Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei.

Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si autohtonii, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni quia se litteras scire negavit nu stia a scrie literele -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii, in cartea Romanica, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la tipografia Ion C. Vacarescu. Contracte in limba latina vulgara La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre proprietari de mine romani si arendasi- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzarecumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor gauri de mina. Am pus in ghilimele proprietari, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac? In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care leau studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II [Link]., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au

fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana. Ascunse in subterane

Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de aur de la Rosia. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice. Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini. Falsificarea grosolana G. Popa-Lisseanu scrie in Romanica despre incercarea grosolana de falsificare a unor tablite: Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au aparut numele mai multor eroi din migratiunea huno-ungarica, asa-zisi sclavi adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in Journal des

Savants, niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta. Ciudateniile lingvistice Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii quia se litteras scire negavit (nu stiau sa scrie literele). O ciudatenie a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea oltenismelor, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau oltenismul semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma autohtona, siesi, scrisa sies sau sues. Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara SVI MI PIE, al meu, patriarhul! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 [Link]. Si atunci, cine pe cine a latinizat? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este incadrat de cuvintele IM si PIO, patriarhul imortales, nemuritor. Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa Origini, ne spune ca limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!. Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza greselile gramaticale din texte. Protagonistii contractelor Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca gaurile de mina pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi

dintre arendasi erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in vicus Pirustarum. Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de Dasius Verzonis, care pirusta e. In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate presupune ca cele doua neamuri se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt barbare, originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere! Afaceri dubioase Istoricii sustin ca minele romane erau exploatate direct de catre imparat, prin procuratori aurari. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de particulari romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc gropi de aur. Intregul personal al minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta. Si de ce au fost ingropate tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau furtisaguri, facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de gropi aurifere, fie ca scribii erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate. Monumente unice Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la Centre National de la Recherche Scientifique, de la Unite Toulousaine dArcheologie et d Histoire (UTAH) si de la Universitatea Le Mirail, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. Rosia Montana Gold Corporation. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele Alburnus Maior I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si castella. Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri

peregrini iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton triunghiular la mijloc. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca ceramica romana atipica este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul. Dacii, initiatorii exploatarii in subteran Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I [Link]. sfarsitul sec. I [Link]. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi datari dacice. In capitolul Retelele miniere antice din volumul I Alburnus Maior se propune in repetate randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care cercetatorii francezi le banuiau si mai interesante decat cele cercetate. Sectorul Habad este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii. Aveau si de ce sa recomande acest lucru. Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90 [Link]. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica. Recomandam aceste volume si academicienilor care sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!

Combustia spontana focul launtric

Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului.

O definitie, doua perspective diferite Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc. Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde. Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.

O tipologie Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie: Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei); Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa; 80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool; Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc; Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor; Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur? O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa. Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul efectului de candela. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa. In anii 80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari. Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.

paranormal? Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de

bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact! Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa. In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori Supravietuitorii Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase. La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din interior. Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.

Secretele din spatele Giulgiului din Torino

Sa afirmi ca Vaticanul a incercat de-a lungul istoriei sa ascunda premeditat autenticitatea Giulgiului din Torino ar parea, la o prima vedere, un paradox ieftin si lipsit de substanta. Ce motiv ar avea clericii sa nege un adevar care, gandind pragmatic, nu le-ar aduce decat beneficii? Si totusi, exista voci care sustin ca o

confirmare a autenticitatii sacrei relicve ar putea schimba radical conceptia noastra despre civilizatia occidentala. In fata unei asemenea dovezi, istoria ar trebui inevitabil rescrisa. Despre autenticitatea Giulgiului s-au scris mii de articole, carti si tratate. Zeci de experti au incercat sa ii dovedeasca veridicitatea sau faptul ca ar fi doar un fals medieval. Prin natura sa, relicva naste si astazi paradoxuri: sa fie dovedit ca fals si sa distruga astfel un mit pentru milioane de credinciosi crestini, sau sa i se recunoasca autenticitatea lovind in fundamentele aceleiasi religii crestine. Simpla intamplare sau plan bine pus la punct , Giulgiul din Torino ramane la fel de controversat ca si acum sapte secole, iar natura sa, umana sau divina, continua sa fie si astazi un aprig subiect de discutii. Scurta istorie a Giulgiului din Torino Oficial, Giulgiul in care se presupune ca a fost infasurat Iisus imediat dupa crucificare apare pe scena istoriei in 1357, an in care Jeanne de Vergy, vaduva cavalerului Geoffroi de Charny (ucis in Batalia de la Poitiers din 13 septembrie 1356), il gaseste printre bunurile defunctului sau sot si il expune in abatia din Lirey, Franta. La scurt timp, Episcopul de Troyes, Henri de Poitiers, interzice expunerea publica a acestuia sub motivul ca ar fi doar o pictura si ca venerarea ei de catre credinciosi ar fi o erezie. In 1389, un alt episcop, Pierre DArcis anunta ca Giulgiul era un fals si ca autorul sau chiar a fost prins si a recunoscut fapta. El nu mentioneaza insa niciodata numele farsorului, iar argumentul pe care il aduce in favoarea ipotezei sale este doar acela ca existenta artefactului nu este pomenita nicaieri in Sfintele Scripturi. O acuza fara o acoperire solida, cazuta in desuetudine odata cu trecerea timpului. Nobilul Humbert de Villersexel este primul care preia artefactul si il ascunde in propriul castel de teama hotilor. Luois de Savoia (cel care plateste anual o suma importanta de bani abatiei din Lirey pentru a renunta la pretentiile de proprietate a relicvei), este urmatorul detinator al Giulgiului si il expune publicului in numeroase orase europene. Din 1532, relicva intra in posesia Casei de Savoia si ramane astfel pana in 1983, an in care este donata Vaticanului. In 1898, avocatul italian Secodo Pia, printre altele si fotograf amator, primeste acordul de a fotografia Giulgiul si de a promova imaginea acestuia in lume. Negativul ii provoaca insa un soc fotografului. Imaginile aratau cat se poate de clar imaginea unui om in suferinta, barbat care prezenta toate ranile pe care Iisus lear fi avut in momentul in care a fost coborat de pe Cruce.

Sfantul Scaun accepta o datare cu radiocarbon a Giulgiului, eveniment care are loc in anul 1988, si care aduce un rezultat tulburator Conform testelor, artefactul ar fi fost un fals medieval, creat undeva intre anii 1260 si [Link], savantii care au realizat cercetarile au admis ca este foarte posibil ca Giulgiul din Torino sa fie original, atata vreme cat analizele au fost puternic influentate de urmele incendiului din 1532, incediu ce a provocat arsuri pe mare parte din suprafata obiectului si care ar fi distorsionat rezultatele datarii cu carbon. Pentru o mai buna protectie a materialului, acesta a fost inchis intr-o caseta de argint, expusa astazi in Catedrala din Torino. Cat despre autenticitatea Giulgiului, parerile sunt inca impartite.

Dovezi ale autenticitatii Poate cea mai simpla si mai la indemna observatie asupra originalitatii Giulgiului este aceea ca a fost creat, daca este sa dam crezare testelor cu radiocarbon, in plin Ev Mediu, o epoca de aur pentru falsificatorii de relicve. Zeci de capete ale lui Ioan Botezatorul, o multime de Graaluri si de aschii ale Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul, pene de gasca vandute pe post de pene de heruvim sau orice artefact care ar fi avut legatura cu oricine era asociat cu Iisus, au circulat pe pietele de falsuri ale acelor vremuri. Si totusi, nu exista decat un singur Giulgiu. De ce autorul sau nu ar fi replicat o opera magistral desavarsita care, cu siguranta, i-ar fi adus o multime de bani? De ce nu au fost create si Giulgiuri cu imagini ale sfintilor sau ale apostolilor?

Mergand pe ideea vechimii artefactului, este interesanta opinia reputatului ziarist Ian Wilson, unul dintre cei maiaprigi sustinatori ai autenticitatii Giulgiului din Torino. Acesta sustine ca panza de in imprimata cu imaginea Mantuitorului era adorata in primele secole ale mileniului I in Edessa (actuala localitate Urfa din Turcia), important centru crestin timpuriu in ceea ce era atunci Siria. Ulterior, Giulgiul este transportat la Constantinopol, in Hagea Sofia, acolo unde surprinde o insemnare lasata de arhidiaconul Gregorius Refendarius in anul 944 Non tantum faciei figuram sed totius corporis figuram cernere poteris(Poti vedea nu numai fata, dar si imaginea intregului trup), o marturie care face o trimitere directa la relicva sacra. Anul 1205 aduce o noua dovada a existentei Giulgiului inainte de data la care este oficial recunoscut. Este vorba de o insemnare a lui Theodor Angelos, nepot al imparatului Bizantului, care descrie in Codex Chartularium Culisanense un scurt inventar al bunurilor jefuite de cavalerii templieri din Constantinopol : Venetienii siau indreptat atentia catre aur, argint si fildes, in timp ce francezii au facut acelasi lucru cu relicvele sacre si cu cea mai valoroasa dintre toate, panza in care Domnul nostru Iisus Hristos a fost infasurat dupa Crucificare si inainte de Inviere. Obiectele au fost duse la Venetia si in Franta, in timp ce Giulgiul a fost transportat la Atena. Reconstituire a chipului Mantuitorului dupa Giulgiul din Torino

Unii istorici sustin ca Giulgiul a intrat in posesia cavalerului Otto de la Roche, devenit ulterior Duce de Atena. O alta sursa il indica pe Tibault de Champagne, liderul templierilor care au jefuit Constantinopolul, drept autor al furtului. Intamplator sau nu, abatia din Lirey, locul in care Giulgiul este mentionat prima data dintr-o sursa sigura, se afla chiar pe domeniul acestuia. Interesant de subliniat este si faptul ca Geoffroi de Charny, cavalerul a carui sotie expune artefactul in abatia din Lirey, este nimeni altul decat nepotul lui Geoffrey de Charney, liderul templier ars pe rug alaturi de Jaques de Molay in 1314. Sa fi fost oare Giulgiul chiar acel Graal despre care s-a scris atat de mult de-a lungul istoriei si despre care se banuieste ca ar fi fost descoperit de cavalerii templieri?

Nu mai departe de ipotezele expuse mai sus se afla si un manuscris din Ungaria, datat in perioada 1192-1195, in care este reprezentata imaginea Mantuitorului in timp ce este infasurat in giulgiul mortuar. Asemanarile dintre imaginile de pe manuscris si Giulgiul din Torino sunt izbitoare, subliniind faptul ca acesta era cunoscut cu mult inainte ca el sa fie recunoscut oficial. Lasand la o parte datele oferite de istorici, ne vom concentra asupra rezultatelor oferite de chimisti, date care sustin iarasi autenticitatea panzei de in. Chimistul Alan Adler, citat de revista Time, sustine ca sangele cu care este impregnat Giulgiul este real si, mai mult, dupa cum a reiesit in urma testelor, prezinta particularitatile sangelui inchegat. Daca eventualul falsificator ar fi dorit sa ofere autenticitate creatiei sale improscand-o cu sange, de ce ar fi asteptat ca acesta sa se coaguleze? La acea perioada, fie ea Antichitate sau Ev Mediu, posibilitatea ca vreo persoana sa aiba cunostinta despre compozitia chimica a sangelui si a faptului ca aceasta se schimba in momentul coagularii frizeaza absurdul. Un amanunt demn de mentionat il reprezinta si ranile rezultate in urma crucificarii. Contrar imaginilor religioase raspandite in acea perioada, personajul crucificat nu prezinta urmele cuielor in palme si talpi ci in zona incheieturilor. Abia recent s-a demonstrat ca o executie prin crucificare avea loc in acest mod. Atunci, de unde ar fi stiut acelasi farsor o tehnica disparuta de secole?

Nu in ultimul rand trebuie mentionat si faptul ca pe Giulgiu au fost descoperite urme de polen apartinand unei plante spinoase care creste doar in zona Orientului Mijlociu, Gundelia tournefortii, si care infloreste in perioada lunilor martie-aprilie. Sa sustii ca un falsificator ar fi presarat polenul acestei plante pe panza, asteptand ca peste secole cineva sa descopere compozitia chimica a acestora, este iarasi o ipoteza absurda. Vaticanul si Teoria conspiratiei Cei care sustin ideea unei conspiratii din partea Vaticanului la adresa Giulgiului din Torino, printre care si ziaristii Jonathan Vankin si John Whalen, sunt convinsi ca recunoasterea autenticitatii acestuia ar echivala cu o veritabila furtuna in lumea crestina. De ce? Modelul tesaturii precum si modul in care a fost inmormantat barbatul al carui chip a ramas impregnat pe giulgiu sunt identice cu cele practicate de o mica secta israelita care a proliferat intre secolele II [Link] si I d. Hr [Link] mentionat si faptul ca aceiasi esenieni sunt si autorii manuscriselor gnostice de la Marea Moarta, manuscrise ramase in mare parte nepublicate dupa descoperirea lor in secolul XX. A recunoaste faptul ca intreg crestinismul isi trage originile in aceasta secta precrestina ar insemna, in primul rand, o negare a unuia dintre principiile promovate de catolicism, acela ca nu a existat crestinism inaintea Mantuitorului. O adevarata erezie. In plus, daca Iisus ar fi facut parte dintre gnostici, ar insemna ca Vaticanul a persecutat si a ucis zeci de adepti ai unei religii crestine autentice. Sa ne amintim numai de punctul culminant al acestei campanii anti-gnostice, Cruciada Albigensiana impotriva catharilor (1209 1229), campanie soldata cu aproape 20.000 de victime si cu legiferarea Inchizitiei.

Sa fi cunoscut Henri de Poitiers si Pierre DArcis, primii episcopi care au cerut interzicerea expunerii Giulgiului, aceste detalii? Sa fi incercat acestia si cei care leau urmat sa impuna un monopol asupra istoriei si a imaginii lui Iisus? Sunt intrebari la care nu vom afla raspunsul probabil niciodata. Cert este ca, in ciuda zecilor de teste si de dovezi istorice, adevarata origine a Giulgiului din Torino va ramane o necunoscuta pentru multa vreme. UPDATE: Intr-o conferinta de presa tinuta marti, 7 aprilie 2009, la Roma, Barbara Frale, cercetator al arhivelor secrete ale Vaticanului, a declarat ca Ordinul Cavalerilor Templieri a detinut si venerat in secret Giulgiul din Torino pentru mai bine de 100 de ani. Anuntul nu numai ca face lumina asupra secolului in care Giulgiul dispare din atentia publica a Europei medievale, dar vine sa si ateste vechimea acestuia si sa contrazica testele cu radiocarbon care il indicau drept un fals din secolul a XIV-lea. Cu toate acestea, Barbara Frale nu a declarat daca relicva este una autentica sau este doar un fals, lasand pe mai departe loc suspiciunilor.

Cavalerii Templieri, slujitori ai diavolului?

Povestea decaderii celui mai puternic, mai bogat si mai influent ordin cavaleresc medieval bantuie secolele, pe masura ce din ce in ce mai multi istorici si cercetatori incearca sa descifreze misterele in care este invaluita. Au fost, cu adevarat, templierii slujitorii satanei sau complotul distrugerii lor este o masinatiune pusa la cale de regii europeni impreuna cu papalitatea? Exista in randul Ordinului un asanumit Templu Negru, format dintr-un grup de mari initiati gnostici adevaratii conducatori ai Cavalerilor, care au continuat sa traiasca in secret vreme de veacuri, pentru a renaste in Masonerie sau intreaga conspiratie a distrugerii Templului a fost savarsita din ratiuni politice si financiare, iar povestea templierilor s-a stins odata cu arderea pe rug a ultimului lorMare Maestru, Jacques de Molay? De la Sarmani Cavaleri ai lui Hristos Cruciatii cuceresc Ierusalimul in 1099, iar 20 ani mai tarziu, doi veterani ai primei cruciade, Hugues de Payns si Godfrey de Saint-Omer, infiinteaza impreuna cu alti sapte cavaleri un Ordin de calugari-razboinici a carui menire este aceea de a-i proteja pe numerosii pelerini care incep sa soseasca in Orasul Sfant. Baudouin al IIlea de Boulogne, regele Ierusalimului, le stabileste resedinta in moscheea Al-Asqa (foto), ridicata pe ruinele esotericului Templu construit de Solomon in jurul anului 950 [Link].

Templul era venerat deopotriva de evrei (conform Vechiului Testament, Solomon il construise pe baza indicatiilor sacre primite de la Dumnezeu, iar aici a fost pastrat Chivotul Legamantului), de crestini (aici copilul Iisus ii uimeste pe invatati cu stiinta sa despre Dumnezeu) si de musulmani (aici se afla profetul Mahomed in momentul in care un arhanghel il duce in ceruri). Templierii resimt puternic influenta multiculturala a acestui loc, adoptand o deschidere neasteptata fata de musulmani si intelegand necesitatea coexistentei cu o civilizatie cel putin la fel de complexa si de dezvoltata precum cea europeana. Pe plan militar, arabii erau superiori cruciatilor, infrangerile de la inceput explicandu-se numai prin curajul nebun al Cavalerilor, conjugat cu numeroasele lupte interne si rivalitati dintre seici; cultural, Islamul stalucea prin Averroes, care-l redescoperise si-l comentase pe Aristotel, Al Schwarishmi parintele algebrei, Avicenna care revolutiona medicina precum si numerosi poeti, chimisti, astronomi si arhitecti. Miscare politica extrem de abila inca din 1119, primul an al existentei Ordinului Cavalerilor Sarmani ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, templierii stabilesc legaturi cu arabii, incheie pacturi, devin garanti ai diverselor tratate dintre regii crestini si conducatorii musulmani si chiar ajung sa primeasca fii de seici in Ordin.

Ordinul este recunoscut pentru cinstea si milostenia sa. Izvoarele epocii lauda devotamentul si simplitatea templierilor: Nu ii vezi niciodata pieptanati, foarte rar se spala, au barba neingrijita si duhnesc de mizerie un portret demn pentru orice darz luptator al Spiritului, imun la cele lumesti. Aceasta imagine avea sa dureze, insa, numai primii noua ani de existenta ai Ordinului. Ordinul devine din ce in ce mai popular in randul aristocratiei europene inca de la bun inceput era puternic ierarhizat: pentru ca un tanar sa imbrace peste zale mantia alba cu cruce rosie, trebuia sa fie de sange nobil din partea ambilor parinti. Conducatorul suprem al templierilor, Marele Maestru, avea 4 cai si 4 scutieri, Comandorii, Marii Preoti si Calugarii-Inspectori capatau 3 cai si 2 scutieri, in vreme ce Cavalerii simpli aveau dreptul la 2 cai si niciun scutier. Ordinul era completat de sergenti si turcopoli (soldati de origine umila, de obicei indigeni) care formau, de fapt, grosul fortei Ordinului, fiind de pana la 10 ori mai numerosi decat Cavalerii. Toate aceste avantaje, dimpreuna cu promisiunea unei vieti virtuoase, dar plina de aventuri, i-au determinat pe numerosi fii de nobili europeni sa-si doreasca sa faca parte din Ordin, iar pe masura ce numarul acestora a crescut, sustinatorii Ordinului au devenit din ce in ce mai multi. Printre acestia se numara si abatele de Citeaux, Bernard din Clairvaux, unul dintre cele mai influente personalitati ale epocii, care isi asuma cauza calugarilor-soldati, le desavarseste Regulamentul si provoaca convocarea Conciliului de la Troyes din 1128, prin care templierii sunt recunoscuti oficial de catre Biserica catolica si devin supusii directi ai Papei. la veritabili bancheri corporatisti ai Evului Mediu

Noul statut aduce intr-o perioada extrem de scurta schimbari majore in economia Ordinului. De la recunoasterea de catre Papa, donatiile incep sa curga in valuri credinciosii de pe tot cuprinsul Europei occidentale doresc sa participe activ la recucerirea Pamantului Sfant (iar daca nu o pot face cu sabia in mana, se gandesc ca si banii pentru o cauza nobila sunt buni). Donatiile capata inclusiv forma de drepturi senioriale, unele foarte profitabile, precum pamanturi, castele, fortarete si chiar orase intregi. Incet-incet, Ordinul se extinde precum o caracatita in randul intregii Europe catolice, ajungand administratorul unor sume colosale care fac din el un fel de imperiu financiar multinational, echivalentul unei corporatii moderne. Sigiliul lor doi calareti pe acelasi cal, ceea ce simboliza saracia nu-i impiedica sa constuiasca, la Ierusalim, grajduri pentru 2.000 de cai si 1.500 de camile. De asemenea, uitand de episodul biblic in care Iisus ii alunga pe negustori din Templu, templierii isi creaza un birou de schimb pentru pelerini si incaseaza camata. Vazand ca aceasta afacere este extrem de profitabila, Ordinul o extinde in toate comandamentele sale prin aceasta decizie, practic, punandu-se bazele unor institutii echivalente cu bancile moderne. Marea inventie financiara a Ordinului este scrisoarea de schimb, care functioneaza pe principiul unei carti de credit se emitea o polita pe numele unui pelerin care, de exemplu, depune bani, bunuri sau obiecte de valoare la Paris. Acesta poate calatori linistit, fara frica hotilor sau costuri suplimentare de escorta si de transport, pana la Ierusalim, unde in baza scrisorii isi retrage, evident cu o anumita dobanda, suma sau contravaloarea obiectelor depuse la Paris. Intr-o epoca in care orice activitate bancara era prohibita de Biserica,uriasele avantaje financiare ale templierilor le asigura acestora o dezvoltare si o prosperitate fara precedent. La toate acestea se adauga practica conform careia tinerii nobili care aspira sa devina Cavaleri sa-si doneze intreaga mostenire, odata cu primirea in Ordin. In secolul al XIII-lea, aproape toti marii aristocrati ajung sa-si incredinteze in perioade de restriste avutul Cavalerilor. Intrucat cuvantul templierilor era socotit mai sigur decat al multor regi, Fortareata Templului din Paris primeste sa pastreze cu dobanda bani gheata, dar si obiecte de valoare. Bijuteriile Coroanei Angliei si tezaurul Frantei au stat vreme de decenii in custodia Cavalerilor. Veritabilele contracte de trezorerie sau imprumut pe care Ordinul le semneaza cu clientii sai de os nobil sau sange albastru au, in mare parte, aceleasi clauze precum cele moderne dobanda, penalitati, bonusuri de fidelitate etc.

Nu in ultimul rand, Regulamentul le confera templierilor niste privilegii extraordinare: Ordinul era scutit de dari si de impozite, insa putea sa perceapa dupa bunul plac asemenea taxe; nu raspundea in fata justitiei laice, nici a celei bisericesti Cavalerii puteau fi judecati numai de Maestri templieri sau (simbolic) de Papa, in schimb aveau dreptul de a condamna la moarte si de a judeca numeroase delicte; Cavalerii nu se confesau decat preotilor care faceau parte din Ordin; Marele Maestru avea de facto statutul unui print pan-european, iar alegerea sa nu era supusa niciunei ratificari exterioare templierilor. Pe masura ce anii trec, dependenta templierilor fata de Papa devine una simbolica, astfel ca organizatia are privilegiile unei adevarate puteri suverane, luandu-si si numele de Ordo Supremus Militaris

Templi Hierosolymitani Ordinul Suprem si Militar al Templului din Ierusalim. Numeroasele bogatii si feude raspandite prin toata Europa fac ca, la apogeul organizatiei, Ordinul sa devina cea mai mare putere financiara europeana din intreg Evul Mediu, cu un profit anual de 800.000 de livre, echivalentul a 1 miliard de euro din prezent! in conditiile in care venitul anual al majoritatii regatelor era de 10 ori mai mic. O organizatie invaluita in mistere Pe masura ce Ordinul a ajuns la maturitate, in interiorul sau s-a format un veritabil cult al secretului: consfatuirile Maestrilor erau inaccesibile cavalerilor, intreaga corespondenta a organizatiei era criptografiata, iar Regulamentul copiat in putine exemplare nici macar nu era cunoscut pe indelete de catre simpli cavaleri. De altfel, influenta locului asupra Ordinului a fost coplesitoare, Asia de Sud-Vest fiind in acele timpuri intr-o continua si clocotitoare efervescenta mistica, un creuzet al sincretismelor religioase si a hermetismului, un loc in care neopitagoricieni, neoplatonicieni, gnostici, crestini, evrei si musulmani veneau zi de zi in contact unul cu celalalt, impartasindu-si credintele si inraurindu-se reciproc. Templierii au fost indubitabil crestini luptandu-se pana la moarte in numele credintei si fiind custozii unor relicve sfinte, precum giulgiul lui Iisus sau patibulumul (stalpul orizontal al) crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul insa, multi istorici estimeaza, astazi, ca credinta lor a fost inevitabil alterata (de altfel, un tanar templier scria laconic intr-o scrisoare trimisa acasa: Am devenit orientali). Cat de mult a imbratisat Ordinul gnosticismul ramane o dilema inca nerezolvata, insa tocmai curentele mistice care tulburau aliniamentul cu doctrina catolica au fost o parghie abil folosita de catre inchizitorii care i-au condamnat de erezie si satanism. Pe de alta parte, cei mai multi Cavaleri si chiar Maestri (in frunte cu ultimul Mare Maestru al Ordinului, Jacques de Molay) erau analfabeti, iar asemenea subtilitati religioase le erau, teoretic, inaccesibile. Tocmai din acest motiv, s-a speculat ca in interiorul organizatiei s-a format o conducere din umbra, un Templu Negru, puternic influentat de esoterismul islamic si de gnosticism, un grup de initiati care chiar daca in esenta ramaneau crestini, impartaseau o credinta si o dogma radical diferita fata de cea propagata de catolici. Astfel se explica blasfemiile incredibile de care templierii au fost acuzati spre sfarsitulul anului 1307, dupa arestarea lor. Scuipatul crucii era o practica gnostica prin care se sublinia ca adevaratul Dumnezeu se afla in ceruri, nu intr-o bucata de lemn (de asemenea, gestul dadea seama si de porunca biblica: Sa nu-ti faci chip cioplit!); inchinarea la un idol pagan, Baphomet, era un ritual de cunoastere divina, prin care se sfida dogma Sfintei Treimi o erezie politeista in ochii gnosticilor si se reafirma credinta intr-un singur Dumnezeu; sarutul pe gura intre barbati (practica obligatorie in cadrul ceremoniei de primire in Ordin a tinerilor Cavaleri) simboliza unirea spiritelor o garantie morala de fidelitate si supunere. Dulcele declin al refugiului in lux

Desi templierii au purtat niste batalii remarcabile, cea mai faimoasa dintre toate fiind cea de la Montgisard (pictura, jos), petrecuta pe 25 noiembrie 1177, cand un palc de 500 de cavaleri au tinut eroic piept armatei lui Salah ad-Din (Saladin) de 26.000 de oameni, obligandu-l pe marele sultan arab sa se retraga, Ordinul nu a jucat niciodata rolul unei armate structura aristocratica si Regulamentul sau strict nepermitandu-i din start acest lucru , ci a avut, mai degraba, atributiile unei forte de elita, gardian al pacii si mediator intre numeroasele factiuni crestine si musulmane.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XII, armata lui Saladin devine din ce mai puternica, iar in 1187 se produce dezastrul Ierusalimul este pierdut. Desi liderul arab este inimos nu permite comitereaniciunui abuz sau masacru, respecta bisericile si le da crestinilor un ragaz de 40 de zile sa paraseasca orasul, fata de templieri calugari-razboinici aplica legea razboiului sfant, a jihadului, lasandu-le sa aleaga: ori se convertesc la Islam, ori sunt decapitati. In treacat fie spus, Marele Maestru de atunci, Gerard de Ridford a fost in cele din urma eliberat, iar Saladin nu era omul exceptiilor Arabii cuceresc noi teritorii, are loc invazia turca, apoi cea mongola, iar Comandamentul Suprem al Templierilor este nevoit sa fie mutat din ce in ce mai in nord-vest, mai aproape de Europa. Puterea militara a organizatiei se estompeaza, iar in cruciadele care urmeaza pentru recucerirea Ierusalimului, toate incheiate cu umilinte si esecuri usturatoare, templierii se implica exclusiv pentru a-si urmari interesele politice si financiare, indepartandu-se sensibil de Franta, tara de origine a Ordinului, si apropiindu-se de Anglia si Germania. La inceputul secolului XIII, organizatia infiintata pentru a proteja Orasul Sfant ramane practic fara misiune in Orientul Mijlociu ar fi putut continua lupta in Spania si Portugalia, tari ocupate de arabi, insa cu abilitatea diplomatica specifica evita sa mai porneasca la razboi impotriva Islamului. Prin urmare, Ordinul se intoarce in Franta unde isi atrage rapid oprobiul multimilor, din chiar prima zi in care Marele Maestru Jacques de Molay isi face intrarea in Paris precum un mare sultan oriental cu 160 de Cavaleri, sclavi negri si 12.000 de camile arhiumplute cu aur, argint si bijuterii. Din moment ce sansele de eliberare a Ierusalimului erau nule si cruciadele luasera sfarsit, oamenii incep sa se intrebe la ce (mai) foloseste aceasta imensa avere Ordinului de 15.000 de cavaleri si peste 100.000 de personal auxiliar? Complotul regelui ambitios Opulenta Ordinului si Regulamentul sau care confera organizatiei privilegiile unui stat in stat nu sunt defel pe plac Regelui de Fier, Filip cel Frumos, un campion al suveranitatii nationale care avusese taria sa-si trimita cancelarul, fidelul Guillame de Nogaret, sa-l palmuiasca pe Papa Bonifaciu al VIII-lea, in momentul in care acesta ceruse regelui sa scuteasca clerul francez de taxe. In ciuda aversiunii pe care o avea fata de templieri, Filip cel Frumos se imprumuta de trei ori de la Ordin, ajungand in pragul anului 1307 sa fie practic inglodat in datorii. De asemenea, incercand sa controleze cat de cat activitatile templierilor, regele isi exprima dorinta

de a intra in Ordin, dar este refuzat politicos de catre Marele Maestru, o ofensa de neiertat. Nu in ultimul rand, la urechile lui Filip ajung zvonuri conform carora Ordinul ar dori sa intemeieze in Franta un stat monahal, pe modelul celui infiintat de Teutoni in Prusia. Toate aceste aspecte fac Ordinul indezirabil in ochii regelui; Filip al IV-lea, profitand de un papa-marioneta, Clement al V-lea, insarcinandu-l pe omul sau de incredere Nogaret sa pregateasca distrugerea templierilor. Masinatiunea este pusa in miscare de catre Esquieu de Floryan, fostul comandant al comanderiei Templului de la Montfaucon, exclus din Ordin, care-i furnizeaza lui Nogaret marturii scrise din care reiese ca templierii practica in secret scabroase ritualuri profanatoare. Prevalandu-se de o cerere a Marelui Inchizitor al Frantei, dupa ce isi pregateste indelung si minutios armata pentru aceasta operatiune, pe 13 octombrie 1307, regele ii aresteaza pe toti templierii de pe teritoriul regatului. Stupefiati de ceea ce li se intampla, foarte putini templieri protesteaza, si mai putini lupta acestia sunt ucisi pana la ultimul.

Cei mai multi Cavaleri ajung pe mana Inchizitiei, in beciurile careia sunt torturati sistematic, cu salbaticie si mult sadism, si recunosc toate invinuirile aduse: l-au renegat pe Iisus, au practicat sodomia, s-au inchinat [Link] paranteza fie spus, la numai 12 zile de la arestare, lasul Mare Maestru Jacques de Molay le cere Cavalerilor sa-si marturiseasca pacatele pentru a-si usura constiinta apoi, revine tardiv asupra acestui ordin. Filip al II-lea orchestraza cu multa dibacie un adevarat circ de invinuiri, procese, torturi si retractari, Marele Maestru jucand de fiecare data in contratimp, adoptand atitudini prostesti, neintelegand gravitatea situatiei si chiar refuzand sa-si apere Ordinul. Sunt un simplu cavaler analfabet, avea sa marturiseasca de Molay. O luna mai tarziu, pentru a-i feri pe templieri de persecutii similare in restul Europei, Clement al V-lea ii scoate pe invinuiti de sub jurisdictia regelui si-i plaseaza sub cea bisericeasca, insa, in vara lui 1308, dupa ce interogase el insusi cativa Cavaleri, revine asupra deciziei, iar torturile se reiau si confesiunile de vinovatie curg in valuri. Este de notat faptul ca templierii din Anglia, Portugalia, Spania si Germania nu au suferit aceste suplicii multi dintre ei au fost judecati si achitati de tribunalele publice, disparand apoi, cel putin pentru cateva secole, din istorie. In 1311, Clement al V-lea convoaca un conciliu la Vienne si aboleste Ordinul Templului, nu sub forma unei sentinte definitive, ci cu titlu provizoriu. Cu alte cuvinte, Ordinul este temporar suspendat, fara a fi condamnat, un provizorat care tine pana in zilele noastre. De asemenea, Papa ii judeca pe principalii demnitari ai Ordinului Marele Maestru Jacques de Molay, Marele Inspector Hugues de Pairaud, preceptorul de Acvitania, Geoffroy de Gonneville, si preceptorul de Normandia, Geoffroy de Charnay. Intrucat toti patru isi recunoscusera vina in mod public, au fost condamnati la inchisoare pe viata, dar la pronuntarea sentintei, primii trei isi retrag brusc si vehement acuzatiile.

