxicitate, depresie

16. Determinați particularitățile efectului antianginos al beta-adrenoblocantelor

a)Produc coronarodilatație

b)Cresc lucrul cordului

c)Micsorează lucrul cordului

d)Produc arterio- și venodilatare

e)Amelioreză
fluxul coronarian

17. Determinați particularitățile efectului antianginos al blocantelor canalelor calciului

18. Determinați preparatul sau preparatele utilizate în accesele de angina pectoral

19. Determinați anticoagulantele antagoniștii factorului Xa cu acțiune direct

Favorizează acţiunea antitrombinei III, inhibând factorul Xa şi mai puţin trombina

Cuplarea heparinei nefracţionate cu antitrombina III (A), iar complexul format are afinitate
egală faţă de factorul Xa şi trombina→ acţiune anticoagulantă (cu riscul hemoragiilor).

inactivarea factorului: Xa – 4 (inactivează de 4 ori mai intens f. Xa);

inactivarea factorului II a – 1

20. Determinați grupele de preparate antiagregante

21. Determinați efectele clinice caracteristice heparinei standard

22. Determinați particularitățile efectului anticoagulant al heparinelor cu masa
moleculară mica

Tratamentul trombozei venoase şi bolii tromboembolice incluzând tromboza venoasă

profundă şi embolismul pulmonar

23. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiagregant al acidului

Acetilsalicilic

la doze mici (75-100mg/zi) inactivează ireversibil ciclooxigenaza plachetară → se blochează

sinteza prostaglandinelor agregante → ↓formării tromboxanului A2 şi agregaţiei plachetelor.
24. Determinați indicațiile heparinei

25. Determinați indicațiile antiagregantelor

26. Determinați indicațiile anticoagulantelor cu acțiune indirectă

27. Determinați indicațiile fibrinoliticelor cu acțiune indirectă

28. Determinați reacțiile adverse ale heparinei standard

hemoragii ale tractului digestive, cailor urinare, spatial retroperitoneal

osteoporoza, fenomenul rebound, trombocitopenie

hematoame, astm bronsic, reactii anafilactice

29. Determinați indicațiile antifibrinoliticelor sintetice

30. Determinați particularitățile efectului hemostatic al preparatelor vitaminei K

vitamina K, în calitate de coenzimă al unui sistem enzimatic microzomal, este indispensabilă

pentru sinteza în ficat a unor factori ai coagulării: protrombina (factorul II); proconvertina
(factorul VII); factorul Christmas (IX); factorul Stuart-Prower (X);

Vitamina K catalizează carboxilarea radicalilor glutamici de pe suprafaţa macromoleculelor

glicoproteice (factorilor coagulării) → derivaţii carboxilici facilitează legarea ionilor de calciu,
prin interacţiunea complexului rezultat cu fosfolipidele tisulare →favorizarea procesuluide
coagulare.

31. Determinați grupele de preparate antihipertensive neurotrope

32. Determinați preparatele antihipertensive cu influență asupra sistemului renină-

angiotensinăaldosteron

1) Inhibitorii eliberării reninei: beta-

adrenoblocante, alfabeta- adrenoblocante,
simpatolitice, preparate cu acţiune centrală;
2) Inhibitorii reninei: aliskiren, remikiren, entakiren
3) inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
a) ce conţin grupa sulfhidrică: captopril, spirapril, moexipril;
b) ce conţin grupa carboxilică: enalapril,
ramipril, lizinopril, cilazapril, quinapril,
benazepril; trandolapril,perindopril;
c) ce conţine grupa fosfatică: fosinopril;
 3) blocantele receptorilor angiotenzinici AT II
tipul 1: lozartan, irbesartan, valsartan,
eprosartan,candesartan, telmisartan;
4) inhibitorii vasopeptidazelor: omapatrilat
5) antagoniștii aldosteronului: spironolactonă, triamteren, amilorid.

33. Determinați indicațiile alfa-2-adrenomimeticelor și agoniștilor receptorilor imidazolinici cu

acțiune centrală

a) HTA usoara sau moderata ca

monoterapie
b) Depresie
c) HTA severa in asociatii
d) Puseele hipertensive
(sublingual, intern, s/c,
i/m)
e) Hepatita acuta, ciroza
hepatica

34. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al beta-adrenoblocantelor

a) Cresterea lucrului cordului cu ameliorarea circulatiei coronariene

b) Actiunea sedativa
c) Diminuarea
secreției reninei
d) Vasodilatatie prin
dilatarea vaselor
renale,
mezenteriale ????
?

e)Micsorarea eliberarii mediatorilor din membrana presinaptica

35. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al blocantelor canalelor calciului

 a)
It blocks calcium channels, reducing the influx of calcium into
the cell and blocking Ca-dependent depolarization.
b) Blocks potassium channels, reducing the influx of
potassium into the cell and blocking K-dependent depolarization
c) It blocks B-adrenoceptors, mainly those in the heart

d) Blocks sodium channels, decreasing sodium influx

into the cell and blocking Na-dependent depolarization
e) It blocks ADP receptors

36. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie

Determinați varianta de efecte ale inhibitorilor enzimei de conversie 2/2

+micșorează presarcina și postsarcina, prelungește efectele bradichininei;

crește presarcina, micșorează lucrul cordului;

inhibă sinteza reninei și angiotensinei II, crește postsarcina;

micșoreaza eliberarea aldosteronului, produce hipokaliemie;

inhibă formarea angiotensinei prin cale himazei, inhibă sinteza prostaglandinelor.

Determinați varianta de efecte ale inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei: 2/2

produc venodilatație, cresc postsarcina;

măresc presarcina, bradicardie;

micșorează sinteza reninei, blochează receptorii aldosteronului.

cresc formarea angiotensinei II și bradichininei;

+reduc presarcina, produc arteriodilatație;

37. Determinați efectele inhibitorilor enzimei de conversie

38. Determinați reacțiile adverse ale inhibitorilor enzimelor de conversie

● hipotensiune arterială;

● hipotensiune la prima doză (“efectul primei doze”);

● insuficienţă renală funcţională în caz de stenoză bilaterală;

● hiperkaliemie prin hipoaldosteronism;

● tahicardie, aritmii, angină pectorală.

39. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al blocantelor receptorilor

angiotensinici

a)

reduces pre-load and post-load, prolongs the effects of bradykinin;

b) inhibits renin and angiotensin I synthesis, increases post-load;

c)decreases the release of aldosterone, produces hypokalemia;

d)increases the burden, reduces the work of the heart;

e)inhibits the formation of angiotensin via the himase, inhibits prostaglandin

synthesis

40. Determinați preparatele utilizate în urgențele și puseele hypertensive

Blocante canale de calciu - nifedipina, verapamil, nicardipina clonidina,

nitratii propranolol, ketanserina, furosemidul

alfa-adrenoblocante – urapidil, prazosin alfabeta-adrenoblocant- labetolol

simpatolitice- rezerpina, bretiliul, metildopa (mai frecvent ca adjuvante)

ganglioplegice – Trimetafan, treptiriu iodid, azametoniu, hexametoniu, pempidina,

pahicarpina

arteriodilatatoare – hidralazina, diazoxidul magneziu sulfat

IEC – captopril

41. Determinați particularitățile de utilizare ale alfa- adrenomimeticelor ca antihipotensive

α-adrenomimeticele se folosesc în hipotensiunea arterială de tip hipoton;

● se utilizează, de regulă, pentru a majora presiunea arterială şi mai rar pentru menţinerea
ei;
42. Determinați particularitățile de utilizare ale alfa-beta-adrenomimeticelor ca
antihipotensive

Select the particularity of the action of alpha-beta

adrenomimetics as antihypotensive: a)decreases by alpha-
adrenomimetic action
b) decreases by beta-1-adrenomimetic action

c)
increases by alpha-adrenomimetic and beta-1-adrenomimetic action

d) increases by stimulating alpha-1 and alpha-2

adrenoceptors, blocking beta-1-receptors e)increases by

beta-2-adrenomimetic action

43. Determinați particularitățile farmacodinamice ale dopaminomimeticelor

○ reprezintă o catecolamină sintetică, după structură asemănătoare dopaminei;

○ acţionează asupra D1=D2>β2>>β1-receptorilor;

○ la pacienţii cu insuficienţă cardiacă provoacă: vasodilataţie periferică, efect inotrop pozitiv

moderat, efect cronotrop pozitiv, creşte fluxul renal şi splanhnic cu majorarea diurezei şi
natriurezei.

44. Determinați indicațiile dopaminomimeticelor

○ insuficienţa cardiacă congestivă cronică gravă, inclusiv cu progresare rapidă la pacienţii în

timpul şi după intervenţii cardiochirurgicale;

○ insuficienţa cardiacă acută (posibil).

Determinati varianta indicatiilor dopaminomimeticele

a) hipotensiune arteriala cronica, aritmii ventriculare, angina pectorala
b) hipotensiune arteriala acuta hipovolemica, soc hipovolemic
c) soc cardiogen, insuficienta cardiaca acuta, hipotensiune arteriala
d) criza hipertensiva, acces de angina pectorala, fibrilatie ventriculara
e) fibrilatie atriala tahisistolica, tahicardie ventriculara, criza hipertensiva
45. Determinați efectele farmacodinamice ale derivaților izotioureici ca antihipotensive

a)Diminuie activitatea adrenomimeticelor

b)Potențeaza actiunea adrenomimeticelor

c)Produc arterio- și venoconstrictie

d)Crește rezistenta vasculara si debitul cardiac

e)Produc preponderent venoconstrictie

Determinati efectele farmacodinamice ale derivatilor izotioureici ca antihipotensive

a) Creste rezistenta vasculará si debitul cardiac
b) Produc arterio- si venoconstrictie
c) Produc preponderent venoconstrictie
d) Diminuie activitatea adrenomimeticelor
e) Potenteaza actiunea adrenomimeticelor

46. Determinați particularitatea sau particularitățile acțiunii antihipotensive ale

glucocorticoizilor

● în doze fiziologice (mici) – potenţează acţiunea aminelor biologice, inclusiv

catecolaminelor (endogene şi exogene), prin restabilirea sensibilităţii la ele a αreceptorilor
(endogene şi exogene). Posibil, are loc şi micşorarea inactivării lor cu stimularea interacţiunii
catecolaminelor printr-un mecanism alosteric cu α-receptorii, precum şi reducerea captării
extraneuronale.

