V.

BAZA DE DATE PENTRU SIPRAJUR (jurisprudență) si SITEO (teorie)

a. SURSE

Documentele aparținând SIPRAJUR pot fi cuprinse în acesta:

. în text integral, fapt care înseamnă că, de la sursă se iau textele spețelor așa cum au fost
ele redactate și semnate de completul de judecată („în litera lor”), ceea ce din punct de vedere
informatic se dovedește a fi extrem de slab structurate, și, din acest motiv, se impune o puternică
acțiune de analiză și caracterizare, de completare a textului cu valori în multiple câmpuri care să
permită regăsiri pertinente, prin contribuția esențială a specialistului în informatică juridică;

. în machete de tip fișă (formular) cu câmpuri structurate după exigențele

prelucrării/căutării, rubrici completate de același specialist, pe hârtie sau direct în baza de date de
profil, din sursă pe suport hârtie sau informatic.

Oricare ar fi modalitatea sau combinația de modalități aleasă, se constată exigența de a fi

prezent specialistul care să-și pună amprenta pe calitatea datelor.

Baza de date se constituie astfel într-un text îmbogățit (cu valoare adăugată fiecărei entități).
Experiența proprie autorului pe structurarea bazei de date de profil pentru acest subsistem
(SIPRAJUR), aplicație folosită peste 10 ani la obținerea a ceea ce se chema „Seturi cu
jurisprudența Curții Supreme de Justiție”, distribuite pentru fiecare lucrător din sistemul justiției
prin Ministerul Justiției, dovedește în mod elocvent cele afirmate mai sus.

Sursele pot aparține următoarelor categorii:

. actuale, – disponibile direct de la instanță, dacă este permis accesul manual și controlat la
dosarele proaspăt încheiate ale acesteia, sau pe Internet, dacă pe situl respectivei instituții sunt
depozitate toate „dosarele electronice” de interes în domeniu, de unde se poate face selecție,
analiză și pregătire conform standardelor SIJUR pentru preluarea în sistem;

. istorice – disponibile prin acces manual în arhive de dosare, dar și în culegeri realizate
anterior; cum interesul celor care au participat la realizarea acestora din urmă a putut să difere de
cel al căror obiectiv este crearea unei baze de date cu o structură ideală (peste așteptările curente!),
se impune un tratament diferențiat al fiecărei surse și, de aici, un efort remarcabil pentru a le plasa
într-o bază de date.

Structura bazei de date proiectată corespunzător etapei de dezvoltare informatică specifică

mijlocului ultimului deceniu al secolului trecut pentru SIPRAJUR și pe care actualmente o folosim
la cursurile universitare de specialitate este următoarea:

b. STRUCTURA INTERNĂ (a bazei de date)

. Cod tematic + NR. SPEŢĂ

. MATERII (PROPUSE, EVENTUAL, DE CĂTRE EMITENT)

. DESCRIPTORI (MATERII) SIJUR

. REGEST

. REZUMAT

. SURSA PRIMARĂ

. SURSA SISTEMULUI

. INSTANŢA

. SECŢIA

. NUMĂR DOSAR

. ANUL DOSARULUI

. TIP HOTĂRÂRE (SENTINŢĂ, DECIZIE, ÎNCHEIERE ...)

. NUMĂRUL HOTĂRÂRII

. ANUL EMITERII HOTĂRÂRII (4 CARACTERE)

. LUNA EMITERII HOTĂRÂRII (NUMERIC)

. ZIUA EMITERII HOTĂRÂRII

. TEMEIUL LEGAL (CODIFICAT, CONFORM REGULILOR SILEG)

. TRIMITERI LA ALTE JURISPRUDENŢE

. TRIMITERI LA DOCTRINĂ

. EVOLUŢIE JURISPRUDENŢIALĂ (SUPORT MONOGRAFIE)

. ISTORICITATE

. NOTA REDACŢIEI

. NOTA AFIRMATIVĂ

. NOTA NEGATIVĂ

. TEXTUL INTEGRAL AL SPEŢEI

. OPERATOR CARE INTRODUCE:

. PREGĂTIT LA DATA DE (AAAA/LL/ZZ)

. VALIDAT DE:

. VALIDAT LA DATA DE (AAAA/LL/ZZ)

. VERIFICAT DE:

. VERIFICAT LA DATA DE (AAAA/LL/ZZ)

 S T A N D A R D E SIJUR DE F I Ş A R E

D O C U M E N T A R Ă, DE C I T A R E ŞI R E D A C T A R E

A TRIMITERILOR

S1. Standard SIJUR de redactare a trimiterilor bibliografice

1. Redactarea trimiterilor bibliografice se face după regulile SIJUR, care constituie o aplicație
particulară și localizată a regulilor general valabile de trimitere bibliografică.