Pacatul meu este ca am tradat Ordinul pentru a-mi salva viata. Ordinul Templului este sfant si pur! Toate acuzatiile aduse lui sunt false, la fel cum false sunt si marturisirile templierilor! ar fi spus intr-un necaracteristic acces de curaj de Molay. Neavand alta solutie, judecatorii ecleziastici ii dau pe mana regelui. Acesta convoaca consiliul si, fara sa piarda o secunda, hotareste ca cei trei sa fie ucisi in aceeasi zi ca eretici care si-au retractat confesiunea pacatelor. Pe 18 martie 1314, la ceas de seara, ei sunt arsi pe rug in piata Ile de la Cite din Paris. De Molay (desen) cere sa fie legat pe rug in pozitie de rugaciune, cu mainile impreunate si fata spre catedrala Notre-Dame. Dupa ce focul este aprins, legenda spune ca Marele Maestru i-a blestemat pe Filip cel Frumos si pe Clement al V-lea. Cert este ca artizanii distrugerii templierilor aveau sa moara amandoi in acelasi an papa la numai cateva saptamani de la moartea Marelui Maestru, iar regele spre sfarsitul toamnei.

Mostenirea Templului Ordinul Templului distrus de Filip cel Frumos in 1307 nu este acelasi care a luptat pe Pamantul Sfant timp de doua secole, si care, in cele din urma, a fost nevoit sa renunte la misiunea sa, suferind pierderea celor mai buni membri. Este doar umbra stralucitului Ordin, o organizatie decadenta in cautarea unei reconvertiri pe care nu a mai fost capabila sa o duca la bun sfarsit. Pe de alta parte, procesul intentat Templierilor este unul in acelasi timp politic si religios, insa am gresi daca am crede ca al doilea aspect este un simplu camuflaj pentru cel dintai. Cercetatorii Gerard si Sophie de Sede noteaza in lucrarea LOccultisme dans la politique: Ordinul insusi avea o dubla fata, aspect dezvaluit fiind chiar in Regulamentul sau: Din viata noastra nu vedeti decat coaja care se afla in exterior, dar nu banuiti puternicele precepte care se afla inlauntru . Adevaratii sefi, in mod intentionat anonimi, ai acestei tehnocratii ocultiste se ridicau deasupra epocii lor. Dupa cum a scris Michelet : Ideea de Templu, mai inalta si mai generala chiar decat aceea de Biserica, planeaza pe deasupra oricarei religii Biserica imbatraneste, dar Templul ramane mereu tanar. Tot asa precum el se situa deasupra Bisericilor,Templul se plasa si deasupra statelor; in numele unei meta-istorii, el nutrea un imens plan de organizare a lumii civilizate. Aceasta din urma avea nevoie de asa ceva: Orientul si Occidentul se sfasiau reciproc; Europa era un spatiu inchis unde se infruntau, pe de o parte, regi si feudali, pe de alta, regii intre ei; deosebirea dintre spiritual si temporal nu mai era respectata; Biserica intervenea in guvernarea statelor, iar acestea in modul de organizare al Bisericii. Acestor rivalitati haotice, maestrii templieri din umbra le opuneau ideea unei sinarhii, adica a unei ordini sociale in care diferitele puteri, exercitandu-se fiecare in sfera sa, nu s-ar fi suprapus. Pentru a garanta acest echilibru, ei visau la un domnitor al pamantului, arbitru suprem al sefilor politici si religiosi, ales de catre un consiliu al inteleptilor. Este greu de crezut ca la peste 700 de ani de la stingerea Ordinului, influenta Templului ramane inca atat de puternica. Totusi, daca privim dintr-o cheie conspirationista o anumita inlantuire de evenimente istorice nasterea Masoneriei in secolul XVII, izbucnirea revolutiilor de independenta si emancipare din secolul XVIII-XIX, formarea marilor corporatii transnationale, explozia globalizarii si a

institutiilor politice si financiare mondiale (ONU, NATO, Uniunea Europeana, Banca Mondiala, FMI etc.) in secolul XX, ipoteza este pe cat de halucinanta, pe atat de seducatoare

Marile teorii ale [Link], HOLOCAUST, NOUA ORDINE MONDIALA,EVREII,MASONII,APOLLO 11, ..

Multe intamplari si evenimente au fost considerate de-a lungul timpului ca avand in ele un sambure de mister. Unele au fost explicate si intelese, pentru altele s-au creat adevarate teorii ale conspiratiei. 1 .Nasa a falsificat aselenizarea din cadrul misiunii Apollo 11 din 1969 2. Guvernul SUA sau evreii ar fi fost in spatele evenimentelor din 9/11 3. Printesa Diana a fost asasinata de serviciile secrete engleze pentru a se evita casatoria cu un musulman 4. Evreii conduc din umbra Hollywoodul si Wall Streetul 5. Scientologii guverneaza Hollywoodul (cazul Tom Cruise este cel mai cunoscut) 6. Paul McCartney a murit in 1969, cind a fost inlocuit de o sosie 7. SIDA este o boala iesita din laboratoarele rusesti sau CIA 8. Puii prajiti din fast food-uri sterilizeaza barbatii afroamericani 9. Oamenii-sopirla, sositi din spatiul extraterestru, conduc intreaga lume 10. Francmasonii formeaza cabala care trage sforile politicii internationale DETALIERE _ PLUS TRIUNGHIUL BERMUDELOR, SIDA, HOLOCAUST, NOUA ORDINE MONDIALA.. Teorii conspirative au existat de generatii doar ca acum cu ajutorul internetul sunt cunoscute din ce in ce mai multi oameni. Multe dintre ele sunt chiar absurde, dar majoritatea au ceva adevar in ele. Mai jos sunt prezentate un top 10 al teoriilor conspirationiste care au trecut testul timpului: Misiunea lui Apollo 11 in 1969 si aselenizarea Apollo 11 a fost prima misiune a carui scop a fost sa trimita oameni si sa aterizeze pe Luna. Apollo 11 a fost lansata pe 16 iulie 1969. La bord s-au aflat comandantul Neil Alden Armstrong, Michael Collins comandantul modulului pilot si Edwin Eugen Aldrin comandantul modulului lunar. Pe 20 iulie Armstrong si Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe suprafata Lunii. Unii sceptici sustin ca tot programul aselenizarii a fost falsificat din pricina tehnologiei prea putin avansate, din cauza radiatiilor din centura Van Allen, a vantului solar, a radiatiilor cosmice etc. Altii sustin ca s-a ajuns la luna, doar aselenizarea si imaginile de pe Luna au fost trucate.

Cateva dintre motivele pentru care SUA ar fi falsificat aselenizarea ar fi fost: Razboiul Rece, banii, riscul la care erau supusi astronautii si promisiunea presedintelui Kennedy prin celebrul discurs al sau. Semnalul transmis era incompatibil cu televizoarele comerciale, asadar s-a folosit o camera de filmat obisnuita indreptata catre monitorul pe care era transmis in direct de pe Luna marele eveniment. Ceea ce oamenii au vazut, au fost imaginile filmate de acea camera. In pofida unor dificultati tehnice, au fost transmise imagini in alb negru ale primului pas omenesc pe Luna. Imaginile au vazute de peste 600 de milioane de oameni pe Pamant. Insa inregistrarile originale lipsesc. Acest lucru a creat multe suspiciuni in randul oamenilor. Dupa ce a descris suprafata fina precum pudra, Armstrong a pasit pe suprafata lunara si a intrat in istorie ca fiind primul om ce a ajuns pe Luna, spunand: un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire. Vom prezenta in continuare cateva intre intrebarile care au creat suspiciuni, si niste raspunsuri care vor rezolva intr-o oarecare masura enigmele respective. De ce steagul se misca precum in bataia vantului? Nefiind atmosfera si nefiind gravitatie acest lucru nu trebuia sa se intample sustin cei ce cred ca filmarile au fost facute pe pamant. Stalpul de sustinere al steagului a fost scuturat, ceea ce a urmat, a fost o continuare a oscilarii, nefiind vorba de frecarea cu aerul precum se intampla pe Pamant ca sa amortizeze miscarea. Argumentul steagului nu dovedeste falsificarea misiunii. O teorie a lui Newton spune: Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta. De ce nu s-a vazut nicio stea pe cer? Aparatele din acea vreme nu erau de calitatea celor actuale. Expunerea a fost reglata pentru sol, iar pentru stele ar fi fost nevoie de o alta perioada de expunere. Acesta este unul din raspunsurile simple care se pot gasi la aceasta nelamurire. Neexistand atmosfera, lumina Soarelui era foarte intensa si astfel acoperea tot ce provenea din afara. Oficialii NASA au sustinut faptul ca lumina solara, extrem de puternica pe suprafata selenara, este capabila sa obtureze orice imagine a stelelor. Acelasi lucru se intampla, sustin oamenii de stiinta americani, in momentul in care ai incerca sa fotografiezi cerul pe timpul noptii, intr-un oras puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele sa devina vizibile pe Luna ar fi aceea ca un astronaut sa realizeze fotografiile pe partea intunecata a Lunii. Litera C pe o piatra lunara Desi nu este nici pe departe o dovada a musamalizarii, au fost multe persoane care au sustinut ca acea litera a fost gravata pe piatra precum in studiourile de la Hollywood unde s-ar fi marcat fiecare recuzita cu locul unde ar trebui sa fie pozitionata. Chiar daca ar fi inscenate imaginile, cei de la NASA nu ar fi scapat un

asemenea detaliu. Studiile asupra pozelor au aratat ca acea litera C a survenit in urma developarii filmului si ca a fost defapt o fibra sau un fir de par pe hartie cand a fost scoasa. De ce nu s-a ridicat praful de nisip la aselenizare? Experimentele asupra unei singure graunte de praf ne ajuta sa intelegem unele din proprietatile ciudate dar si complexe ale prafului lunar. Astronautii ce au calcat pe luna intre 1969 si 1972 au fost surprinsi sa constate cat de lipicios este praful lunar. Se lipea de costumele si uneltele lor, era o adevarata problema, declara astronautii. Multi cercetatori sustin ca praful lunar este incarcat electric. In timpul unei zile lunare, razele ultraviolete intense (UV) de la soare lovesc electronii. Grauntele de praf de pe suprafata Lunii in timpul unei zile, devin incarcate pozitiv. Eventual, incarcarile de respingere devin atat de puternice, incat grauntele sunt aruncate kilometri deasupra Lunii, pana gravitatea le va face sa cada inapoi. Dar de ce particulele de nisip lunar devin incarcate pozitiv atunci cand sunt iluminate de razele ultraviolete? Daca este asa, care sunt cel mai mult afectate, grauntele mici sau cele mari? Si ce se intampla cu praful luna atunci cand este incarcat electric? Acestea sunt intrebarile pe care Abbas le investigheaza si incearca sa le dea un raspuns in laboratorul sau numit Dusy Plasma Laboratory la National Space Science and Technology Center din Huntsville, Alabama. Impreuna cu colegul sau, Paul Craven si studentul sau doctorand, Dragana Tankosic, Abbas introduce un singur graunte de praf lunar intr-un aparat si-l studiaza folosind campuri electrice. Cu grauntele suspendat, coboara nivelul presiunii pentru a simula vidul lunar. Acum urmeaza partea fascinanta. Abbas indreapta un laser cu ultraviolete pe graunte. Asa cum se astepta, se incarca electric si incepe sa se miste. Modificand campul electric Abbas poate mentine grauntele centrat. Precum astronautii de pe misiunile Apollo, Abbas a descoperit si el unele surprize, desi experimentul nu este nici pe departe terminat. Abbas spune ca a gasit doua lucruri interesante. Razele ultraviolete incarca de 10 ori mai mult grauntele de nisip decat au prezis teoriile. Al doilea lucru important, este ca grauntele mai mari (1 2 micrometrii) se incarca electric mai mult decat cele mici (0.5), exact invers decat a prezis teoria. Centura Van Allen Unii sceptici care sustin ca omul nu a ajuns niciodata pe luna, spun ca omul nu poate trece de aceasta centura din cauza radiatiilor puternice, fatale pentru om. Exista insa niste raspunsuri date de oamenii de stiinta.

Cercetatorii sustin ca Apollo a trecut prin aceasta centura destul de rapid, fiind expusi doar pentru putin timp, iar astronautii nu au primit o doza de radiatie considerata periculoasa, cel putin in comparatie cu alte riscuri inevitabile ale misiunilor spatiale. Ce este aceasta centura de fapt? Centura este un cerc de particule incarcate electric (plasma) in jurul Pamantului, tinute de campul magnetic al Pamantului. Campul geomagnetic nu este distribuit uniform. Pe partea Soarelui, este compresat din cauza vanturilor solare, iar pe cealalta parte, este intins. Problema costumelor legenda cu cei 6 metri de plumb necesari pentru a bloca radiatiile Unii adepti ai conspiratiei sustin ca era nevoie de un scut de plumb pentru a-i proteja impotriva radiatiilor, ceea ce era imposibil datorita greutatii mari pe care ar fi avut. Insa, cand particule de inalta energie, ca cele din centura Van Allen, sunt absorbite in metale, dau nastere la o radiatie secundara care poarta numele de Bremsstrahlung. Cea mai buna protectie impotriva radiatiei probabil este polietilena, precum si in cazul navetei lunare. Izolatorul fibros dintre placa interna si placa externa a corpului navetei, a fost probabil cel mai bun izolator. Scutul navetei a fost adecvat pentru a-i proteja pe cosmonauti pentru intervalul de timp si pentru densitatea radiatiilor pe traiectoria calculata. Dr. Van Allen a participat personal la realizarea protectiei modulului si alegerea traiectoriei optime. Chiar Van Allen (denumirea centurii ii poarta numele) a sustinut ca centura poate fi traversata. Batalia intre URSS si SUA Motivatia cursei dintre URSS si SUA a fost preponderent politica. Dupa ce au ajuns primii pe luna, motivatia a disparut pentru a trimite din nou echipaje pe luna sau chiar pentru a crea baze experimentale. Din punct de vedere economic, o baza experimentala pe luna ar fi fost nerentabila, de aceea nici nu s-a mai pus accent pe alte expeditii lunare cu echipaj uman. In plus, aceste rezultate pot fi obtinute si de sonde automate, nefiind nevoie sa contina si echipaj. Costul programului Apollo a fost imens, chiar si pentru o economie ca cea a Statelor Unite ale Americii. Racheta sovietica N1 N1 a fost racheta spatiala secreta a Uniunii Sovietice destinata sa trimita astronauti pe Luna inaintea Statelor Unite (Programul Apollo). 21 februarie 1969. Din pricina unui incendiu ce a atins sistemul de control al motoarelor lansarea a esuat. Racheta a explodat la 12.200 de metri altitudine, dupa 69 secunde de la decolare. 3 iulie 1969. Pompa de combustibil nu a functionat corespunzator. Controlul automat al motoarelor a oprit 29 din cele 30 de motoare. Racheta a explodat la 23 de secunde dupa ce a oprit motoarele, distrugand racheta si turnul de lansare in cea mai mare explozie a istoriei rachetelor.

27 iunie 1971. Racheta a fost distrusa dupa decolare la 1 km altitudine datorita neputintei controlarii rachetei, cauzate de probleme tehnice. 23 noiembrie 1972. O explozie a motorului cu numarul 4 a dus la distrugerea rachetei. Toate lansarile ale rachetei au esuat. Proiectul rusesc a fost oficial anulat in 1976 Apollo 11 Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat pe luna. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo si cea de-a treia calatorie spre Luna. Modulul lunar a fost denumit Eagle dupa vulturul de pe insemnele misiunii. Modulul de comanda a fost denumit Columbia, un nume traditional pentru Statele Unite utilizate in cantec si poezie. Racheta Saturn V a lansat Apollo 11 de la Kennedy Space Center pe 16 iulie 1969 la ora 13:32 UTC. Acesta a intrat pe orbita Pamantului 12 minute mai tarziu. Dupa legendara misiune, pe 24 iulie, astronautii americani s-au intors acasa. Au aterizat in Oceanul Pacific, la est de Insulele Wake si la 24 kilometri de nava care trebuia sa-i recupereze, USS Hornet. Au fost recuperati cu elicopterul aproximativ dupa o ora de la aterizare. Daca toate acestea au fost trucate, atunci cu siguranta a fost cea mai mare pacaleala a secolului XX. Dar dovezile si demonstratiile stiintifice arata contrariul. Conspiratia de la Pentagon din 9/11 Imaginile de la fata locului asa-zisului atac terorist nu sunt compatibile cu distrugerile facute de un avion comercial de dimensiunea unui Boeing 757 si nici un martor nu isi aminteste sa fi vazut vreun avion prabusit. Geamurile de deasupra bresei produse in cladire sunt intacte, iar pompierii stau in fata unei gauri perfect rotunde in peretele intarit cu otel al Pentagonului, gaura care are mai putin de sase metri in diametru. A avut loc un foc si, aparent, o explozie. Pompierii s-au grabit sa ajunga la fata locului, fara a descoperi insa nici un avion. Mai mult, nici macar o aripa rupta, un motor, nici un fel de proba materiala care sa indice ca acolo s-ar fi prabusit un avion. La o examinare rapida a fotografiilor si a imaginilor video inregistrate in ziua de 11 septembrie 2001 la Pentagon, devine evident faptul ca pompierii nu au avut prea mult de luptat cu incendiul care a tinut doar zece minute, iar asa-zisii salvatori nu s-au implicat in cautarea unor presupusi supravietuitori ai atacului, desi in prima etapa se credea ca sunt sute de victime. Pentagonul a fost o tinta mult prea usoara pentru atacatori. In mod incredibil, radarul care ar trebui sa protejeze cea mai mare cladire din lume, ce concentreaza siguranta si securitatea Americii, nu a descoperit ca un Boeing 757, un avion de 115 tone, se indreapta direct spre cladire, pe o traiectorie periculoasa. Coincidenta sau nu, nici sistemul sofisticat anti-racheta ce protejeaza Pentagonul de un atac aerian

nu a intrat in functiune, desi se activeaza automat in cazul unui pericol iminent. Centrul vital al celei mai mari natiuni de pe pamant a fost incapabil sa se apere. In mod bizar, peluza perfecta din fata Pentagonului nu a fost nici macar deranjata la impact. Caldura emanata de cele doua motoare uriase ale Boeingului nu au parjolit iarba si nu exista urme de impact, desi, in alte cazuri de accidente aviatice, urmele lasate pe sol sunt vizibile de la mare distanta. Pe de alta parte, nu exista in putinele imaginile preluate atunci de la fata locului nici un fel de urma care sa indice ca acolo s-a prabusit un avion comercial de mari dimensiuni. Nici o aripa, nici o roata, nici un motor in flacari, nimic. Confuzia a fost sentimentul predominant la Pentagon. Relatarile presei de la fata locului au sporit si mai mult haosul, iar rapoartele au fost care mai de care mai neclare. Agentia de presa Reuters a ajuns prima la Pentagon, imediat dupa atac. Pe baza informatiilor adunate de la martori, Reuters a transmis ca Pentagonul a fost lovit de un elicopter care a explodat. In cursul zilei a aparut si informtia conform careia un al doilea aparat de zbor a lovit Pentagonul, si ca acesta ar fi fost deturnat din Boston. De altfel, membrii presei au fost inlaturati cu abilitate de la locul incidentului, cu motivatia ca ar putea dauna operatiunilor de salvare a posibililor supravietuitori. Pentru niste teroristi seriosi, asa-zisul atac de la Pentagon ar putea fi considerat un esec. Teroristii au ca scop principal producerea de cat mai multe pierderi umane si materiale. Daca o grupare extremista islamica ar reusi sa puna mana pe un avion si sa-l zdrobeasca de Pentagon, ar dori cu siguranta sa distruga, sa rada de pe fata pamantului centrul nervos al Americii. Aceasta, dupa ce au reusit sa distruga centrul comercial, adica cele doua turnuri gemene din New York, ar fi reprezentat o mare victorie pentru toti extremistii. Si cum se face atunci ca au lovit Pentagonul pe latura cea mai putin ocupata, producand daune minime? Ceea ce s-a intamplat acolo nu are sens, daca privim atacul din puctul de vedere al unui terorist. Au ales sa loveasca o singura fatada, ce masoara doar putin peste 24 de metri, cand puteau sa loveasca centrul, producand infinit mai multe pagube. Mai mult, asa-zisii fundamentalisti care au deturnat avionul l-au asezat pe o traiectorie paralela cu solul, parca ar fi vrut sa aterizeze pe peluza din fata Pentagonului, dupa care au lovit cladirea la nivelul parterului. In pofida presupusei forte si greutati a avionului, acesta a distrus doar o mica sectiune a primului inel al cladirii. Acesti teroristi infricosatori, care nu se dau in laturi de la nimic, si-au sacrificat vietile pentru a lovi Pentagonul exact in sectiunea despre care se stia ca era in renovare, si prin urmare nu era nimeni acolo. Exista multe descrieri confuze ale martorilor oculari. Unii spun ca era un avion comercial, altii spun ca era un avion militar sau chair o racheta. Asupra unui singur lucru sunt cu totii de acord: sunetul pe care l-a scos respectivul aparat atunci cand s-a apropiat de cladire. Toti cei intervievati, fie ca au vazut sau nu aparatul, au declarat ca au auzit un zgomot ca un fasait rapid. Potrivit specialistilor, un Boeing 757 nu face, in nici o ocazie, un fasait. Unii au sustinut ca fasaitul era sunetul stalpilor de telegraf zdrobiti de avion, dar acesta nu

s-ar fi auzit din cauza vacarmului produs de bubuitul motoarelor. Si, daca un 757 ar fi zburat atat de jos incat sa doboare stalpii de telegraf sau electricitate, zgomotul produs ar fi spart timpanele martorilor, si in nici un caz nu le-ar fi lasat impresia unui fasait. Pentru cea mai puternica natiune din lume, investigatiile la locul incidentului ar fi trebuit conduse mai temeinic si mai cu atentie. Desi atacurile de la 11 septembrie pot fi considerate acte criminale de ucidere in masa, autoritatile nu au facut nici un efort de a pastra integritatea scenei crimei, iar probe importante au fost tratate cu indiferenta. Spre exemplu, fostul primar al New Yorkului, Rudolph Giuliani, a angajat doua firme britanice de management al constructiilor care au supravegheat indeaproape ceea ce multi au numit o distrugere masiva si criminala a probelor. Shakespeare era seicul Zubair Unii pretind ca Shakespeare era defapt seicul Zubair din Basra, Iraq. Altii spun ca era Francis Bacon, Christopher Marlowe, William Stanley sau altii. Conexiunea cu Iraq este evidentiata in opera lui Shakespeare, prin asemanarile ei cu invataturile sectei islamice Sufi si ca toate datarile si chiar povestirea dovedesc ca el era poetul Iraqian Sheikh Zubair din Basra. Rspndirea tehnologiilor de energie gratuit funcionale a fost mpiedicat de ctre elite bogate si guverne Spre sfritul anilor 1880, jurnalitii specializai n electricitate i n tiinele asociate preziceau electricitate gratuit pentru viitorul apropiat. Descoperirile incredibile legate de natura electricitii deveniser ceva obinuit. Nikola Tesla demonstra iluminarea fr fir i alte minuni asociate curentului de nalt frecven. Niciodat pn atunci nu existase aa un entuziasm n ceea ce privete viitorul. In mai puin de douzeci de ani urmau s apar automobile, avioane, filme, nregistrri muzicale, telefoane, transmisiile radio i aparatele de fotografiat. Epoca victorian ceda locul n favoarea a ceva complet nou. Pentru prima dat n istorie, oamenii obinuii erau ncurajai s-i imagineze un viitor utopic, mbogit de mijloace de transport i de comunicare moderne, precum i de locuri de munc, alimente i locuine pentru toat lumea. Bolile i srcia urmau s fie nvinse. Viaa urma s devin mai bun i de data asta toat lumea urma s capete o felie din tort. Ce s-a ntmplat deci? In mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au disprut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emoii legate de electricitatea gratuit nu au fost altceva dect rodul unei gndiri exagerat de optimiste pe care tiina real le-a dezaprobat ulterior? De fapt, rspunsul la aceast ntrebare este nu. Mai mult, contrariul este adevrat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, mpreun cu inovaii uimitoare n alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantiti vaste de energie, la preuri extrem de sczute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piaa de consum, ca i articol comercial. Exist patru fore gigantice care au cooperat pentru a crea aceast situaie. A spune c exist i c a existat o conspiraie pentru a suprima aceast tehnologie conduce doar la o nelegere superficial a lumii i plaseaz vina, n totalitate, n afara noastr. Alegerea noastr de a rmne ignorani i inactivi n faa acestei

situaii a fost ntotdeauna interpretat drept consimmnt implicit de ctre dou dintre aceste dou fore. Deci, pe lng un public nesolicitant, care sunt celelalte trei forte care mpiedic folosirea tehnologiei energiei gratuite? 1. Monopolul Financiar n teoria economic standard exist trei clase de industrie: capital, bunuri i servicii. n prima clas, capitalul, exist trei subclase: capitalul natural, moneda i creditul. Capitalul natural se refer la materialele brute (o min de aur, de exemplu) i sursele de energie (precum zcmintele de petrol sau barajul unei centrale hidroelectrice). Moneda se refer la tiprirea banilor; aceast funcie este de obicei treaba guvernului. Creditul se refer la mprumutarea de bani cu dobnd i la extensia valorii economice prin depozite bancare. E uor de neles c energia funcioneaz n economie la fel ca aurul, tiprirea banilor de ctre guvern sau acordarea de credit de ctre o banc. n Statele Unite i n majoritatea celorlalte ri din lume exist un monopol financiar bine stabilit. Sunt liber s ctig ct de muli bani vreau, dar voi fi pltit doar n bancnotele oficiale. Nu pot face nimic pentru a fi pltit n aur sau n vreo alt form de bani. Acest monopol financiar se afl n minile unui mic numr de bnci private, iar aceste bnci sunt proprietatea celor mai bogate familii din lume. Planul lor este de a ajunge s controleze ntr-un procent de 100% toate resursele de capital ale lumii, controlnd astfel viaa fiecruia prin disponibilitatea (sau indisponibilitatea) tuturor bunurilor i serviciilor. O surs independent de bogie (un dispozitiv cu energie gratuit) aflat n minile oricrei persoane din lume ar ruina pentru totdeauna planurile lor de dominare global. Adevrul acestor lucruri este uor de vzut. n prezent economia unei naiuni poate fi ncetinit sau accelerat prin mrirea sau scderea dobnzilor. Dac o surs independent de capital (energie) ar fi prezent n economie i orice afacere sau persoan ar putea obine mai mult capital fr a-1 mprumuta de la o banc, atunci manipularea dobnzilor nu ar mai avea acelai efect. Tehnologia energiei gratuite schimb valoarea banilor. Cele mai bogate familii i furnizorii de credit nu vor nici o competiie. Este aa de simplu. Ei vor s-i menin controlul monopolist prezent. Pentru ei, tehnologia energiei gratuite nu este doar ceva de suprimat, ea trebuie interzis permanent! Deci cele mai bogate familii i instituiile lor bancare centrale reprezint prima for care opereaz pentru a amna disponibilitatea public a energiei gratuite. Motivaiile lor sunt dreptul divin de a guverna, lcomia i nevoia insaiabil de a controla toate lucrurile. Armele pe care le folosesc pentru a fora aceast amnare includ intimidarea, experi demistificatori, cumprarea i ascunderea de tehnologie, uciderea i tentativele de asasinare a inventatorilor i a personajelor implicate, incendierea i o gam larg de stimulente i inhibitori financiari pentru a-i manipula pe posibilii suporteri ai energiei gratuite. Tot ei au promovat acceptarea general a teoriei tiinifice care afirm c energia gratuit este imposibil (legile termodinamicii). 2. Guvernele A doua for care opereaz pentru a amna disponibilitatea public a energiei gratuite este reprezentat de guvernele naiunilor. Problema aici nu este legat att de competiie n domeniul tipririi banilor ct de meninerea securitii naionale.

Adevrul e c lumea este o jungl iar oamenii pot fi foarte cruzi, necinstii i meschini. Este datoria guvernului s asigure aprarea intern. Pentru aceasta, forele de poliie sunt delegate de ramura executiv a guvernului pentru a impune legea. Majoritatea dintre cei care respect legea fac asta deoarece ei cred c aa este corect, pentru beneficiul propriu. Exist totui ntotdeauna civa indivizi care cred c este n avantajul lor s nu se comporte conform ordinii sociale general acceptate. Aceti oameni aleg s opereze n afara legii, fiind considerai rzvrtii, criminali, trdtori, revoluionari sau teroriti. Majoritatea guvernelor au descoperit prin ncercri i erori c singura politic extern care funcioneaz cu adevrat n timp este cea numit dup fapt i rsplat. Asta nseamn c guvernele se trateaz unul pe altul dup cum sunt tratate. Pe plan internaional exist o constant lupt pentru poziie i influen, iar grupul cel mai puternic ctig! n economie asta se cheam legea de aur, dup care cel care are aurul face legile. Exact aa este i n politic. Este vorba pur i simplu de supravieuirea celui mai adaptat. In politic, cel mai adaptat a ajuns s nsemne partidul cel mai puternic i care este capabil s lupte cel mai murdar. Este folosit absolut orice mijloc disponibil pentru a menine un avantaj asupra adversarului i oricine altcineva este adversarul, indiferent dac este considerat prieten sau duman. Acestea includ: poziii psihologice insulttoare, minciuna, nelciunea, spionajul, furtul, asasinarea liderilor, ameninarea cu rzboiul, aliane i schimbri de aliane, tratate, ajutor strin i prezena foielor militare oricnd este posibil. Plcut sau nu, aceasta este arena n care opereaz guvernele naiunilor. Nici un guvern nu va face vreodat ceva care s-i dea un avantaj gratuit unui adversar. Niciodat! Asta este sinucidere naional. Orice activitate, a oricrui individ, dinuntrul sau dinafar rii, care este interpretat ca oferind orice fel de avantaj unui adversar, va fi considerat o ameninare pentru securitatea naional. ntotdeauna! Tehnologia energiei gratuite este cel mai ru comar al unui guvern! Anunat pe fa, tehnologia energiei gratuite ar iniia o curs a narmrilor ntr-o ncercare final de a obine dominaie i avantaj absolut. Gndii-v. Credei c Japonia nu sar simi intimidat dac China va obine energia gratuit? Credei c Israelul va sta linitit dac Irakul va dobndi energia gratuit? Credei c India va permite Pakistanului s dezvolte energia gratuit? Credei c S.U.A. nu ar ncerca s-1 opreasc pe Osama bin Laden s obin energie gratuit? Dac o energie nelimitat ar fi disponibil n starea politic actual a acestei planete, aceasta va conduce la o regrupare inevitabil a balanei puterii. Aceasta ar putea deveni un rzboi total pentru a-1 mpiedica pe cellalt s aib avantajul puterii i bogiei nelimitate. Toat lumea o va dori i, n acelai timp, va dori s mpiedice pe oricine altcineva s o obin. Aadar, guvernele sunt a doua for care opereaz pentru a amna disponibilitatea public a energiei gratuite. Motivaia lor este autoconservarea. Aceast autoconservare opereaz pe trei nivele: 1) prin neacordarea de avantaje unui inamic exterior; 2) prin mpiedicarea aciunii individuale (anarhiei) capabil de a provoca eficient puterile poliieneti din interiorul rii; i 3) prin meninerea veniturilor ce provin din taxarea surselor energetice aflate n uz. Armele lor includ impiedicarea eliberrii de patente din motive de securitate naional, hruirea legal i ilegal a inventatorilor prin acuzaii criminale, verificri ale impozitelor, ameninri, urmrirea convorbirilor telefonice, arestri, incendieri, furt al proprietilor expediate potal i o grmad de alte metode de intimidare