● în doze mari (1500-2000 mg hidrocortizon sau 500-1000 mg prednisolon) – înlătură

spasmul vascular, reduc rezistenţa periferică şi depozitarea patologică a sângelui. Un aport
suficient poate fi şi efectul de stabilizare a membranelor celulare (micşorarea permeabilităţii,
activării enzimelor lizozomale şi destrucţiei tisulare).

● efectul cardiostimulator – creşte volumul sistolic şi minut-volumul fără tahicardie, care,

posibil, se manifestă la doze mari şi este destul de important în şocul cardiogen.

a)Cresc sensibilitatea la catecolaminele endogene si exogene

b)cresc volumul systolic si minut-volumul

c)produc vasoconstrictie cerebrala si coronariana

d)produc vasoconstrictie prin stimularea musculaturii netede vasculare

e)stabilizeaza permeabilitatea vaselor

47. Determinați preparatele utilizate în hipotensiunea arterială de tip hipoton

a)Salbutamol, fenoterol

b)fenilefrina, etilefrina

c)orciprenaline, isoprenalina

d)dobutamina, dopamina

e)epinefrina, orciprenalina

48. Determinați preparatele utilizate în hipotensiunea arterială de tip hiperton

• salbutamol, dextran 40

• dobutamina, dopamina

• orciprenalina, dextran 70

• epinefrina, orciprenalina

• fenilefrina, etilefrina

49. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor de ansă

a) Inhibits
sulfur groups,competitively blocks aldosterone
receptors, inhibits carbohydrasease

b)
Inhibits hydrogen groups, inhibits energy processes,
vasodilation through prostaglandins;
c)Inhibits
active reabsorption of potassium,
increases hydrogen retention, increases
sodiumreabsorption;
d) Reduces passive rebsorption in the
proximal tubules, increases plomerular
filtration, inhibits carbohydrase;
 e) Increases aldosterone release, increases osmotic
pressure, reduces glomerular filtration.
Determinati varianta particularitatile de actiune ale diureticelor de ansã
a) Inhiba grupele sulfhidrice, inhibã procesele energetice, vasodilatatie prin intermediul
prostaglandinei
b) Creste eliberarea aldosteronului, crste presiunea osmoticã , reduce filtratia glomerulará .
c) Inhibá reabsorbtia activa a potasiului, creste retentia de hidrogen, creste
reabsorbtia sodiului
d) Reduce reabsorbtia pasiva in tubii proximali, creste filtratia glomerulará , inhiba
carboanhidraza;
e) Inhiba grupele sulfhidrice, blocheazã competitiv receptorii aldosteronului, inhiba
carboanhidraza

Determine the mechanism of action of loop

diuretics:

a)competitive hormone antagonists:

b)competitive aldosterone antagonists

c)Competitive hormone antagonists: non-competitive aldosterone antagonists

d)enzyme inhibitors: carbohydrase inhibitors blocks the thiol groups (SH) of the
enzyme of the epithelial cells of the ascending part of the Henle loop with the
inhibition of energetic processes (oxidative)

e)increase the osmotic pressure in the renal tubules

50. Determinați indicațiile diureticelor de ansă

Insuficiență cardiac acută sau cronică refractară;

Insuficiență renală acută cu oliguruie sau anurie, profilaxia ei;

Insufiență renală cronică;

Edem pulmonar și cerebral;

HTA, urgențele hypertensive;

Intoxicațiile acute cu toxine dializabile;

Criza glaucomatoasă

Insuficiență coronariană acută pe fondal de hipertensiune arterial;

Ciroză hepatică cu ascită;

Hipercacemia esențială (idiopatică) și în hipercalciemia indusă de

hipervitaminoza D.

51. Determinați reacțiile adverse ale diureticelor de ansă

· Bloc neuromuscular
· Gust amar și metalic, durere abdominală
· Nefrotoxicitate, ototoxicitate

52. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor tiazidice și netiazidice

53. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor antagoniștilor concurenți al

Aldosteronului

54. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al diureticelor

a)Micșorează volumul sângelui circulant doar la utilizarea de durată

b)Micșorează rezistența vasculară prin eliminarea sodiului

c)Micșorează frecventa contracțiilor cardiace prin mecanism reflex

d)Micșorează volumul sângelui circulant doar la utilizarea inițială

e)Micșorează rezistenta vasculară la utilizarea de durata

55. Determinați efectele farmacodinamice ale dextranilor 40,70.

a)hemostatic, fibrinolitic, de
volum;

b)antihipotensiv,
antiagregant, diluant.

c)diuretic, hiperamoniant,
agregant;

d)hipovolemic, agregant,
anticoagulant;

e)hipotensiv,
cardiostimulator, detoxifiant;

Antibiotice și Chimioterapice de structură chimică diversă

1. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale aminopenicilinelor

Semisintetice

A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii,
protozoare, vibrioni, chlamidiile
C. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+

D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești

Riketsii, fungi, virusuri

Determinati varianta spectrului de actiune al aminopenicilinelor semisintetice ?
a) Cocii gr+, cocii gr-, bacili gr+, bacili gr-, riketsii, protozoare, vibrionic chlamidiile
b) Cocii gr+, cocii gr-, bacili gr+, spirochete, actinomycete?????
c) Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
d) Bacilii gr-, m/o cu polirezistentã , agenti intraspitalicesti
e) Riketsil, fungi, virusuri

• -sinusite, otite,bronţite provocate de pneumococ, streptococ piogen, H.

influenzae; • -meningite bacteriene acute la copii, provocate de
pneumococ, meningococ, H. influenzae; • -gastroenterite salmonelozice,
infecţii biliare cu colibacili -infecţii urinare cu germeni sensibili: colibacili,
Proteus mirabilis etc.; • -listerioză.
2. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale
ureidopenicilinelor

A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

B. B. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
C. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii,
protozoare, vibrioni, chlamidiile
D. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
E. Riketsii, fungi, virusuri

-infecţii respiratorii, pulmonare, intraabdominale, pelvine, urinare, ginecologice, ale pielii,

oaselor, articulare (Pseudomonas, Enterobacter, Proteus indolpozitiv, anaerobi etc

3. Determinați particularitățile farmacocinetice ale penicilinelor

4. Determinați reacțiile adverse caracteristice peniclilinelor

A. Sindromul cenușiu
B. Bloc neuromuscular
C. Retenția creșterii oaselor
D. Fotosensibilizare
E. Șoc anafilactic

Reacţiile adverse la peniciline • Diareea • Alergii in 7% - 10% populaţie • Doze mari sunt
toxice pentru rinichi, SNC, ficat

5. Determinați cafelosporina sau cefalosporinele de generația V

A. Cefazolina, cafelexina, cafedroxil

B. Ceftarolina, ceftobiprol, ceftolazon
C. Cefuroxim, cefamandol, cefaclor
D. Cefotaxim, cefoperazona, ceftazidim

Cefepim, cefpirom, ceffitoren

•cefalosporine V generaţie (ceftobiprol, ceftarolina, ceftolozan, cefditoren);

6. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale cefalosporinelor

de

generația III

spectr ultralarg

infecţii nosocomiale provocate de factorii gramnegativi multirezistenţi.;

stări septice, septicemii cauzate de agenţi neidentificaţi la bolnavi cu sistemul de imunitate

deprimat;

meningite provocate de meningococi, pneumococi, H. Influenzae.

7. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale cefalosporinelor

de

generația II

• infecţii cu agenţi patogeni rezistenţi la peniciline şi cefalosporine din generaţia I: • infecţii

ORL • infecţii bronhopulmonare • infecţii urinare • infecţii sistemice sau infecţii mixte

În general, sunt active faţă de aceleaşi microorganisme ca şi preparatele din generaţia I, dar
acţionează un număr mai mare de bacterii gram-negative. La cefalosporinele de generaţia a
II-a sunt sensibile Enterobacter, Klebsiella, (inclusiv tulpinile rezistente la cefalotină), tulpinile
indol pozitive de Proteus.

8. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale cefalosporinelor

de

generația IV

Spectrul “foarte larg” ce include si enterococul coci gram-pozitivi , gram-negativi , bacili

gram-negativi. Activitatea faţă de Bacteroides fragilis şi alţi anaerobi este mică sau nulă

9. Determinați particularitățile farmacocinetice ale cefalosporinelor

10. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale

aminoglicozidelor

A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-,
riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
C. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
 D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți
intraspitalicești
E. Riketsii, fungi, virusuri
: Bacili Gr. -(Escherichia coli, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Serattia, Enterobacter,
Proteus), aerobi Coci Gr. +, Inhibă Mycobacterium tuberculosis (generația I)

11. Determinați reacțiile adverse caracteristice aminoglicozidelor

a) Bloc neuromuscular
b) Fotosensibilizare
c) Retenția creșterii oaselor
d) Reacția de bacterioliză

Sindromul cenușiu

ototoxicitate nefrotoxicitate !!! BNM

12. Determinați particularitățile farmacocinetice ale aminoglicozidelor

13. Determinați indicația specifică licosamidelor

Colita pseudomembranoas‫م‬, enterocolita ulceroas‫م‬

nespecific‫;م‬

Toxoplasmoza, infecțiile oaselor și articulațiilor;

Tularemia, bruceloza, tuberculoza;

Gonopreea, sifilisul, tricomonadoza;

Meningit‫م‬, infecții respiratorii cu microorganisme atipice

medicaţie de primă alegere în infecţiile cu anaerobi:

14. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale glicopeptidelor

A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

 B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozore,
vibrioni,
C. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
E. Riketsii, fungi, virusuri
: CG + (streptococi, stafilococi); BG +

15. Determinați reacțiile adverse caracteristice tetraciclinelor

A. Sindromul cenușiu
B. Bloc neuromuscular
C. Afectarea hemopoietică
D. Reacția de bacterioliză
E. Retenția creșterii oaselor

F. Sindromul cenușiu
G. Bloc neuromuscular
H. Sindromul omului roșu

I. Fotosensibilizare

Reacția de bacterioliză

A. Sindromul cenușiu
B. Bloc neuromuscular
C. Sindromului omului roșu

D. Hepatotoxicitate

Reacția de bacterioliză

TGI - nausea, vomiting, diarrhea, abdominal pain, glossitis and

dysphagia, disbacterioza. • Hepatotoxicitate Fatal hepatotoxicity. •
Dantura- T posedă afinitate faţă de ţesutul osos şi dentar - tulburari
dentare si osoase: chelati de T cu ortofosfat de Ca, hipoplazia smaltului
dentar, colorarea in brun a dintilor. • Fotosensibilitate şi erupţii cutanate.
• Hypersensibilitate • dismicrobisme: candidoze

16. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale polimixinelor

A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii,
protozore, vibrioni, chlamidiile
C. Bacilii gr-, cocii gr-
D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
E. Riketsii, fungi, virusuri

17. Determinați reacțiile adverse caracteristice polimixinelor

A. Sindromul cenușiu
B. Bloc neuromuscular
C. Retenția creșterii oaselor
D. Nefrotoxicitatea
E. Reacția de bacterioliză

● efect nefrotoxic marcat (proteinuri, cilindrurie, hematurie,

creste azotemia)
● efect neurotoxic (parestezii periorala, paralizia
musculaturii striate cu blocarea respiratiei ,
instabilitate vasomotorie, stare confuza

18. Determinați reacția adversă caracteristică lincosamidelor

A. Colita pseudomembranoasă
B. Bloc neuromuscular
C. Retenția creșterii oaselor
 D. Fotosensibilizare
E. Reacția de bacterioliză

: dereglări dispeptice (dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree), colita

pseudomembranoasă, sensibilizarea organismului cu apariţia erupţiilor cutanate, însoţite de
eritem, prurit. Rar poate apărea neutropenie, trombocitopenie.

19. Determinrați indicațiile specifice cloramfenicolului

“ATB de rezerva” • febra tifoida si paratifoida A (alternativa la trat. cu Ceftriaxona si

Ciprofloxacina) • Meningita cu pneumococ sau bacili Gram negativi (scheme de tratament) •
encefalite, abcese cerebrale cu anaerobi • infectii genito-urinare si abdominale cu anaerobi

20. Determinați cea mai rațională asocierea grupelor de antibiotice

beta-lactaminele + aminoglicozidele;

21. Determinați indicația sau indicațiile specifice derivaților de nitroimidazol

INTOXICĂ SPECIFIC UNELE PROTOZOARE (Entamoeba histolitica, Trichomonas

vaginalis, Giardia intestinalis, etc.)

Infecţiile anaerobe (cu scop profilactic şi curativ) 2. Trichomoniază. 3. Giardioză 4.

Dizenteria amebiană 5. Balantidiază 6. Diarea produsă de Closztridium difficile 7. Forme
moderate de tetanos 8. Ind particulară: inf cu H. Pylori, la bolnavii cu ulcer gastro-duadenal.

Determinati varianta de indicatii ale derivatilor de nitroimidazol?

a) Sifilisul, gonoreea
b) Infecti urinare cu germeni gram- aerobi
c) Toxoplasmoza, malaria
d) Colita pseudomembranoasa, ulcer duodenal
e) Enterocolita ulceroasá nespecifica, boala Khron

22. Determinați grupa sau grupele de antimicrobiene de elecție în tratamentul infecției cu

[Link]?

• Polimixinele, amfenicolii, macrolidele;

• Tetraciclinele, penicilinele biosintetice,
fluorochinolonele;
• Lincosamidele, oxazolidindionele,
[Link];
• Aminopenicilinele, fluorochinolonele, [Link];
• Aminoglicozidele, carbapenemii, detergenții cationici.
23. Determinați sulfamidele sistemice combinate

24. Determinați indicația sau indicațiile sulfamidelor azocompuși

• Colite, enterite, dizenterie

• Conjunctivite, blefarite, blenoree

• Colita ulceroas‫ م‬nespecific‫م‬, boala Khron

• Infecțiile urinare, infecțiilor c‫م‬ilor biliare

• Infecțiile cauzate de chlamidii, toxoplasme, pneumociști

25. Determinați reacțiilor adverse ale sulfamidelor

. Alergice (relativ frecvente) • febră;erupţii cutanate; • edem angioneurotic; • sindrom de tipul

boala serului; • fotosensibilizare; • vasculite alergice; • eritem exudativ (sindrom Stevens-
Djonson, Layella)

2. Hematologice (rar sau [Link]) • anemie hemolitică ( idiosincrazică în caz de deficit de

glucozo – 6 – fosfatdehidrogenază); • anemie aplastică (datorită acţiunii toxice); •
agranulocitoză, trombocitopenie (alergică sau toxică)

.3 3. Digestive (relativ frecvente) • anorexie, greaţă, vomă.

4. Hepatice • hepatită cu necroză difuză

5. Renale • cristalurie, • hematurie, • colici, obstrucţie renală cu oligo sau anurie; • necroză
tubulară şi angeită renală necrotizantă (toxice sau alergice);

6. Diverse ([Link] [Link]) • hipotiroidism sau boala Basedow; • polinervite, • depresie, zgomot
în urechi, ataxie; • convulsii; • dereglări psihice (uneori acute); • icter nuclear
(hiperbilirubinemie prin competiţie în procesul de conjugare şi deplasarea de pe proteine).

26. Determinați fluorchinolonele

A. Monofluorchinolonele Ciprofloxocina, ofloxacina, norfloxacina, pefloxacina, enoxacina B.

Difluorchinolonele Lomefloxacina, difloxacina, sparfloxacina, amfloxacina C.
Trifluorchinolonele Fleroxacina, tosufloxacina, temafloxacina

27. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune al fluorchinolonelor

Fluorchinolonele: -Coci şi bacili gram pozitivi - bacili şi coci gram negativi aerobi -bacterii
anaerobe -chlamidii -micoplasme -ureaplasma -ricketsii -unele micobacterii

. Determinati varianta spectrului de actiune al fluorchinolonelor?

a) Protozoare, flora anaeroba
b) Cocii gram+, cocii gram-
c) Bacilii gram+, bacilii gram-, micobacterii, chlamidii, vibrioni ????????????
d) Bacili gram-, cocii gram-
e) Bacilii gram+, cocii gram+

28. Determinați reacțiile adverse ale derivaților de nitroimidazol

• Determinați reacția advers‫ م‬caracteristic‫ م‬derivaților de nitroimidazol

C
• Ototoxicitate
• Nefrotoxicitate
• Gust amar și metalic
• Șoc anafilactic
• Bloc neuromuscular
• Determinați reacția advers‫ م‬caracteristic‫ م‬derivaților de nitroimidazol
D
• Accese de astm bronșic
• Șoc anafilactic
• Nefrotoxicitate
• Reacții de tip disulfiram
• Bloc neuromuscular

• Determinați reacția advers‫ م‬caracteristic‫ م‬derivaților de nitroimidazol

E
• Fotosensibilizare
• Efectarea dinților
• Colit‫ م‬pseudomembranoas‫م‬
• Șoc anafilactic
• Reacții mutagene și cancerigene

frecvent: anorexie, greaţă, gust metallic; - rar: vomă, diaree, cefalee, erupţii cutanate; - timp
îndelungat la doze mari: tulburări neurologice - toxice (slăbiciune, nevrită, parestezii, vertij,
ataxie, crize epileptice); - ocazional: neutropenie; - reacţii de tip disulfiram (la asocierea cu
alcoolul); reacţii mutagene şi cancerigene (la animalele experimentale); - colorarea urinei în
roşu-brun.