2. În cadrul acestor reguli, se evidențiază cinci capitole distincte:

2.0 Reguli generale și comune

2.1 Reguli pentru trimitere la cărți, albume și altele asemenea

2.2 Reguli pentru trimitere la periodice și alte publicații

2.3 Reguli pentru trimitere la articole, studii și alte materiale apărute în periodice și alte publicații,
sau în volume colective

2.4 Reguli pentru trimitere la legislație sau jurisprudență.

3. Toate trimiterile trebuie să fie suficiente pentru a face posibilă identificarea și regăsirea
informațiilor spre care se trimite.
4. Respectarea întocmai a elementelor de informație și ordinii lor, în cadrul regulilor de la pct. 2,
este o condiție esențială a încadrării în structura bazei (băncii) de date respective a SIJUR - și deci
a participării la fluxul informatic corespunzător.

5. Prevederile cuprinse în cele cinci capitole ale regulilor SIJUR privind trimiterile bibliografice
sunt cele ce urmează:

A (corespunzător lui 2.0) Reguli generale și comune

I. Regulile de trimitere bibliografice se respectă adecvat

1) atât pentru structurarea documentelor primare bibliografice pentru fiecare document în parte
(fișa cărții, volumului, periodicului, articolului etc.)

2) cât și pentru indicarea acestor documente ca surse ale unor texte

3) sau pentru întocmirea unor liste bibliografice constituite, pe diverse criterii, din aceste
documente bibliografice.

II. În redactarea fișei bibliografice sau trimiterilor la documentul bibliografic se completează toate
elementele obligatorii, în ordinea stabilită și luând ca bază forma în care ele sunt tipărite pe
documentul respectiv. Supliniri, completări sau corectări ale acestei forme se pot face numai între
paranteze drepte, spre a indica astfel că ceea ce se găsește în interiorul parantezei este contribuția
prelucrătorului.

Elemente suplimentare, explicative sau de corelare se pot introduce la sfârșitul fișei sau trimiterii,
între paranteze unghiulare.

B (corespunzător lui 2.1) Reguli pentru trimitere la cărți și albume

I. Elementele fișei sau trimiterii la cărți și albume sunt:

1) Autor: NUME prenume.

Dacă sunt mai mulți autori, se enumeră în ordinea în care sunt tipăriți pe documentul respectiv,
respectându-se obligația ca numele să fie scris cu majuscule, spre deosebire de prenume care se
scrie cu litere obișnuite. În această ipoteză, diverșii autori sunt separați prin virgulă.

Dacă lucrarea este anonimă, numele și prenumele autorului (autorilor) se înlocuiesc cu xxx .

Dacă numărul autorilor este foarte mare, se menționează "colectiv". În toate cazurile când lucrarea
are un coordonator, la sfârșitul sau în locul câmpului "autor” se va menționa: "coord.: NUME
prenume".

2) Titlu. Subtitlu - astfel cum apar tipărite pe documentul respectiv.

În ipoteza, foarte rară, că lucrarea este tipărită fără titlu, se folosește mențiunea [f.t.] între paranteze
drepte.

Câmpurile "autor" și "titlu" se despart prin semnul – (linie/cratimă).

3) Numărul volumului, tomului, fasciculului etc.

4) Numărul ediției. De exemplu: ediția III.

5) Locul editării: localitatea sau localitățile indicate pe lucrare. Dacă aceste mențiuni lipsesc, se
scrie între paranteze drepte [f.l.] sau locul reconstituit de prelucrător [Brașov].

6) Editorul sau editorii. Dacă pe carte mențiunea lipsește se utilizează paranteze drepte, care includ
numele editorului reconstituit de prelucrător, sau mențiunea [[Link].].

7) Anul editării. În cazul lipsei acestei mențiuni, între paranteze drepte se trece anul reconstituit de
prelucrător, sau precizarea [f.a.].

N. B. Lipsa elementelor de la 5, 6 și 7 poate fi concentrată într-o singură paranteză cumulativă

referitoare la toate elementele lipsă.

8) Formatul - eventual în cm.

9) Numărul de pagini (p.), planșe hors-texte (pl.), hărți (h), tabele (tab.) în această ordine.

Dacă paginile sunt numerotate separat cu cifre romane și arabe, se redau ca atare; "XVIII + 226p."
10) Între paranteze obișnuite: a) instituția sub auspiciile căreia apare lucrarea; b) colecția sau seria
din care face parte; c) numărul ce poartă lucrarea în cadrul colecției sau seriei.

11) Câmpurile 2-11 se despart prin virgule.