care fac imposibil construirea i lansarea pe pia a unei instalaii de energie gratuit. 3. neltorie i necinste n cadrul Micrii pentru energie gratuit A treia for care opereaz pentru a amna disponibilitatea energiei gratuite este reprezentat de grup de inventatori care se nal i din arlatani. La periferia descoperirilor tiinifice extraordinare ce constituie tehnologiile reale de energie gratuit se afl o lume ntunecat a anomaliilor neexplicate, a inveniilor marginale i a promotorilor lipsii de scrupule. Primele dou fore au folosit constant massmedia pentru a face publice cele mai rele exemple din cadrul acestui grup, pentru a distrage atenia publicului i pentru a discredita descoperirile reale prin asocierea lor cu fraudele evidente. n ultimii o sut de ani, au ieit la suprafa zeci de poveti despre invenii neobinuite. Unele dintre aceste idei au captivat imaginaia publicului ntr-o asemenea msur nct continu s existe pn astzi o mitologie despre aceste sisteme. Nume ca Keely, Hubbard, Coler i Hendershot ne vin imediat n minte. Se poate s existe tehnologii reale n spatele acestor nume, dar nu exist destule date tehnice disponibile publicului pentru a lua o decizie. Aceste nume rmn asociate cu o mitologie a energiei gratuite i, oricum, sunt citate de demistificatori ca exemple de fraud. Ideea de energie gratuit este totui adnc nrdcinat n subcontientul uman. Oricum, civa inventatori cu tehnologii marginale care demonstreaz anomalii utile au exagerat din greeal importana acestor invenii. Unii dintre aceti inventatori i-au exagerat de asemenea propria importan. A aprut o combinaie de febr a aurului i/sau complex al lui Mesia care a distorsionat orice viitoare contribuie pe care ar fi putut-o aduce. n timp ce direcia de cercetare pe care o urmeaz poate promite mult, ei ncep s vnd entuziasmul drept fapte, valoarea muncii tiinifice scznd mult din acel moment. Exist o seducie puternic dar subtil care poate perverti o personalitate dac individul respectiv crede c lumea st pe umerii lui sau c el este salvatorul lumii. Lucruri ciudate li se ntmpl de asemenea oamenilor cnd cred c sunt pe cale de a deveni extrem de bogai. i trebuie o disciplin spiritual imens pentru a rmne obiectiv i umil n prezena unei maini funcionale cu energie gratuit. Psihicul multor inventatori a devenit instabil datorit doar credinei lor c au o main cu energie gratuit. n timp ce calitatea muncii tiinifice se deterioreaz, unii inventatori dezvolt un complex al persecuiei care-i face extrem de defensivi i inabordabili. Acest proces i mpiedic s dezvolte vreodat o main real cu energie gratuit i alimenteaz enorm mitologia fraudelor. Exist apoi arlatanii declarai. n ultimii cincisprezece ani, n S.U.A. a existat o persoan care a ridicat neltoria n domeniul energiei gratuite la nivelul de art profesionist. In urma acestui fapt a colectat peste 100.000.000 $. I s-a interzis s fac afaceri n statul Washington i a fost condamnat la nchisoare n California, unde se afl i acum. El vorbea ntotdeauna despre o variaie a unui sistem real de energie gratuit, i fcea pe oameni s dea bani n ideea c vor primi curnd un astfel de sistem, dar le vindea de fapt doar informaii promoionale care nu ddeau nici un fel de date reale despre sistemul energetic respectiv. A jefuit far mil comunitile cretine i grupri care promovau spiritul civic i patriotic. Excrocheria obinuit a acelei persoane consta n contactarea a sute de mii de oameni crora le solicita permisiunea de a plasa o instalaie de energie gratuit pe

proprietile lor. In schimb, ei urmau s primeasc gratuit energie electric toat viaa, iar compania lui va vinde companiilor locale excesul de energie produs. Dup ce erau convini c vor primi electricitate gratuit pentru toat viaa, oamenii cumprau casete video care i fceau i pe prietenii lor s cad prad neltoriei. Odat ce ai neles puterea i motivaiile primelor dou fore despre care am discutat, este clar c planul de afaceri al acestei persoane nu ar fi putut fi implementat. Acest individ a fcut probabil mai mult ru micrii pentru energie gratuit din S.U.A. dect orice alt for, distrugnd ncrederea oamenilor n aceast tehnologie. Prin urmare, a treia foit care amn disponibilitatea public a energiei gratuite este nelciunea i necinstea ce i au sursa chiar n cadrul micrii. Motivaiile sunt simul grandorii, lcomia, dorina de putere i un sentiment fals de autoimportan. Armele folosite sunt minciuna, neltoria, excrocheria, autonelarea i arogana, combinate cu cunotine tiinifice dubioase. 4. Un public nesolicitant A patra for care opereaz pentru a amna disponibilitatea public a energiei gratuite este reprezentat de noi, toi ceilali. Poate fi uor de vzut ct de nguste i josnice sunt motivaiile celorlalte fore, dar aceste motivaii sunt de fapt prezente i n fiecare dintre noi. La fel ca familiile bogate, nu ntreine fiecare dintre noi, n secret, iluzii de fals superioritate i dorina de a-i controla pe ceilali n loc de a ne controla pe noi nine? De asemenea, nu ne-am vinde, dac preul ar fi destul de mare s spunem, 1.000.000 $, n mn, astzi? Sau, la fel ca i guvernele, nu vrea fiecare s-i asigure propria supravieuire? Dac am fi prini n mijlocul unei sli de teatru, pline de lume, nu am intra n panic i nu i-am mpinge din calea noastr pe cei mai slabi, n lupta ctre ieire? Asemenea inventatorului care se pclete pe el nsui, nu am preferat niciodat o iluzie confortabil unui fapt neplcut? Nu ne place s ne considerm mai importani dect ne cred alii? Nu ne mai este oare fric de necunoscut, chiar dac acesta promite o mare recompens? Vedei, toate cele patru forte sunt de fapt aspecte diferite ale aceluiai proces, opernd pe nivele diferite ale societii. n mod real exist o singur for care mpiedic disponibilitatea public a energiei gratuite i aceea este comportamentul lipsit de o motivaie spiritual al animalului uman. Dintr-o perspectiv ultim, tehnologia energiei gratuite este o manifestare ctre exterior a Abundenei Divine. Ea este motorul economiei unei societi iluminate n care oamenii se comport voluntar ntr-o manier respectuoas i civic; n care fiecare membru al societii are tot ce-i trebuie i nu rvnete la bunurile vecinului; n care rzboiul i violena fizic sunt comportamente sociale neacceptate; n care diferenele dintre oameni sunt considerate plcute sau cel puin tolerate. Apariia tehnologiei energiei gratuite n domeniul public nseamn rsritul unei epoci cu adevrat civilizate. Este un eveniment epocal n istoria umanitii. Nimeni nu poate s-i asume meritul pentru asta. Nimeni nu se poate mbogi din asta. Nimeni nu poate conduce lumea pe baza ei. Este pur i simplu un dar al lui Dumnezeu. Ne foreaz pe toi s ne asumm responsabilitatea pentru propriile noastre aciuni i pentru autoconstrngerea noastr autoimpus, cnd este necesar. Lumea, aa cum este astzi, nu poate beneficia de tehnologia energiei gratuite fr a fi total transformat n altceva. Aceast civilizaie a atins apogeul dezvoltrii sale deoarece a produs seminele propriei transformri. Animalelor

umane nespiritualizate nu li se poate ncredina energia gratuit. Ar face doar ceea ce au fcut ntotdeauna, adic s obin avantaje asupra altora sau s-i distrug pe ceilali i pe ei nii n acest proces. Dac vei citi Atlas Shrugged (1957), de Ayn Rand, sau raportul The Limits To Growih (1972), furnizat de The Club of Rome, devine clar c cele mai bogate familii din lume au neles asta de multe zeci de ani. Planul lor este de a tri n lumea energiei gratuite, dar s-i menin pe ceilali n starea n care sunt acum. Asta nu este ceva nou. Regii au considerat ntotdeauna c restul oamenilor sunt supuii lor. Ceea ce este nou e faptul c acum putem comunica ntre noi mai bine dect n orice moment din trecut. Internetul ne ofer nou, care suntem cea de-a patra for, o ocazie de a zdrobi eforturile combinate ale celorlalte fore ce mpiedic rspndirea tehnologiei energiei gratuite. Ceea ce a nceput s se ntmple este faptul c inventatorii au nceput s-i publice rezultatele n loc de a le patenta i de a le pstra secrete. Din ce n ce mai mult, oamenii transmit informaii despre aceste tehnologii prin cri, casete video i pagini de internet. Pe internet mai exist nc foarte mult informaie inutil despre energia gratuit, dar disponibilitatea informaiilor de calitate este ntr-o cretere rapid. Verificai lista de site-uri i de alte resurse care se afl la finalul acestui articol. Este imperativ s ncepei s strngei ct mai mult informaie putei despre sistemele reale de energie gratuit. Motivul pentru aceasta este simplu. Primele dou fore nu vor permite niciodat unui inventator sau unei companii s construiasc i s v vnd o main cu energie gratuit! Singurul mod n care vei obine una este de a o construi chiar dumneavoastr (sau un prieten de-al dumneavoastr). Aceasta este chiar ceea ce au nceput s fac n tcere mii de oameni. Poate c simii c nu suntei pregtit pentru aa ceva, dar ncepei acum s strngei informaii. Putei fi doar o verig dintr-un lan de evenimente n beneficiul altora. Focalizai-v pe ceea ce putei face acum, nu pe ceea ce mai este nc de fcut. Mici grupuri de cercettori lucreaz la detalii chiar n timp ce citii aceste rnduri. Multe sunt hotrte s-i publice rezultatele pe internet. Noi toi constituim a patra for. Dac lum o poziie ferm i refuzm s rmnem ignorani i inactivi, putem schimba cursul istoriei. Aciunea noastr combinat poate produce o schimbare. Numai aciunea comasat reprezentat de aprobarea noastr unanim poate crea lumea pe care o dorim. Celelalte trei fore nu ne vor ajuta s ne amplasm n pivni o central far combustibil. Ele nu ne vor ajuta s fim liberi de manipulrile lor. Tehnologia energiei gratuite este totui aici. Ea este real i va schimba complet modul n care trim, muncim i ne raportm unii la ceilali. In final, tehnologia energiei gratuite va face s fie perimat lcomia i frica inspirate de dorina de a supravieui. Dar asemenea tuturor exerciiilor de credin spiritual, trebuie s manifestm mai nti generozitatea i ncrederea n propriile noastre viei. Sursa energiei gratuite este n interiorul nostru. Ea este acea dorin de a ne exprima liber. Este intuiia noastr ghidat spiritual, care se exprim far distragere, intimidare sau manipulare. Ea este generozitatea noastr. La modul ideal, tehnologiile energiei gratuite sprijin o societate just n care fiecare are suficient mncare, mbrcminte, adpost, valori proprii i timp liber pentru a contempla semnificaiile spirituale superioare ale vieii. Nu ne datorm unul altuia s ne nfruntm temerile i s acionm pentru a crea acest viitor pentru

copiii copiilor notri? Poate c nu sunt singurul care ateapt s acioneze pe baza unui Adevr superior. Tehnologia energiei gratuite este aici. Este aici de zeci de ani. Tehnologia comunicaiilor i internetul au sfiat secretul aternut asupra acestui fapt remarcabil. Oamenii din toat lumea ncep s construiasc dispozitive cu energie gratuit pentru propriul lor uz. Bancherii i guvernele nu vor s se ntmple asta dar nu o pot opri. Instabiliti economice uriae i rzboaie vor fi folosite n viitorul apropiat pentru a distrage oamenii, mpiedicndu-i s se alture micrii pentru energie gratuit. In general nu vor exista reportaje de pres despre acest aspect al lucrurilor. Pur i simplu vor exista rapoarte despre rzboaie ntre naiuni i rzboaie civile care vor erupe pretutindeni, conducnd la ocuparea de ctre forele O.N.U. de pstrare a pcii, a tot mai multor ri. Triunghiul Bermudelor Pe tema Triunghiului Bermudelor, regele neincoronat al misterelor acestei planete, s-au scris mii de articole si de carti, s-au difuzat zeci de programe de televiziune, toate incercand sa ofere o explicatie bizarelor disparitii despre care s-a vorbit de-a lungul timpului. De la extraterestrii rauvoitori la vortexuri care duc inspre dimensiuni paralele, de la monstri marini, atlanti supravietuitori ai cataclismului de acum 9000 de ani, demoni si furtuni inexplicabile pana la anomalii magnetice si dilatari ale timpului, nicio ipoteza fie ea stiintifica sau fictionala nu a scapat de filtrul impatimitilor acestui gen de mistere. E adevarat, subiectul este de-a dreptul fascinant dar, poate si de aceea, putini au incercat sa dea crezare celor care au afirmat ca totul nu este decat o inscenare grosolana. Daca veti fi vreodata suficient de curiosi incat sa va incumetati a studia arhivele cu privire la fenomenul Triunghiului Bermudelor (sau al Triunghiului Diavolului, daca preferati varianta mai inspaimantatoare), sa nu fiti surprinsi daca nu veti gasi referiri mai vechi de aproximativ 60 de ani. De ce? Pentru ca, pur si simplu, atunci a luat nastere isteria, daca putem sa-i spunem astfel, legata de fenomenul disparitiilor inexplicabile dintre Miami, Bermuda si Puerto Rico (capetele celebrului triunghi). Iar ca o scurta continuare, sa nu fiti surprinsi nici daca nu veti gasi vreo alta disparitie care sa fi avut loc dupa 1989 si ale carei cauze sa nu fie pe deplin cunoscute. Sa le analizam insa pe rand. Inainte de a continua periplul nostru printre itele incalcite ale dezinformarii se impune sa spunem si cateva cuvinte despre parintele Triunghiului Bermudelor, americanul Charles Berlitz. Berlitz s-a nascut la New York, la 20 noiembrie 1914, ca nepot al renumitului Maximilien Berlitz, intemeietorul Scolii de Limbi Straine Berlitz. Inca de la varsta adolescentei, tanarul Charles stapanea perfect opt limbi straine, pentru ca la maturitate sa comunice fluent in nu mai putin de 32 de limbi. In fapt, americanul este considerat si astazi, la sase ani de la moartea sa, unul dintre cei mai mari lingvisti din toate timpurile. Dupa ce a absolvit Universitatea Yale, Berlitz a fost recrutat in serviciile speciale ale armatei americane, acolo unde a petrecut aproape 13 ani. Dupa retragere, acesta si-a dedicat timpul cartilor despre fenomene inexplicabile, strangand o suma considerabila din romane cu titluri pompoase si

subiecte controversate: Misterele Atlantidei, Misterele lumilor uitate, Apocalipsa 1999, Lumea fenomenelor stranii, Triunghiul Dragonului, Experimentul Philadelphia Proiectul invizibilitatii, Atlantida continentul pierdut, acum dezvaluit, asta ca sa numim doar cateva dintre titlurile sale celebre. Marea lovitura a dat-o insa cu Triunghiul Bermudelor din 1974, roman care i-a adus pe langa celebritatea internationala si Premiul Dag Hammarskjld pentru cele peste 20 de milioane de exemplare vandute. Si totusi, au existat si oameni care au pus la indoiala veridicitatea afirmatiilor lui Berlitz. Unul dintre acestia a fost Lawrence David Kusche, un fost pilot american devenit intre timp bibliotecar in orasul sau natal, Phoenix, Arizona. Fascinat de subiectul tratat atat de generos de Charles Berlitz, Kusche a hotarat sa profite de avantajele serviciului sau si si-a dedicat timpul strangerii de informatii cu privire la incidentele devenite deja celebre in articolele si cartile vremii. Asa cum avea sa afirme ulterior in cartile sale Misterul Triunghiului Bermudelor rezolvat-1975 si Disparitia Zborului 19 1980, americanul a fost surprins sa descopere ca multe dintre cazurile descrise de Berlitz fusesera preluate fara o verificare prealabila de cei mai multi dintre autorii care i-au urmat acestuia, propagand in mass-media un fals grosolan. Nu numai ca unele incidente nu avusesera loc in Triunghiul Bermudelor sau ca altele aveau explicatii cat se poate de normale, dar multe nu se petrecusera niciodata. Kusche publica la scurt timp dupa succesul enorm al Trunghiului Bermudelor al lui Charles Berlitz o lista de concluzii pe care multi nu au luat-o in acel moment in considerare. Timpul avea insa sa ii dea dreptate: Numarul navelor si avioanelor care au disparut in Triunghiul Diavolului nu a fost niciodata mai mare decat in alte parti ale lumii. Acelasi numar a fost voit exagerat, ignorandu-se informatiile pe care autoritatile locale le puteau pune la dispozitie. In Triunghiul Bermudelor au loc dese furtuni tropicale, un fenomen cat se poate de normal de altfel, acesta fiind si principalul motiv al celor cateva disparitii certe. Unele disparitii nu au avut loc niciodata, fapt certificat atat de rapoartele armatei cat si de cele ale autoritatilor portuare. Charles Berlitz si alti autori au ignorat, pur si simplu, datele in care acostarea vaselor era inregistrata in registrele porturilor, acestia anuntandu-le ca disparut. Concluzia? Legenda Triunghiului Bermudelor a fost una fabricata in mod intentionat, din dorinta de a vinde un subiect senzational, si a fost perpetuata ori din aceleasi motive, ori in necunostinta de cauza. Kusche aduce in discutie chiar punctul forte al celor care sustin cu tarie existenta unor fenomene inexplicabile intre Miami, Bermude si Puerto Rico, celebrul Zbor 19. Dupa verificarea amanuntita a arhivelor militare de la 1945, americanul a ajuns la concluzia ca disparitia escadrilei de cinci avioane de vanatoare s-a datorat unei furtuni puternice care a dereglat aparatura precara de bord a acestora. Ceea ce nu s-a spus in nicio alta carte despre Triunghiul Bermudelor si Zborul 19, este ca avioanele erau de fapt unele de antrenament, toate fiind ghidate de pilotul principal, locotenentul Charles Taylor. Lipsite de aparatura standard a avioanelor de vanatoare, acestea ar fi zburat haotic pana au ramas fara combustibil. Cel de al

saselea avion trimis in cautarea acestora, despre care se spune ca a disparut in acelasi mod, a explodat in realitate din cauza unei defectiuni la unul dintre motoare. Ramasitele celor 5 avioane au fost descoperite la inceputul anilor 90, in apele oceanului, la numai 250 de kilometri de Florida, confirmand spusele lui Larry Kusche. Un alt caz celebru, reluat de un alt contestatar al lui Berlitz, Howard L. Rosenberg, este cel al navei SS Marine Sulphur Queen, nava a carei disparitie a avut loc la 3 februarie 1963. In opinia lui Charles Berlitz, nava cu un echipaj de 39 de marinari a disparut brusc de pe radar fara a emite macar un semnal SOS. Singura dovada materiala a volatilizarii cargoului a fost o vesta de salvare, descoperita in timp ce plutea in deriva, la cateva zile dupa incident. Ce a omis insa sa spuna Berlitz este ca SS Marine Sulphur Queen era, in momentul disparitiei, incarcata cu 15.000 de tone de sulf lichid. Sulful era depozitat in patru containere uriase, fiecare incalzit de o retea de boilere la temperatura de 135 de grade Celsius, ceea ce facea din ambarcatiune o veritabila bomba plutitoare. Berlitz a omis sa mentioneze si raportul pazei de coasta din Honduras, care a mentionat in ziua disparitiei navei SS Marine Sulphur Queen, prezenta unui persistent miros de sulf in zona de coasta. Cel mai probabil, sustine Rosenberg, nava a explodat in urma unei scurgeri de sulf, cea mai mica scanteie fiind capabila sa declanseze dezastrul. Este evident ca intr-o atare situatie, nimeni nu a mai avut timp sa emita vreun semnal SOS iar daca, prin absurd, ar fi existat supravietuitori, acestia nu ar fi avut nicio sansa de salvare in apele intesate de rechini si baracude. Vom incheia expunerea noastra, desi lista ar putea continua cu zeci de exemple, cu un caz de asemenea celebru, cel al disparitiei submarinului USS Scorpion, in timpul Primului Razboi Mondial. Legenda spuna ca acesta a disparut brusc in Triunghiul Bermudelor, iar informatiile obtinute ulterior de la armata germana, arata fara doar si poate ca acesta nu a fost supus tirului vreunui submarin. In realitate, epava submarinului a fost descoperita de nava USNS Mizar, testele dovedind faptul ca acesta s-a scufundat in urma unei defectiuni tehnice. Mai mult, submarinul a fost identificat la aproape 650 de kilometri distanta de cel mai apropiat punct al Triunghiului Bermudelor. Conspiratie sau doar simpla dezinformare? Desi este evidenta dezinformarea masiva in ceea ce priveste realitatea Triunghiului Bermudelor, unii dintre cei care au contestat legendele emise de Berlitz si alti autori au mers chiar mai departe cu supozitiile. De ce autoritatile americane nu au negat niciodata afirmatiile acestora si de ce s-au multumit doar sa declare ca nu recunosc existenta unui Triunghi al Bermudelor, asta abia dupa 1989 de cand, in fapt, nu a mai disparut nicio nava? Lawrence David Kusche este poate cel mai radical dintre toti si afirma ca subiectul era atat de ridicol incat nici un savant nu si-ar fi patat numele incercand sa demonstreze un adevar atat de evident. De ce ar fi facut-o guvernul SUA? Nu toti sunt insa de parere cu el. Au existat voci care au sustinut ca atat Triunghiul Bermudelor, cat si Incidentul Roswell sau Experimentul Philadelphia, asta ca sa enumeram doar cateva exemple clasice, nu au fost altceva decat acel celebru paine si circ menit sa distraga atentia populatiei de la adevaratele probleme ale

natiunii americane. O tacere complice care nu implica in nici un fel autoritatile dar care le rezolva o parte dintre probleme. In fond, toate aceste mistere au aparut in timpul Razboiului Rece, o perioada tulbure in care ecourile conflictelor mascate dintre SUA si URSS razbateau din aproape toate colturile lumii. Poate ca nu intamplator, pozitia SUA vis-a-vis de Triunghiul Bermudelor a venit doar dupa caderea blocului comunist. In fond, subiectul era deja fumat iar opinia publica tindea sa dea uitarii disparitiile din ce in ce mai contestate. Noua Ordine Mondial Conform multor gnditori progesiti, Noua Ordine Mondial este o ncercare, a elitelor internaionale, de a monopoliza realitatea noastr politic i economic la scar global. De asemenea, se susine c include modificri demografice, n special politicile de depopulare cu scopul reducerii supracreterii populaiei lumii. Implementarea cu succes a Noii Ordini Mondiale ar marca sfritul democraiei, sfritul autodeterminrii naionale, sfritul drepturilor omului i sfritul multor servicii publice (incluznd sntatea i nvmntul). O anunare deschis a acestor schimbri, ar genera aproape sigur proteste masive i violente la scar mondial. Acesta este motivul pentru care sunt introduse gradual, secret i cu un ridicat grad de dezinformare. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune i a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reele de activiti postai strategic i utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muamalizarea adevrului i rspndirea propagandei, dovedesc c pregtirile pentru ntreaga operaiune a necesitat mult timp i planificare. Lipsa opoziiei substaniale n interiorul sistemului, dovedete de asemenea prezena unei pnze de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul i presteaz munca murdar pentru elite. Deseori este greu de crezut c elitele au reuit s-i extind puterea peste att de multe posturi de control peste spectrul combinat al economicului, politicului i socialului vieii noastre. Poate aici i au originile scepticismul i sintagma teoria conspiraiei. Din nefericire, faptul c toate schimbrile indic ntr-o singur direcie, exclude posibilitatea unei coincidene. Oportunismul i conformismul sunt larg rspndite ntr-o societate care continu s se elibereze de orice restricie, inclusiv valorile morale. Ca parte a planurilor Noii Ordini Mondiale, toate sursele de valori culturale independente au fost plasate sub atac. Acestea includ instituiile familiei i bisericii, organizaiile pentru drepturile omului, muncitorilor i legii internaionale, ct i multe mijloace tradiionale de promovare a valorilor morale (de exemplu, n literatur, art i mijloacele de informare). Suntem martorii unor ncercri fr precedent de deregularizare a modelului familial tradiional, a slbirii autoritii printeti i de reducere a timpului de calitate pe care familiile l petrec mpreun. Observm subfinanarea, suprancrcarea i zpcirea nvmntului de stat i a sistemului de sntate de stat, n ncercarea de a le distruge eficiena, i pregtirea terenului pentru privatizare. Observm nchiderea posibilitilor recreaionale accesibile din afara oraelor pentru familiile muncitoare, n ncercarea de a restrnge masele din clasele de jos la ghetourile urbane. Suntem martorii eforturilor de reducere a variatelor aptitudini de supravieuire i meteugreti, rezultnd n dependena mrit a publicului fa de serviciile statului i corporaiilor. Observm creterea costurilor vieii la nivele nerezonabile. n consecin, observm scderea

standardului de via i creterea srciei, o tendin care face imposibil obinerea independenei financiare pentru majoritatea familiilor muncitoare, o tendin care prinde pe via oamenii n capcana ipotecilor i mprumuturilor, o tendin care subjug oamenii. Observm creterea sprijinului pentru multiculturalism i deregularizarea majoritii standardelor culturale, morale i naionale. Considernd c toate aceste schimri restructuralizante au nceput s aib efect imediat dup prbuirea Uniunii Sovietice, aceasta, de asemenea, poate fi cu greu vzuta ca o coinciden. ntr-o ar bogat, poporul ar trebui s fie bogat. Un sistem care crete bogia elitelor pe costul maselor, este un sistem colonial, concentrat pe exploatare. De la sfritul Rzboiului Rece, oamenii au devenit o alt comoditate. Moartea printesei Diana Fotograful francez era proprietarul unui automobil Fiat Uno, de culoare alba, despre care omul de afaceri Mohamed al-Fayed, tatal lui Dodi, sustine ca ar fi fost folosit pentru a provoca fatala coliziune care i-a ucis pe cei doi. Proprietarul lantului de magazine Harrods crede ca Andanson planuia sa faca publica implicarea serviciilor secrete britanice, MI6, in asasinarea Dianei. La scurt timp, trupul neinsufletit al fotografului care prezenta o gaura la nivelul capului a fost gasit intr-o padure din sudul Frantei. Era mai, 2000. Anchetatorii francezi au ajuns atunci la concluzia ca s-a sinucis. Moartea sa bizara a alimentat insa teoriile conspiratiei potrivit carora printesa Diana ar fi fost ucisa. Ea si-a pierdut viata la 31 august 1997 intr-un accident produs in tunelul din apropierea podului Alma din Paris. Anchetatorii francezi au ajuns la concluzia ca soferul vehiculului in care se afla mergea cu viteza prea mare pentru a scapa de paparazzi si era in stare de ebrietate. Dovezi contrare Avocatul lui Mohamed al Fayed a sustinut, ieri, ca Andanson ar fi putut fi atacat inainte ca masina sa sa ia foc, pentru a-l reduce la tacere. Insa, in timp ce se afla in viata, fotograful a spus anchetatorilor francezi ca nu s-a aflat la locul accidentului. De asemenea, nu s-a putut dovedi ca Fiatul sau a lovit Mercedesul in care se afla printesa. SIDA a fost creat n laborator Muli cred c HIV ar fi fost produs special de oameni de tiin. Conform unei variante a conspiraiei, n spatele crerii virusului s-ar afla CIA, care a dorit prin lansarea acestei boli n rndul populaiei s distrug minoritatea homosexual sau pe cea afroamerican. Muli cred n continuare n aceast teorie, printre suporteri numrndu-se i cteva personaliti. Preedintele Africii de Sud, Thabo Mbeki, a fcut aluzie la un moment dat la aceast teorie, combtnd explicaia conform creia boala ar fi aprut pentru prima dat n Africa i susinnd c, de fapt, virusul a fost creat n laboratoarele militare americane. Publicitate

Ecologista kenyan Wangari Maathai, ctigtoare a Premiului Nobel, a susinut i ea aceast teorie. Alte variaiuni ale conspiraiei susin c virusul ar fi fost creat de Organizaia Mondial a Sntii (teorie susinut de dr. William Campbell Douglass) sau de KGB. Chiar dac cercettorii nu s-au pus nc de acord asupra modului n care a aprut boala la om, majoritatea cred c virusul a trecut de la maimu la om ntr-un fel sau altul, cndva n anii 30 ai secolului trecut. Primele rapoarte asupra unei epidemii de SIDA au fost redactate n 1981. Holocaustul nu a existat Sau n orice caz, susin unii, numrul de evrei care i-au pierdut viaa n pogrom nu ar fi nici pe departe de ordinul a ase milioane, aa cum demonstreaz probele. Preedintele iranian Mahmud Ahmadinejad susine chiar c tot Holocaustul ar fi un mit, iar lagrele de concentrare nici nu ar fi existat. Istoricul britanic David Irving a fost chiar arestat i condamnat la nchisoare pentru c a negat Holocaustul. Despre fotografiile ce prezentau mormanele de cadavre din lagre, procurorul Edgar J. Steele, spre exemplu, declara: Toate aceste poze cu oameni slabi i cu cadavre ngrmdite prezentau de fapt cehi, polonezi i germani care au murit de tifos.

Secretele zilelor de nastere.

1. Sunt o fire puternica si independenta, calitati de lider, gandire rapida si foarte inventiva. Sunt persoane ambitioase si dornice sa atinga succesul. Sunt curajosi, loiali, au nevoie de un scop, de o provocare, un tel. au darul de a-I motiva pe altii. Sunt incapatanati si au gust pentru risc si tendinta de a forta nota cand lucrurile nu evolueaza in directia dorita. In dragoste se aprind rapid si le place sa cucereasca. Dispun de o sexualitate plina de forta 2. Sunt pasnici si prietenosi, sensibili, afectuosi, au nevoie de atentie, cauta armonia si siguranta. Sunt buni colaboratori si mediatori. Au abilitati psihologice, iubesc frumosul si au gusturi rafinate. Le place sa stea in planul secund. Sunt timizi, cam nervosi si inclinati spre a acecepta compromisuri. In dragoste sunt romantici, tandri si foarte sentimentali. Iubirile lor sunt profunde, linistite si discrete. 3. Sunt plini de vitalitate, veseli, au charisma, gratie si stralucire. Sunt buni comunicatori, scriu frumos, se descurca in negocieri si vanzari. Dispun de o mare sete de cunoastere si sunt foarte inteligenti. Dar sunt nestatornici, au tendinta de a risipi si de a trai mai scump decat le permite venitul. In dragoste reactioneaza la stimulii erotici, sunt afectuosi si atragatori. 4. Sunt disciplinati si responsabili atat in viata particulara cat si in profesie. Iubesc munca. Sunt rezervati si mandri, dar au intelegere pentru ceilalti. In acelasi timp sunt rigizi, sceptici, incapatanati iar uneori isi reprima emotiile ajungand astfel sa dezvolte frustrari. In dragoste sunt prudenti si nu isi deschid inima prea usor. In ciuda faptului ca par reci, sunt foarte fideli si isi pretuiesc partenerul de viata. 5. Sunt inteligenti, inventivi si foarte curiosi. Au talentul de a gasi solutii la orice problema. Sunt adaptabili si deschisi catre schimbari. Le place sa calatoreasca, sa

comunice si sa socializezesuporta restrictiile, cauta mereu provocari de natura intelectuala. Sunt impulsivi, incapatanati. Au inclunatii catre excese cu efecte nocive asupra sanatatii. Au o foarte mare putere de seductie de care nu sunt foarte constienti mai ales cat sunt tineri. Sunt romantici si pasionali. 6. Sunt intelegatori, sociabili si generosi. Sunt corecti si de incredere, au virtutii medicale si terapeutice. Au simt estetic, imaginativ si artistic. Sunt oscilanti, sunt slabi in fata rugamintilor, laudelor si linguselilor. Sunt foarte tandri si stiu foarte bine ce sa faca pentru a-si face partenerul fericit. 7. Sunt inclinati catre cultura, spiritualitate, filozofie, stiinta si tehnica. Ii atrag misterele si lucrurile oculte. Au spirit de observatie si o intuitie dezvoltata. Le place sa lucreze singuri. Sunt meditativi si usor enigmatici. Sunt egocentristi, orgoliosi si isi exteriorizeaza greu sentimentele. Traiesc intens emotiile dar nu le dau frau liber. Sunt distanti, exigenti, critici, isi reduc singuri sansele la fericire. 8. Nu se tem de nimic, detesta mediocritatea, au initiativa si talent organizatoric, sunt competitivi si originali. Au simtul afacerilor si al banilor. Au tendinte dominatoare si extremiste, sunt lipsiti de scrupule, razbunatori. Pentru ei, pasiunea este la ordinea zilei. Se daruiesc total dar le trece repede. Cuceresc fara effort fiind magnetici si fascinanti. 9. Sunt idealisti, altruisti, caritabili, plini de compasiune, dinamici si eficienti. Sunt cam ciudati, extravaganti, rebeli, aventurosi. Pot avea reactii subite si neasteptate, idei fanteziste si pot fi lipsiti de tact. Cei de sex opus ii gasesc seducatori si fascinanti. Sunt romantici si visatori si uneori sufera deziluzii. Isi iubesc sincer familia si au o relatie speciala cu copiii. 10. Au o mentalitate de invingatori, sunt puternici, curajosi, dinamici, siguri pe ei si foarte ambitiosi. Raspuns prompt la provocari. Ajund oameni de succes. Pretuiesc prietenia. Sunt posesivi. gelosi, au tendinte dominatoare. Iubesc intens si sunt pasionali. Poseda o mare forta de atractie. Le place sa cucereasca dar trebuie stimulati mereu pentru ca se plictisesc repede. 11. Sunt idealisti, de multe ori cu destin special, calauzit de puterea convingerilor si marcat de talent. Sunt intelepti si diplomati. Dar sunt excentrici, aroganti si individualisti. Sunt romantici, sensibili, au tendinta de a idealiza fiinta iubita. Au nevoie de un partener de viata care sa posede ceva mai mult simt practic decat ei. 12. Au un simt dramatic dezvoltat, au o fire sociabila, sunt liantul grupului si sufletul petrecerilor. Sunt energici si dornici de schimbari, sunt mereu in miscare, mereu preocupati. Au o stare de spirit schimbatoare, nervosi si instabili uneori. Sunt inclinati mai mult spre flirt, rar au legaturi stabile. Chiar si atunci cand iubesc pentru ca le place sa faca ce vor pot compromite relatia. 13. Au darul de a combina frumosul, cu durabilul si functionabilul. Sunt realisti, logici, organizati, meticulosi si de incredere. Este posibil sa isi schimbe des profesia dar se opresc atunci cand gasesc ceea ce cauta. Sunt seriosi, vorbesc putin si sincer. Sunt incapatanati, conservatori, au nevoie de mai multa deschidere. In