29. Determinați parametrii farmacocinetici ai derivaților de nitroimidazol

Absorbţia,biodisponibilitatea (rapidă, bună şi completă, 90%) - Distribuţia (lichidul
cefalorahidian, creier, bilă, abcese, placentă, lapte, urină ) - Cuplarea cu proteine – mică (5-
20%); - C max peste 1-3 ore; - T0,5 – 6-14 ore; Se metabolizează intens cu formarea de mai
mulţi metaboliţi prin oxidare, apoi se poate conjuga cu acidul glucuronic. O parte din
metaboliţi sunt activi (cei cu caracter acid şi alcoolic) şi constituie circa 50-30% din cea a
preparatului iniţial. În 24 ore se elimină prin urină şi/sau bilă sub formă de metaboliţi sau
neschimbată (tinidazol)

30. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune al

oxazolidindiononelor

• Determinați varianta spectrului de acțiune al oxazolidindiononelor D

• Bacteriile gram- aerobe
• Riketsii, vibrioni
• Micoplasme, legionele, chlamidii
• Flora gram+ aerob‫ م‬și flora anaerob‫م‬
• Treponeme, actinomicete

• Determinați varianta spectrului de acțiune al oxazolidindiononelor E

• Bacteriile gram- aerobe
• Riketsii, vibrioni
• Micoplasme, legionele, chlamidii
• Treponeme, actinomicete
• Cocii gram+ meticilinrezistenți și vancomicinrezistenți

SNC
1. Determinați grupele de preparate sedative

1. Selectați grupele și preparatele utilizate ca sedative:

A. Benzodiazepine (diazepam)
B. Barbiturice în doze mici (barbital)
C. H1- antihistaminice (difenhidrmina)
D. Bromide (natriu bromid)
E. Neuroleptice (clorpromazina)

Produse vegetale – odolean (Valeriana), paducel (Crataequs), talpa gastei (Leonurus).

Remedii combinate – corvalol, valocordin, beloid, novo-pasit, corvaldin, persen, extraveral,
sanosan, belataminal.

2. Determinați indicația sau indicațiile preparatelor sedative

 1. Selectați indicațiile preparatelor sedative:
A. Hipertensiune arterială
B. Distonie neurovegetativă
C. Convulsii de geneză necunoscută
D. Insomnii
E. Epilepsie

3. Determinați anxiolitice cu durata lungă de acțiune

Diazepam Fenazepam Medazepam Chlordiazepoxide Chlorazepat

4. Determinați manifestările efectului anxiolitic al benzodiazepinelor

5. Determinați efectele farmacodinamice ale anxioliticelor

A. Activator
B. Miorelaxant
C. Hipnotic
D. Psihosedativ
E. alfa-adrenoblocant

Efectul psihosedativ constă în: • micşorarea nivelului general de reacţie la excitanţii exogeni,
a emotivităţii. • la benzodiazepinele tranchilizante, de regulă, acesta se manifestă la
folosirea dozelor mai mari sau timp îndelungat, iar la cele hipnotice, fiind evident chiar şi la
dozele mici.

Efectul activator se manifestă la administrarea dozelor mici prin: creşterea iniţiativei,

contactilităţii, mai ferm se iau hotărâri, apare tendinţa de lider (însă spre deosebire de alcool
se păstrează atitudinea critică faţă de acţiunile sale).

• Efectul hipnotic.

• Efectul t .

• Efectul miorelaxant.

• Efectul anestezic general

6. Determinați indicațiile anxioliticelor

A. Tratamentul insomniilor
B. Premedicație
C. Enurezis nocturn
D. Parkinsonizm
E. Convulsii de geneză necunoscută
insomnia sindrom anxios, psiho-neurovegetativ și nevrotic, tulburări psihosomatice boală
cardiacă ischemică, boală ulceroasă, IIS, astm bronșic, sindrom premenstrual etc.;
pregătirea preanestezică și preoperatorie, precum și îngrijirea postoperatorie; la alcoolici, in
combaterea manifestarilor psihotoxice acute - delirium tremens, stari confuzionale, sindrom
de abstinenta; stări de nevroză la frecventarea instituțiilor medicale, în special la copii,
pregătirea pacienților, mai des copiii, pentru diverse manipulări curative și diagnostice;
enurezis nocturn; tratamentul eczemelor, neurodermatitei.

stări convulsive de geneză diferită – tetanos, convulsii la alcoolici etc.; tratamentul epilepsiei
(crize majore și acinetice, status epilepticus); Efect anestezic – inducerea, menținerea sau
finalizarea anesteziei generale; Efectul miorelaxant – tratamentul stărilor spastice ale
mușchilor striați Efect antiemetic – prevenirea greață și vome.

7. Determinați grupele antipsihoticelor (neurolepticelor) după spectrul clinic

· Neuroleptice sedative
· Neuroleptice medii
· Neuroleptice polivalente
· Neuroleptice dezinhibitorii
· Neuroleptice antiproductive

Selectati grupele antipsihoticelor (neurolepticelor) dupa spectrul clinic

a) neuroleptice polivalente
b) neuroleptice cu effect psihostimulant
c) neuroleptice sedative
d) neuroleptice cu efect timeretic
e) neuroleptice dezinhibitorii

8. Determinați particularitățile mecanismului de acțiune al antipsihoticelor

A. Dopaminoblocant
B. Serotoninoblocant
C. alfa-adrenoblocant
D. M-colinomimetic
E. Antihistaminic

9. Determinați efectele antipsihoticelor

 A. Psihosedativ
B. Antiemetic
C. Hipotermic
D. Miorelaxant
E. alfa-adrenomimetic

10. Determinați manifestările efectului psihosedativ al antipsihoticelor

A. Somnolență
B. Suprimarea anxietății
C. Deprimarea inițiativei
D. Potențarea analgezicelor
E. Miorelaxare

somnolență, slăbiciune, scăderea tensiunii nervoase, agitației și a agresivității, suprimarea

anxietății, apatie, depresie mentală și motrică (inhibație); deprimarea inițiativei, voinței,
interesului față de mediu; produce neutralitate afectivă și emoțională.

11. Determinați manifestările efectului antipsihotic al antipsihoticelor

A. Înlăturarea deliriului, halucinațiilor

B. Apariția interesului de viață
C. Scăderea tensiunii arteriale
D. Xerostomie
E. Anticonvulsiv

elimina modificarile de personalitate si tulburari de comportament;- inlatura delirul,

halucinatiile, starile confuzionale, autismul, furiile; efecte reactivatoare, revenirea interesului
față de mediu inconjurător și a iniţiativei;

12. Determinați indicațiile antipsihoticelor în psihiatrie

A. Psihoze cu delir, halucinații

B. Convulsii
C. Manii
D. Schizofrenii
E. Dereglare de comportament

Tratamentul psihozelor cu halucinații, delir, manie, agresivitate etc. (PE – de regulă

NEUROLEPTICE polivalente (Haloperidol, Droperidol), dar și celelalte cu efect antipsihotic
moderat (Clorpromazina, Levomepromazina, Clorprotexen, etc) în: - diferite forme de
schizofrenie; - psihoze maniaco-depresive (faza maniacal); - tulburări psihice în afecțiunile
organice ale creierului; - psihoze endogene. II. Excitația psihomotorie (PE – de regulă
NEUROLEPTICE SEDATIVE Clorpromazina, Levomepromazina, Clorprotexen, etc) în: -
recidivarea, acutizarea maladiilor psihice; - traumatisme, infectii, perioada postoperatorie; -
situatii psihotraumatice (calamități, catastrofe etc.); - sindromul de abstinență (alcoolism,
dependență de droguri etc.). III. Stări intermediare cum ar fi: - psihopatii, - exitație exagerată,
- agresivitate, - dereglări de comportament la copii si varstnici (administrare pe perioade
scurte pentru corecția comportamentului)

13. Determinați reacțiile adverse din partea SNC ale antipsihoticelor

A. Hepatotoxicitate
B. Reacție paradoxală
C. Depresie
D. diskinezii tardive
E. Hipertermie

14. Determinați reacțiile adverse endocrine ale antipsihoticelor

A. Galactoree
B. Test de sarcină fals pozitivă
C. Creșterea masei corporale
D. Micșorarea libidoului
E. Icter

15. Determinați reacțiile adverse cardiovasculare ale antipsihoticelor

A. Colaps
B. Galactoree
C. Aritmii
D. Micțiuni frecvente
E. Tahicardie

16. Determinați reacțiile adverse digestive ale antipsihoticelor

A. Xerostomie
B. Diaree
C. Constipație
D. Icter colestatic
E. Hipersecreție gasrică

17. Determinați preparatele timoizoleptice

Sărurile de litiu – litiu carbonat, oxibat, clorid, gluconat

• Valproaţi – acidul valproic, valproatul de natriu;

• Derivaţi de carbazepină - carbamazepină;

• Blocantele canalelor calciului – verapamil, diltiazem, nifedipina.

18. Determinați manifestările clinice ale efectului antidepresiv al antidepresivelor

Efectul antidepresiv (timoleptic) – capacitatea de ameliorare a dispoziţiei

afective - caracteristice sindromului depresiv

A. inhibarea recaptării noradrenalinei determină preponderent:

• atenuarea inhibiţiei psohomotorii, indispoziţiei,

• reducerea tulburărilor de spaimă şi fobie,

B. a serotoninei contribuie la:

• ameliorarea dispoziţiei, modificărilor circade vitale;

• diminuarea simptomaticii obsesiv-fobice;

• Controlul acţiunilor impulsive;

• reducerea dependenţei toxicomanice.

C. IMAOprin blocarea MAO-A pot corecta:

• dispoziţia afectată,

• tulburările de somn (scurtarea somnului rapid) şi alte simptome ale

sindromului depresiv,

• manifestă efect de activare.

19. Determinați efectele farmacodinamice ale antidepresivelor

20. Determinați indicațiile preparatelor nootrope

Diferite stări de insuficiență cerebrovasculară

Encefalopatii și stări cerebroasthenice de diferite geneze (traumatice, vasculare,

toxice etc.)

Deficiență de memorie și atenție

În pediatrie - tulburări de comportament și adaptare la mediu; retenție în

dezvoltarea psihomotorie; enurezis nocturn, retard mintal

Migrenă, cefalee rebelă, amețeli, nevralgie de trigemen

În unele stări acute: tulburări tranzitorii ale circulației cerebrale, accident

vascular cerebral ischemic, traumatisme, meningită.