II. Regulile de la I se aplică pentru orice fișă bibliografică întocmită documentului bibliografic
respectiv.

În cazul trimiterilor (referințelor) bibliografice introduse în texte sau în subsolul textelor, datele
complete vor fi date numai la prima citare, iar la următoarele vor fi menționate numai:

NUMELE prenumele - Titlul, subtitlul, Locul, Anul și numărul paginii sau paginilor unde se află
textul la care se face trimitere, introdus prin litera "p." înaintea acestui număr. De exemplu
(imaginar):

POPESCU Nicolae - Falimentul, Contribuții juridice, București, 1937, p. 25-29. (sau p. 25 și urm.).

Dacă trimiterea se face la mai multe pagini, indicația anticipativă rămâne cu un singur "p." (iar nu
"pp.").

C. (corespunzător lui 2.2) Reguli pentru trimitere la periodice și alte publicații

I. Elementele bibliografice pentru fișarea periodicelor și a altor publicații, sau citarea lor, sunt:

1) "Denumirea", între ghilimele; eventual "Denumirea. Subtitlul" între ghilimele

2) Periodicitatea (dacă nu apare din denumire și subtitlu)

3) Locul de editare

4) Anul de apariție. De exemplu: anul IV (se indică cu cifre romane și se socotește de la primul an
în care a apărut periodicul respectiv).

5) Numărul

6) Anul calendaristic, luna, ziua

7) Numărul de pagini

8) Între paranteze obișnuite, date suplimentare: instituția editoare, redactorul șef etc.
II. Dacă în apariția periodicului au intervenit întreruperi, aceasta se va marca într-un subcâmp la
4, astfel:

1946-1949, 1952-1964, 1990->

ultima mențiune de an urmat de săgeată spre dreapta indicând că de la acel an apariția se urmează
necurmat.

D. (corespunzător lui 2.3) Reguli pentru trimitere la articole, studii și alte materiale apărute în
periodice și alte publicații, sau în volume colective

I. În fișarea conținutului periodicelor sau lucrărilor ori volumelor colective se utilizează o

combinare a regulilor de la B și C.

În consecință, se procedează prin indicarea următoarelor elemente:

1) Autor: NUME prenume

2) Titlu. Subtitlu

- urmând expresia "in" și

A) Pentru periodice:

3) Denumirea periodicului

4) Anul și numărul

5) Indicarea paginilor pe care le ocupă articolul sau studiul sau contribuția respectivă în cadrul
acelui număr al periodicului;

B). Pentru volume colective:

3) Titlul volumului colectiv

4) Numele și prenumele coordonatorului

5) Indicarea paginilor ocupate în volum de studiul sau contribuția respectivă

6) Între paranteze obișnuite, eventuale informații suplimentare

II. Pentru trimiterile - referințele - bibliografice la texte din aceste categorii, indicarea paginilor pe
care contribuția la care se face trimitere le ocupă în numărul respectiv al periodicului sau în
volumul colectiv, se înlocuiesc cu indicarea numărului paginii sau paginilor unde se află textul la
care se face trimitere, precedat de litera p urmată de punct (un singur p., chiar dacă sunt mai multe
pagini!).

E. (corespunzător lui 2.4) Reguli pentru trimitere la legislație

Pentru trimiteri la legislație se indică:

1) Categoria actului normativ și eventual nivelul său (organul emitent)

2) Numărul

3) Data

- după care, pentru fișa documentului urmează indicația de publicare

4) M. Of. - numărul și data

- iar dacă este o trimitere la textul actului normativ:

4) articolul și eventual alineatul, sub forma "art. x, al. y".

Observații finale

Relațiile dintre diversele categorii de documente sau dintre diversele categorii de informații
cuprinse în documentele respective se evidențiază prin operatorii relaționali:

"cf" (confer sau compară)

"v" (vide) sau "vezi"

"vezi și"
"vezi contra" sau "contra"

S2. Standard SIJUR de redactare a trimiterilor jurisprudențiale

I. Indicarea jurisprudențelor, sau trimiterilor la ele, respectă în principiu regulile bibliografice

generale de indicare și trimitere, aplicate cu adaptările corespunzătoare.

II. Jurisprudența publicată se indică prin:

1) Tipul și numărul hotărârii;

2) Data hotărârii;

3) Instanța;

4) Eventual Secția (sau completul);

5) Fundamentarea legală;

6) Operatorul "in';

7) Datele bibliografice ale volumului sau periodicului în care a apărut;

III. Jurisprudența nepublicată se indică numai prin elementele de la II 1-5.

IV. Și pentru relațiile dintre documentele jurisprudențiale între ele sau cu alte date ale SIJUR, ori
dintre soluțiile și argumentarea (motivarea) din diversele documente jurisprudențiale, se utilizează
operatorii relaționali:

"cf" (confer sau compară);

"v" (vide) sau "vezi";

"vezi și";

"vezi contra" sau "contra".