dragoste au sentimente profunde si statornice, se leaga mai greu. In dragoste au un farmec special. 14. Sunt curiosi, independenti si adaptabili. Sunt curajosi, risca des si cred ca au o stea norocoasa. Sunt inteligenti, ingeniosi si gasesc rapid solutii la orice. Sunt impulsivi, lipsiti de echilibru si inclinati catre dependenta. Pentru ca sunt foarte fermecatori nu duc lipsa de oferte in dragoste. Dar prefera sa aleaga nu sa fie alesi. Au o viata sentimentala foarte bogata. 15. Familia este cel mai important lucru pentru ei. Sunt sensibili si generosi, au talent pentru arte si limbi straine. Sunt curiosi si dornici sa invete si sa faca lucruri noi. Dar sunt timizi, nu au incredere in ei, sunt sensibili la critici. In dragoste sunt sentimentali, visatori, senzuali si insetati de dragoste. Uneori isi fac iluzii si se leaga de persoane nepotrivite. 16. Sunt intuitivi, analitici si profunzi. Sunt interesati de cultura, filozofie, religie, psihologie si ezoterism. Se simt impliniti doar daca au o familie si o integrare buna in societate. Sunt vanitosi, au spirit critic si de contradictie. In dragoste au sentimente adanci dar nu si le exteriorizeaza usor. Adesea se indragostesc de peroane foarte diferite de ele. Pentu familie aleg parteneri stabili si de incredere. 17. Sunt ambitiosi, plini de energie si au un talent special pentru afaceri. Au o minte iute si progresista. Proiectele lor sunt ample si indraznete. Pot face bani foarte multi si pot avea in paralel si preocupari spirituale. Sunt impulsivi, au un simt al posesiunii dezvoltat, sunt lipsiti de scrupule si au obsesia controlului si a puterii. In dragoste atrag ca un magnet. Au multe iubiri, aproape toate intense. 18. Sunt capabili, cu caracter puternic reusesc mereu ce-si propun. Sunt independenti si idealisti. Au simtul afacerilor si pot administra firme prospere. Pot fi psihologi, artisti sau oameni polkitici. Au dificultati in a intelege si a ierta sunt incapatanati si pot aea momente de despotism. Au sentimente pasionale arzatoare. Nu sunt foarte fideli dar isi respecta familia si o ocrotesc. 19. Sunt hotarati si mari iubitori de libertate, sunt ambitiosi, manati de imboldul de a reusi, de a ajunge sa fie recunoscuti si respectati. Au aspiratii nobile, sunt inzestrati cu imaginatie si talent. Desi navalnici, isi controleaza emotiile destul de bine. Sunt orgoliosi si au o stare de spirit schimbatoare, au impresia ca sunt superiori celorlalti. Au o sexualitate puternica si mult farmec. Iubesc cu pasiune. Sunt capabili de sacrificii pentru omul iubit. 20. Sunt foarte sensibili la mediu, aspira la armonie, frumusete si afectiune. Sunt facuti sa traiasca in cuplu. Sunt buni colaboratori, aportul lor este deosebit dar nu le place sa iasa in fata. Sunt atenti la detalii. Sunt lipsiti de incredere in fortele proprii, nu pot refuza. In dragoste daruiesc mult dar cer la fel de mult. Au nevoie de iubire si caldura , de atingeri tandre si vorbe dulci. Sunt parteneri fideli si diplomati. 21. Sunt comunicativi si foarte deschisi, au un talent social innascut. Detin darul de a-I antrena pe ceilalti si de a-I inveseli pe ceilalti. Se remarca la petreceri. Sunt plini de vitalitate si iuti la minte. Sunt talentati in vanzari sunt perseverenti in atingerea scopurilor. Dar sunt lipsiti de disciplina, instabili, superficiali, au tendinta de a risipi

mult si in multe directii. Sunt sclipitori si plini de farmec si nu intampina dificultati in a lega relatii, dar au probleme in a le mentine. Le trebuie un partener ager si sensibil dar stabil. 22. Dispun de forta, stapanire de sine, mare ambitie, simt practic, creativitate, iar destinul lor este maret si pomitator. Actiunile lor se indreapta catre afaceri de mare intindere, predomina orietarea spre material. Sunt infumurati,. Lipsiti de scrupule, inflexibili, nesiguri, lacomi. In dragoste nu cunosc calea de mijloc, ori iubesc ori detesta. Cauta un partener cu aceleasi ambitii dintr-o clasa devarf, daca este posibil. 23. Sunt inteligenti, flexibili, agili si ingeniosi, cu o mare capacitate de adaptare. Reactioneaza spontan, rapid si adecvat. Pentru ei viata este o aventura. Socializeaza usor si au darul comunicarii. Au un destin schimbator dar nu le lipseste sansa. Sunt inconstanti, nerabdatori, lipsiti de tenacitate, inclinati catre dependente. Sunt afectuosi si sensibili. Isi doresc un echilibru afectiv si fac tot posibilul sa fondeze o casatori armonioasa. 24. Sunt saritori, gata sa raspunda tuturor solicitarilor. Pentru ei cercul de prieteni este sfant. Sunt persoane casnice si responsabile care au veleitati artistice, dramatice sau actoricesyi. Sunt prea sensibili, indulgenti si uneori indolenti. Sunt romantici si le place sa-si arate dragostea. Au nevoie de afectiune. Fiind plini de farmec sunt foarte iubiti de partenerii lor. 25. Sunt posesorii unei judecati logice, sunt dornici de studiu si instruire. Le place sa investigheze si sa cerceteze. Au o intuitie excelenta. Nu suporta restrictiile si prefera sa lucreze retrasi si in liniste. Sunt reci, aroganti, au o atitudine de superioritate, sunt melancolici si au un spirit critic foarte dezvoltat. Sunt foarte sensibili dar nu lasa sa se vada acest lucru. Au putere mare de atractie dar sunt greu de inteles. 26. Sunt energici, eficienti si ambitiosi, au stofa de afaceristi. Sunt buni organizatori , intelignti, realisti cu putere de razbatere. Sunt cooperanti si diplomati. Familia este la fel de importanta ca si cariera. Sunt gelosi, incapatanati, ranchiunosi si sceptici. Au pasiuni devoratoare pe care se straduiesc sa le stapaneasca. Pot darui multa dragoste si cer la fel de multa. 27. Sunt deschisi la minte si dinamici. Reusesc sa fie autoritari fara sa fie duri. Au talente multiple. Sunt foarte comunicativi, relationeaza usor si iubesc calatoriile. Cu cat fac mai multe pentru ceilalti cu atat primesc mai mult. Sunt foarte exigenti si au adesea senzatia ca nu au primit cat meritau. Sunt romantici si isi exprima cu mult patos sentimentele. Au in minte portretul partenerului ideal si acest lucru poate crea dificultati intr-o relatie. 28. Sunt plini de initiativa si le place sa se impuna. Au mai mult succes in asociere decat singuri. Au o fire puternica. Sunt cooperanti si independenti, au nevoie de incurajari pentru a reusi. Sunt niste initiatori, buni strategi, au o minte analitica care vede in perspectiva. Sunt incapatanati, rigizi, iritabili, agresivi sii inclinati spre risc. Sunt plini de erotism si magnetism sexual. Sunt insetati de iubire dar nu au rabdare sa construiasca o relatie.

29. Sunt niste vizionari, detesta banalitatea, au teluri inalte si proiecte ambitioase. Pot face multe lucru dar au nevoie de cultura, religie, stiinta. Sunt influentabili si foarte imprudenti. Au mult sex appeal si nevoi afective foarte mari. Relatia de cuplu este o zona fragila in care nu stiu sa faca cele mai bune alegeri. 30. Au un suflet de artist. Cauta armonie, sunt inspirati si au talent. Sunt simpatici, au putere de convingere. Tind sa se risipeasca in lucruri marunte in loc sa-si canalizeze energia pe lucruri importante. Sunt superficiali, au o stare de spirit schimbatoare si sunt incapatanati. Sunt fermecatori si seducatori si cuceresc fara effort. Au tendinta de a-si controla partenerul. Au un noroc cam schimbator in dragoste. 31. Sunt harnici, priceputi, practici si atenti la detalii. Tot ceea ce fac este frumos si functional. Sunt organizati, invata usor, reusesc in activitati de natura intelectuala. Sunt oameni care pun pret pe munca, familie si traditie. . dar sunt intransigenti, avari si foarte orgoliosi. In dragoste nu-si exteriorizeaza sentimemntele decat daca sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Iubirea se instaleaza in timp, nu se lasa dusi de val. Sunt fideli partenerului si familiei.

HOROSCOP. Cele 22 de semne ale zodiacului original.

Catherine Tennant sustine in cartea The Lost Zodiac: 22 Ancient Star Signs What They Mean and How to Find Them in the Night Sky, publicata in 1995, ca horoscoapele actuale sunt incomplete pentru ca nu se mai folosesc toate semnele zodiacului original, fapt care explica de ce nu ne regasim mereu in descrierile horoscoapelor clasice. Cele 22 de semne ale zodiacului folosite in antichitate de catre greci si babilonieni sunt: HOROSCOP SEMN ZODIAC: PEGAS (13 martie 1 aprilie) cei nascuti sub acest semn al inspiratiei au o imaginatie bogata, dar pot intampina greutati in a face diferenta dintre real si fictiune. Un nativ din Pegas isi face intotdeauna mari sperante si uneori este greu pentru ceilalti sa traiasca alaturi de el. Se indragosteste usor, dar este un partener pretentios. Se impaca bine cu Vulturul, Lira, Perseu HOROSCOP SEMN ZODIAC: ANDROMEDA (2-9 aprillie, 19 aprilie 8 mai) copiii printesei inlantuite sunt loiali, saritori si sensibili la sentimentele celorlalti. Ei vad numai ce-i mai bun la cei pe care-i iubesc si adesea ignora greselile. Nativul din Andromeda are tendinta de a se autocompatimi atunci cand soarta nu ii este pe masura asteptarilor, si poate fi de asemenea arogant, dominator si dornic de a-si stapani propriul destin. Se intelege bine cu Perseu, Orion, Coroana Vantului de Nord

HOROSCOP SEMN ZODIAC: RAUL NOPTII (1-12 martie, 10-18 aprilie, 9-15 mai) Nativii nu se lovesc niciodata de obstacole frontale, iar cand pornesc pe un drum sunt de neoprit. Sunt eternii optimisti, siguri ca intotdeauna exista o cale atunci cand exista si vointa. Niciodata nu critica sau emit o judecata morala. Raul, numit dupa vechiul Babilon, se potriveste cel mai bine cu Lebada, Lira, Barca si Orionul. HOROSCOP SEMN ZODIAC: PERSEU (16-31 mai) cei nascuti sub semnul eroului puternic au tendinta sa se miste repede, sunt spirituali si au multa energie. Au tendinta sa faca multe planuri, iar plictiseala le poate cauza depresii. Sunt foarte curajosi, de acea sunt putine lucruri de care se tem. Nativul este foarte loial si dupa ce se indragosteste o face pentru totdeauna. Se potriveste cu Andromeda, Dragonul si Vulturul. HOROSCOP SEMN ZODIAC: ORION (1-7 iunie, 17-27 iunie) -Nativii sunt foarte largi la suflet. Ca rezultat al puterii si energiei lor sunt intotdeauna in miscare. Au un simt ascutit al dreptatii si uneori nu pot accepta slabiciunile celorlalti. Pot fi dificili in unele relatii. Orionul se intelege cu Marele Urs, Ingrijitorul de Ursi, Cainii, Raul . HOROSCOP SEMN ZODIAC: CARUL (8-16 iunie) - sunt bine chibzuiti si nu fac nimic fara a se gandi bine inainte. Sunt rezonabili, logici, drepti, intreprinzatori, creativi si disciplinati. Desi se straduiesc din greu pentru a echilibra emotia cu ratiunea, uneori au tendinta de a ascunde sentimentele neplacute, ceea ce le provoaca confuzie, si uneori o stare depresiva. Situat la nord de Oion, Carul se impaca bine cu Ingrijitorul de Ursi, Pegas, Perseu. HOROSCOP SEMN ZODIAC: CAINE (28 iunie-7 iulie, 18-25 iulie) - acesti oameni au incredre in instrnct si in intuitie. Ei privesc lucrurile prin prisma celorlalti si nu sunt usor de pacalit. Loialitatea este cel mai puternic atribut al lor si se poate conta pe ei in afaceri si dragoste. Situati la calcaile lui Orion, cainii sunt protectorii celor pe care ii iubesc. Fac pereche buna cu Orion, Vantul de Nord, Vulturul. HOROSCOP SEMN ZODIAC: CORABIA ARGONAUTILOR (8-17 iulie, 22-28 septembrie) - sunt schimbatori, talentati si galanti in timp ce in interiorul lor sunt aspri si au o intuitie puternica. Intotdeauna populari si prietenosi, ei au multi prieteni. Se potrivesc bine cu Lira, Raul Noptii, Centaurul Intelept, Aceasta constelatie uriasa este de 1200 de ori mai stralucitoare decat soarele. HOROSCOP SEMN ZODIAC: DRAGONUL (26 iulie-7 auguat, 16-23 decembrie) intelepti si puternici, acesti nativi sunt fie ei insisi creativi, fie cultiva acest talent la altii. Sunt secretosi si tin la propriul lor spatiu, dar au de asemena nevoie de relatii apropiate. De obicei, aprinsi si emotionali, pot fi distructivi in exprimarea sentimentelor. Dragonii adesea cad intr-o dispozitie proasta si au tendinta sa fie suspiciosi si pesimisti. Se potrivesc cu Sarpele, Carul si Cupa HOROSCOP SEMN ZODIAC: MARELE URS (8-15 august, 24 august-10 septembrie) este semnul conducatorilor, judectorilor si regilor. Pot face previziuni si poseda o larga varietate de priceperi si talente. Sunt puternici, afectivi, loiali si curajosi. Sunt compatibili cu Ingrijitorul de Ursi, Orionul.

HOROSCOP SEMN ZODIAC: SARPELE DE MARE (16-23 august) - dispozitiile acestor nativi sunt in continua shimbare. Serpii sunt amanti grozavi, indrazneti, senzuali si erotici. Sunt foarte creativi, cu simtul umorului. Adesea sunt deschisi si increzatori. Sarpele de Mare este o pereche potrivita pentru Delfin, Vantul de Nord, Andromeda. HOROSCOP SEMN ZODIAC: CUPA (11-21 septembrie) nativii din cupa sunt viata si sufletul fiecarui grup. Spirite libere se detestand limitarile, nu au rabdare pentru reguli sau rutina. Daca nu au spatiu sa se desfasoae, devin nervosi. Amuzanti si creativi, isi fac multi prieteni si sunt niste amanti pretiosi. Sunt compatibili cu Vantul de Nord, Corbul, Sarpele de mare. HOROSCOP SEMN ZODIAC: CORBUL (29septembrie-11octombrie) - intuitia este marea sa forta, la fel de bine ca si intelegrea si rezolvarea problemelor complexe. Multi nativi tind sa devina clarvazatori. Pentru ca se bizuie prea mult pe intuitie, adesea fac greseli serioase si au tendinta sa priveasca viata alb-negru. Uneori sunt atat de pesimisti, incat devin profeti ai judecatii de apoi. Corbul, care sta in spatele Sarpelui de Mare, se potriveste cu Lebada, Cainele. HOROSCOP SEMN ZODIAC: INGRIJITORUL DE URSI (12-26 octombrie) - acestia sunt visatorii ce par tot timpul sa lucreze la un plan maret. Cinstiti, liberali si intelegatori, ei vor binele tuturor. Sunt de asemenea fiinte inalt creative si inventive in gasirea solutiilor la problemele mai vechi. Au multi prieteni, dar se incred in altii prea mult. Sunt compatibili cu Marele Urs, Carul, Orion. HOROSCOP SEMN ZODIAC: COROANA VANTULUI DE NORD (27 octombrie-10 noiembrie) - mari admiratori ai frumosului, acestia sunt eleganti, moderni, gratiosi si au un simt rafinat al modei. Admiraori ai cunoasterii si capabili sa discute orice subiect inteligent, curiozitatea lor este nelimitata. O slabiciune importanta este aceea ca stiu prea mult si timd sa cantareasca cu exagerare orice decizie. Se potrivesc cu Andromeda, Vulturul. HOROSCOP SEMN ZODIAC: SARPELE (11-19 noiembrie, 24-28 decmbrie) - acesti oameni sunt subtili, sofisticati si e dificil sa-i cunosti si sa-i intelegi. Intelepti, populari si carismatici au tendinta de a se lasa condusi. Slabiciunea lor este aceea ca isi fac planuri mari si adesea au reputatia de a fi nesimtitori. Serpii se impaca bine cu Ophiuchus, Sarpele de Mare, Perseu . HOROSCOP SEMN ZODIAC: CENTAURUL INTELEPT (20 noiembrie-5 decembrie) intelepti, nobili, blanz, practici si grijulii, iubesc si se impaca exceptional cu animalele. Vindecatori naturali care adesea devin doctori. Centaurii adora marile iesiri si pot fi atleti inzestrati. Intelepciunea lor este cautata de altii, de aceea ei adora sa dea sfaturi. Fac partida buna cu Lira, Corabia, Ophiuchus. HOROSCOP SEMN ZODIAC: OPHIUCHUS (6-16 decembrie) cei nascuti sub acest semn, care inseamna mesagerul sarpelui, sunt terapeutii naturali, vindecatorii, invatatorii si actorii. Sensibili, intuitivi, simpatici si intelegatori, ei sunt fanatici pentru sanatatea lor si pot deveni ipohondri. Semnul este compatibil cu Centaurul Intelept, Sarpele, Carul.

HOROSCOP SEMN ZODIAC: LIRA (29 decembrie-13 ianuarie) - romantici, cu viziuni largi asupra frumusetii si perfectiunii, imaginatia lor poate fi atat putere, cat si slabiciune. Cand lumea nu izbuteste sa se afle la inaltimea notiunilor or despre dragoste, se ascund in spatele viselor. Amanti perfecti si parteneri loiali, au tendinta de a se plange tot timpul. Semnul este compatibil cu Centaurul Intelept, Barca, Lebada, Delfinul. HOROSCOP SEMN ZODIAC: VULTURUL (14-28 ianuarie) sunt extrem de isteti, cu puteri intelectuale mari. Inteligenta ii face sa fie dispretuitori cu cei mai putin isteti decat ei. Neinduatori in urmarirea succesului, aroganta lor le furnizeaza multi dusmani. De aceea, adesea sunt paranoici. Pot fi oricum si prieeni loiali si pasionati. Invecinandu-se cu Calea Lactee, acest semn se potriveste cu Pegas, Perseu, Sarpele. HOROSCOP SEMN ZODIAC: DELFINUL (29 ianuarie-8 februarie) ei cauta perfectiunea in ei insisi si in altii. Prietenosi si directi, ei stiu instinctiv atunci cand cineva sufera. Desi puternici, sunt pasnici si usor de condus, in afara da cazul in care se infurie, cand pot deveni dusmani periculosi. Sunt genul de parinti iubitori si loiali, prieteni grijulii. Compatibili cu Vulturul, Corbul, Sarpele de Mare. HOROSCOP SEMN ZODIAC: LEBADA (9-28 februarie) nobili, gratiosi si aratosi, acestia sunt visatorii care adesea se invaluie n propriile ganduri si vise. De aceea, devine usor ca altii sa profite de ei. Usor de condus, chiar pasivi, pot, oricum, deveni cranceni, nu lipsiti de ferocitate atunci cand finta iubita este amentintata. Se impaca bine cu Raul, Andromeda, Lira, Dragonul.

Profetiile necunoscute ale lui Nostradamus.

In caseta metalica, gasita recent pe mosia lui Nostradamus se aflau manuscrise inedite. Potrivit acestora, sfarsitul lumii va veni in 2436, economia mondiala se va prabusi, oamenii se vor muta in alte sisteme solare si numarul homosexualilor va creste de patru ori. Cu cateva luni in urma, dr. Edmond Fourier, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai operei lui Nostradamus, faimosul vizionar francez din secolul al XVIlea, a facut o descoperire senzationala. Sub un bloc de piatra, in apropiere de Paris, el a gasit o cutie cu manuscrise ce cuprindeau o serie de profetii ale lui Nostradamus, necunoscute pana acum. Ele au fost facute publice intr-o lucrare, intitulata: Descifrarea profetiilor lui Nostradamus. Potrivit lui Fourier, Nostradamus era convins ca prezicerile lui nu vor fi intelese de contemporanii lui, de aceea a lasat o serie de indicii pentru a fi gasite atunci cand ar fi dorit el, respectiv la cumpana mileniului. Profetiile lui Nostradamus sunt exprimate in versuri, denumite catrene. Multe din cele prezise de el, ca de pilda aparitia lui Adolf Hitler si cel de-al doilea razboi mondial, s-au dovedit a fi adevarate. Dar una dintre cele mai cunoscute profetii care arata ca un meteor va lovi Pamantul in toamna lui 1999, parea ca nu s-a indeplinit. Catrenul 69 descrie obiectul drept un mare munte rotund care se va rostogoli, facand sa se scufunde tari mari.

Cand acest fenomen nu a avut loc, dr. Fourier si colegii lui au ramas descumpaniti. Pana la urma mi-am dat seama ca Nostradamus ne-a oferit spre descifrare unul din celebrele sale jocuri de cuvinte, afirma cercetatorul. Ne indica un anumit loc. Prin munte el a subinteles o stanca imensa si daca aceasta va fi rostogolita, ceea ce se va gasi acolo va avea o influenta uriasa asupra statelor lumii. Dr. Fourier si-a dat imediat seama unde trebuie sa caute si s-a dus direct la o piatra neagra, mare, rotunda, situata in apropiere de Paris, pe proprietatea in care a trait Nostradamus. Impreuna cu echipa sa, a inceput sa sape si a gasit o cutiuta metalica, pe capacul careia era gravata litera N. Cand am deschis cutia si am zarit un teanc de pergamente ingalbenite, cu scrisul inimitabil al lui Michel de Nostradamus, inima mea pur si simplu s-a oprit pentru o clipa, a povestit cercetatorul. Scrierile contin sute de profetii, necunoscute pana acum, unele datatoare de sperante, altele ingrozitoare. Iata cateva dintre ele, considerate de Fourier, drept cele mai semnificative: Diferentele intre limbi vor dispareaPotrivit lui Nostradamus, ca urmare a unei inventii pe care o denumeste un nou aparat, lumea va fi asa cum a fost inainte de Turnul Babel. Explicatia cercetatorului este ca Nostradamus s-a gandit la un fel de masina de tradus universala, poate un calculator. Profetul spune ca aceasta descoperire va duce curand la disparitia natiunilor. Economia mondiala se va prabusi odata cu disparitia averilor lor, bogatii vor muri de mai multe ori, spune profetul. Soarele va furniza intreaga energie. Actualele surse de energie vor fi inlocuite de o putere ieftina, care se gaseste din belsug, provenind din ceea ce Nostradamus denumeste Regele Cerului. Potrivit cercetatorului, este vorba de o descriere a unui satelit care capteaza energie solara si o transmite spre Pamant. Oamenii vor trai 200 de ani. Progresele medicinii vor prelungi durata de viata medie a omului la 200 de ani. O persoana de 80 de ani va arata ca una de 50, spune profetul. Numarul homosexualilor va creste de patru ori. Din motive inexplicabile, numarul barbatilor care ii iubesc pe barbati va fi de patru ori mai mare, prezice Nostradamus. Vechile metode chineze de vindecare vor inlocui medicina moderna. Insanatosirea va veni din Est, scrie Nostradamus. Pe baza bioenergiei transmise prin maini, metoda va permite si celor care nu au pregatire medicala sa vindece boli, de la constipatie la cancer. Toate impozitele vor fi desfiintate. O revolta de masa va duce la desfiintarea definitiva a impozitelor. Oamenii vor refuza sa plateasca impozite regelui, scrie prezicatorul. Nuditatea va deveni un lucru comun odata cu imbunatatirea conditiilor de sanatate datorita unor gene mai bune, oamenii vor fi multumiti de trupurile lor si treptat publicul va accepta goliciunea. Radiatiile vor usca Pamantul. Regele va fura padurile, cerul se va deschide, campurile vor arde din cauza caldurii, scrie Nostradamus. Este un avertisment ce arata ca distrugerea padurilor tropicale va duce la subtierea stratului de ozon, expunand Pamantul radiatiilor ultraviolete nocive.

Urmatorul Papa va fi asasinat. Un papa carismatic va fi omorat in timp ce viziteaza o tara straina, declansand tulburari planetare. Dr. Fourier afirma ca este vorba de succesorul lui Ioan Paul al II-lea, deoarece Nostradumus il descrie tanar. Religiile oficiale vor disparea. Asasinarea Papei va declansa un razboi sfant si, drept rezultat, bisericile sub forma actuala nu vor mai exista, spune Nostradamus, adaugand insa ca oamenii vor continua sa se roage si-si vor mentine credinta in Dumnezeu. Cei mai multi oameni vor parasi Pamantul si vor trai aiurea. In urmatorii 300 de ani, omul va coloniza alte sisteme stelare. Pentru majoritatea oamenilor Pamantul va deveni un mit, prezice Nostradamus. Sfarsitul lumii va avea loc in 2436. Nostradamus declara cu certitudine ca istoria umanitatii se va sfarsi la 1 octombrie 2436. El nu indica mijloacele prin care omenirea va fi distrusa, dar sugereaza ca fiinte pe care le denumeste dusmanii nostri vechi vor incepe un razboi.

Arkaim Cetatea Soarelui construita de geti ?

Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea Celiabinsk, in sudul Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata. Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa, pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la varsta la care a fost datata asezarea. Arienii din Urali Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmizegetusa pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, numita indo-europeana, desi, daca luam in calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinita ca europeano-indiana. Vadim Cernobrovi este de parere ca cei care au intemeiat acest oras antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariana, si in Arkaim se afla un templu solar si un observator astronomic de tip Stonehenge, dar de dimensiunile celor din Muntii Orastiei de pe teritoriul geto-dacilor. Vadim Cernobrovi este coplesit de infatisarea cetatii solare: Un zbor deasupra Arkaimului cu elicopterul iti lasa o impresie incredibila. Uriasele cercuri concentrice din vale sunt perfect vizibile. Orasul si imprejurimile sunt inscrise in aceste cercuri. Inca nu stim importanta lor, daca erau facute in scop defensiv, stiintific, educational sau pur si simplu tineau de vreun ritual.

O cetate abandonata Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent.

Intregul ansamblu reprezinta un complex complicat, avand probabil rost civil, citadin, dar si functie religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun, din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata, avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna, care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale. Casele erau protejate impotriva incendiilor, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit orasul, incendiindu-l intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Un mod similar de parasire a cetatilor l-au practicat si mayasii. Focar geopatogen? Specialistii de la statiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifesta in aria orasului-cetate: fluctuatii ale parametrilor magnetici si de temperatura, care se mareste sau scade cu 5 grade Celsius spontan, fara sa fie un efect al schimbarii atmosferice, precum si fulgere globulare. Si turistii care se perinda prin Arkaim se plang anual de stari nefiresti, sunt cuprinsi inexplicabil de panica, cu cresterea tensiunii si accelerarea batailor inimii, dar si de o stare de febra, toate disparand brusc, asa cum apar. Multi copaci din zona prezinta malformatii si trunchiuri torsionate, semne ca exista focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de ce oamenii si animalele nu se simt bine daca stau prea mult in zona. In plus, geologii au constatat ca exista si fracturi de placi tectonice in valea Arkaimului, muntii din jur fiind activi seismic, o alta sursa a anomaliilor fizice. Starile nefiresti semnalate de oameni pot fi provocate si de canalele subterane de apa, concentrari de resurse minerale sau terenuri mlastinoase, toate acestea fiind descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim. Masagetii arhitectii constructiilor circulare

Cetatea Arkaim imita sectiunea unui trunchi de copac Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii Civilizatiile vechiului Orient, atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, geti care au emigrat in masa, in mai multe etape, ajungand pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca organizarea de stup a cetatilor circulare, care a influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. Pana sa mergem mai departe cu masagetii, acest popor uitat de istoria tarii de provenienta, Romania, e bine de amintit o particularitate a geografiei tarii noastre: are un relief concentric, care coboara in trepte, de la Muntii Carpati la Subcarpati, la dealuri si podisuri, apoi la campii. Un model circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate in bejenie. In ce priveste cetatea solara Arkaim (in limba romana arhaica im inseamna noroi, mal), probabil ca arca fusese doar un popas spre destinatia finala, de aceea au si parasit-o, aparent fara motiv. Cert este ca in ruinele cetatii au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri fiind prezente si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea duc cu gandul la folclorul geto-dac, desi vechimea cetatii Arkaim este mult mai mare. In schimb, urmele arheologice descoperite in Ucraina sunt extrem de asemanatoare cu cele descoperite in Romania, pe malurile Dunarii si ale Prutului, si datand din urma cu 4-5 milenii. Adoratorii Soarelui Arkaim. Un amfiteatru in trepte Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari Civilizatia veche a Iranului, ii descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus. Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur. Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii Daria. Era tot o cetate circulara, in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, ca murul dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete, conduse de regina Tomiris. Herodot ne spune ca cea mai mare parte a ostii lui Cirus a fost nimicita, iar Cirus insusi si-a gasit acolo sfarsitul. Tomiris a umplut un burduf cu sange de om, a pus sa fie cautat lesul lui Cirus printre mormanele de persi morti si cand l-a gasit ia inmuiat capul in burduf, ocarand mortul: Ti-am promis atunci cand mi-ai ucis fiul prin inselaciune ca o sa te inving si o sa te satur de sange!". Monumentul circular de la Adamclisi Urmasul lui Cirus, Darius, a patruns in 517 i.e.n. cu ostile in tinutul masagetilor, Horezm, care a trebuit sa se supuna, in afara de triburile conduse de Tomiris,

conform cronicilor. Darius a fost oprit din razboaiele de cucerire dincoace de Dunare, unde numai podul construit de persi (peste Dunare) il salva pe rege si armata lui sa impartaseasca soarta lui Cirus, fugariti de ostile getilor. Un alt mare comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta (multi istorici sustin ca monumentul este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia). Faramane a infiintat statul Amu Daria. Cetatea berbecului viril a dahilor Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor (dahii si dachii tot unii sunt, ne spune Miron Costin in Letopisetul Tarii Moldovei) care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates, in nord-estul Iranului. Caii solari dacici Acestia sunt intemeietorii temutelor semintii ale partilor! (Poate nu intamplator, la Parta, judetul Timis, se afla cel mai vechi sanctuar din Europa, datat aprox. 5000 de ani!) Cetatea lor circulara, care pare a fi construita dupa planul Arkaimului, se numea Koi Kirlan, tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci drept Cetatea Berbecului mort!!. desi conform limbii romane actuale, sensul ar fi mai degraba berbecul viu. Fara suparare, coi e cuvant stravechi, cu conotatii de virilitate! Si tot celor care inca mai sustin ca limba romana s-a format dupa cucerirea Daciei de catre romani, le mai oferim cateva elemente derutante, notate de Burchard Brentjes, si anume urmasii dahilor lui Arsache au intemeiat dinastia Frates si au avut mai multi conducatori cu numele de Mitreadates. Iar Surenas (originar probabil din muntii cu acelasi nume, Sureanu, unde a inflorit cultul solar din timpuri stravechi), stralucita capetenie a ostilor regelui part Orodes al II-lea, a invins sapte legiuni de romani, conduse de legendarul Crassus, in anul 60 i.e.n. Dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi. Zvastici solare si la Staraia Riazan In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit in Rusia, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de tip Stonehenge, numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa de arheologi a constatat ca sanctuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, situate la distante egale una de

alta. In centru se afla o alta constructie, rectangulara, si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si de sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa, in zig-zag, asemeni unor raze solare, si altele serpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nici o asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru. Origini carpato-dunarene Model de locuinte la Arkaim Din moment ce numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati circulare prin stepele Asiei, putem presupune ca arienii care au construit Arkaim erau stramosii lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, The History of Civilization. El situa leaganul arienilor, in timpul primei lor aparitii, in spatiul carpato-dunarean. Astfel de constructii circulare, aparate ale lui Uriel, cu rol astronomic, astrologic si agronomic, sunt caracteristice primei civilizatii. Reamintim ca in Cartea astrilor ceresti, Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de ingerul Uriel cum sa construiasca un aparat ceresc, pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel, de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Si atunci, nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste aparate sunt bazate pe anumite zile, solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau aparatul solar din lemn si granit. Arkaim nu este decat o alta cetate-sanctuar inchinata Soarelui, de slujitorii lor stravechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.