Comă traumatică și toxică, delirium tremens

În scop profilactic în situații stresa

21. Determinați efectele farmacodinamice ale excitantelor SNC

22. Determinați contraindicațiile remediilor antipsihotice

23. Determinați efectele nootropelor

Restabilește funcțiile asociative și integrative superioare – atenție, memorie, ↓ număr de

greșeli, memorie pe termen lung Reda interesul pentru mediu, optimismul, încrederea în
sine; tonul general la vârstnici Crește rezistența SNC și a organismului la diferite agresiuni
(hipoxie, hipo- sau hipertermie) Accelerează procesele de restaurare și reparație după
traumatisme, neuroinfecții, intoxicații, CVA. Acțiune antistres Îmbunătățirea circulației
cerebrale.

24. Determinați reacțiile adverse ale excitantelor SNC din grupul fenilalchilaminelor

În doze regulate pentru administrare pe termen scurt: Agitaţie Nelinişte Insomnie Ameţeală
Durere de cap Tremor Xerostomie, Greaţă, Constipație sau diaree

În doze mari: tahicardie Hipertensiune Aritmii Reacții psihotice Abuz cronic: Toleranţă
Dependența psihică de droguri (cea fizică este minoră)

25. Determinați manifestările efectului psihostimulant al metilxantinelor

Efect de stimulare psihomotorie moderată. Stimulează centrul respirator și vasomotor.

Creșteți performanța mentală și mai puțină fizică Îndepărtează nevoia de somn și oboseală.
Stimulează activitatea cardiacă, efect vasodilatator periferic Efect diuretic moderat
Stimulează secreția gastrică Efect spasmolitic

Analgezice și antiinflamatoare
1. Determinați antiinflamatoarele nesteroidiene selective.
1. Salicilaţii: acid acetilsalicilic, salicilamidă , acetilsalicilat de lizină , diflunisal, salicilat de
metil
2. Derivaţii de pirazolonă şi pirazolidină : fenazonă , oxifenbutazonă , aminofenazonă ,
kebuzonă , propifenazonă , azapropazonă , fenilbutazonă , metamizol sodic
3. Acizii indolacetici şi analogii lor: indometacină , ketorolac, sulindac, tolmetină , etodolac
 4. Acizii arilacetici: diclofenac, nabumetonă , alclofenac, lonazolac
5. Acizii arilpropionici: ibuprofen, naproxen, flurbiprofen, acid tiaprofenic, ketoprofen,
carprofen, fenoprofen
6. Fenamaţii: acid flufenamic, acid meclofenamic, acid mefenamic, acid niflumic
7. Oxicamii: piroxicam, lornoxicam, tenoxicam
8. Derivaţii paraaminofenolului: fenacetină , paracetamol

2. Determinați efcetele farmacologice ale AINS.

Determinati particularitatile farmacodinamice antiinflamatoare
a) inhiba sinteza acizilor nucleici
b) Impiedica reactia T-limfocitelor la mitogene
c) Inhiba interactiunea antigenului cu imunoglobulina E
d) Inhiba eliberarea mediatorilor inflamatiei si ciclooxigenaza
e) Stabilizeaza membranele lizozomale

3. Determinați glucocorticoizii cu cel mai marcat efect mineralocorticoid

Fludrocortison ?
4. Determinați mecanismul genomic de acțiune al glucocorticoizilor

Interacționează cu receptorii membranari, inhibă expresia genelor în

nucleu

Penetrează în celulă, crește producerea de mesageri secundari AMPc,

GMPc

Interacționează cu receptorii citoplasmatici, crește nivelul calciului

+ Interacționează cu receptorii citoplasmatici, penetrează în nucle cu expresie

genelor

Interacționează cu receptorii membranari, induce sinteza ADN în nucleu

5. Determinați particularitățile efectului antișoc a glucocorticoizilor

se manifestă prin acţiune benefică asupra sistemului cardio-
vascular (efect inotroppozitiv la doze mari,se măreşte minut-
volumul şi volumul sistolic fără tahicardie, reacţie adecvată la
catecolamine etc.);
-înlăturărea vasoconstricţiei şi micşorărea rezistenţei periferice (prin
efect miotrop şi alfaadrenolitic);
- îmbunătăţirea microcirculaţiei şi micşorarea depozitării patologice a
sângelui;
- micşorarea permeabilităţii membranelor şi efectelor enzimelor
lizozomale;
 - inhibarea hialuronidazei, stabilizărea permeabilităţii barierei hemato-
encefalice;
- inhibărea sintezei toxinelor;
- micşorarea eliberării histaminei şi a altor mediatori
6. Determinați reacțiile adverse ale AINS
A. Cristalurie, agranulocitoză
B. Ulcer gastric, creșterea travalului la gravide

C. Hemoragii postpartum, diminuarea travaliului la gravide

D. Hiponatriemie, hipovolemie

E. Hipotermie, dereglări ale coagulabilității

7. Determinați efectele clinice ale analgezicelor opioide din partea SNC

a) Anestezic general, activator, miorelaxant, anticonvulsivant
b) Sedativ, vomitiv, stimularea vagusului, hipotermic
c) Anorexigen, analeptic, cardiovasculare, excitant
d) Timoleptic, analgezic, antivomitiv, activator
e) Anxiolitic, antidepresiv, timeretic, potentarea analgeziei

8. Determinați indicațiile analgezicelor opioide

a) Hipertensiune intracraniană, diaree infecțioasă
b) Pancreatită acută, abdomen acut suspectat
c) Edem pulmonar acut, dureri în perioada postoperatorie
d) Infarct acut de miocard, dureri la pacienții cu cancer
e) Traume cranio-cerebrale, comă alcoolică

Analgezicele opioide sunt indicate în:

- sindromul algic acut foarte intens (postoperator,
posttraumatic etc.);
- infarctul acut de miocard;
- cancer inoperabil;
- colici biliare, renale, intestinale;
- durerile cronice;
- neuroleptanalgezice;
- analgezie obstetricală;
- dispnee din edemul pulmonar acut;
- diaree;
- anestezia intravenoasă.

9. Determinați efectele analgezicelor opioide din partea tubului digestiv și urinar

tubul digestive: xerostomie, anorexie; greţuri, vome, constipaţie; epigastralgii;
alterarea funcţiilor hepatice
sistemul urinar: retenţie urinară sau incontenenţă urinară, disurie sau oligurie;

Selectati efectele nedorite ale analgezicelor opioide din partea tubului digestiv si urinar:
 a) Diaree, incontinenta urinara
b) Hipersalivatie, cresterea apetitului
c) Constipatie, retentie urinarà
d) Incetinirea evacuarii gastrice
e) Spasmul sfincterului Oddi, spasmul cailor biliare

10. Determinați efectele analgezicelor opioide din partea sistemului respirator și

cardiovascular
Selectati efectele analgezicelor opioide asupra sistemului cardiovascular:
a) Tahicardie cu cresterea conductibilitatii atrio-ventriculare
b) Efect cronotrop si dromotrop pozitiv

c) Hipotensiune la administrarea intravenoasã

d) Cresterea tensiunii arteriale la administrarea intravenoasa

e) Bradicardie cu reducerea conductibilitatii atrio-ventriculare

sistemul cardiovascular: hipotensiune arterială, palpitaţii, sincopă, bradicardie;

sistemul respirator: bronhospasm; laringospasm; apnee la nou-născut;

11. Determinați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea SNC
dependenţă medicamentoasă; deprimarea respiraţiei; somnolenţă, insomnie;
sedare/excitaţie, tulburări de orientare şi vizuale; psihostimulare până la delir,
convulsii
12. Determinați particularitățile efectului analgezic ale paracetamolului
- inhiba COX 3 la nivelul maduvei cu micsorarea sintezei prostanoizilor, unul din
factorii
hiperexcitabilitatii
-influenta asupra sistemului serotoninergic cu majorarea concentratiei serotoninei
deoarece in
sindromul algic se constata o scadere a serotoninei
-inhibarea sintezei prostoglsndinelor in SNC

13. Determinați particularitățile efectului analgezic ale tramadolului

Tramadolul manifestă acţiune analgezică prin influenţarea asupra receptorilor
opioizi şi unor mecanisme serotonin- şi adrenergice.

◼ Mecanismul de acţiune.
- Tramadolul reprezintă un agonist neselectiv slab al receptorilor opioizi ,  şi
, faţă de care manifestă afinitate relativ mică.
- Se consideră de asemenea că preparatul stimulează sistemul monoaminergic,
ale căilor descendente inhibitoare ale durerii ce participă la transmiterea
impulsurilor nervoase.
- componentul neopioid se reduce la blocarea recaptării serotoninei şi
noradrenalinei. Ultima stimulează receptorii 2-adrenergici presinaptici şi
induce analgesia.
Puţin influenţează asupra respiraţiei şi tubului digestiv.
Are efect sedativ şi antitusiv.
 Efectul este mai slab ca la morfină, dar comparabil cu cel al codeinei şi
dextropropoxifenului.
Se instalează peste 15-30 min şi durează 3-7 ore.