Leonardo da Vinci, Cina cea de taina si misterele ei. Leonardo da Vinci si Cina cea de Taina De-a stanga lui Hristos Celebra fresca Cina cea de Taina, pictata De-a stanga lui Hristos Celebra fresca Cina cea de Taina, pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit o apriga disputa din cauza thrillerului esoteric Codul lui

da Vinci, al scriitorului american Dan Brown. Disputa este legata de personajul misterios pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum cred majoritatea specialistilor, sau este Maria Magdalena, prima dintre apostolii lui Iisus, asa cum incearca sa acrediteze Dan Brown si nu numai el? Exista vreun mesaj secret in Cina cea de Taina pictata de Leonardo da Vinci? Orice teorie a conspiratiei trebuie sa contina intre 60 si 70% adevar ca sa fie credibila. De care adevar s-a folosit Dan Brown in legatura cu celebra fresca? Procesul de la Vinci Avand in vedere amploarea romanului Codul lui da Vinci, vandut in peste 30 de milioane de exemplare, specialisti in arta si istorie au gasit de cuviinta sa se intruneasca la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, intr-un simulacru de proces, in genul celui care a reabilitat, in urma cu cativa ani, vrajitoarele din Salem. Jurii, prezidati de Alessandro Vezzosi (care a mai adunat o data somitatile din domeniile artelor si istoriei pentru a-l reabilita pe marele pictor florentin), directorul muzeului dedicat lui Leonardo, au intors pe dos viata si activitatea acestuia in contextul vremii sale, dupa cum reiese din documentele mai mult sau mai putin mediatizate. Era nevoie de asa ceva? Era. Pentru ca toata greutatea teoriei conspiratiei din romanul lui Dan Brown sta pe umerii lui Leonardo da Vinci, acest personaj misterios si plin de contradictii care a marcat Renasterea italiana. El trebuia absolvit de erezie pentru ca esafodul lui Dan Brown sa se prabuseasca. Acuzatiile Conform autorului Dan Brown, Leonardo da Vinci ar fi fost Mare Maestru al Prioriei Sionului, fratie intemeiata pentru a-i proteja pe adeptii supravietuitori ai lui Iisus si pe apropiatii sai de prigoana autoritatilor vremii, stiut fiind faptul ca primii crestini, in special cei apropiati Intemeietorului, au fost supusi unei vanatori continue. Mai mult, chiar Leonardo ar fi fost din stirpea lui Iisus, pentru ca functia de Mare Maestru al Prioriei Sionului nu putea fi ocupata decat de rudele lui. In calitatea sa de Mare Maestru al Prioriei Sionului, Leonardo da Vinci ar fi vrut, dupa cum sustine Dan Brown, sa restabileasca dreptatea, trimitand un mesaj credinciosilor, prin celebra fresca Cina cea de Taina. Mesajul ar fi fost ca Maria Magdalena ar fi trebuit sa conduca biserica, si nu cei care au transformat invatamintele lui Iisus intr-o afacere. Ipotezele lui Dan Brown isi gasesc forta in faptul ca fresca lui Leonardo, Cina cea de Taina, este, intr-adevar, foarte misterioasa. Pe masura Maestrului sau, despre care nici astazi nu se stie daca a fost inger sau demon, dupa cum sustin biografii lui. Boala misterioasa Obsedat de anatomie Inainte de a spune de ce a fost si este considerat Leonardo Da Vinci poate cel mai ciudat dintre toti artistii trecuti si prezenti, atragem atentia asupra unei afectiuni a creierului foarte rara si foarte ciudata, careia nu i s-au descoperit cauzele sau tratamentul nici in ziua de astazi, de aceea nici nu are o denumire anume. Bolnavul, desi ambidextru aceeasi abilitate la ambele maini manifesta o tendinta de a

vorbi si a scrie cursiv invers, in oglinda, fiind nevoie de o mare concentrare pentru a traduce in limbaj normal. Pentru aceasta operatiune este nevoie de cateva secunde in plus, adesea acesti oameni fiind considerati intarziati mintal, pentru ca le lipseste spontaneitatea dialogului. Departe de a fi intarziati mintal, oamenii care sufera de aceasta stranie afectiune dau dovada de o minte geniala, universala, putand sa exceleze in multe domenii, daca ar putea duce pana la capat ce intreprind. Pentru ca, avand o foarte mare putere de patrundere a detaliilor, ei au probleme la asamblarea intregului. Cand efervescenta mintala este maxima, bolnavii nu supravietuiesc. Specifice acestei afectiuni, care, de regula, este descoperita abia cand copilul incepe sa vorbeasca pe pasareasca lui, sunt crizele jacksoniene atipice, in care corpul intepeneste ca la crizele de tetanie, ochii se fixeaza asupra unui punct, ca si cand bolnavii ar fi absorbiti total de ceva. Din cauza ca ard prea multi neuroni, au nevoie de multa odihna ca sa se refaca. Cand sunt foarte nervosi sau emotionati, nu se mai pot controla, turuind invers, de nu-i intelege nimeni. Viata printre oamenii normali, carora le sunt superiori ca inteligenta, ii oboseste peste masura, cautand singuratatea. De regula, bolnavii nu ating maturitatea, dar exista exceptii care nu pot fi explicate. Dat fiind ca boala este foarte rara, cercetatorii n-au ajuns inca la un numitor comun in ceea ce priveste cauzele declansatorii. A suferit Leonardo da Vinci de o asemenea afectiune? Insemnatul Lionardo, Lionardo, cat de mult suferi tu!, scria artistul, uneori, pe marginea caietelor sale de studii. Multi au incercat sa puna aceasta suferinta pe seama geniului neinteles. Lui Leonardo i se pusese eticheta de Insemnat, atins de necuratul, din cauza faptului ca era stangaci, partea raului, dupa cum se considera in acea vreme si uneori chiar si astazi, pe la tara. Era, oare, stangaci? Era mai mult decat atat, marturie fiind nenumaratele sale notite scrise invers. Schimbarea aplecarii literelor demonstreaza ca schimba mana, insa scria tot in oglinda. Ca sa mascheze faptul ca nu putea scrie altfel, a lasat sa se creada ca este o tehnica anume dezvoltata de el. Ba chiar avea si un sfat pentru pictorii care cautau desavarsirea: Faceti-va din oglinda un Maestru!. Odata i s-a plans lui Sebastiano Serlio, unul dintre putinii prieteni, ca mana nu poate tine ritmul cu mintea, un alt indiciu al bolii misterioase. Daca a suferit, intr-adevar, de o astfel de boala, aceasta trebuie sa se fi manifestat din copilarie. Taciturn si singuratic In Botezul lui Hristos al lui Andrea del Verrocchio, ingerul din stanga, cu parul buclat, este pictat de ucenicul acestuia, Leonardo da Vinci, avand propriile trasaturi Tot ce stim despre acea perioada este faptul ca Leonardo a avut o fire inchisa. S-a nascut in 1452, la Vinci, fiu nelegitim al lui Piero di Antonio, care a mai facut zece copii cu doua neveste. Nu a fost niciodata agreat, din cauza firii sale taciturne, petrecandu-si tot timpul desenand, singur, pe campuri. La 14 ani a plecat la Florenta sa se faca pictor. Abia dupa ce a intrat in Confreria Pictorilor Florentini au inceput sa se stranga referiri despre ciudateniile firii sale: lucra in permanenta la ceva, dormind cate 15 minute la fiecare patru ore, era vegetarian, cand isi aducea aminte sa manance, traia singur, n-avea iubite, desi era extrem de frumos, cu parul

blond, lung, buclat si ochi albastri. Era de parere ca: Numai solitudinea iti ofera libertate!. Adeseori, cand lucra in atelierele Confreriei, ramanea pironit, cu penelul in mana. Matteo Bandello, un mare admirator al Maestrului, credea ca Leonardo gandea mult fiecare detaliu, de aceea ramanea intepenit astfel. Cand isi revenea din contemplatie, mai tragea o tusa si pleca grabit acasa, scria Bandello. Aceste stari extatice puteau fi acele crize jacksoniene atipice, dupa care bolnavul trebuie neaparat sa doarma. Si somnul de 15 minute la fiecare patru ore este un indiciu al bolii. Un savant neterminat Au mai fost si alte indicii. Odata, intrand in audienta la Lodovico il Moro, Duce de Milano, pentru a se recomanda, nu a reusit sa vorbeasca. S-a dus acasa si i-a scris in liniste o scrisoare in oglinda, in care isi enumera calitatile de savant: inventator, inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof. Demn de remarcat este faptul ca Messer Leonardo nu a terminat nici o lucrare de-a sa, din nici un domeniu. Probabil, cel mai preocupat era de boala neinteleasa care-l chinuia. Asa s-ar explica studiile sale obsesive in privinta muschilor, pe care ii izola, urmarindu-le mecanismul de functionare. Toti oamenii de stiinta au cazut de acord ca studiile lui Leonardo asupra muschilor si circulatiei sangelui nu aveau nici o legatura cu pictura. Doctorul, cum i s-a mai spus, isi cerceta, probabil, boala si cauta leacul. Oricum, se pare ca ajunsese la concluzia ca nu muschii sunt vinovati de crizele sale, ci creierul, fiind primul cercetator care a facut sectiuni craniene, astfel incat sa puna in evidenta toate zonele creierului si modul lor de irigare. Pe langa stangacia lui considerata de rau augur, Leonardo mai fusese denuntat si ca homosexual, din care cauza a stat vreo doua luni la inchisoare, pana a fost crezut ca anonima calomnioasa scrisa pe seama lui era doar o dovada de invidie. Iata un nou motiv pentru care prelatii nu-l priveau cu ochi buni, ceea ce-l necajea si mai tare pe Leonardo. Ereticii lui Lorenzo Magnificul Ingerul din Madona de pe stanci al lui Leonardo are, de asemenea, trasaturile sale din adolescenta Leonardo nu era singurul rebel al vremii sale. El a ucenicit la curtea lui Lorenzo Magnificul, unde se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale savantilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise. La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si necredincios si inlaturat de la putere, de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta academiei lorenziene, picturile si sculpturile cu teme religioase executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase, dar nu flagrant. Probabil ca artistii cunoscusera codicele interzise, evangheliile

gnostice, acea secta acuzata de primii episcopi ai crestinismului ca falsifica scripturile, adaugand elemente ale cultelor orientale, inca din timpul cand traiau Apostolii lui Iisus. Hieratic si eretic Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica scriere sfanta, care codifica astfel sensurile incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul eretic vine de la a alege si se refera la faptul ca exista obiceiul sa se completeze arbitrar ceea ce nu se intelegea din scrierea hieratica. Acest obicei ducea la concluzii eronate. Hieratic si eretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit numai celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte avea cheia, dupa cum nu se cunosc sursele gnosticilor. Nici Apostolii lui Iisus care au conceput evangheliile canonice nu au scris totul, unele detalii fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi, ceea ce constituie Traditia Apostolica. Ca sa se aleaga graul de neghina, s-a instituit Regula lui Tertulian (secolul II [Link].): Sunt adevarate scripturile cele mai vechi, de la inceput, acelea care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice. Certurile cu Papii Este foarte posibil ca artistii de la curtea lui Lorenzo Magnificul sa fi cunoscut evangheliile gnostice. Michelangelo a pictat Capela Sixtina intr-o cearta continua cu Papa Iuliu al II-lea, care, totusi, l-a inteles, spre deosebire de Papa Paul al IV-lea Carafa, care l-a declarat eretic si a pus sa fie imbracate figurile de pe Capela Sixtina. Oricat ar fi fost ei de intelegatori, prelatii nu puteau trece cu vederea defectele si blasfemiile gnostice invatate la curtea lui Lorenzo Magnificul. Pe de alta parte, oricat s-ar fi rafuit artistii florentini cu preotii, cum majoritatea comenzilor erau platite de acestia, disputele nu durau mult. Enigma unei fresce Leonadro si-a folosit propriile trasaturi din tinerete pictandu-l pe Ioan, in Cina cea de Taina Multe mistere sunt legate si de fresca Cina cea de Taina, pe care Lodovico il Moro i-o comandase lui Leonardo pentru unul din peretii Conventului dominican Santa Maria delle Grazie din Milano. Fresca, in general, presupune un perete ud pe care se aplica pigmentii tempera foarte rapid, pana sa se usuce tencuiala. Leonardo a hotarat sa procedeze altfel, experimentand o tehnica noua: aplica pigmentii tempera si in ulei (culorile in ulei abia aparusera si inca nu interesau pe nimeni) pe perete uscat. Avea nevoie de timp mai mult, ca sa nu lucreze sub presiune. Dar chiar si asa, lucrul a durat patru ani, enorm pentru o fresca. Si nici nu a fost finisata, ceea ce a iscat certuri cu patronul sau. Dar ceea ce era mai grav, fresca a inceput sa se scorojeasca si sa cada, inca din timpul vietii lui Leonardo, iar el nu s-a obosit sa remedieze defectele tehnice. Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Sa nu fi vrut ca aceasta fresca sa dureze? De ce? E adevarat ca aranjamentul apostolilor la Cina cea de Taina, in viziunea lui, este

mult mai simbolica decat cer canoanele, dar artistii florentini, aflati in plina Renastere, tocmai prin acest lucru se remarcau. (De)Mistificare Scriitorul Dan Brown descopera ca Maestrul Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus dreapta fiind locul de onoare pe Maria Magdalena, careia ar fi vrut sa-i anunte prioritatea apostolatului. Daca pe ea a pictat-o Leonardo, atunci, intr-adevar, era o influenta a Evangheliei dupa Maria Magdalena, de provenienta gnostica, care a circulat din secolul II [Link]. Insa, in evangheliile canonice, mai ales in cea dupa Ioan, se vorbeste despre un apostol mult prea iubit de Invatator, cel mai tanar dintre toti, de aceea cu figura feciorelnica. Acesta era surprins adesea stand la pieptul Invatatorului, ca un copil langa fiinta draga. Este vorba de Ioan, caruia Iisus ii purta mai mult de grija, dat fiind ca era cel mai mic. Iar daca privesti in oglinda Cina cea de Taina pictata de Leonardo da Vinci oglinda pusa pe latura stanga, pentru ca asa se descifrau inversurile Maestrului, dupa cum el insusi povatuia se poate constata ca personajul feciorelnic statea in stanga Intemeietorului. Stanga era si pecetea lui Leonardo si multi specialisti au observat ca Ioan din Cina cea de Taina are trasaturile lui Leonardo din tinerete. Punandu-se pe sine in stanga lui Iisus, Leonardo a lasat in Cina cea de Taina declaratia lui de credinta fata de Mantuitor. Si poate ca n-a vrut ca blasfemia lui sa dureze!

Cei mai mari exploratori ai lumii. 10. Bartolomeo Diaz (1451 1500) Daca ar exista o expresie care sa il defineasca cel mai bine pe portughezul Bartolomeo Diaz (Bartolomeu Dias), aceasta ar fi, cu siguranta, deschizatorul de drumuri. Numai gandindu-ne la faptul ca Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti exploratori ai vremii, i-au folosit hartile si insemnarile in expeditiile lor, ne putem da seama de importanta pe care Diaz a avut-o in descoperirile care i-au urmat. Expeditia intreprinsa de Bartolomeo Diaz intre 1487 si 1488 a fost una secreta pentru o lunga perioada de timp, si asta pentru ca scopul ei principal era acela de a descoperi o cale maritima catre India, prin sudul Africii un deziderat indraznet daca avem in vedere faptul ca atat musulmanii, cat si Venetia acelor vremuri, detineau monopulul comertului cu Asia. In cele 16 luni cat a durat temerara sa calatorie, portughezul a strabatut peste 8000 de kilometri pe mare, cartografiind aproximativ 2030 de kilometri de coasta africana inca necunoscuta. El este cel care a descris pentru prima oara o intalnire cu nativii sud-africani si tot el are meritul de a fi atins pentru prima data Capul Bunei Sperante (pe care il numise atunci Cabo das Tormentas Capul Furtunilor). Chiar daca nu si-a implinit niciodata visul, acela de a ajunge in India, Bartolomeo Diaz este considerat primul european care a strabatut sudul Africii si care a demonstrat ca Oceanul Indian nu este doar o mare inchisa, asa cum se crezuse pana atunci. Nevoit sa se intoarca din drum din cauza

unei epidemii de scorbut si a unei posibile revolte a echipajului, Diaz spera la o a doua calatorie care sa il duca, de acea data, pana in Indii. Visul i-a fost destramat 9 ani mai tarziu, in 1497, atunci cand un alt portughez, Vasco da Gama, era numit de casa regala portugheza sa conduca urmatoarea expeditie. Folosind hartile realizate de Diaz, da Gama atingea la 20 mai 1498 atat de ravnita destinatie. 9. Vasco da Gama (1460/1469 1524) Probabil ca doar cautarea Sfantului Graal a putut da nastere in Evul Mediu mai multor patimi si mai multor expeditii temerare decat a facut-o posibila ruta maritima catre Indii. Si ce exemplu poate fi mai elocvent decat al celui care a ramas in istorie drept primul om care a strabatut Atlanticul si Oceanul Indian pentru a dovedi ca supozitiile geografilor vremii sunt reale nimeni altul decat portughezul Vasco da Gama? Atunci cand da Gama dadea semnalul inceperii istoricei sale calatoriii, la 8 iulie 1497, nimeni nu se asteptase ca el sa fie numit lider al expeditiei in detrimentul mult mai experimentatului navigator Bartolomeo Diaz. In fond, chiar Diaz fusese cel care ii alesese corabiile mai tanarului sau omolog si chiar il insotise pentru o scurta perioada de timp in expeditia sa. Si totusi, dintr-un capriciu al regelui portughez Manuel I, ilustrul necunoscut pe atunci, Vasco da Gama, pornea in calatoria care avea sa schimbe destinele lumii si care, la finalul ei, urma sa ii asigure nemurirea. Spirit mult mai pragmatic decat Diaz, acesta si-a condus cu o mana de fier cei 200 de membri ai echipajului cale de peste 10.000 de kilometri, un record absolut la acea vreme si, dupa ce a strabatut Oceanul Indian in numai 23 de zile, atingea la 20 mai 1498 portul indian Calicut. Ruta maritima catre Indii fusese descoperita. De acum, lumea intra intr-o noua era. Vasco da Gama a fost insarcinat de catre suveranul portughez sa conduca si o a doua expeditie catre India, in anul 1502, de data aceasta in fruntea a nu mai putin de 20 de nave de razboi, pentru a impune interesele tarii sale in Estul indepartat. Recunoscut deja pentru duritatea caracterului si pentru violenta fata de oponentii sai, da Gama si-a creat o reputatie de temut printre negustorii arabi si indieni, mai ales dupa ce a incendiat o corabie plina cu pelerini musulmani care se intorceau de la Mecca, si a scufundat o intreaga flota (29 de nave) din Calicut. Un an mai tarziu, la intoarcerea in Portugalia, Vasco da Gama primea in semn de recunostinta titlul de Duce de Braganza, precum si drepturi feudale asupra provinciei Vidigueira. Portughezul s-a stins din viata in 1524, in timpul celei de a treia expeditii in India, in urma unei puternice epidemii de malarie. Trupul sau a fost repatriat si, in prezent, se afla inmormantat in Manastirea Sfanta Maria din Belem, Lisabona 8. Cristofor Columb (1451 1506) Tot o ruta catre Indii a incercat sa afle si celebrul genovez aflat in slujba Spaniei, Cristofor Columb (Cristobal Colon dupa numele sau hispanizat), atunci cand, la 3 august 1492, ridica ancora catre ceea ce avea sa devina una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimului mileniu America. De altfel, desi a intreprins nu mai putin de 4 voiaje intre 1492 si 1502, explorand o mare parte a Americii Centrale si a insulelor din estul celor doua Americi, Columb a murit convins ca a descoperit legendarul drum catre coasta estica a Indiei. Meritul de a demonstra ca lumea lui

Columb este mult mai mare decat crezuse acesta si ca, de fapt, genovezul descoperise un alt continent, complet necunoscut pana in acel moment, apartine insa unui alt explorator italian, florentinul Amerigo Vespucci (1454 1512). Ca o ironie a sortii, la doar un an dupa moartea lui Columb, in 1507, cartografii germani Martin Waldseemuller si Matthias Ringmann numeau continentul descoperit de genovez America. Chiar daca meritul de a fi descoperit Lumea Noua nu ii mai apartine decat formal lui Cristofor Columb, acesta fiind devansat cu aproape cinci secole de vikingii lui Leif Erikson, el este acela care a dat startul colonizarii Americilor, actiune care avea sa schimbe radical fata lumii cunoscute la acea vreme. 7. David Livingstone (1813-1873) O figura aparte in grupul elistist al marilor exploratori ai lumii o constituie, fara doar si poate, cea a misionarului scotian David Livingstone. Carismatic, indragostit pana la fanatism de Africa, aprig luptator impotriva sclaviei, Livingstone s-a dovedit un pionier in ceea ce priveste explorarea Continentului Negru, cu atat mai mult cu cat expeditiile sale au avut loc intr-o perioada in care putini aveau curajul sa se aventureze in lumea salbatica a junglelor, a savanelor si a necunoscutelor triburi africane. Plecat initial ca misionar in Africa de Sud, in 1840, David Livingstone a fost socat de realitatile vietii de pe Continentul Negru, in special de sclavia practicata pe scara larga, un veritabil flagel impotriva caruia isi propunea sa lupte cu toate puterile sale. Astfel, are loc in 1849 prima expeditie catre centrul Africii, scotianul traversand atunci desertul Kalahari de la sud la nord. Trei ani mai tarziu, Livingstone porneste intr-una dintre cele mai temerare calatorii din istorie, devenind primul european care a strabatut continentul african de la vest la est (din Luanda, pe tarmul Atlanticului, pana la Quelimane, pe malul Oceanului Indian). Tot atunci, misionarul scotian descoperea si gura de varsare a fluviului Zambezi, si tot el era cel care identifica impresionanta cascada Mosi-oa-Tunya, pe care o reboteza Victoria. Intors temporar in Anglia, Livingstone este tratat ca un erou national si, dupa ce renunta la misionarism pentru a a-si continua expeditiile, primeste fonduri din partea Societatii Regale de Geografie pentru a finanta o calatorie cu un vapor cu aburi, care sa identifice o ruta navigabila pe Zambezi catre interiorul Africii. Incercarea sa din 1858 ramane insa fara succes, datorita apelor improprii navigatiei si, poate, si a lipsei calitatilor sale de lider in misiuni de asemenea amploare. Reintors sase ani mai tarziu, in 1864, David Livingstone nu sta prea mult pe ganduri si organizeaza o noua expeditie, de data aceasta in cautarea izvoarelor Nilului, expeditie care esueaza la fel ca ultima. Cu toate acestea, hartile intocmite de scotian aveau sa se dovedeasca de o importanta covarsitoare in viitoarele misiuni europene de explorarea a Africii. Livingstone s-a stins din viata in Zambia, la 4 mai 1873, din cauza malariei si a unei hemoragii interne cauzate de o puternica dizenterie. Trupul sau a fost transportat la Londra, acolo unde a fost inmormantat in Abatia Westminster. 6. Sir Francis Drake (1540-1596)

Fabulos Acesta ar fi singurul termen care sa poata defini viata si personalitatea unuia dintre cele mai indragite personaje din istoria Angliei, Sir Francis Drake. Comerciant de sclavi, corsar, invingator al Invincibilei Armade spaniole, influent om politic si cavaler al reginei Elisabeta I a Angliei, Drake isi gaseste locul in lumea exploratorilor printr-o realizare de exceptie, el fiind totodata cel de al doilea om care a realizat inconjurul lumii pe mare si primul englez care a reusit o astfel de performanta. Marea a insemnat totul pentru Francis Drake, cel care la varsta de mai putin de 13 ani lucra deja ca ucenic pe o nava comerciala din Canalul Manecii. La numai 20 de ani, el devine capitanul propriul vas si se lanseaza in traficul de sclavi pe care ii transporta in Lumea Noua. Aici avea sa aiba parte si de primul contact cu spaniolii, o infruntare sangeroasa care ii lasa pentru tot restul vietii o ura nestinsa fata de acestia. La scurt timp devine corsar in slujba reginei Elisabeta I si, din ordinul acesteia, porneste in fruntea unui echipaj format din 6 corabii si 164 de oameni in calatoria care avea sa ramana pentru totdeauna in istoria Angliei. Desi scopul sau era acela de a prada cat mai multe galioane spaniole din estul Americii de Sud, Drake nu ajunge in Pacific decat cu nava amiral, restul ambarcatiunilor fiind fie scufundate de furtuna fie distruse chiar de catre englez din cauza pierderii echipajului. Pentru a atinge Oceanul Pacific, Drake devenea in 1578 primul englez care strabatea Stramtoarea Magellan si, in speranta de a descoperi un pasaj nordic care sa ii permita intoarcerea in Atlantic, el naviga in nordul coastelor vest-americane mai mult decat o facuse orice alt european inaintea sa. Convins ca aceasta trecere nu exista, Francis Drake se indrepta atunci catre Africa, nu inainte de a strabate Arhipelagul Filipine si de a-si incarca nava cu atat de mult ravnitele mirodenii asiatice. In septembrie 1580, Drake ajungea din nou in Anglia. Era primul om dupa Magellan care reusise inconjurul lumii pe mare. Opt ani mai tarziu, in 1588, englezul scria o noua pagina glorioasa din istoria tarii sale dupa ce, in functia de vice-amiral, invingea Invincibila Armada spaniola. Francis Drake s-a stins din viata la 29 ianuarie 1596 din cauza dizenteriei, in timp ce incerca sa asedieze portul spaniol San Juan din Puerto Rico. Trupul sau a fost incredintat apelor marii, conform unui stravechi obicei marinaresc. 5. Marco Polo (1254 1324) Nu multi sunt cei care aleg o viata plina de aventuri in locul uneia lipsita de griji, asa cum a facut-o ilustrul venetian din secolul al XIII-lea, Marco Polo. Descendent al unei familii cu o bogata traditie in comertul cu bijuterii, afacere extrem de profitabila de altfel, Polo renunta la beneficiile materiale in schimbul unei experiente care avea sa ii schimbe viata si care sa ii asigure un loc nemuritor in ierarhia celor mai mari exploratori ai lumii. Totul a inceput in 1260, an in care Niccolo, tatal lui Marco Polo, parasea Venetia pentru o calatorie de afaceri spre Marea Neagra. Atras de mirajul povestirilor despre Orientul Indepartat si despre legendarul Drum al Matasii, venetianul se alatura atunci unei expeditii care avea sa il poarte pana la curtea lui Kublai Han, liderul mongol al Chinei acelor vremuri. Fascinat de lumea noua pe care o descoperise,

Polo leaga o stransa prietenie cu nepotul ilustrului Gingis Han si, noua ani mai tarziu, se intorcea in Venetia pentru a-l convinge pe Papa sa organizeze o noua expeditie cu scopul de a propovadui crestinismul in China. Insotitudu-si tatal in Orientul Indepartat in 1275, Marco Polo avea sa isi petreaca urmatorii 17 ani explorand cea mai mare parte a Chinei si, fapt neconfirmat in totalitate, ajungand in premiera pentru un european in dreptul stramtorii Bering. Povestea fascinanta a calatoriilor sale a fost scrisa nu de Polo, asa cum multi au crezut, ci de un alt italian, un anume Rustichello din Pisa, scriitor care il descopera pe venetian intr-o inchisoare din Genova, acolo unde acesta ajunsese dupa ce se implicase direct in luptele navale dintre cele doua state italiene. Milionul si Calatoriile lui Marco Polo, cartile in care erau descrise aventurile sale, s-au dovedit extrem de populare fiind traduse ulterior in multe limbi europene. Impresionati, genovezii il eliberau pe Polo, iar acesta se intorcea in Venetia, acolo unde avea sa isi petreaca tot restul vietii. Ilustrul explorator s-a stins din viata la 8 ianuarie 1324. 4. Roald Amundsen (1872 1928) Demn urmas al legendarilor exploratori scandinavi din urma cu peste un mileniu, norvegianul Roald Amundsen este, alaturi de Douglas Mawson, Robert Falcon Scott si Ernest Shackleton, o figura ilustra a perioadei numita de specialisti, Era Eroica a Explorarilor Antarctice. In fapt, daca vreodata s-ar dovedi, Amundsen ar putea fi considerat omul care a atins in premiera atat Polul Sud cat si Polul Nord. Puternic atras de fascinatia vietii de explorator, Roald Amundsen si-a abandonat studiile la numai 21 de ani pentru a se dedica in totalitate unei calatoriilor pe mare. Astfel, in 1897, la varsta de 27 de ani, norvegianul se regaseste in compania ilustra a celor mai promitatori oameni de stiinta ai vremii, intr-o calatorie care avea sa ramana in istorie. Este vorba nava Belgica, si de prima incercare de a atinge Antarctica efectuata vreodata de europeni. Condusa de belgianul Adrien de Gerlache, expeditia avea insa sa esueze odata cu blocarea navei intre gheturile sudice. Echipajul a fost salvat numai de eforturile concentrate ale medicului Frederick Cook si ale romanului Emil Racovita, cei care au evitat o epidemie de scorbut sau, mai rau, o moarte prin inanitie a marinarilor, vanand foci pe banchizele polare si oferind exploratorilor carnea cruda a acestora. Fara sa isi piarda entuziasmul in urma acestei intamplari, Amundsen se indreapta doar 6 ani mai tarziu, in 1903, catre Polul Nord, descoperind atunci Pasajul Nordic, puntea de legatura dintre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, un deziderat care dura de peste patru secole, inca de pe vremea marilor exploratori medievali. Tot atunci, norvegianul intra in contact cu triburile de inuiti de la care invata tehnicile esentiale de supravietuire in conditii de frig extrem, tehnici care aveau sa se dovedeasca extrem de importante in calatoriile sale viitoare. Anii 1910-1912, il gasesc pe Roald Amundesn intr-o cursa epica pentru cucerirea Polului Sud. Desi initial intentionase sa atinga Polul Nord, norvegianul afla dezamagit ca Frederick Cook si Robert Peary realizasera in 1908 si 1909 pasul catre cel mai nordic punct al Terrei. Indreptandu-si atentia catre Antarctica inca neexplorata, Amundsen iesea, de data aceasta victorios, doar experienta acumulata

alaturi de inuiti facandu-l castigator in fata englezului Robert Falcon Scott, plecat spre Polul Sud in aceeasi perioada. Era 14 decembrie 1911. Visul de a atinge si Polul Nord nu se stinsese insa si, dupa mai multe tentative esuate, Amundsen isi atinge obiectivul in 1926, la bordul zepelinului Norge. Cum toate cele trei expeditii care sustinusera ca atinsesera Polul au fost contestate (Frederick Cook in 1908, Ribert Peary in 1909 si Richard Byrd in 1926), putem avea in persoana lui Roald Amundsen pe omul care a atins in premiera ambii poli ai Pamantului. Norvegianul a disparut in conditii misterioase la 18 iunie 1928, in timp ce incerca sa salveze membrii unui zepelin italian prabusit dupa intoarcerea de la Polul Nord. Corpul sau nu a fost gasit niciodata. 3. Alexander von Humboldt (1769 1859) Spirit enciclopedic, vesnic in cautarea noului, explorator cu vocatie de geniu, germanul Alexander von Humboldt a fost considerat de catre critici, pe buna dreptate, un demn urmas al anticului Aristotel. In fapt, intr-o Europa marcata de razboaiele napoleoniene, Humboldt a fost singurul om capabil sa eclipseze prin realizarile sale, chiar daca intr-un cu totul alt domeniu, personalitatea covarsitoare a lui Napoleon Bonaparte. Chiar si astazi, la 250 de ani de la moartea sa, Alexander von Humboldt este privit ca unul dintre cei mai mari oameni de stiinta care au existat vreodata. Vocatia sa s-a manifestat cu precadere de-a lungul celor cinci ani (1799 1804), in care a explorat o mare parte a Americii de Sud, a Mexicului, Cubei si a Statelor Unite ale Americii. Inarmat cu o rigoare tipic prusaca si cu o rabdare de fier, Humboldt a reusit sa adune si sa clasifice intr-un numar impresionant de volume, o parte importanta a florei, faunei, precum si a vestigiilor arheologice din Lumea Noua, intr-o maniera considerata astazi drept primul model stiintific in adevaratul sens al cuvantului. Tot el a fost cel care, in 1804, a realizat primul recensamant, chiar daca rudimentar, al nativilor amerindieni din sudul Americii de Nord, estimand numarul acestora la aproximativ 6 milioane. Perioada cuprinsa intre 1811 1818, il gaseste pe Alexander von Humboldt in cea mai lunga dintre expeditiile sale, cea din Rusia, atunci cand strabate circa 15.500 de kilometri in incercarea de a afla cat mai multe date despre o tara inca necunoscuta multora dintre contemporanii sai. El aprecia corect pentru prima data dimensiunile platoului Central-Asiatic si, spre satisfactia guvernului rus, descoperea diamante in zona muntilor Urali. Von Humboldt s-a stins din viata la 6 mai 1859, la venerabila varsta de 89 de ani, lasand in urma sa una dintre cele mai ample si complete lucrari realizate vreodata in domeniul stiintelor naturale. Modelul urmat de el in clasificarea si catalogarea datelor obtinute in timpul expeditiilor s-a transfomat cu timpul in tiparul stiintific folosit in astfel de ocazii. 2. James Cook (1728 1779) Departe de a fi doar un soldat si un navigator incercat, capitanul James Cook poate fi caracterizat drept unul dintre primii exploratori europeni care au realizat lungi

calatorii oceanice in scopuri pur stiintiice. De altfel, asa avea sa inceapa si prima sa mare aventura, o expeditie in Tahiti, acolo de unde ar fi urmat sa urmareasca conjuctia dintre Venus si Soare, eveniment de mare importanta pentru astronomii vremii, petrecut in 1769. Conform instructiunilor primite din partea Societatii Regale Britanice, Cook s-a indreptat apoi catre Noua Zeelanda, teritoriu descris pentru prima data de olandezul Abel Tasman in 1642. Cook a fost de altfel primul european care a realizat o cartografiere completa a Noii Zeelande, tot el fiind si cel care a identificat coasta estica a Australiei. Nemultumit de realizarile sale din timpul primei expeditii, James Cook porneste in 1772 intr-o a doua calatorie, cu scopul de cartografia tarmurile Oceanului Atlantic, ocazie cu care identifica mai multe insule necunoscute pana atunci geografilor europeni, si ajunge pana aproape de Antarctica. La doar un an de la intoarcere din 1775, Cook organizeaza si cea de treia expeditie, ocazie cu care descopera Hawaii si stabileste primul contact european cu nativii maori. Considerat initial un zeu de catre bastinasi, englezul intra in conflict cu acestia dupa ce incearca sa isi recupereze o barca furata, luand ostatici mai multi lideri hawaiieni. Deznodamantul este insa unul dramatic, James Cook fiind ucis de localnici intr-un atac furibund al acestora. Era 14 februarie 1779. 1. Fernando Magellan (1480 1521) Primul loc in topul celor mai mari exploratori ai tuturor timpurilor este ocupat de portughezul Fernando Magellan (Fernao de Magalhaes dupa numele sau real), omul care a reusit in premiera o circumnavigatie a Terrei si care descoperea drumul vestic catre Indii prin stramtoarea din sudul Americii Latine care astazi ii poarta numele. Nascut intr-o familie de nobili portughezi scapatati, Magellan se inroleaza la numai 25 de ani in flota regala, participand activ la mai multe expeditii in India si Africa. In fapt, portughezul a fost unul dinte cei care a luptat pentru cucerirea estului Indiei si a peninsulei Malacca, inainte de a fi ranit si de se retrage in Portugalia. Dupa o serie de neintelegeri cu regele portughez, Manuel I, Magellan se refugiaza in Spania, marea rivala a tarii sale natale, acolo unde propune sa i se incredinteze conducerea unei expeditii prin care sa descoperea pasajul vestic catre atat de ravnitul Tinut al Mirodeniilor. Suprinzator, portughezul primeste un raspuns afirmativ si, la 10 august 1519, ridica ancora in fruntea unei flote formate din cinci nave (Trinidad, San Antonio, Conception, Victoria si Santiago). Nevoit sa evite navele trimise de catre Manuel I in urmarirea sa, precum si coasta estica a Braziliei, aflata sub dominatia portugheza, Fernando Magellan a navigat de-a lungul coastei Americii de Sud si, la 28 noiembrie 1519, reusea sa patrunda prin sudul Tarii de Foc in ceea ce el avea sa numeasca Mar Pacifico Oceanul Pacific. Drumul vestic catre India fusese descoperit. Navigand catre nord, portughezul ajungea dupa o calatorie extenuanta in Filipine, acolo unde, din nefericire, avea sa isi gaseasca sfarsitul, la 22 aprilie 1521, dupa ce incercase sa aplaneze conflictul dintre doua capetenii locale. La trei de la lansarea expeditiei, si dupa 69.800 de kilometri pe mare, o singura nava, Victoria, se intorcea in Spania. Din cei 270 de oameni care il urmasera pe Magellan in temerara sa

incercare, doar 38 aveau sa mai ajunga acasa. Era 6 septembrie 1522, data la care Indiile isi pierdusera si ultimul secret.

Marea Neagra un fost lac cu apa dulce ?

Marea Neagr a fost iniial un lac enorm, cu ap dulce, se arat ntr-un studiu realizat de o echip de geologi de la Institutul oceanografic Woods Hole din Cape Cod, Massachusetts. Potrivit echipei conduse de geologul romn, marea, la care are ieire i Romnia, nu s-a format n urma potopului lui Noe (unele teorii controversate formulate de americanul Willian Ryan susineau c au avut loc inundaii masive, care au modificat relieful i au forat unii dintre primii fermieri de pe planet s prseasc zona, ceea ce ar explica povestea biblic a potopului), ci n urma unui eveniment total diferit. Nu a fost niciodat un potop. Am demonstrat c asta era imposibil, a declarat Liviu Giosan pentru Discovery News. n schimb, n urm cu aproximativ 9.500 de ani, din pricina nclzirii climei, a crescut semnificativ nivelul Mrii Mediterane, care a ptruns n lac prin intermediul Mrii Marmara. Dovezile fosile strnse de echip demonstreaz c a avut loc o tranziie gradual acum 9.500 de ani de la speciile de ap dulce la cele de ap srat. Studiul ar confirma astfel i de ce Marea Neagr este mai puin srat dect toate mrile din jur. Cercetrile pentru noul studiu nu au mai pornit de la studierea subsolului Mrii Negre, ci de la cel al Deltei Dunrii. Geologii au forat pur i simplu la o adncime de 42 de metri n Delt (format de sedimentele depuse de Dunre nainte de a se vrsa n Marea Neagr). Mostrele prelevate de la acea adncime dateaz de acum 10.000 de ani, ceea ce le-a permis cercettorilor s descopere ce s-a ntmplat i nainte, i dup inundarea lacului. De asemenea, studiul acestora a demonstrat c nu a fost vorba de un eveniment att de violent precum un potop, ci de un fenomen de durat. Cochiliile nu erau erodate, sparte sau micate, a explicat Liviu Giosan. Datnd respectivele sedimente i molutele fosilizate, echipa lui Liviu Giosan a constatat c Marea Neagr avea, acum 10.000 de ani, un nivel cu 10 metri mai sczut dect n prezent. Ciudata creatura traieste sub nisipurile Desertului Gobi din Mongolia. Are culoarea rosiatica si iese lasuprafata foarte rar. Insa, atunci cand o face, este extrem de periculos. Acesta fiinta cu aspect nepamantean care l-a inspirat pe scriitorul Frank Herbert in portetizarea viermilor de nisip din capodopera Dune, are capacitatea de a scuipa o saliva galbena, foarte acida, asupra victimelor sale. Orice animal sau om atins de jetul periculos, moare instantaneu!

Timp de indelungate generatii, pastorii din Mongolia il denumesc Allghoi Khorkhoi, in traducere directa Viemele intestin, pentru ca forma sa aminteste de intestinele unei vaci. Cei care afirma ca l-au zarit, il descriu ca fiind de culoare rosiatica si avand o lungime intre 60-150 centimetri. Stiinta oficiala nu a recunoscut niciodata o asemenea fiinta, considerand-o produsul superstiilor pastorilor mongoli. Unii dintre criptozoologi sunt sceptici si in prezent, motivand ca o stfel de creatura nu poate trai in conditiile Desertului Gobi, ignorand totusi marturiile locanicilor, pentru care Viermele Mortii este o fiinta cat se poate de reala.

In luna aprilie a anului 2005, a fost demarata o expeditie a cercetatorilor britanici, sponsoritata de Centre for Fortean Zoology si condusa de criptozoologul Richard Freeman. Surprinzator, dupa patru saptamani de cercetari intense, toti membrii expeditiei sunt convinsi de existenta unei astfel de creaturi.

Fiecare martor ocular intervievat de noi, descrie fix aceeasi fiinta: un vierme roscat, asemanator cu un sarpe, caruia nu i se poate localiza cu precizie capul, dar care este foarte periculos prin saliva mortala pe care o improasca in semn de autoaparare, declara profesorul Freeman. In ciuda insuccesului echipei de a fotografia sau captura Viemele Mortii, cercetatorii au descoeprit alte doua animale, necunoscute pana atunci: o soparla asemanatoare unui dragon, si un sarpe cu coarne, lung de circa 2 metri. Pe baza acestor doua noi descoperiri, echipa de cercetaori este de parere ca Viermele Mortii poate fi de fapt o alta specie de soparla sau sarpe inca neidentificat. Case si Hoteluri bantuite. Castelul Chillingham Northumberland, Anglia Acest castel a fost folosit ca manastire, fortareata militara, baraca a armatei si ca o rezidenta privata. Pe timpul lui William Wallace, cladirea a jucat un rol crucial in defensiva Angliei, fiind locul unde se executau torturi oribile si despre care nimeni nu indraznea sa vorbeasca. Se spune ca inca se simte prezenta celor care au fost torturati si ucisi aici, iar cand se vorbeste de Castelul Chillingham se face referire la una dintre cele mai bantuite case din Marea Britanie.

Casa Whaley San Diego, California Este sustinut faptul ca aceasta casa numita Whaley este cea mai inspaimantatoare casa bantuita din America. Este amplasata in San Diego, iar mai demult a gazduit mai multe sedii de afaceri, precum si un tribunal. De asemenea, a mai fost, in diferite perioade de timp, scena unei sinucideri si a unei spanzurari. Casa a devenit muzeu din anul 1960. De atunci, vizitatorii au raportat ca au vazut fantomele unui

barbat care a fost spanzurat, fiind proprietarul casei, si cea a doamnei casei ratacind prin holurile casei. Vizitatori de la mare departare vin pentru a vedea aceasta cladire istorica si misterele ce le ascunde interiorul sau.

Hotelul Stanley Colorado Hotelul Stanley Hotel poate parea familiar si primitor, mai ales daca esti fan Stephen King. King a stat aici cand a dezvoltat ideea ideea cartii sale The Shining. Mai tarziu, cartea a stat la baza unei miniserii transmise la TV, iar filmul a fost realizat chiar in Hotelul Stanley. Un lucru si mai interesant la acest hotel, in afara de conexiunea sa cu Hollywood-ul, este multitudinea de fantome ce bantuie incaperile. Musafirii au vazut fantomele proprietarului de drept al hotelului si a sotiei sale, impreuna cu alte aparatii variate. Angajatii, precum si musafirii hotelului, au raportat deseori ca au auzit zgomote ciudate din camerele libere sau au vazut pianul din salon sa cante singur.

Casa Crenshaw Illinois Casa Crenshaw a fost construita in anul 1838, si atunci cand se vorbeste de ea se face referire la Vechea Casa de Sclavi(Old Slave House). Aceasta casa a fost resedinta lui John Crenshaw, care a comis acte de cruzime socante in interiorul acestei case. Ca proprietar al ei si al unei mine de sare, Crenshaw avea nevoie de forta de munca ieftina pentru a-si mentine afacerile. Solutia sa a fost sa rapeasca oameni de culoare, barbati, femei si copiii majoritatea dintre ei fiind sclavi liberi si ii forta sa lucreze pentru el. Acestia erau tinuti la al treilea etaj al casei in celule inguste si mici, fiind legati in lanturi de podea si batuti crunt. Dupa ce Crenshaws sa mutat din aceasta casa, noii proprietari au inceput sa experimenteze activitati paranormale. Sufletele, despre care se spune ca ocupa casa, sunt cele ale sclavilor ce au fost torturati cu brutalitate, tinuti captivi. Aproape toata lumea care a incercat sa petreaca o noapte in podul casei au fugit terifiati din casa inainte de venirea diminetii. Casa a fost odata deschisa vizitatorilor, insa acum este detinuta de statul Illinois si a fost inchisa pentru publicul larg.

Casa Winchester San Jose, California Povestea misterioasei case Winchester incepe si se termina cu fantome. In anul 1881, William Wirt Winchester, fondatorul Companiei Winchester Repeating Arms, a decedat lasand in urma pe nevasta lui, Sarah, care nu a mai fost aceeasi dupa ce singurul sau copil a murit cu 15 ani mai devreme. Putin dupa decesul sau, Sara a vizitat un medium pentru a-si contacta sotul mort. William Winchester i-a spus sotiei sale ca familia lor era blestemata. Inventiile realizate de William au curmat nenumarate vieti, iar fantomele celor morti veneau pentru Sarah. Fantoma lui William a informat-o pe Sarah ca pentru a ramane in viata trebuia sa se indrepte

catre vest, sa gaseasca un loc pentru a incepe constructia unei case. Daca se oprea vreodata din construit,a avertizat-o William, va muri. Prin urmare, Sarah s-a stabilit in San Jose si a inceput constructia pe un lot de 162 de acri. Ea tinea tamplarii si arhitectii la munca in fiecare zi. Din anul 1884 pana la moartea sa in 1922, Sarah a construit in mod constant. In cele din urma, casa s-a marit la aproape 160 de camere si este numita casa cu labirinte. In casa se gasesc cateva obiecte nefolositoare, cum ar fi scari care se termina in tavan, de aceea s-a spus ca este aproape imposibil sa te poti ghida in aceea casa. Unii au afirmat ca fantomele care au urmarit-o pe Sarah Winchester la aceea casa, inca se pot vedea si in zielel noastre. Casa este acum un jalon al Californiei si este deschis publicului larg.

Cladirea Loftus Irlanda Cladirea Loftus are o istorie fascinanta in ceea ce priveste activitatea paranormala. Prima casa care s-a construit pe acest sit a fost cladirea Redmond, construita in 1350. Cladirea originala Loftus a fost construita pe ruinele casei Redmond, fiind apoi demolata in 1870 si reconstruita, rezistand pana in prezent. Legenda spune ca atunci cand un strain a venit calare, la mijlocul secolului al 18-lea, si a cerut adapost peste noapte, familia care locuia atunci in aceasta casa l-a primit. Seara, la un joc de carti, una dintre doamnele ce locuiau acolo a scapat o carte pe podea, iar atunci cand s-a aplecat sa o ridice a observat ca strainul avea in loc de picior o copita. Strainul a disparut imediat, lasand o gaura in tavan care se spune ca inca exista si acum. Dupa aceea intalnire, tanara doamna care a observat copita strainului, Anne Tottenham, s-a imbolnavit si in cele din urma a murit. Casa a continuat sa fie bombardata cu intampalri supranaturale si strigoi. Familia a cerut ca un preot care sa efectueze exorcism, iar activitatile paranormale au incetat. Totusi, se spune ca fantoma lui Anne Tottenham bantuie inca aceea casa. Din cauza unui vandalism constant, casa vacanta este inchisa, iar ferestrele si usile sunt inchise cu scanduri.

Hotelul istoric Anchorage Alaska Hotelul Historic Anchorage nu arata ca un loc bantuit, dar angajatii si fostii musafiri spun ca a vedea o fantoma acolo nu este un lucru neobisnuit. Cea mai cunoscuta poveste este cea a fantomei unei mirese abandonate, e s-a spanzurat in hotel, purtand rochia de mireasa, atunci cand sotul sau nu a mai aparut la nunta. Musafirii au afirmat ca au vazut pozele de pe pereti zburand prin camere, cortinele de dus se rupeau in mod neasteptat si asistau la aparitia unor spectre in camerele lor, precum si in holurile hotelului. Angajatii hotelului sunt atat de obisnuiti cu aceste afirmatii incat tin un jurnal de fantome pentru a monitoriza aparitiile.

Casa Beauregard New Orleans, Louisiana

New Orleans este unul dintre cele mai bantuite orase din America. Oamenii de aici vorbesc despre fantome asa cum altii din alte orase vorbesc despre retete de mancare. Aici se afla multe case bantuite, dar si alte atractii in orasul care-ti promite sa te puna in contact direct cu spiritele. Una dintre aceste case bantuite din New Orleans este casa Beauregard. Aceasta a fost odata casa generalului Pierre Gustave Toutant Beauregard, un general important a Armatei Confederate din Razboiul [Link] moartea sa, in anul 1893, casa a fost linistita multi ani. In anul 1909 a fost cumparata de familia Giacona, iar mai apoi a fost scena unor altercatii armate intre mafioti in care au murit trei oameni. Familia Giaconas s-a mutat in 1920, si dupa doua decenii mai tarziu s-a inregistrat primul raport de activitate supranaturala. Destul de ciudat este faptul ca raporturile inregistrate nu au nici o legatura cu familia Giacona, ci mai degraba cu generalul. Multi oameni afirma ca au auzit, ca in timpul Razboiului Civil, erau descarcate arme in aceasta casa. Aceasta poveste este foarte ciudata din moment ce nici o lupta nu s-a dat in apropierea casei. Singurele legaturi ce le are cu Razboiul Civil sunt reprezentate de ocuparea de catre general a casei si de infiintare a muzeului Razboiului Civil care se afla acum in casa. Ghizii casei afirma ca nu au intalnit nici o activitate paranormala.

martie 15, 2009 Scris de 2012en | Paranormal., Zona Crepusculara | 2012en, case bantuite, enigme, fantome, Fenomene Inexplicabile, haunted houses, mistere, paranormal, Zona Crepusculara | 8 Comentarii Fantomele casei Winchester. Sarah WincHester, vduva lui Oliver Carabin cu repetiie Winchester, s-a simit att de vinovat de mcelurile produse de arma comercializat de compania soului ei, nct i-a cheltuit considerabila-i avere pentru a se pune la adpost de spiritele morilor. Era convins c cei astfel ucii i vor distruge familia. Pentru c un medium i-a spus c singura posibilitate de a ine spiritele departe este s le bage n cea construind camere suplimentare casei n care locuia, Sarah a fcut ciocanele tmplarilor s lucreze 24 din 24 pentru tot restul vieii ei, cu totul 38 de ani. Rezultatul este o monstruoas excrescen victorian de 160 de camere, legate ntre ele de scri ciudate, construite potrivit unor superstiii din cele mai bizare, cum ar fi 13 buci din fiecare, inclusiv bi cu ui de sticl. Exist n casa aceea scri care duc niciunde, ui care se deschid ctre hu i, evident, casa Winchester a devenit astfel o mare atracie turistic a Californiei. Pe vremea doamnei Winchester, o grdin ntins nconjura construcia, dar terenul a fost parcelat de motenitori i

astfel vederea, ce se deschide de la cele cteva sute de ferestre ale casei, seamn cu o suburbie care include cele trei domuri ale cinematografelor Century 21, Century 22 i Century 23. Departe de a prea deplasate, excrescenele moderne se armonizeaz foarte bine cu mania doamnei Winchester. Reedina pare o fi mam excesiv de fertil, care tot d natere la cldiri urte, ntr-un ritm din ce n ce mai rapid. Dar adevrata pedeaps a vduvei, cea amarnic, a venit post-mortem . Prin casa ei se fac tururi non-stop i exist chiar i un mic muzeu n care este expus carabina Winchester, cea care i-a aprins nebunia. Dup ce tropie prin copleitoarea jucrie victorian, turistul zpcit ar vrea s-i recapete simul proporiilor normale lund masa la vreo crcium pe Santana Row. Nici o ans. Pe Santana Row, col cu Olsen Drive, se afl o alt cnit fantezie arhitectural construit de banii nebuni din ceea ce a devenit azi Silicon Valley. n loc s fie mici i claustrofobice, structurile de pe Santana Row snt supradimensionate. ntr-o cafenea gigantic, ceva ntre un forum roman i un palat vienez fin-de-sicle, poi comanda un BLT care i se servete ntre dou darabe de pine prjit care se chinuie s in n loc dou enorme foi de lptuc, un ou fiert moale, trei fii lungi de bacon i cteva felii groase de roie. Arat ca o glum a vreunui sculptor pop. Santana Row este tivit cu magazine de lux, semnnd vag cu Via Veneto sau cu Champs-Elyses. Deasupra magazinelor se gsesc apartamentele majestuoase locuite (sau care urmeaz a fi locuite) de chiplionarii din San Jos. Ar putea prea c ne aflm ntr-un sat italian, dar nu, sntem nc n mintea bolnav a doamnei Winchester. Singura deosebire este c proiectul doamnei Winchester era o obsesie personal, n timp ce mall-ul supradimensionat exprim nebunia unei ntregi culturi. Ca tot restul, i obsesiile arhitecturale au fost democratizate. Ceea ce au n comun Winchester House i Santana Row este ideea greit despre dimensiunile reale ale fiinei umane. Oamenilor, multora dintre ei, le plac lucrurile construite la scara trupului uman. Lucrurile care snt fie prea mici, fie prea mari, fie prea-prea snt menite s stnjeneasc i s ite comaruri. Un exces de bani cheltuii fr imaginaie taman asta face: stnjenete i bntuie. Chiplionarii din San Jos snt prini n capcana visului doamnei Winchester, ca o carabin cu repetiie care repet.

Povestea misterioasei case Winchester incepe si se termina cu fantome. In anul 1881, William Wirt Winchester, fondatorul Companiei Winchester Repeating Arms, a decedat lasand in urma pe nevasta lui, Sarah, care nu a mai fost aceeasi dupa ce singurul sau copil a murit cu 15 ani mai devreme. Putin dupa decesul sau, Sara a vizitat un medium pentru a-si contacta sotul mort. William Winchester i-a spus sotiei sale ca familia lor era blestemata. Inventiile realizate de William au curmat nenumarate vieti, iar fantomele celor morti veneau pentru Sarah. Fantoma lui William a informat-o pe Sarah ca pentru a ramane in viata trebuia sa se indrepte catre vest, sa gaseasca un loc pentru a incepe constructia unei case. Daca se oprea vreodata din construit,a avertizat-o William, va muri. Prin urmare, Sarah s-a stabilit in San Jose si a inceput constructia pe un lot de 162 de acri. Ea tinea tamplarii si arhitectii la munca in fiecare zi. Din anul 1884 pana la moartea sa in 1922, Sarah a construit in mod constant. In cele din urma, casa s-a marit la aproape 160 de camere si este numita casa cu labirinte. In casa se gasesc cateva obiecte nefolositoare, cum ar fi scari care se termina in tavan, de aceea s-a spus ca este

aproape imposibil sa te poti ghida in aceea casa. Unii au afirmat ca fantomele care au urmarit-o pe Sarah Winchester la aceea casa, inca se pot vedea si in zielel noastre. Casa este acum un jalon al Californiei si este deschis publicului larg.

Cele mai sinistre locuri de pe Terra.

10. Muzeul de Istorie Medicala Mtter A fost fondat in anul 1858, in orasul Philadelphia din statul american Pennsylvania, de catre medicul Thomas Dent Mtter, pentru a-i initia pe studentii scolilor de medicina intainele anatomiei umane si ale anomaliilor pe care aceasta le poate manifesta. Muzeul este unul al patologiei, al vechilor instrumente medicale si al exponatelor biologice. Institutia este cunoscuta mai ales pentru vasta sa colectie de cranii, dar prezinta si numeroase elemente biologice unice. Intre acestea, cadavrul unei femei transformata in lesie in pamantul in care a fost ingropata, gemenii siamezi ce impart acelasi ficat sau acelasi craniu, scheletul unui copil cu doua capete si multe alte exponate hidoase. 9. Laguna Truk O mare parte din fosta flota aviatica japoneza zace in prezent in adancurile Lagunei Truk, din Micronezia, aflata in oceanul Pacific, la sud-est de Arhipelagul Hawaii. Fundul acestei lagune, pe care Jacques Yves Cousteau a explorat-o in 1971, este acoperit aproape in intregime de epave ale vaselor de razboi scufundate in anul 1944, la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Laguna a devenit o mare atractie pentru scafandri, desi multi se tem de posibila influenta nefasta a spiritelor echipajelor care nu si-au parasit niciodata posturile de lupta. Recifuri de corali au crescut in jurul distrugatoarelor si al aeronavelor, insa multi scufundatori nu se mai intorc la suprafatadin aventurarile lor subacvatice intreprinse pentru explorarea acestora. 8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic Vrajitoarele din Sonora sed ca niste stranii statui de piatra si asteapta rabdator in micile lor dughene din piateta mexicana, vesnic inconjurate de un aer sumbru. Atunci cand nu mediteaza taciturn, isi promoveaza cu pricepere marfa si harul, fagaduindu-le clientilor entuziasti si creduli ca ii pot scapa de saracie sau de infidelitatea partenerilor de viata pentru numai 10 dolari. Piata este zilnic deschisa pentru pelerinii din Mexic, dar si pentru turistii straini, care vin in Sonora special pentru a afla mici amanunte referiatoare la viitorul lor. Oricine poate cumpara de aici statuete blestemate, potiuni misteroase, sange de reptila sau pasari-colibri mumificatepentru a-si stimula norocul.

7. Insula Pastelui, Chile Insula Pastelui reprezinta unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pamant. Desi se afla in Oceanul Pacific, la 4.200 de kilometri departare de statul sud-american Chile, este considerata teritoriu al acestuia. Insula este cel mai bine cunoscuta pentru Moai, statuile sale uriase sculptate in piatra, cu un aspect misterios si cu priviri indreptate simbolic spre cer, spre ocean sau spre anumite obiective de pe insula. Nimeni nu stie cu exactitate cine le sunt autorii, care a fost soarta lor si pentru ce au sculptat masivele statui. Niciun locuitor al insulei nu poseda cunoasterea artei prelucrarii lor si nimeni nu poate explica felul in care a fost posibila crearea acestor colosi din piatra inalti de pana la 20 metri si grei de pana la 90 tone. Mai mult de atat, ulterior sculptarii statuilor in apropierea carierei de unde erau extrasi monolitii, uriasele corpuri erau transportate pe distante de pana la 20 de kilometri de la sursa, lucru de nerealizat astazi.

6. Mlastina Manchac, Louisiana Mlastina Manchac, situata in statul american Louisiana, in apropierea orasului New Orleanes, mai este cunoscuta si sub denumirea de mlastina fantomelor. In imprejurimi circula convingerea conform careia aceasta mlastina sinistra a fost blestemata de o adepta de rang inalt a cultului voodoo, la inceputul anilor 20 ai secolului trecut, atunci cand localnicii au intemnitat-o, sub acuzatia de vrajitorie. Trei mici sate aflate in apropierea mlastinii au fost rase de pe fata pamantului in urma unui uragan ce a maturat totul in cale la scurt timp dupa presupusul descantec al femeii. In prezent, locul este izolat, are un aspect sinistru si prezinta o incarcatura stranie pentru toti cei care il viziteaza.

5. Catacombele Parisului Catacombele Parisului sau Catacombes de Paris resprezinta un faimos osuar subteran, amplasat sub capitala Frantei. Peretii lungilor coridoare subpamantene sunt intesati decranii si oase. Aerul este extrem de uscat si transporta o usoara aroma de descompunere. Abia atunci cand patrunzi in catacombele de sub Paris, incepi sa intelegi de ce autori de renume mondial, precum Victor Hugo si Anne Rice, au tratat in celebrele lor romane subiectul acestor temnite. Galeriile de oase structurate pe trei nivele se intind pe o distanta de aproximativ 187 de kilometri pe dedesubtul intregului oras, dar numai o mica parte este disponibila spre vizitare publicului larg. Se spune chiar ca legendara politie subtera patruleaza aceste catacombe, desi legiunile de zombie si vampiri par a fi mai potrivite decorului.

4. Casa Winchester din San Jose, California Misterioasa casa Winchester este atat o constructie colosala, cat si caminul mai multor mituri si controverse. Se pare ca o ghicitoare i-a spus candva lui Sarah Winchester, mostenitoarea unei companii producatoare de arme, ca va fi bantuita de fantome pentru tot restul vietii sale, asa incat va trebui sa plece din localitatea natala Connecticut si sa calatoreasca spre vest, unde va avea sa construiasca o casa foarte mare, a carei ridicare sa dureze pe toata durata vietii femeii. Construirea casei a inceput in San Jose in anul 1884 si nu a incetat timp de 38 de ani, atat cat Sarah a mai trait. In prezent, cladirea este locuita de fantome ale nebuniei ei: scari care duc spre tavane, usi in mijlocul peretilor, candelabra uriase si carlige infipte in grinzi. Din pricina decorului sumbru, chiar si cei sceptici cu privire la fenomenul poltergeist, sustin ca au auzit sau au vazut lucruri ciudate in timpul vizitelor facute in casa Winchester.

3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh Este vorba despre cateva strazi cu trecut sumbru, ascunse in Vechiul Oras medieval al Edinburghului, din Scotia. Acest loc, unde victime ale ciumei au fost lasate sa moara in secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru pronuntatul fenomen poltergeist care se manifesta in limitela teritoriului sau. Turistii care viziteaza bizara locatie sustin ca o entitate invizibila ii atinge in mod sesizabil. Localnicii cunosc bine fenomenul si sustin ca vinovata de acesta se face fantoma unei fete pe nume Annie, ai carei parinti au plecat din oras in anul 1645, lasand-o prada ciumei. O mare cladire a fost construita pe Domeniul lui Mary King cu o suta de ani mai tarziu, iar de atunci locul este bantuit de stafia acestei fete. Spatiul s-a deschis pentru turisti in 2003.

2. Abatia din Thelema, Sicilia Este vorba despre un mic stabiliment fondat in anul 1920, in Sicilia, de catre infamul ocultist Aleister Crowley si folosit de acesta pe post de templu pentru organizarea unor ritualuri pagane. Numele a fost inspirat din satiraGargantua si Pantagruel, a lui Francois Rabelais, unde un loc cu acelasi nume era descris ca fiind un centru de promovare a existentei independente de religie si reguli, ghidandu-se in schimb dupa legea liberului arbitru si a placerii individului. Crowley a vrut sa faca din Abbey o scoala de magie, de practici ritualice de adoratie a soarelui, dar si de munca fizica. In jurul creatiei sale au inceput insa sa planeze suspiciuni si acuzatii ce vizau orgiile sexuale, sacrificiile sataniste de animale si de copii, consumul de droguri si

mutilarea. Cladirea exista si astazi, dar se afla intr-o stare precara, fiind total dezafectata si concentrand in jurul sau o energie grea si cu rezonante malefice.

1. Prypiat, Ucraina Prypiat este un oras parasit din Ucraina nordica, in regiunea Kiev, in apropiere de frontiera cu Belarus. Orasul a fost abandonat in anul 1986 din cauza calamitatii nucleare de la Centrala Atomoelectrica Cernobil, care se afla la 14,5 km spre nordvest de localitate. La data de 26 aprilie 1986, ora 01:23 noaptea cel de-al patrulea reactor al Centralei a explodat si toti locuitori permanenti ai orasului si imprejurimilor acestuia au fost evacuati pentru ca nivelul de radiatie in aria respectiva devenise extrem de periculos. Chiar daca orasul este in principal nelocuit, cativa oameni traiesc inca acolo. O mica parte a orasului a fost restaurata, iar acum acolo traieste o populatie de aproximativ 2.000 locuitori, inclusiv vizitatori si turisti. Casele ocupate nu sunt diferite fata de cele nelocuite, insa pe ele se afla scrieri care declara ca proprietarul acestei case traieste aici.

Sculpturi Maya vechi de 2000 de ani ale unor creaturi cosmice

Arheologii au dezgroapat o serie de sculpturi maiae care nfieaz montri cosmici, zei i erpi n nordul junglei din Guatemala.

Recenta descoperire este cea mai veche reprezentare a faimosului mit Maya al creaiei. Elementele ornamentale, lungi de aproape opt metri, au fost create n jurul anului 300 .e.n. Cercettorilor le-a luat mai bine de trei luni s dezgroape sculpturile din El Mirador, cel mai mare ora Maya din lume, a declarat eful echipei de arheologi, Richard Hansen. Mayaii au construit temple uriae timp de 2000 i au disprut ntr-un mod misterios n jurul anului 900 e.n. Bazinul El Mirador a fost prsit mult mai devreme de aceast dat, populaia lsnd n urm o reea complex de drumuri, apeducte i o piramid masiv, care acum este acoperit de un strat gros de vegetaie. Artefactele sunt pre-cretine, sunt extrem de valoroase i dovedesc puterea unei ideologii care a existat mii de ani, a mai afirmat Hansen. Pe sculptur sunt ilustrai

cei doi gemeni eroi, Hunahpu i Xbalanque, deasupra lor fiind o zeitate cu aripile deschise. Pe partea opus se afl un zeu maia al porumbului nrmat de un arpe, a explicat Richard Hansen, care a lucrat i cu Mel Gibson pentru filmul Apocalypto.

Valul galactic si anul 2012.