Inhibă recaptarea serotoninei şi noradrenalinei ; Acţiune stimulantă; Potenţial opioid

mic; Mecanism dublu prin potenţarea sistemului antinociceptiv şi inhibare celui
nociceptiv

14. Determinați mecanismul sau mecanismele de acțiune ale analgezicelor cu acțiune

periferică
a)Blochează nociceptorii periferici, blochează receptorii opioizi
b) Inhibă selectiv COX-1, inhibă selectiv COX-3
c) Blochează canalele de sodiu, inhibă fosfolipaza A2
d)Scade sensibilitatea nociceptorilor, inhibă COX-3
e) Stimulează receptorii alfa-2, stimulează cascada acidului arachidonic

15. Determinați preparatele analgezice cu acțiune periferică

A. derivaţii acidului acetilsalicilic:
- acidul acetilsalicilic, salicilamida, metilsalicilat.

◼ B. derivaţii pirazolonei :
- metamizol şi preparatele combinate (baralgină,
spasmalgon, plenalgină etc.), fenilbutazonă etc.

◼ C. derivaţii eteroacrilacetici: ketorolac

◼ D. diverse grupe: ketoporofen, dexketoprofen,

◼ E. antiinflamatoarele nesteroidiene:
1. neselective: diclofenac, ibuprofen, indometacină,
diclofenac, acid niflumic, piroxicam etc.
3. selective: nimesulid, celecoxib etc

Preparatele hormonale ale glandei tiroide, antidiabeticele, glucocorticoizii

1. Determinați timpul dezvoltă rii efectului clinic stabil al levotiroxinei

2. Determinați indicațiile preparatelor hormonale ale glandei tiroide:

-Gușa endemică, gușa difuză toxică
-Noduli funcționali, hipertiroidism
-Pregătirea pentru tratamentul chirurgical al tireotoxicozei, hipertiroidism
-Hipotiroidism primar, protecția glandei de iod radioactiv
-Coma în mixedem, tiroidita autoimună cu hipotiroidism

3. Determinați principiile de dozare ale preparatelor glandei tiroide:

4. Determinați particularitatea sau particularitățile farmacocinetice a preparatelor
glandei tiroide:
Cuplarea intensă cu globulinele, T0,5 mare, biodisponibilitate variată
Fracția liberă mare, se metabolizeaz prin citocromul P-450 Fracția liberă mai mare ca la
liotironină, T0,5 mai mic ca la liotironină
Concentrație în sânge mai mică ca la liotironină, fracția liberă mai mare

5. Determinați indicația sau indicațiile tioamidelor ca preparate antitiroidiene:

-Gușa toxică difuză (boala Grawes-Basedow).
-Pregătirea pentru intervenția chirurgicală in caz de tirotoxicoză.
-Pregătirea pentru tratamentul cu preparatele iodului.
-Ca medicație adjuvantă a tratamentului radical al hipertiroidismului prin tiroidectomie
sau prin iod radioactiv.

6. Determinați reacțiile adverse ale tioamidelor antitiroidiene:

7. Determinați indicația sau indicațiile preparatele iodului ca antitiroidiene:

-Formele ușoare ale tirotoxicozei.
-Cazurile grave pentru pregătirea către tiroidectomie.
-Asociere cu antitiroidienele și propanololul in crizele tirotoxice.
-Protecție glandei de afectarea cu iod radioactiv după realizarea stării de eutiroidie prin
tioamide.
-Radiație excesivă
Determinati varianta de mecanisme ale preparatelor iodului ca antitiroidiene
a) Blocheazã eliberarea hormonilor din glanda, inhiba sinteza hormonilor
b) Cresc captarea iodului, intensificà sinteza diiodotirozinelor
c) Intensificà tecerea T4 in T3, contribuie la eliberarea hormonilor
d) Penetreazà in nucleu si intensificá sinteza enzimelor, creste activitatea mitocondrillor
e) Creste metabolismul bazal, actiune calorigená

8. Determinați insulina sau insulinele umane cu acțiune ultrarapidă și foarte scurtă :

-Insulina lispro-humalog
-Insulina aspart-novorapid

9. Determinați insulina sau insulinele umane cu acțiune lentă și durabilă:

- insulină zinc cristalină suspensie (insulină ultralente, ultralong)

10. Determinați manifestările hipoglicemiei la preparatele insulinei:

-Tahicardie
-Frica
-Sudorație

11. Determinați principiile de dozare ale preparatelor insulinei:

Pentru dozarea adecvată a insulinei este necesar să cunoaştem unele date fiziologice.
• Astfel, la un individ să nă tos cu pondere normală se secretă 18-40 UA în 24 ore sau 0,2-0,6
UA/kg.
• Aproximativ 50% constituie secreţia bazală (cu o viteză de 0,5-1 UA/oră ) şi 50% ca ră spuns la
administrarea hranei (la ingerarea glucozei viteza creşte pâ nă la 6 UA/oră ).
• La obezi cu insulinorezistenţă , dar fă ră diabet zaharat, secreţia hormonului după masă se
majorează de 4 ori.
• La bolnavii cu diabet zaharat tip1 necesitatea în insulină poate constitui 0,2-1 UA/kg (în mediu
0,5-0,7 UA/kg), în timp ce la cei cu obezitate poate ojunge pâ nă la 2 UA/kg.
• La pacienţii cu necesitate sub 0,5 UA/kg se estimează că este pă strată o oarecare secreţie a
insulinei sau aceştea sunt mai sensibili la hormon datorită stă rii sale fizice bune.
• La bolnavii cu diabet, ca şi la indivizii să nă toşi, necesitatea în insulina bazală (necesară pentru
neutralizarea glucozei produsă de ficat) constituie 40-60% din doza nictemerală , iar restul este
destinată pentru insulina postprandială (administrată la fiecare masă pentru asimilarea
produselor alimentare).
• Cel mai optimal se consideră administrarea insulinei conform ritmurilor biologice de secreţie
(la mese).
• La un pacient cu diabet zaharat nou depistat doza iniţială de insulină se determină reeşind din
calcul: - 0,2-0,6 UA/kg pentru adult, ce practic acoperă necesitatea fiziologică ,
- la copii – 0,7-1 UA / kg;
- la gravide – 0,7-0,8 UA/ kg;
- în comă – 1 UA/kg.

12. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al biguanidelor:

-Reduce nivelului al gluozei
-Pot reduce excesul ponderal
-Pot preîntâmpina dezvoltarea diabetului zaharat tip 2 la pacienţii cu dereglarea
toleranţei la glucoză prin stoparea pierderii capacităţii secretorii a beta-celulelor
pancreasului.

13. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al inhibitorilor DIP-IV:

-cresc concentraţia plasmatică a GIP şi GLP-1– incretine fiziologice;
-intensifică secreţia glucozodependentă a insulinei şi o blocehează pe cea a glucagonului,
ce contribuie la micşorarea glucozei a jejun şi după mese, precum şi a HbA1c;
-influenţează asupra tuturor verigilor patogenetice ale DZ tip 2 – insulinorezistenţa,
insuficienţa secreţiei insulinei şi hiperproducerea glucozei de către ficat.
Determinati varianta mecanismelor de actiune al inhibitorilor DIP-IV
a) Inhiba alfa-glicozidazele intestinale, reduce formarea mono-si dizaharidelor
b) Micsoreaza influxul ionilode K+in celulele beta, creste eliberarea de insulina
c) Inhiba inactivarea incretinelor endogene, stimuleazà sinteza de insulina
d) Reduce formarea glucozei in ficat, favorizarea captarii glucozei in muschi
e) Micsoreaza absorbtia glucidelor in intestin, reduce glicemia postprandiala

14. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al agoniștilor GLP-1

receptorilor:
-În celulele beta pancreatice stimulează secreția insulinei
-Stimularea se menține atâta timp cât este hiperglicemie
-Acțiunea insulinotropă este strict glucozodependentă
-Inhibă secreția glucagonului
-Întârzie evacuarea gastrică, ce contribuie la micșorarea picurilor postprandiale ale
glicemiei

15. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al inhibitorilor cotransportului

sodiu glucoză:

16. Determinați glucocorticoidul cu cea mai mare activitate (potență):

A. Hidrocortizon, prednisolon, dexametazona

B. Hidrocortizon, triamcinolona, prednisolon

C. Dexametazona, betametazona

D. Fluticazona, beclometazona

E. Metilprednisolon, triamcinolone

17. Determinați caracteristicele mecanismului non-genomic de acțiune al

glucocorticoizilor:

A. Interacționează cu receptorii membranari, modifică funcțiile, produce

mesagei secundari
B. Penetrează în nucleu, crește producerea de mesageri secundari AMPc,
GMPc

C. Interacționează cu receptorii citoplasmatici, reduce nivelul calciului ????

D. Interacționează cu receptorii citoplasmatici, penetrează în nucleu cu

expresie genelor
e)Interacționează cu receptorii membranari, induce sinteza ADN în nucleu

18. Determinați glucocorticoidul cu cel mai marcat mecanism non-genomic de acțiune:

19. Determinați principiile de utilizare a glucocorticoizilor în terapia intensivă:
I. Terapia intensivă
A. Stă ri de urgenţă – şocul anafilactic, septic, toxic, cardiogen, maladii autoimune grave etc.  se
folosesc doze foarte mari de glucocorticoizi: iniţial în doze de 5 mg/kg/zi cu creşterea la
necesitatela fiecare 2-4 ore pâ nă la 500-4000 mg prednisolon în 24 ore (20-30 mg/kg) – i / v
timpul de 1-2 zile, maxim 3 zile.  Suspendarea bruscă sau timp de câ teva ore nu impune careva
pericol de hipocorticism iatrogen.
B. Maladii acute grave – în status astmaticus se prescriu doze de prednisolon de la 50 la 250 mg
i/v 1-3-5 zile (efectul apare peste 4-6 ore). Suspendarea se face timp de câ teva ore sau zile.

20. Determinați reacțiile adverse ale glucocorticoizilor.

Hipoglicemie, diabet steroid

+ Hipokaliemie, sindrom Cușing iatrogen
Regenerarea mucoasei gastrice,
hiperkaliemie Somnolență, depresie
Hiponatreimie, hipovolemie

Preparatele utilizate în afecțiunile TGI

1. Determinați particularitățile capsulelor cu minimicrosfere ale preparatelor enzimelor

pancreatice.

a) Nu sunr rezistente în mediul acid

b) Se eliberează microaferele în stomac cu
amestecarea cu bolul alimentar
c) Se eliberează microsferele în duoden la un pH 3,5
d) Sunt active la nun pH duodenal de peste 5,5
e) Sunt active la un pH duodenal de 3,5-4,0

-Se elibereaza microsferele in stomac cu amesticarea cu bolus alimenter

-Se elibereaza la un pH duodenal de peste 5,5

-acidorezistenţă se amestecă bine cu bolul

-o cantitate mai mică de preparat

-condiţii de acţiune: рН duoden>5,5; рН în stomac £5,5

2. Determinați criteriile de eficacitate ale preparatelor enzimelor pancreatice.

3. Determinați manifestările efectului antiulceros al H2-histaminoblocantelor.

- Scad volum suc gastric, HCl, pepsină

- Scad secreția bazală, stimulantă și îndeosebi nocturnă

-La tratament pe termen lung dau o hiporsecreție bazală reflectorie, șa pH mai mare
de 4, pe stomacul gol.

-Ameliorare timp de 1 săptămână. Efect real benefic 4-6 săptămâni.

- Scade frecvența ulcerelor mai tare ca M-colinoblocantele.

Manual cu tabele: - micşorează volumul sucului gastric, secreţia de acid şi pepsină; -

inhibă secreţia bazală, cea stimulată (prin histamină, pentagastrină, cafeină, insulină,
carbacolina, alimente) şi nocturnă; - determină, la tratament îndelungat, o
hiposecreţie cu un pH mai mare de 4, pe nemâncate; - produc o atenuare a durerii în
prima săptămână de tratament; - accelerează cicatrizarea ulcerului duodenal şi
gastric în 4-6 săptămâni; - diminuează frecvenţa recidivelor ulcerului mai efectiv ca
M-colinoblocantele;

4. Determinați reacțiile adverse ale H2-histaminoblocantelor.

a) Somnolentă, letargie
b) Osteoporoza, anemie feripriva
c) Constipație, xerostomie
d) Ginecomastie, galactoree
e)Enterocolita ulceroasa nespecifica, hipercalciemie
Reacţiile adverse sunt similare, dar se deosebesc după incidenţa lor, cu diminuare de la
preparatele de I generaţie la cele de-a II şi a III (de la 3% până 1%). Se pot constata în ordine
descrescândă:

- diaree, greaţă, vomă, ameţeli, cefalee, constipaţie, uscăciune în gură, erupţii cutanate, prurit,
dureri musculare; - au fost semnalate (îndeosebi pentru cimetidină) ginecomastie, galactoree,
oligospermie, impotenţă; - tulburări nervoase (mai frecvent la bătrâni şi pacienţii cu afecţiuni
renale, hepatice) – somnolenţă, letargie, iritabilitate, agitaţie, confuzie, rareori – halucinaţii,
dizartrie, convulsii; - ocazional se pot constata – leucopenie, hepatită, icter, nefrită, aritmii,
hipotensiune;

5. Determinați manifestările efectului antiulceros al inhibitorilor pompei protonice.

- inhibă marcat secreţia bazală, nocturnă şi cea stimulată; - secreţia de pepsină este redusă
mai puţin; - se consideră, actualmente, cele mai eficace remedii antisecretorii; - efectul este
durabil (peste 24 ore); - inhibitorii pompei protonice sunt eficienţi în ulcerele rezistente la H2-
blocante; - ele se consideră preparate de prima elecţie în sindromul Zollinger-Ellison, în care
realizează efecte superioare antihistaminicelor, chiar în cazurile refractare la acestea.

-Scad secreția bazală, stimulantă și nocturnă

-Scade mai puțin pepsina

-Efect durabil 24h, timp de 2-5 zile devine stabil

- În 2-5 zile =-70% secreție

-Efectivi în ulcere rezistente la H2blocanți

-De primă intenție în Zollinger

6. Determinați reacțiile adverse ale inhibitorilor pompei protonice.

a) dereglări dispeptice (greaţă, flatulenţă, constipaţie) şi hepatice (creşterea

transaminazelor, hepatită); b) reacţii alergice (erupţii cutanate, fotosensibilizare, edem
angioneurotic, şoc anafilactic); c) tulburări hematologice (neutropenie, agranulocitoză,
trombocitopenie); d) efect rebound prin hipergastrinemie, care la tratament prelungit poate
provoca hiperplazia celulelor enterocromafinice şi tumori carcinoide; e) anemie feriprivă şi
B12 deficitară; f) Osteoporoză şi hipocalciemie g) Colita pseudomembranoasă, pneumonie

hemoragii gastrice, tumori carcinoide;

enterocolită ulceroase nespecifică, hipercalciemie.

osteoporoză, anemie feripribă, B12 deifcitară;

sindromul Zolinger-Elison, reflux gastroesofagian;

diaree, anorezie;
 7. Determinați consecințe posibile ale inhibării marcate a secreției gastrice de către inhibitorii
pompei de protoni:

8. Determinați indicațiile specifice ale analogilor prostaglandinelor utilizate ca antiulceroase.

- ulcer duodenal şi gastric activ; - ulcer iatrogen; - profilaxia ulcerului gastric şi duodenal la
fumători şi la cei ce fac abuz de alcool

9. Determinați antiacidele cu acțiune neutralizantă.

II. Neutralizante: oxid şi hidroxid de Mg; carbonat de Mg; hidroxid de Al; preparatele
combinate ce conţin AL şi Mg.

Compuşii sunt insolubili în apă dar solubili în acid. Utilizarea în exces nu pot realiza decât un
pH adecvat al sucului gastric (pH peste 4), iar surplusul formează o suspensie care are efect
protector mecanic asupra mucoasei.

10. Determinați efectele terapeutice ale antiacidelor nesistemice.

11. Determinați reacțiile adverse ale antiacidelor sistemice.

Bicarbonatul de sodiu: Hipernatriemie, edeme, alcaloză, hipokaliemie (ca rezultatul

alcalozei), aritmii, hipersecreţie secundară (formarea CO2 şi hipersecreţia
gastrinei), eructaţie, meteorism, dureri (formarea CO2), slăbiciune musculară.

Carbonatul de calciu: Hipercalciemmie, hipersecreţie secundară (formarea CO2 şi

hipersecreţia gastrinei), eructaţie, meteorism, dureri (formarea CO2), alcaloză,
sindromul calciu-alcalii.

12. Determinați efectele prokineticelor dopaminoblocante și serotoninergice.

- stimulează motilitatea stomacului şi intestinului subţire

–metoclopramida, cisaprida,sulpiridul, domperidona;

- creşte tonusul sfincterului inferior al esofagului şi pilorului;

- împiedică relaxarea porţiunii superioare a stomacului şi stimulează contracţiile antrale cu

accelerarea golirii stomacului;

- creşte tranzitul spre colon;

- stimulează motilitatea colonului (cisapridul);

- posedă efect antivomitiv (metoclopramida, sulpiridul, domperidonul);

- sulpiridul mai provoacă efecte: neuroleptic, vasodilatator şi reparant (ameliorează circulaţia

în organele cavităţii abdominale).
13. Determinați indicația sau indicațiile prokineticelor.

FARMACOLOGIA PROKINETICELOR DOPAMINOBLOCANTE ŞI SEROTONINERGICE

Tratamentul complex în: - esofagita de reflux; - hipomotilitatea gastrică de diferită geneză

(neuropatie diabetică, anorexie nervoasă, aclorhidrie, intervenţii chirurgicale etc.); -
dischineziile digestive şi a căilor biliare; - voma de diversă geneză (pe fondalul toxemiei,
iradierii, dereglării dietei, administrării preparatelor în cercetări radiologice, endoscopii etc.); -
efectuarea unor procedee diagnostice (intubarea duodenului, examenul radiologic
gastrointestinal); - tratamentul compex al ulcerului gastric şi duodenal (sulpiridul); -
constipaţia cronică idiopatică şi pentru combaterea hipomotilităţii colonului la bolnavii cu
leziuni medulare

FARMACOLOGIA ANALOGILOR MOTILINEI CA PROKINETICE

Preparatele din grupa dată se folosesc în: - atonia gastrică la bolnavii cu diabet zaharat; -
atonia intestinului subţire la bolnavii cu sclerodermie.

14. Determinați mecanismul de acțiune ale cărbunilor activi ca antiflatulente. (manual cu

tabele 491)

Datorită porităţii bine dezvoltate (macro-, mezo- şi micropori), are loc adsorbţia moleculelor
de gaze sau vapori de macro- şi mezopori, cu condensarea lor ulterioară. Această
proprietate este redusă în mediul lichid al intestinului. Posibil că eficacitatea va fi mai mare,
când flatulenţa este cauzată de diferite procese de putrefracţie, dereglări ale nutriţiei sau de
activitatea unor bacterii în tubul digestiv. La baza beneficiului terapeutic vor sta aşa
mecanisme ca: a) depurarea sucurilor digestive de substanţele toxice sau intermediare ale
metabolismului; b) modificarea spectrului lipidic şi proteic al conţinutului intestinal; c)
adsorbţia bacteriilor şi / sau toxinelor bacteriene cu normalizarea florei intestinale.