21 decembrie 2012, ora 11:11 predictii si scenarii infricosatoare De mult timp, oamenii manifesta un interes deosebit fata de Calendarul mayasilor si profetiilor acestora, referitoare la un eveniment important ce urmeaza sa se petreaca in ziua de 21 decembrie 2012, precizad chiar si ora producerii acestuia: 11:11! Previziunile mayasilor au dat nastere multor speculatii aparute pe Internet, numeroase site-uri, mai noi sau mai vechi, profetind, nici mai mult, nici mai putin, decat sfarsitul lumii. Un studiu mai aprofundat al scrierilor reprezentantilor culturii maya si al calendarului acestora, intocmit pe termen lung", conduce la concluzia ca, la data si ora mentionata, nu va avea loc sfarsitul lumii", ci se va incheia un an galactic. PRECURSORI. Un an galactic este perioada in care Sistemul Solar se roteste de-a lungul perimetrului galactic si se aliniaza cu centrul Galaxiei. Procesul dureaza circa 25.000 de ani. Deoarece termenul-limita" prezis de mayasi se apropie, tot mai multi specialisti incep sa acorde o atentie sporita subiectului. Fara indoiala, reprezentantii culturii Maya posedau cunostinte foarte avansate in materie de astrofizica. Un popor ce putea ghici pozitia stelelor si intervalul ce urma sa se scurga pana la urmatorul an galactic poseda cunostinte stiintifice avansate. SCENARII TERIFIANTE. Predictiile amintite dateaza de mii de ani. In prezent, putem calcula producerea unor evenimente asemanatoare cu ajutorul echipamentelor moderne. Dar pe vremea mayasilor nu existau computere capabile sa calculeze miscarea astrelor. De unde provine insa starea de neliniste actuala? Ruinele civilizatiei Maya amintesc despre un sfarsit", despre o trezire", despre o ascensiune", despre o noua densitate" si sfarsitul celei de-a patra densitati". Multi au interpretat semnificatiile scrierilor mayase drept evenimente terefiante, imaginand scenarii de-a dreptul infricosatoare. DENSITATI DIFERITE. Tot mai multi specialisti sustin legatura starii fizice si psihice a oamenilor cu pozitia corpurilor ceresti si faptul ca organismul uman are o compozitie asemanatoare celei astrale. Prin urmare, planetele si stelele ar fi un fel de rude indepartate ale oamenilor", viata celor din urma fiind influentata de evenimentele petrecute la scara galactica. Reprezentantii civilizatiei Maya prevesteau ca omenirea va trece, din punct de vedere spiritual, intr-o noua densitate". Potrivit predictiilor, cei alesi" vor putea trece intr-o noua realitate", in timp ce restul oamenilor vor ramane in urma". Esenta lor spirituala va ramane la nivelul actual, fara a accede la urmatorul. De-abia peste alte 25.000 de ani, spiritul uman va putea trece intr-o alta densitate. Ce se va intampla in anul 2012? O posibila explicatie ar putea fi asemanarea cu un bloc cu mai multe etaje. Accesul in alta densitate" poate fi asemuit cu mutarea unei familii la un etaj superior si stationarea acolo timp indelungat. Mayasii sustin ca omenirea locuieste acum la etajul 4 si multi dintre noi trebuie sa inceapa impachetarea",

pentru a pregati mutarea la etajul 5. Ce se va intampla insa cu cei care nu se vor muta"? Salvarea pamantenilor: Divinitatea sau extraterestrii? Previziuni referitoare la sfarsitul lumii" sau Sfarsitul Timpului" exista inca de la aparitia omenirii. Multi sunt de acord ca va exista un Sfarsit", dar nu nu pot preciza cand si cum se va produce acesta. Savantii cred ca extraterestrii vor invada Pamantul, iar preotii sustin ca Iisus va reveni pe Pamant cu carele de foc". TEORII. Exista numeroase versiuni referitor la cauzele distrugerii Pamantului, multi oameni fiind insa convinsi ca evenimentul va fi legat de descrierile existente in paginile Bibliei. Teorii privind la modul in care va avea loc Sfarsitul lumii" apar cu regularitate si este foarte posibil ca una dintre ele sa se confirme. Autorul lucrarii Speranta Pandorei", James Finn, este de parere ca Ziua de Apoi" va fi in luna martie 2006. Multi altii sunt convinsi ca anul fatidic va fi 2012, si acestea nu sunt singurele versiuni. DEZASTRE NATURALE. Mai multe catastrofe naturale ar putea provoca Sfarsitul". Procesul incalzirii globale va determina cresterea nivelului marilor cu 10 metri sau mai mult, provocand disparitia unor suprafete imense de pamant sub apa si crize alimentare severe. Dar vor exista supravietuitori. Eruptia unui vulcan foarte activ ar putea fi o alta cauza a disparitiei vietii pe Pamant. Recentele cresteri dramatice ale valorilor temperaturii in diferite regiuni ale globului si producerea unor cutremure par sa confirme ipoteza respectiva. Avand in vedere ca o asemenea eruptie dureaza foarte mult, exista serioase motive de ingrijorare. Ultimul vulcan superactiv care a erupt a fost Toba, din Insula Sumatra, in urma cu 75.000 de ani. Paradoxal, in regiunea respectiva s-a inregistrat recent un numar de seisme de mare magnitudine. VALUL GALACTIC. James Finn crede ca Sfarsitul" va fi provocat de un Val Galactic". Acesta ar fi cel de-al patrulea eveniment de acest fel din istoria Terrei. Specialistii sunt de parere ca datele si momentul producerii urmatorului Val" s-ar fi putut descifra inca de la cel anterior. Din nefericire, multe informatii referitoare la subiectul respectiv s-au pierdut sau au fost ascunse, astfel incat Finn a petrecut o perioada indelungata studiind dovezile care au mai ramas, in speranta ca va putea afla mai multe despre viitorul Val". James crede ca religia a fost creata in mod special pentru a transmite oamenilor informatiile respective. Dar se pare ca producerea neasteptata a unui Val Galactic" de mai mica intensitate a deturnat cursul evenimentelor, determinand rescrierea" religiei in varianta pe care o cunoastem astazi.

Misterul Castelului de Coral.

In Homestead, Florida, a fost inaltat Castelul de Coral", una dintre cele mai stranii structuri realizate de mana omului, comparabila cu Complexul de la Stonehenge, templele antice grecesti sau piramidele egiptene.

Uimitoarea constructie a fost gandita, proiectata si realizata de un singur om, Edward Leedskalnin, imigrant lituanian, ce masura 1,70 m si cantarea 65 de kilograme. Se pare ca el descoperise secretele piramidelor, levitatiei sau antigravitatiei. Materialele de constructie alese sunt incredibile. El a folosit uriase blocuri de roci coraligene, unele cantarind pana la 30 de tone. Felul in care a reusit sa le deplaseze ramane invaluit intr-un mister total, avand in vedere ca el nu putea apela, la vremea respectiva, la ajutorul utilajelor moderne. POARTA MIRACULOASA". Pentru construirea zidurilor si a turnurilor au fost folosite circa 1.000 de tone de roci coraligene, alte 100 de tone fiind utilizate pentru confectionarea mobilierului si a unor obiecte de arta. Obeliscul cantareste 28 de tone. Zidul ce inconjoara Castelul de Coral" masoara aproape 3 metri inaltime, fiind alcatuit din blocuri uriase de piatra ce cantaresc, fiecare, cateva tone. Crenelurile sunt postate pe zidurile inalte de 6 metri. Cel mai greu bloc cantareste 35 de tone. Unele dintre bucatile de piatra sunt de doua ori mai grele decat blocurile folosite la Marile Piramide de la Gizeh. SECRETOMANIE. Lucrand singur timp de 20 de ani, intre 1920 si 1940, pentru a construi casa pe care a numit-o Parcul Portii de Piatra", in Florida City, Leedskalnin a actionat astfel dupa ce a fost parasit de logodnica sa. Fata si-a motivat gestul prin faptul ca baiatul era batran si sarac. Dupa ce a colindat Statele Unite si Canada, Edward s-a stabilit in Florida din motive de sanatate, medicii descoperind ca suferea de tuberculoza. El a inceput sa-si construiasca o casa de corali" in 1920. Dar in 1936, cand a constatat ca un nou cartier de locuinte ii ameninta intimitatea, el si-a mutat resedinta" 15 kilometri, la Homestead, aducandu-i cateva completari si transformand-o intr-o adevarata atractie turistica. Operatiunile executate continua sa ramana invaluite in mister, deoarece nimeni nu l-a vazut efectuandu-le. El a lucrat deseori in timpul noptii, la lumina lanternei. Nu exista martori oculari care sa ateste ca plapandul barbat a transportat singur uriasele blocuri de coral. Cand el a mutat imobilul" la Homestead, vecinii au putut vedea uriasele blocuri de piatra transportate cu un camion, dar nimeni nu a observat cum le-a incarcat si le-a descarcat. INTREBARI. Exista numeroase semne de intrebare legate de scepticismul lui Leedskalnin fata de magnetism si electricitate si de incercarile sale de a da realizarilor proprii un caracter mistic si misterios. A descoperit el metoda prin care putea manevra uriase blocuri de piatra cu mijloace primitive? Edward, decedat in 1951, a luat secretele sale in mormant, acestea asteptand, si acum, sa fie redescoperite.

Enigma mumiei extraterestre.

MISTERE Wilson Estovici Neto, administrator si proprietar al Muzeului de Istorie Naturala din Uberaba, oras aflat in vestul statului brazilian Minas Gerais, declara ca institutia amintita, circul si teatrul, infiintate de unul dintre stramosii sai, adapostesc obiecte din intreaga lume. In timpul calatoriilor, membrii familiei Estanovici au obtinut, prin donatii, artefacte, pietre si obiecte stranii cazute din spatiu sau a caror origine a ramas incerta. Un exponat iesit din comun a atras atentia membrilor grupului Planeta Terra", o echipa de specialisti sud-americani pentru cercetarea fenomenelor paranormale. Este vorba despre un craniu mumificat, asemanator

celor descrise in relatarile despre extraterestri. Acesta are dimensiuni mari, este lipsit de urechi, iar ochii" si gura au forme neobisnuite. Toate aceste caracteristici au trezit interesul si admiratia celor care se ocupa cu studiul fenomenelor paranormale. Administratorii Muzeului sustin ca stiu care este provenienta scheletului, stabilita cand au incercat demumificarea" obiectului, achizitionat in Egipt. Mumia este expusa doar duminica si numai sub o stricta supraveghere. Potrivit personalului institutiei, pana in prezent, s-au inregistrat cel putin 10 tentative de a fura scheletul. Craniul este de circa doua ori mai mare decat cel al unei fiinte umane adulte, fiind disproportionat fata de restul corpului, care masoara circa 50 cm lungime. Un picior, prevazut cu sase degete, este, de asemenea, mumificat. ORIGINE INCERTA. Uberaba este o asezare situata la 210 km vest de Belo Horizonte, capitala statului Minas Gerais, si la 300 km sud de Brasilia, capitala administrativa a tarii. Brunila Barms, specialista in OZN-uri, marturiseste ca se indoieste de provenienta egipteana a mumiei. Uberaba se afla la doar 50 kilometri de cascadele de pe Rio Plata. Indienii Kavapo, care traiesc in regiune, ar fi putut descoperi strania mumie in orasul disparut", Maralit-Aconcagua, din regiunea Planalto, in jungla statului Mato Grosso do Sul, pentru ca, ulterior, sa o vanda stamosilor lui Estevanovici. Maralit-Aconcagua este un celebru oras disparut, ce suscita interesul omenirii de mii de ani, dupa disparitia legendarului continent Atlantida. Colonelul Percy H. Fawcett, fiul sau, Jack, si Raleigh Rimmell au disparut in mod misterios, in anul 1925, in timpul unei expeditii ce avea drept scop descoperirea asezarii amintite.

Cronici bizare
In curtea bunicilor. Eram foarte mici. Ne jucam in curtea bunicilor sub un dud. Pe iarba din apropiere, am observat niste pete albe. Apropiindu-ne, am gasit niste saculeti mici de panza. I-am desfacut: contineau un praf care semana a pamant. Leam aratat bunicii, nebanuind ce avea sa urmeze. In cateva clipe, s-a produs o agitatie si o invalmaseala greu de imaginat. Toti ai casei s-au repezit la noi, ne-au smuls jucariile, le-au aruncat, ne-au spalat pe maini, stropindu-ne cu o apa pastrata intr-o sticla (posibil agheasma). Vazandu-ne speriati, ne-au spus sa nu mai punem mana pe tot ce gasim; ca unii oameni arunca lucruri pe care, daca le atingi, te imbolnavesti. Legaturile mortului Au trecut anii Pe atunci, circulau brosuri cu diferite leacuri si retete de farmece. Mi-a cazut in mana o carticica cu foile rupte si m-am amuzat citind-o. N-am crezut nimic. Cum puteau sa-ti faca rau trei catei de usturoi din botul unui caine mort, asezat la o raspantie, sau o broasca uscata pusa la intrarea in casa?!? Aflandu-ma la o inmormantare, am observat ca o femeie a desfacut legatura de la picioarele mortului si, infasurand-o pe mana, si-a strecurat-o in buzunar. Unii si-au dat coate si au soptit: Face farmece!. Eram sfatuiti ca in asemenea cazuri sa ne inchinam, sa spunem o rugaciune, altfel suntem in pericol de a ne descuraja. Papusa intepata Am asistat la situatii ce mi se pareau de-a dreptul hilare: o vecina care se temea de facaturi intra in panica daca gasea in fata casei o papusa intepata cu ace sau niste fire de paie legate cu un snur rosu. Afland ca niste copii din vecini se distrau punandu-i in cale cate un obiect mai ciudat, am vorbit cu parintii lor, pentru a scuti biata femeie (mai saraca cu duhul) de teama care o chinuia. Mana din pod Am aflat apoi despre intamplari mai grave, care erau de natura sa te puna pe ganduri. O matusa de a mea a gasit in podul casei o mana de om mumificata. Luand-o la intrebari pe chiriasa ce ocupa apartamentul de sub pod, aceasta i-a raspuns cu rautate ca numai daca va saruta

mana mortului va pune cununie pe cap. Matusa mea era cununata civil. Avea doi copii, dar nu putuse sa faca cununie religioasa, fiind vreme de razboi si sotul ei fiind fie concentrat, fie pe front. N-a dat atentie spuselor vecinei. Si, bineinteles, nu a sarutat mana mortului. Intr-adevar, nunta nu a mai avut loc niciodata. De altfel, casatoria lor s-a destramat, ea ramanand sa-si creasca singura cei doi copii. Vrajitoarea si sobolanii Niste rude apropiate, intorcandu-se acasa spre miezul noptii, au vazut, pe un loc viran, o femeie complet goala, despletita, cu o matura intr-o mana si cu un faras in cealalta. Alerga nauca, urmata de sute de sobolani. Oamenii erau seriosi, nu puteau inventa, nu consumasera alcool. Si asa, incet-incet, mi-am facut o idee despre fortele malefice care-si fac de lucru in viata oamenilor. Caramida noua Intamplator, am cunoscut doua situatii diferite, la una din drame asistand personal. Aveam vecini de apartament niste oameni asezati: barbatul, cu munci de raspundere, mergand cam des pe teren, doamna gospodina, buna sotie si mama, si baiatul disciplinat si ascultator. Totul a inceput sa mearga prost cand s-a aflat ca barbatul ar fi avut o legatura extraconjugala. Ingrijorata de situatia mariajului lor, sotia s-a adresat organizatiei de partid (ca pe atunci). S-au aranjat lucrurile, desfacandu-se contractul de munca al intrusei. Dupa scurta vreme, aflandu-ne in holul apartamentului, am observat sub o masuta un obiect alb. Baiatul s-a aplecat sa-l ridice. Intuind un eventual pericol, am strigat toti la el sa nu atinga obiectul. Facand haz, tanarul l-a luat si l-a desfacut. Era o caramida noua, invelita intr-o panza curata; in acelasi pachet se aflau niste pungi mici cu un praf negru. Dupa putin timp, tanarul a manifestat o schimbare in rau in starea de sanatate, psihic si comportamental. A inceput sa aiba dureri mari de cap si o nervozitate inexplicabila, ducand pana la crize de furie. Relatiile dintre el si mama lui au devenit atat de tensionate, incat ajunsesera la violente fizice, aruncand unul in celalalt cu obiecte dure, chiar si cu un topor. Si-a retras pana si actele depuse pentru concursul la facultate. Dupa o perioada lunga de slujbe si rugaciuni, a reusit la o scoala postliceala si apoi a terminat si Politehnica, realizandu-se atat profesional, cat si in viata personala. Laptareasa Am cunoscut mai demult un cuplu varstnic, el avand un aer de boier, iar doamna, foarte draguta, cu o voce dulce, cu care ne delecta cantandu-ne cantonete. Se tot susotea totusi pe seama lui Era vorba dupa cate am inteles de o relatie inexplicabila a domnului, care dura de circa 20 de ani. De data aceasta, intrusa era o persoana foarte dizgratioasa, de care el nu se mai putea desparti. Intr-o buna zi, o femeie care aducea lapte doamnei a intrebat-o cine a iesit pe poarta. Afland ca este sotul ei, a inceput sa planga in hohote, cerandu-si iertare de la doamna. Fusese platita de cineva ca sa-i faca farmece barbatului, in asa fel incat sa nu se mai apropie niciodata de sotia lui. S-a terminat trist. Doamna a murit de inima rea, iar peste cativa ani, l-am vazut pe batranul crai intr-o statie de autobuz, privind in gol Sunt convinsa ca singura solutie de a lupta cu farmecele este credinta. Credinta care-ti da curaj, rugaciunile insistente si slujbele ce pot contracara raul, oricat ar fi el de puternic. Este singurul sprijin la care omul poate apela, in cazuri ce par fara iesire Nicolescu Virginia str. Saturn nr. 2, bl. B1, sc. 2, ap. 14, Tiglina I, Galati 2012 anul Apocalipsei?!

Inversarea polilor magnetici ai Pamantului constituie noua spaima mondiala. In acceptiunea oamenilor de stiinta, inversiunea reprezinta Punctul Zero, pe care unii cercetatori il situeaza la sfarsitul anului 2012 Apocalipsa mayasa Sistemul cosmogonic mayas vorbeste de patru lumi diferite, incarnari ale Soarelui, care ar fi existat inaintea celei prezente si care au fost distruse de catastrofe in urma carora omenirea aproape a disparut. Pe calendarul mayas mai exista un soare, cel de-al cincilea, numit Soarele celor 4 cutremure si care prevesteste sfarsitul civilizatiei actuale, in urma unor cutremure cum nu au mai fost pe aceasta planeta si care vor incepe in Vest. Calendarul mayas incepe numaratoarea prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 i.e.n. si se opreste la data de 21 Decembrie 2012 e.n. Aceasta perioada insumeaza 13 baktuni, adica 5125 de ani. Multa lume gaseste o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayas si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament, care prevesteste aparitia, la sfarsitul mileniului al doilea, a unui cer nou si a unui pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. In toate mitologiile lumii exista apocalipse mai mari sau mai mici, trecute sau viitoare. Problema celor care le interpreteaza este data lor, pentru ca timpul este criptat in tot felul de ghicitori sau este precizat in termeni necunoscuti. Sa fie interpretarea calendarului mayas o data certa a sfarsitului omenirii, asa incat pe 21 Decembrie 2012, odiseea umana sa ia sfarsit? Inima Terrei bate mai repede Cercetatorii americani au constatat ca inima Pamantului bate mai repede. De cand au inceput masuratorile, de la inceputul secolului XX, ea a batut cu o frecventa de 7,8 Hz, dar din anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi, din 1997, mai rapida, ajungand la valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata sa corespunda cu numai 16 ore reale. Miezul planetei este conectat direct cu campul magnetic. Oamenii de stiinta au remarcat inca din secolul 17 ca acest camp se schimba in mod constant. In ultima suta de ani, intensitatea campului s-a redus cu cinci procente. Campul geomagnetic actioneaza ca un ecran protector impotriva radiatiilor cosmice. Fara el, viata pe Pamant n-ar putea exista decat, in cel mai bun caz, in forme mutante. In anul 2000, conform ratei de scadere calculate de specialisti, ea ar fi trebuit sa nu mai existe deloc, dar cum se vede, nu s-a intamplat asa! Glasul din adancuri Din 1829, s-a constatat si o deplasare aleatorie a centrului Pamantului, care provoaca evenimente la nivelul scoartei terestre. Sacerdotii egipteni spuneau ca atunci cand Sfinxul, Tatal fricii si al ororii, va rade cu glas din adancuri, va fi rau de oameni. De fapt, este vorba de zgomotul care vine din interiorul Pamantului, atunci cand miezul se deplaseaza spre invelisul exterior, inregistrandu-se in scoarta cutremure, eruptii vulcanice, tsunami etc. Acest zgomot este consemnat in cronici, multe dintre oracolele vechimii fiind asezate pe astfel de puncte, unde crusta

prezenta fisuri, iar atunci cand se auzea glasul din adancuri, sacerdotii preziceau catastrofe. O planeta tanara Terra este o planeta aflata in floarea tineretii, la nivel galactic, este de parere prof. dr. Mircea Trifulescu, specialist in geologie. Un an galactic are 180 de milioane de ani terestri, iar Pamantul are 4,5 miliarde de ani, ceea ce inseamna ca planeta noastra are cca 26 de ani galactici. Dr. Trifulescu considera teoria inversarii polilor magnetici o mare cacealma. S-ar putea lua in discutie mai degraba oscilatiile cu perioade diferite, mai lungi si mai scurte, ale axei de rotatie a Terrei, care se datoreaza efectelor periodice produse de Luna si Soare asupra proeminentei ecuatoriale terestre. Schimbarile pozitiilor relative ale Soarelui, Lunii si Pamantului produc asupra Ecuatorului o serie de oscilatii cu perioade diferite. Sunt deviatii predictibile, cu o perioada scurta de manifestare, care reglementeaza miscarea de rotatie a Terrei, nicidecum nu ne rastoarna planeta!, este de parere prof. dr. Trifulescu. Terra se afla intr-una din perioadele de contractie, care alterneaza cu perioadele de dilatare. In perioada de contractie, e adevarat, se manifesta fenomenul de incalzire globala, iar in faza de dilatare, se poate produce si o miscare a scoartei. Insa Terra mai are vreo 500.000 de ani de liniste, pana va incepe o activitate vulcanica de proportii, care o va reconfigura. Peste miliarde de ani Apocalipsa lui Ioan, gravura sec. XIV

Si Aleksei Nikolaiev, specialist in cutremure de la Academia Rusa de Stiinte, considera ca nu exista motive de panica. Parametrii de rotatie ai Pamantului sunt variabili in timp. Dupa calculele sale, valurile tsunami din sud-estul Asiei au deranjat axa Pamantului, rezultand o accelerare a rotatiei, ziua devenind cu trei microsecunde mai scurta. Dar aceasta accelerare nu este permanenta. In functie de procesele subpamantene, de curentii de aer si curentii marini, axa Terrei are un joc in fiecare luna, fara sa produca vreun efect catastrofal. Nici modificarea parametrilor campului magnetic nu e un motiv de panica, fiind un proces dinamic natural. Cand ar trebui omenirea sa se ingrijoreze? Cu adevarat, peste patru miliarde de ani, cand Soarele isi va pierde puterea!, este de parere Nicolaiev. John Tarduno, specialist american in geofizica, a creat un program pentru predictia datei cand, eventual, se va produce inversarea polilor magnetici. Conform programului, aceasta se va intampla in cel mai rau caz peste 2000 de ani, iar nu in 2012. Fenomene climatice extreme Si totusi, aceste abateri de la normalul cu care omenirea s-a invatat au urmari dramatice. Cercetarile la nivel international din ultimii zece ani au inregistrat schimbari dramatice de clima, alternante ale temperaturilor excesiv de mari, aducatoare de seceta, cu ploi torentiale care scot raurile din matca, si formarea tornadelor in zone unde nu sunt specifice. Inclinarea si curbarea terenului afecteaza constructia caselor, a instalatiilor de tratare a apelor. Deplasarile de teren modifica transportul in banda, conductele de apa, iar scufundarile de teren afecteaza grav

soselele, caile ferate, chiar cursurile de apa. Normele de constructie a caselor vor trebui sa impuna ca locuintele sa fie bine consolidate, pe fundatii adanci, cu acoperisuri bine ancorate. In orase, cea mai mare greseala este sa se taie pomii pentru largirea soselelor sau pentru amenajarea spatiilor de parcare. Din punct de vedere al sanatatii, cea mai importanta consecinta va fi vulnerabilitatea la radiatiile solare, mult mai puternice. Vor trebui sa se impuna norme stricte de igiena, inclusiv alimentara, pentru ca plantele si animalele vor fi bombardate de radiatii. Devierea de la parametrii normali are un efect devastator la nivel tehnologic. Mai multi sateliti au suferit deja dereglari dupa ce au trecut prin zona Atlanticului de Sud, unde se inregistreaza cele mai slabe valori ale campului magnetic. In corelare, orice aparatura ce functioneaza pe baza undelor transmise de sateliti ar putea ceda, inclusiv cea militara! Statele avansate ale lumii au deja in vedere tehnologii noi, pe baza de energie alternativa. Vestea buna e ca si daca inversiunea polilor magnetici ar fi posibila, n-ar avea efect cataclismic asupra miscarii placilor tectonice sau asupra proceselor din suprafata terestra. Pozitia axei de rotatie a Pamantului, care uneste Nordul cu Sudul geografic, pozitia continentelor in raport cu aceasta axa ar ramane neschimbate. Agentia Spatiala Europeana va lansa anul acesta trei sateliti care vor masura schimbarile in parametrii de functionare a Terrei. Norme preventive Timpul se comprima. Ziua s-a scurtat cu 8 ore

Specialistii europeni din toate domeniile au stabilit cateva norme preventive care se pot aplica inca de anul acesta. In ultimii 10 ani s-a constatat o inmultire a cazurilor de alergii sezoniere si astm, atat in orase, cat si in sate. Cele de la orase sunt agravate de poluarea urbana, care s-a accentuat din cauza efectului de sera. Cei mai importanti alergeni sunt mucegaiurile din praful de casa, polenurile, poluarea rezultata din gazele de esapament. Ne vine sa credem sau nu, pericolul major pentru europeni este banalul gandac de bucatarie. Aproape 70% din populatia urbana este sensibilizata la gandacii de bucatarie, care constituie cauza majora de alergie respiratorie, rinita si astm bronsic. Se recomanda combaterea mucegaiurilor, a gandacilor de bucatarie si stergerea prafului prin metode umede, care sa nu imprastie particulele. Ventilatia artificiala, tot mai necesara, trebuie facuta numai in orele de canicula, cu schimbarea periodica a filtrelor. Nu trebuie sa se renunte la aerisirea naturala, in orele diminetii. Modificari in timp Specialistii incalzirii globale au configurat deja modificarile prin care va trece planeta in urmatoarea suta de ani. Conform raportului IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), ghetarii vor disparea, potopul biblic va reveni in unele parti ale globului, in timp ce altele vor fi afectate de seceta. La nivel global, resursele de apa vor fi deficitare, situatie care va genera foamete, colapsuri economice si razboaie. Furtunile tropicale vor deveni mai puternice, cu viteze ale vantului foarte mari si cantitati mari de precipitatii. In plus, bolile generate de virusuri mutante vor afecta intreaga planeta. O patrime din speciile de plante, insecte si animale vor disparea, ceea ce va afecta habitatul uman intr-un mod ce nu poate fi prevazut sub toate aspectele. Raportul IPCC a atras atentia ca mediul

urban, preferat din ce in ce mai mult de populatia lumii, va fi cel mai afectat, daca nu se iau masuri riguroase de eficientizare a resurselor de apa, igienizare si aprovizionare. Inundatii si incendii in Europa In linii generale, in Europa se vor agrava diferentele intre regiuni privind resursele naturale, mai ales apa. Inundatiile, eroziunile coastelor maritime, incendiile vor devasta arii intinse. Zonele de munte vor fi afectate de retragerea ghetarilor, reducerea stratului de zapada si disparitia unor specii. Conform scenariului cel mai sumbru, 60% din speciile existente in unele zone vor disparea pana in 2080. Sudul Europei se va confrunta cu temperaturi estivale foarte mari, secete, reducerea debitelor de apa, a potentialului hidroenergetic, incendii si scaderea dramatica a arealului agricol. Din punct de vedere al sanatatii, se vor inmulti cazurile de alergii si afectiuni gastro-intestinale si bolile cardio-vasculare. Seceta si foamete

In America Latina, padurile tropicale vor deveni savane pana in 2050, iar multe dintre terenurile agricole vor deveni aride, ceea ce va duce la foamete. Schimbarea regimului de precipitatii si disparitia ghetarilor vor afecta bazinele de apa potabila, agricultura si productia de energie. America de Nord va fi afectata de incendii vaste, de scaderea debitului de apa in unele regiuni si inundatii in altele, de tornade si uragane foarte puternice, iar zonele de coasta vor suferi cel mai mult. Rata mortalitatii in New York, cauzata de probleme cardiace provocate de caldura, va fi de 1000 pe an. In Africa, pana in 2020, intre 75 si 250 milioane de oameni vor fi afectati de lipsa apei. In unele tari africane, terenurile agricole se vor reduce cu pana la 50%. Malnutritia si bolile tropicale vor face ravagii. Regiunile de coasta maritima vor deveni riscant de locuit, din cauza cresterii nivelului marii si a eroziunilor. Asia va fi, la randul ei, afectata de scaderea debitului apelor. Bazinele raurilor mari din centrul, sudul, estul si sud-estul Asiei isi vor reduce dramatic volumul pana in 2050. Regiunile de coasta si deltele, foarte populate, vor deveni riscant de locuit, din cauza inundatiilor si a furtunilor. Mortalitatea din cauza afectiunilor gastrointestinale va deveni foarte ridicata in estul, sudul si sud-estul Asiei. Australia si Noua Zeelanda vor pierde mult din biodiversitate, iar Bariera de Corali va fi grav afectata. Pana in 2030, problemele legate de resursele de apa vor trece la Departamentul de Securitate Nationala, in sudul si estul Australiei, si in Northland, Noua Zeelanda. Furtunile vor matura coastele maritime, zone extrem de populate. Australia se va confrunta cu un numar mare de decese din cauza caldurii, 3000 si 5000 pe an. Cei mai afectati vor fi oamenii cu varste de peste 65 de ani. Prea multi locuitori la oras * Anul 2030. Bolile digestive vor creste cu 5% in regiunile din lumea a treia, iar aceasta categorie va include toate tarile care nu au implementat un sistem de alimentatie sanatoasa. Populatia globului va numara 8,3 miliarde de locuitori.

Incalzirea globala va distruge ghetarii din zonele temperate, din muntii ecuatoriali, conform raportului lui Richard Taylor de la University College din Londra. In tarile in curs de dezvoltare, populatia urbana se va dubla si se va ajunge la aproape 4 miliarde de oraseni, iar in tarile dezvoltate, populatia urbana va creste cu 20%. Toata aceasta goana dupa habitatul urban va deregla intreg ecosistemul si va inmulti necesitatile energetice, care nu vor putea fi acoperite. * Anul 2050. Populatia globului va ajunge la 9,4 miliarde de locuitori, dar terenurile agricole se vor reduce cu inca 20%, in estul si sud-estul Asiei, si cu 30%, in centrul si sudul continentului. Biodiversitatea va fi dramatic afectata, o patrime din speciile de plante si de animale vertebrate vor disparea, conform specialistilor de la Universitatea din Toronto. * Anul 2070. Cum ghetarii vor disparea, iar zonele afectate de seceta vor creste, productia de electricitate de la hidrocentrale va scadea. In Europa, puterea hidrocentralelor va scadea cu 6%, iar in zona bazinului mediteranean cu 50%. Caldura, uscaciunea vor duce la secete prelungite si risc crescut de incendii pe arii tot mai mari, in special in bazinul Mediteranei, vestul SUA, sudul Africii si nord-estul Braziliei. 100 de milioane de oameni ce locuiesc in zone de coasta marina, pe insule mici, delte, vor fi afectati anual de furtuni tropicale si valuri devastatoare. Populatia din aceste zone va fi atunci in jur de 5 miliarde. Intre 1,1 si 3,2 miliarde de oameni vor fi afectati de lipsa apei si peste 600 de milioane de foamete. Razboaie pentru petrol, apa si hrana Raportul IPCC nu este deloc linistitor. Efectele incalzirii globale sunt treptate si exista posibilitatea ca guvernele lumii sa ia masurile necesare pentru ca populatia sa se adapteze noilor conditii, dar aceste masuri tin de strategie, finante, educatie, ajutor, elemente care nici in prezent nu sunt usor manevrabile. Asa ca sociologii se asteapta mai degraba la conflicte militare pentru rezolvarea acestor probleme, decat la masuri preventive. Razboaiele petrolului au inceput deja. Petrolul, combustibilul fara de care civilizatia actuala nu ar putea exista, va cunoaste, conform Raportului IPCC, un moment de varf, dupa care va incepe declinul. Momentul cand va incepe declinul se numeste Hubberts Peak, dupa numele geofizicianului american M. King Hubbert, care a prevazut, inca din 1949, ca era petrolului se va sfarsi mult mai repede decat se spera. Fenomenul Hubberts Peak a fost stabilit a avea loc intre 2008 si 2018. Majoritatea specialistilor spera totusi ca el se va manifesta dupa 2020. Dupa aceasta data, productia de petrol va intra intr-un declin ireversibil, ceea ce va aduce recesiune la nivel global, cu posibile conflicte intre natiuni.

Disparitiile misterioase din Marea Neagra Disparitiile misterioase din Marea Neagra
In Marea Neagra, in imediata vecinatate a Insulei Serpilor, aflat la 45 kilometri nordvest de Sulina, se afla un misterios Triunghi al Bermudelor.