15. Determinați indicațiile laxativelor de volum.

a) constipație la vârstnici, materii fecale

b) examen ecografic urgent, interventie chirurgicala urgenta

c) constipaţie cu flatulenţă la copii, constipaţie hipnotică la vârstnici

d) constipație la pacienții care trebuie să evite efortul de defecare,

constipatie cronică

e) constipatie functionala, cu anorexie si restrictii alimentare

PREZA: constipaţiile cronice, funcţionale la bolnavi cu anorexie şi la cei la care obiceiurile

sau restricţiile alimentare nu permit realizarea unui conţinut intestinal care să susţină
peristaltismul fiziologic

16. Determinați indicațiile laxativelor prin înmuierea scaunului.

pacienţilor ce prezintă o eliminare dificilă a scaunului - bătrâni, bolnavi la pat;

bolnavilor cu afecţiuni anale acute - hemoroizi, fisuri;

bolnavilor ce necesită evitarea efortului la defecare;

pot fi utile în gastrite, duodenite, enterite, colite.

Lactuloza:

constipaţii cronice,

encefalopatie hepatică,

salmoneloză (în afară de formele generalizate),

dereglări ale digestiei, cauzate de procesele de putrefacţie în rezultatul intoxicaţiilor

alimentare

17. Determinați indicațiile purgativelor iritante cu acțiune asupra intestinului gros.

pregătirea pentru examenul radiologic, endoscopic;

pregătirea pentru intervenţiile chirurgicale.

Antrachinonele se pot indica în cazuri excepţionale de constipaţie cronică, funcţională,

refractară la măsurile igieno-proflactice şi la laxativele de volum şi prin înmuierea scaunului.

Uneori pot fi utilizate în situaţii de constipaţii hipotone (după intervenţii chirurgicale,

naşterilabătrâni)

18. Determinați indicația purgativelor osmotice.

A. în caz de necesitate a evacuării rapide a intregului conţinut intestinal:

1. pentru examenul radiologic, endoscopic;

2. înaintea investigaţiilor chirurgicale;

3.în unele cazuri de intoxicaţii medicamentoase sau alimentare.

B. în constipaţiile cronice, funcţionale ele nu sunt preferabile. Pot fi utile doar profilactic în
doze laxative la bătrâni, în timpul călătoriilor, deplasărilor.

a)hemorrhoidal anal disorders, functional

constipation;
b)constipation in the elderly, fecal matter;
c) constipation in patients who need to avoid defecation effort, chronic constipation;
 d)
urgent ultrasonographic examination, urgent surgery;

e) constipation with flatulence in children, hypotonic constipation in the elderly;

19. Determinați indicația specifică a antagoniștilor serotoninici ca antivоmitive.

-voma produsă de anticanceroase sau radioterapie

20. Determinați preparatul antivomitiv de elecție la pacienți cu rău de mișcare.

21. Determinați antiemeticele care cresc durata intervalului QT cu risc de dezvoltare a

reacțiilor cardiotoxice:

22. Determinați particularitățile efectului antidiareic al opioidelor.

preparatele influenţează asupra receptorilor opioizi de la nivelul mezenteric şi musculaturii

netede. Sunt implicate şi alte mecanisme de tip colinergic (inhibă eliberarea de acetilcolină)
sau necolinergic (mediate prin serotonină, prostaglandine, endorfine).

- scade motilitate

- crește tonus antrum și duoden proximal

-întârzie evacuarea conținut gastric

- constrictă sfincterele

- scade secreția tubului digestiv

23. Determinați efectele silimarinei:

- Membranostabilizator , antiinflamator

- Antifibrotic , imunomodulator

- antioxidant, antiviral, antitumoral

- Neuro + cardiprotector

- Hipocolesterolemiant

- Spasmolitic

- Antitumoral

- Detoxicant

- Coleretirc, colecistokinetic
24. Determinați indicațiile silimarinei:

• bolii alcoolice a ficatului (steatoza, steatohepatita, ciroza);

• steatohepatita non-alcoolică;
• hepatitelor toxice acute şi cronice;
• hepatitelor cronice medicamentoase
• hepatitelor virale cronice, îndeosebi C (intravenos)
• intoxicaţii cu Amanita phalloides
• hepatite virale acute
• ciroze hepatice
25. Determinați avantajele utilizării clinice a silimarinei.

• ↓ manifestările sindromului de citoliză;

• Unicul antidot în intoxicaţia cu Amanita phalloides (forma i/v specială);

• Absenţa reacţiilor adverse;

• Efect antifibrotic indirect;

• ↑ supravieţuirea la utilizarea de durată la pacienţii cu ciroză hepatică

26. Determinați indicațiile ademetioninei.

a) Sindromul de colestază la gravide

b) Steatohepatita non-alcoolica

c) Intoxicații cu Amanita phalloides

d) Hepatitelor toxice acute și cronice

e) Maladiile colestatice ale ficatului, colestaza intrahepatica

Indicaţiile ademetioninei

• colestaza intrahepatică (hepatocelulară şi/sau canaliculară) ce se dezvoltă în

afecţiunile hepatice virale, alcoolice, medicamentoase şi toxice, insuficienţa cardiacă
cronică congestivă, maladiile metabolice ale ficatului (colestaza intrahepatică
recurentă benignă, colestaza la gravide, mucoviscidoza etc.).

• hepatitele virale cronice, inclusiv asociate cu sindromul de colestază

• boala alcoolică a ficatului (BAF),

• hepatitele toxice şi medicamentoase,

• maladiile autoimune ale ficatului cu sindromul de colestază (ciroza biliară primară,

colangita sclerozantă şi autoimună primară, colangita sclerozantă după transplantarea
ficatului etc.)

• steatohepatita non-alcoolică (SHNA).

• stările patologice care preced dezvoltarea diferitor afecţiuni hepatice, dar, de regulă,
nu sunt diagnostictei la timp: steatoza hepatică sau infiltrarea lipidică a ficatului,
factor patogenetic incipient în sindromul metabolic, steatoza hepatică non-alcoolică,
boala alcoolică a ficatului, diabetul zaharat etc.

• sindromul de colestază la gravide

27. Determinați avantajele utilizării clinice a ademetioninei:

Avantaje:

• Efectul antidepresiv (benefic în BAF, tratamentul antiviral)

• Prezenţa ofrmei parenterale

• Efect antifibrotic indirect

• Utilizarea în sindromul colestazei intrahepatice la gravide.

28. Determinați efectele precoce ale utilizării clinice a acidului ursodeoxicolic:

a) micșorarea cancerogenezei
b) micșorarea citolizei
c) micșorarea inflamației mezenchimale
d) micșorarea fibrozei
e) micșorarea colestazei

Efectele precoce (2-3 săptămâni):

↓ colestazei (↓ FA, GGTP, bilirubinei şi trigliceridelor, pruritului cutanat);

↓ citolizei (↓ AsAT, AlAT, necrozelor după citologie);

↓ inflamaţiei mezemchimale (↓ γ-globulinei, proteinei C reactive, inflamaţiei după citologie);

↓ fibrozei (↓ markerilor fibrozei, diminuarea trecerii în faza ulterioară histologică a fibrozei).

29. Determinați avantajele utilizării clinice a acidului ursodeoxicolic:

Avantaje:
↓ sindromul de colestază şi citoliză;

Manifestă efect antiapoptotic şi imunomodulator direct, antifibrotic indirect;

Unicul preparat cu eficacitate dovedită în maladiile colestatice ale ficatului (gradul de dovezi
A şi B);

Poate fi utilizat la copii (până la 3 ani sub formă de suspensie);

Poate fi utilizat la gravide (trimestrul 2 şi 3) cu colestază intrahepatică şi alte maladii

hepatice;

Reacţiile adevrse practic absente

Confirmat prin medicina bazată pe dovezi (gradul A şi B)

30. Determinați particularitățile farmacodinamice ale preparatelor entomologice ca

hepatoprotectoare

57. Determinați efectele preparatelor entomologice ca hepatoprotectoare:

a) Hepatoprotectoare
b) Imunomodulatoare
c) Fibrozantă
d) Antiproliferativă
e) Detoxicantă

P.S. a și b sunt în prelegere, restul de pe internet în prospect.

PREZA si manual cu tabele:

- posedă acţiune hepatoprotectoare, antiproliferativă, detoxicantă,

imunomodulatoare, antioxidantă şi antivirală;

efectul hepatoprotector al preparatelor entomologice, posibil, este complex şi

determinat de:

- aportul de substanţe cu rol de substituţie şi sinteză (lipide, proteine, aminoacizi,

enzime, antioxidanţi), - aportul de precursori ai substratelor endogene (aminoacizi,
lipide, antioxidanţi) şi surse energetice (lipide, proteine, glucide), - de acţiunea
imunotropă, îndeosebi la imupurin şi imuheptin. - de antioxidanţii hidrosolubili,
substratele structurale şi energetice, necesare pentru anihilarea stresului oxidativ şi
deficitului energetic, - proprietăţile imunomodulatoare prin influenţarea asupra
limfocitelor T şi subpopulaţiilor lor cu corecţia deficienţelor imunităţii celulare şi
suprimarea reactivităţii majorate a celei umorale. - efectul antiviral indirect
(modularea sistemului imun)
modificarea activităţii izoenzimelor citocromului P-450 şi proceselor de conjugare; •
aportului de substraturi structurale, energetice şi plastice; • intensificării proceselor
sintetice şi reparative; • diminuării inflamaţiei; • menţinerii raportului echilibrului
pro- şi antioxidant; • corecţiei dereglărilor imunităţii celulare şi umorale;