Potrivit dovezilor de arheologie subacvatica descoperite de Robert Ballard, cel care a detectat epava Titanicului, Potopul lui Noe s-ar fi produs acum aproximativ 7.500 de ani. Avand epicentrul in dreptul Turciei de azi, un volum urias al Mediteranei s-a revarsat peste zonele din jur nimicind totul in cale: oameni, animale, plante. Asemenea miscari de mai mica sau mai mare amploare au continuat la diferite intervale de timp, dar inca din Evul Mediu, in Marea Neagra, a inceput sa se vorbeasca de o zona malefica unde dispareau diverse ambarcatiuni. REGIUNILE MALEFICE In anii 70, Ivan T. Sanderson, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai Triunghiului Bermudelor, a elaborat o harta cu douasprezece regiuni malefice, identica celebrului Triunghi al Bermudelor. Subliniind ca planeta noastra opereaza prin electromagnetism, Sanderson se intreaba, pe buna dreptate, daca nu cumva zonele respective functioneaza ca niste uriase generatoare care creeaza valtori in interior si exterior, unde obiectele pot fi atrase si eliminate in afara altor dimensiuni, cunoscute de noi. Una dintre aceste regiuni ar fi si in Marea Neagra, in apropierea Insulei Serpilor. CRUCISATORUL TIOLKOVSKI Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Intr-o astfel de falie a disparut in plina zi, pe o vreme excelenta, la 31 mai 1944, crucisatorul sovietic Tiolkovski, undeva la 70 km sud de Crimeea. Intamplarea navei de razboi disparuta brusc pentru totdeauna intr-o stranie ceata neagra a fost imortalizata in niste dosare secrete, al caror continut a fost dezvaluit de fostii ofiteri ucraineni din flota sovietica a Marii Negre. LICHIDATI DE KGB Dupa o luna, cativa pescari, au fost martorii unei alte disparitii uluitoare. Ei au vazut ziua-n amiaza-mare cum cateva avioane au disparut intr-un nor inchis la culoare. Era vorba, de fapt, de o formatie decolata de la Odessa, in scopul unei recunoasteri marine. Pescarii n-au avut insa norocul fostilor ofiteri ucraineni. Rudele lor au trebuit sa poarte vesminte cernite, deoarece pescarii, martori incomozi, au fost lichidati de KGB. SPAIMA UCRAINENILOR Ucrainenii pazesc cu strasnicie zona, confiscand orice ambarcatiune straina de pescuit. Pentru ca aici mai sunt gasite inca mine aflate in deriva din timpul razboiului. O astfel de mina a fost recuperata de ucraineni, la limita cu apele noastre teritoriale, dar cate mai sunt in aceeasi situatie, nimeni nu stie. Caci e greu de prevazut consecinta exploziei unei mine, in falia magnetica, pentru vasele aflate in preajma, vase care ar putea fi astfel proiectate intr-o alta dimensiune. INSULA SERPILOR

In 1991, Ucraina a mostenit de la defuncta Uniune Sovietica, Insula Serpilor, de fapt o imensa stanca, ale carei laturi pot fi parcurse la pas normal in circa 40 de minute. Sarpele de apa, care a dat numele insulei, complet inofensiv, dar cu o infatisare dezagreabila, a disparut complet la mijlocul secolului trecut, din cauza amplelor lucrari secrete desfasurate de sovietici. In noiembrie 2003, ucrainenii au declarat Insula Serpilor zona de rezervatie naturala, ca sa demonstreze ca locul poate oferi conditii pentru turism. RADAR DE MARE PUTERE Singurii turisti din Insula Serpilor sunt militarii din personalul de deservire. Acesta intretine doua imense antene ale unui radar de mare putere, care vede o buna parte a Balcanilor si tot ce misca in Mediterana, pana la coasta de nord a Africii si zona controlata de Israel. Mai sunt intretinute statii de bruiaj si de ascultare a convorbirilor in sistem fonic si prin cablu si un chei unde pot acosta submarine? de buzunar.

Giulgiul din Torino

Giulgiul din Torino, numit de unii cretini Sfntul Giulgiu, este o pnza de in, pstrat la capela regal a Catedralei Sfntul Ioan Boteztorul din Torino i pe care se afl imprimat imaginea corpului unui om care prezint semne de agresiune fizic i n special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse ntre, pe de o parte, credincioii cretini care l consider ca fiind o relicv i anume linoliul n care a fost nvelit Iisus Christos dup crucificare i, pe de alt parte, oamenii de tiin i o parte din opinia public (inclusiv persoane cretine), care consider c este vorba de un artefact. Nencrederea n autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului cretin. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, limea de 1,10 m i este alctuit din fire de in tors manual, iar urzeala este executat tot manual. Pe estur apar dou amprente: partea din fa si cea din spate a unui brbat nembrcat, biciuit i probabil crucificat. Corpul a fost aezat pe spate, pe jumtatea inferioar a giulgiului, petrecndu-se cealalt jumtate pe deasupra. Materialul prezint numeroase guri (n prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 i mai multe pete de ap de la stingerea flcrilor. Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan i Petru au intrat n mormnt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispruse, dar giulgiul n care fusese nfurat era aruncat pe jos i ntr-un col, mpturit, se afla pnza cu care chipul Mntuitorului fusese ters de sudoare i snge. Istoria giulgiului din Torino este nvluit n mister. Prima dovad a existenei giulgiului apare ntr-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea.[1] Proveniena giulgiului nu este pe deplin elucidat. Dup unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, dup moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns ntr-un perete al cetii. Sfntul Ioan Damaschinul, n lucrarea sa anti-iconoclast Despre icoane, face o descriere a giulgiului i l identific cu acea imagine de la Edessa.[2]

Ulterior, aceast presupunere s-a dovedit a fi eronat, prin studiile cercettorului contemporan Averil Cameron, expert n istorie antic i bizantin.[3] n secolul al VIlea, se pare c giulgiul ar fi fost redescoperit, iar n anul 944 ar fi fost dus de la Edessa n capitala bizantin, Constantinopol. Gregorius Refendarius, arhidiacon al Hagia Sophia (Sfnta Sofia) declar sub jurmnt c pnza de la Edessa conine urmele trupului lui Iisus Hristos i pete de snge ce ar corespunde unei rni laterale[4]. Pn n secolul al XII-lea, n Occident nu s-a tiut aproape nimic despre giulgiu. n schimb, n Rsrit, evlavia pentru pnzele nfurarii, venerarea pentru marama i nchinarea la Chipul Domnului erau mijloace i ci de verificare a credinei, mai ales dup Sinodul al VII-lea Ecumenic (787). n anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, nsoit de cronicarul Wilhelm de Tyr, sosete la Curtea Bizanului. mpratul Manuel I Comnenul, obinuit cu vizite i cu faste ceremonii, arat oaspeilor comorile Bizanului din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian i al altor mprai. Cei doi rmn uimii de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, suliei, bureilor pentru oet i giulgiului. n jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curii Bizantine i patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capela Sf. Maria, pune giulgiul, alte relicve i numeroase alte obiecte considerate sfinte ntr-o ldi i le transfer pentru mai mult siguran n Biserica Mnstirii din Vlaherne, notnd: Giulgiul este din pnz obinuit de in, miroase nc tare a smirn. Cel mai mult au fost atrai de mirajul giulgiului apusenii. Cavalerul Roberto de Clari, cronicarul Cruciadei a patra, scria nc din 1203: dei am vederea slab, cred c am vzut chipul lui Hristos pe o pnz din Bizan. n 1204, cruciaii cuceresc Constantinopolul. Avizi dupa bogie, captureaz ct mai multe obiecte sfinte pentru a le valorifica. n cele din urm, giulgiul ajunge n posesia lui Othon de la Roche. Acesta l trimite pe ascuns tatlui su, Donche de la Roche. Astfel giulgiul ajunge n 1206 la Lirey, Frana, n grija episcopului Amedeo de Besanon, care l depune la Biserica Sfntul tefan. Secolul al XIV-lea n 1349, un fanatic aprinde focul lng incint i un incendiu mistuie biserica; ca prin minune, giulgiul este salvat fr a suferi vreo daun. Nobilul Geoffrey de Charny pltete sume mari de bani i ridica relicva de la Lirey, ducnd-o la Trieste. Dup puin vreme, pnza este depus n biserica Sf. Hipolit, transportat cu mare cinste la Chymy (Belgia). In 1353, de Charny este nsrcinat de regele Ioan al II-lea (cel Bun) s fondeze o biseric n Lirey, Troyes (departamentul Aube). Acolo, n 1357, are loc prima prezentare public a giulgiului n Europa. Portretele lui Iisus aprute dup secolul al VI-lea i raspndite n toata lumea se aseamn cu chipul imprimat pe giulgiu.[5] n secolul al XIV-lea, giulgiul a fost expus n mai multe rnduri, dar nu n mod continuu deoarece, n 1370, episcopul de Troyes, Henri de Poitiers interzice

venerarea imaginii, susinnd c este un fals i c Evangheliile nu pomenesc existena unui astfel de obiect. Succesorul lui de Poitiers, episcopul Pierre dArcis, susine acelai lucru ntr-o scrisoare din 1389 ctre anti-papa Clement al VII-lea, menionnd chiar i numele artistului care pretinde c a realizat giulgiul.[6] Totusi Clement al VII-lea ncurajeaz, n 1390, pelerinajele n scopul venerarii giulgiului i aceasta pentru obinerea de venituri prin vnzare de indulgene. Secolul al XV-lea n 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-surDoubs, mut giulgiul n castelul su de la Montfort, Doubs, pentru a-l proteja mpotriva hoilor. Dup moartea contelui, soia lui, Margaret, cltorete n diverse locuri unde expune giulgiul, n special la Lige i Geneva. n 1453, ea l vinde n schimbul unui castel din Varambon (Frana). Noul proprietar, Ludovic I de Savoia, l depune la Saint-Chapelle din Chambry. ncepnd cu 1471, giulgiul este expus n mai multe orae europene ca: Vercelli, Ivrea, Susa (Italia), Chambery, Avigliana. Secolul al XVI-lea i pn n prezent

Prima fotografie a giulgiului din Torino, realizat n 1898 de Secondo Pia. Este interesant faptul c negativul este mai clar dect pozitivul.

Afi din 1898, care anun expunerea public a gulgiului. Mai trziu, giulgiul a fost donat casei princiare de Savoya (Frana). n 1578, a fost predat Domului din Torino, rmnnd totui proprietatea familiei de Savoya (pn n 1983, cand a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pnza este dus n 1578 la Catedrala Sfntul Ioan Boteztorul din Torino. n 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia pnza sfnt pentru publicitate n toata lumea, dar pe negativ n loc de fii obinuite, i-a aprut imaginea unui om n suferin, dup descrierea fotografului.[7][8] Isteria provocat de accesul la giulgiu a determinat municipalitatea din Torino s nchid lada cu relicva. Pentru pruden, giulgiul nu a mai fost expus. n 1931, cardinalul din Torino a ncuviinat expunerea pnzelor, nu numai giulgiul, ci i alte fii bnuite c ar poseda puteri miraculoase (husa cu care a fost nvelit giulgiul). De data aceasta, savanii din diferite domenii au nceput investigaiile. Cnd toata lumea credea ca pe pnz a fost pictat chipul lui Iisus Hristos, biologii i antropologii constat fantasticul: chipul aprut este al unui om, fiind din snge, nu din vopsele. n 1946, giulgiul a fost expus din nou n acelai loc, relundu-se pelerinajul, n ciuda rzboiului.

n martie 1983, dup decesul fostului rege italian Umberto I de Savoia, giulgiul a intrat n posesia Vaticanului, cu condiia pstrrii sale n continuare n relicviarul Domului din Torino. n vara lui 2008, Papa Benedict al XVI-lea accept dorina arhiepiscopului de Torino, cardinalul Severino Poletto, ca n primavara anului 2010 s aib loc o alt expunere solemn a Giulgiului. Expunerea va oferi o ocazie potrivit de contemplare a Feei misterioase ce vorbete n tcere inimilor oamenilor, invitndu-i s recunoasc acolo faa lui Dumnezeu, declar papa.[9] Controverse Giulgiul a constituit subiectul a numeroase i aprinse controverse ntre oameni de tiin, reprezentani ai religiei cretine, istorici i scriitori, mai ales n ce privete modul i momentul n obiectul i-a fcut apariia cu amprentele binecunoscute. O parte important a credincioilor cretini susine c ar fi pnza cu care Iisus a fost acoperit dup coborrea Lui de pe cruce i c pstreaza ntiparit imaginea sa. Dimpotriv, scepticii consider obiectul a fi un fals rafinat. Analizele tiinifice n 1988, Sfntul Scaun i d acordul pentru efectuarea unei datri cu carbon radioactiv. n acest scop, o poriune dintr-un col este decupat i trimis la trei laboratoare, i anume cele ale Universitii din Oxford, Universitii din Arizona i cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elveia. Toate acestea au indicat data de provenien ca fiind situat n perioada 1260 1390.[10][11] Dei efectuat independent de trei laboratoare, acest datare a fost imediat contestat, nefiind acceptat de ntreaga lume tiinific (cu att mai puin de cea religioas). Unul din argumentele aduse de ctre Anna Arnoldi (Universitatea din Milano) i Raymond Rogers (Universitatea din California) menioneaz eventuala contaminare bacterial care poate afecta precizia unui astfel de test. Mai mult, Rogers, pe baza studiilor microchimice referitoare la coninutul de vanilin (polimer ce rezult din descompunerea termic a ligninei din cadrul esturii de in) concluzioneaz c vrsta linoliului ar fi cuprins ntre 1300 i 3000 de ani.[12] Pe de alta parte, reprezentanii curentului sceptic contrazic opinia lui Rogers, considernd studiul efectuat de acesta ca fiind incomplet, lipsit de consisten i c denatureaz analiza tiinific n favoarea orientrii religioase.[13] O echip condus de Leoncio A. Garza-Valdes i Stephen J. Mattingly (Universiatea San Antonio din Texas) au adus un alt argument referitor la reziduurile bacteriale coninute de giulgiu[14], subliniind faptul c acea contaminare bacterial a mostrei supus studiului afecteaza acurateea datrii cu carbon-14. Biserica Catolic, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunat niciodat n mod oficial asupra autenticitii, considernd c aceasta nu ajut cu nimic religiei crestine, dar a acceptat rezultatul datrii cu radiocarbon efectuate n 1988, care a indicat ca origine perioada medieval 1260 1390.[15].

Analizorul VP-8, folosit de NASA, realizeaz o imagine tridimensional a giulgiului. [16] La ora actual, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada real cnd giulgiul a fost esut. Practic, misterul giulgiului a rmas i pe mai departe neelucidat.[17] sursa : [Link] Ipoteze : Giulgiul din Torino este un fals Un chimist de la spitalul universitar din Marsilia a reusit sa demonstreze ca celebrul giulgiu din Torino, care se presupune ca are imprimata forma corpului lui Iisus, este un fals. Jacques di Constanzo a reusit, la cererea revistei franceze de popularizare a stiintei Science et vie, o copie fidela a celebrului obiect religios intr-un laborator. Panza pe care este imprimata forma unui barbat despre care se crede ca este chiar Iisus este un obiect religios, considerat sfant de unii si demascat ca fals realizat in Evul Mediu, de altii. Tesatura a aparut la jumatatea secolului al IV-lea, la colegiul Notre Dame din localitatea Lirey, Franta. Amintind de vestigiul pastrat la Catedrala Sf. Ioan din Torino, giulgiul a fost realizat intr-un laborator modern. Creatorul lui este dr. Jacques di Constanzo, iar sponsorul acestei intreprinderi este populara revista franceza de stiinta Science et vie, care va publica in numarul viitor un dosar dedicat neobisnuitului experiment. Redactia i-a solicitat doctorului di Constanzo conceperea unui giulgiu cu ajutorul unor metode pe care le-ar fi putut folosi falsificatorii in Evul Mediu. Omul de stiinta medic si chimist a utilizat o bucata uda de in. A infasurat cu ea o sculptura realizata special in acest scop, infatisand un barbat cu barba si cu parul lung. Materialul a luat forma sculpturii si in el s-a creat negativul ei. Dupa ce s-a uscat, materialul a fost inmuiat intr-o solutie colorata cu oxid de fier. Procedeul a facut ca imprimarea fetei sa se coloreze altfel decat restul materialului. Imaginea fetei este foarte apropiata de imaginea de pe giulgiul autentic din Torino. Doctorul Jacques di Constanzo a verificat cat de rezistent este giulgiul pe care l-a conceput. S-a dovedit ca imprimarea chipului nu poate fi spalata si nu dispare sub influenta aburilor la temperatura de 250 grade Celsius. Colorantul nu poate fi indepartat nici macar cu acid. Sursa: Libertatea Un documentar difuzat de BBC a adus din nou in discutie autenticitatea Giulgiului din Torino, lintoliul pe care sunt imprimate un chip uman si pete de sange. Conform unor analize amanuntite efectuate in 1988, intre care si testul cu Carbon14, specialistii au stabilit ca giulgiul dateaza din 1325, si ca, desi misterioasa si complexa, este doar una dintre numeroasele relicve false din Evul Mediu. In ciuda dezamagitoarelor concluzii ale specialistilor, credinciosii crestini continua sa creada ca respectivul lintoliul este cel in care a fost inmormantat Mantuitorul Iisus Hristos.

Dupa 20 de ani de la (inca) controversatele analize stiintifice, o echipa a BBC a putut fotografia Giulgiul in imagini de inalta definitie, imagini din care reies detalii a caror studiere pune in discutie originea medievala a lintoliului, cu forme si trasaturi in continuare greu de explicat. Un grup de oameni de stiinta americani si europeni, dintre care unii au participat la analizele efectuate la Oxford, Zrich si Tucson in 1988, afirma ca acele analize ar fi putut da un rezultat distorsionat si solicita o noua analiza definitiva pe cel mai faimos giulgiu din istorie, noteaza ziarul La Stampa, citat de Rompres. Documentarul, intitulat Shroud of Turin (Giulgiul din Torino) si transmis de BBC in sambata de dinaintea Invierii Pastelui catolic si protestant, ar avea menirea, dupa unele pareri, sa relanseze discutiile intre tabara celor care nu s-au indoit niciodata de faptul ca Giulgiul pastreaza imprimata figura martirizata a lui Iisus coborat de pe cruce si tabara celor care au convingerea ca Giulgiul pastrat la Torino este una dintre numeroasele reprezentari iconografice ale lui Hristos care circulau in Europa si Orientul Mijlociu in secolele al XII-lea si al XIII-lea. Teorii demontate Foarte multe persoane in lume se ocupa cu pasiune si competenta de Giulgiu. Unul dintre cei mai mari experti este un profesor de cosmologie, John Jackson, care in 1978 facea parte dintr-un grup de oameni de stiinta care au avut la dispozitie Giulgiul din Torino timp de o saptamana, un privilegiu nemaiacordat vreodata cuiva. In timpul acelei vizite, Jackson a adunat un numar impresionant de date, pe care lea pastrat si elaborat cu grija in Centrul privind studierea Giulgiului din Colorado Springs. Cand vorbim de un fals medieval a declarat prof. Jackson canalului BBC prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este cum a fost realizat. Nici unul dintre experimentele pe care le-am facut aici, utilizand vopsea pe manechine incalzite, nu a produs amprente similare celor de pe Giulgiu. Petele de sange, a demonstrat Jackson utilizand un model de polistirol, se potrivesc perfect numai daca panza se aseaza pe un corp cu trei dimensiuni si nu daca sunt pictate pe o suprafata plana. Pornind de la inceputul anului 1300, data stabilita cu certitudine de analiza cu C14, fiecare calatorie si fiecare indiciu cules de BBC da inapoi ceasul datarii. Mai intai, la Constantinopol, unde un giulgiu reprezentandu-l pe Hristos a fost luat de un cruciat in 1204: giulgiul a fost expus pentru prima data la Lirey, in Franta, de unul dintre descendentii acelui cruciat, Goffred de Charny. Apoi la Oviedo, unde este pastrat probabil acelasi giulgiu despre care vorbeste Ioan in Evanghelia sa: un lintoliu de dimensiuni mici cu care a fost, in mod sigur, infasurat capul unei persoane ridicata pe o cruce si care purta o coroana cu spini. Spre deosebire de Giulgiu, amprentele contin numai sange si nu evidentiaza nici un chip. Dar grupa sangvina AB este aceeasi de pe Giulgiul din Torino. Daca analogia are baze concrete, ceasul trebuie dat si mai mult inapoi, pentru ca Giulgiul de la Oviedo este datat cu certitudine istorica secolul V. Zeci de indicii, de marturii istorice si cercetari stiintifice ne fac sa credem ca Giulgiul dateaza cu adevarat din vremurile lui Hristos si ca in analiza descompunerii

izotopului de carbune cele trei laboratoare nu au tinut seama de contaminarile pe care Giulgiul le-a suferit de-a lungul secolelor: a fost atins, expus aerului, salvat de la un incendiu, etc.

Druizii vechii preoti ai popoarelor celtice si misterele lor. nelepii unui popor misterios
Druzii, vechii preoi ai popoarelor celtice, i-au pstrat pn n zilele noastre toate misterele. Dac celii nu au lsat dect puine mrturii scrise, druizii nu au aproape nici o motenire de acest gen pentru istorie. nvturile lor, transmise tradiional pe cale oral, sunt cunoscute numai prin intermediul scrierilor adversarilor lor istorici sau datorit cronicilor greceti i romane. Vagi urme ale tradiiei preoilor druizi s-au pstrat, de multe ori deformate, n miturile i basmele folclorului popoarelor celtice. Druizii celi i brahmanii indieni Regiunile care au pstrat cel mai bine tradiia celilor sunt: Irlanda, Scoia de Sus, ara Galilor, inutul Cornway din Marea Britanie. Exist pstrate la British Museum numeroase pergamente n care se descrie istoria unui popor misterios, ale crui cunotine i nivel de civilizaie sunt absolut uimitoare. Cuvntul druid provine de la dru-wed-es (cel nelept), care conine aceeai rdcin ca i verbul latin videre i care subliniaz n acelai timp caracterul specific celtic al cuvntului druid i legtura cu limbile indoeuropene. n mod eronat s-a spus c druizii erau preoii celilor. Ei erau nelepii, sacerdoii, cei care asigurau spiritualitatea i continuitatea credinei; brahmanilor din India le corespundeau druizii celi i flaminii romani. Ritualurile misterioase ale druizilor includeau elemente de magie, cunotine despre puterea planetelor, astrologie, studiul fenomenelor naturii i noiuni despre puterea zeilor nemuritori. Pentru oamenii simplii reprezentau nite mijlocitori ntre ei i divinitate, care i nvau despre natura lucrurilor, eternitatea sufletului, suprimarea fricii de moarte i cultul zeilor. Druizii vorbeau despre rencarnarea sufletului n corpuri diferite i cunoteau legile ascunse ale naturii, dobndind astfel stpnirea asupra forelor acesteia. Istoria, filosofia, astronomia, medicina sau matematicile constituiau esena acestei tradiii rspndite n locuri retrase, adeseori n inima pdurilor. Puteri fantastice prin ritualuri secrete Secretul absolut n care erau pstrate cunotinele i ritualurile druidice avea drept efect amplificarea puterii iniierii. Cteodat anumii discipoli primeau o nvtur superioar, o iniiere special, n insule, ca de exemplu, insula Dumet (n faa estuarului Loirei) sau Anglesey.

De-a lungul ntregii lor istorii, galezii au pstrat o reputaie de experi, fiind nzestrai n special n materie de divinaie. Un fapt extraordinar era realizat de anumii druizi care i scoteau ochii de bun voie pentru a-i spori puterea de clarvedere i de intuire a viitorului. Aceast orbire consemnat de legende, nu putea fi dect apanajul celor mai remarcabili dintre ei, cum ar fi faimosul irlandez Mog Ruith. Potrivit unei legende irlandeze, acesta i-a pierdut un ochi luptndu-se cu un viel din Alpi, n timpul unei avalane, i pe al doilea i l-a pierdut deoarece a fixat soarele timp de dou zile, tot timpul ct a stat pe cer, pn a orbit complet. Pregtirea pentru a deveni druid dura 20 de ani mprirea societii celtice n trei clase: poporul, nobilii (i rzboinicii) i druizii este, probabil, o reminescen a strvechii influene indo-europene, deoarece se regsete identic n mprirea societii indiene n care cele mai nsemnate caste sunt cea a preoilor brahmani i cea a rzboinicilor Kshatrya. Poporul era supus orbete nobililor, avnd o importan extrem de redus, asemntoare cu cea a sclavilor antici. Clasa druizilor era mprit, la rndul ei, n trei ordine: ovaii iniiai ai tiinelor; barzii iniiai ai artelor i, n mod deosebit, ai poeziei i muzicii; i druizii propriuzii, iniiai n studii de psihologie i parapsihologie, psihism i metapsihism. Muli dintre druizii propriu-zii erau iniiai i n cele dou ramuri ale tradiiei lor spirituale, fapt care le conferea o pregtire iniiatic foarte complex. Dar, toate cele trei ramuri ale iniiailor druizi aveau o orientare de o spiritualitate transcedental, care domina orice alte preocupri ale lor. Regula de baz a clasei druidice era non-violena. De aceea lor le era interzis portul i ntrebuinarea armelor. Cu toate aceste, fora interioar de care dispuneau, dublat de respectul tuturor membrilor societii celtice, le conferea un ascendent fr egal asupra populaiei. Nici cel mai renumit rzboinic i nici chiar regele cel mai puternic nu ar fi ndrznit s se opun unui ordin dat cu cel mai mare calm i detaare, sub form de sfat, de ctre un druid. Acest respect i chiar veneraie erau mprtite i de adversarii poporului celt. Aprai de imunitatea sacr a vemintelor albe de in, imaculate, druizii puteau merge nestingherii peste tot, indiferent de mprejurri, devenind mesageri ai pcii n vreme de conflicte. Spre deosebire de poporul profan, care cultiva un panteism tolerant la orice asimilare, druizii credeau ntr-o divinitate unic, creia nu-i menionau numele, ci o considerau Unicul Creator a tot ceea ce exist. n domeniul social, druizii vegheau asupra ndrumrii spirituale i religioase a poporului, rezolvau diferendele publice i particulare i decideau dac un individ sau un grup era sau nu vinovat de acuzaiile care i se aduceau. Pedeapsa acordat era interzicerea participrii la ritualul religios, ceea ce echivala cu excluderea din societate. Cei declarai vinovai deveneau un fel de persoane indezirabile, paria. Druizii erau condui de un ef unic, avnd o autoritate suprem. El era ales pe via i i desemna sucesorul nc din timpul vieii. Oricare celt putea deveni druid, cu condiia, bineneles, de a trece prin colile speciale, examenele i iniierea suprem, de o spiritualitate profund, care ncununa pregtirea ce dura n general 20 de ani!

Celii i extrateretri n lucrarea Celii i extrateretri, cercettorul modern al vechii civilizaii celtice E. Coarer-Kalondan Gwezenn-Dana, iniiat n anumite mistere ale spiritualitii druidice, realizeaz un studiu foarte interesant al surselor mitologice (cnturi, poeme, basme) referitoare la acest popor misterios. Dup descoperirile sale susinute i de citate semnificative din surse folclorice, celii ar fi avut cunotine tehnice foarte avansate, dublate i de o anumit pregtire psihic, ce se apropie de antrenamentul pentru dobndirea puterilor paranormale i, n plus, au avut i ntlniri cu civilizaii extraterestre care le-au dezvluit multe din secretele lor. Ghicirea viitorului nainte de a ntreprinde o aciune important, druizii observau zborul psrilor, iptul lor i tot felul de semne divine pe care apoi le interpretau. Zborul corbului era un mijloc reputat, sigur pentru a prezice soarta unei aciuni. Irlandezii au numit aceast pasre, printr-un joc de cuvinte intraductibil, druizii-psrilor. Druizii nsrcinai cu ghicitul cursului evenimentelor aveau darul, n primul rnd, de a uura angoasele politice i militare ale elitei cavalerilor. Druidul, prin tiina sa, nu nceta s l asigure pe rege de viitorul lui, protejndu-l prin practicile sale. Ei gravau descntece divinatorii pe baghete din lemn de tis, acest arbore fiind considerat ca cel mai favorit divinaiei. Ali druizi recurgeau la o roat de lemn, roata care vslete, care simboliza principalul atribut al zeului Taranis, Jupiterul galic. Aceast roat devenea mai mult dect un simbol solar, ea reprezenta roata cosmic. Arma bacteriologic Se pare c ei cunoteau arma bacteriologic, deoarece n multe povestiri se menioneaz faptul c atacatorii insulelor celtice era decimai de epidemii brute, chiar n timpul luptelor sau n timp ce se retrgeau. Dac apariia unei epidemi cauzate de greutile rzboiului ar putea fi posibil o dat, de trei ori la rnd este deja o coinciden stranie. Zeii celi cltoreau n care zburtoare ntlnirile dintre celi i cei care ulterior aveau s fac parte integrat din mitologia lor, sunt extrem de interesante. Mijloacele de locomoie ale zeilor erau cel puin foarte ciudate pentru omul de rnd care consemna n povetile sale ntlnirea dintre oastea condus de cpetenia celilor, Cuchulan i zeia Badb: Ei vzur n faa lor un car la care era nhmat un singur cal rou. Calul nu avea dect un picior. Oitea carului i strpungea corpul, iar captul oitei i ieea prin frunte. n car era o femeie roie, cu sprncene, mantie i tunic toate roii. Mantia era att de lung, nct atrna ntre roile din spate ale carului, mturnd pmntul. Descrierea este uimitoare i arat clar efortul unui profan de a traduce n limbajul epocii sale ceea ce vedea i i era de neneles. Evident, cal cu un picior alerga strpuns de oite este o imagine ce nu are nici o legtur cu carele i caii obinuii, cunoscui povestitorului. Dar cum ar fi putut acesta s numeasc un mijloc de

locomoie cnd cel mai eficient pe care l cunotea era carul?! Mai mult dect att, la apropierea otenilor, din motive necunoscute, femeia, carul i calul s-au transformat ntr-o pasre mare i neagr care a disprut n zbor. Nu trebuie s ne mire aceast descriere, deoarece n mintea unui povestitor al acelor vremuri, ceea ce zboar nu poate fi dect pasre; astzi noi numim aparatele de zbor necunoscute farfurii. i pentru ca misterul s fie complet, la plecare pasrea a spus: Grellach se va numi de acum ncolo Grellach doluid. Grellach, n traducere noroi, era numele locului unde avusese loc ntlnirea, datorit faptului c era o zon mocirloas, pe malul unei ape. Dar Grellach doluid nseamn noroi de nesuportat. Ce a fcut noroiul inofensiv s devin de nesuportat dup coborrea carului celest? Un rspuns simplu ar fi impurificarea cu elemente radioactive datorate sistemului de propulsie al carului Tancuri-amfibii acum 4000 de ani! Redm un fragment dintr-o gesta (poveste tradiional irandez): ntr-o zi, locuitorii din Connaught s-au adunat pe malurile Shannonului. Ei vzuser n Shannon dou animale ciudate a cror spinare era nalt ct munii. Aceste animale se bteau. Din boturile lor neau jerbe de flcri care atingeau norii. Lumea ddea nval din toate prile la auzul vuietului. Ieind din ap, cele dou animale ajunser pe mal. Sub ochii mulimii adunate, din ele ieir doi porcheri. Ochal, regele genitilor din Connaught, le ur bun venit. - Ce aventuri ai mai avut? ntreb el. - Aventuri destul de obositoare, rspunser ei. Ai vzut doar singuri ce am fcut. Timp de doi ani am fost transformai n animale preistorice i am trit pe fundul apei. O s fie nevoie s ne transformm din nou, pentru ca fiecare s-i poat dovedi fora. Este de admirat talentul de povestitor al artistului care s-a strduit s redea ntr-un mod att de realist-poetic, o btlie dintre dou tancuri amfibii narmate cu arunctoare de flcri. De altfel, existena vehiculelor submersibile este confirmat i de alte surse. Atunci cnd Bress (unul dintre conductorii legendari ai celilor) a fugit din faa unei nvliri dumane, a fost cutat de tatl su, Elatha, pe coastele irlandeze, care a folosit pentru aceasta un vas de argint ce naviga pe sub ap. Efectele muzicii celtice Lug, Dagda i Ogme (trei zei protectori care au luat efectiv parte la luptele dintre celi i invadatori) pornir n urmrirea dumanilor. efii acestora, creznd c sunt suficient de departe pentru a nu mai fi ajuni, au intrat ntr-o cas, pentru a mnca. Au aezat harpa lui Dagda agat de zid. Dar Lug, Dagda i Ogme au ptruns cu ndrzneal peste ei, surprinzndu-i. Dagda se adres harpei : <<Vino!>>. Recunoscnd vocea stpnului, harpa se desprinse de pe perete i se ntrept att de repede spre Dagda, nct n drum ucise nou oameni. Se aez n minile zeului care ncepu s cnte. Acesta a cntat trei piese muzicale care au demonstrat virtuozitatea marelui artist. Prima pies produse somnul profund al asistenei, a doua rs, i a treia gemete i lacrimi. Atunci Dagda interpret din nou prima pies i profitnd de somnul tuturor, cei trei plecar teferi din tabra dumanilor.

Aceste trei buci muzicale au rmas celebre n arta celilor. Chiar n zilele noastre, urmaii acestora urmresc s ajung din nou la aceast performan. Autorul lucrrii Celii i extrateretrii povestete cum a asistat el nsui la demonstraia realizat de un harpist breton care a reuit s adoarm n cteva minute un bieel foarte agitat. Piesa interpretat de el nu era nicidecum monoton i adormitoare, ci o niruire miestrit interpretat pe note grave, ritmate. Copilul s-a linitit ca prin farmec, s-a cuibrit n braele mamei sale i, n dou minute, a czut ntr-un somn adnc din care cu greu a mai fost trezit. n loc de concluzie Misterele fascinantei civilizaii a celilor, pstrtoare a unei tradiii de mult apuse i impregnat de iniierea spiritual a druizilor, nu pot fi epuizate n cteva articole. Sar putea vorbi foarte mult despre magia lor ritualic, metodele lor de antrenament pentru dezvoltarea puterilor paranormale, despre locul i rolul femeilor n societatea celtic, despre regele Arthur i cavalerii Mesei Rotunde i, mai ales, despre iniiatul druid cunoscut lumii ntregi sub numele de Merlin (n galez Myrddin). Legtura sacerdoilor druizi cu fiinele su1btile ale naturii, supremaia pe care acetia o exercitau asupra elementelor fizice, mistificrilor ulterioare referitoare la ritualuri i sacrificii, toate acestea sunt provocrii pe care le lanseaz istoria nc nedescoperit a vechilor populaii, din a cror amintire au mai rmas numai legendele Mistere pagane

La 30 de kilometri sud de Saumur (Maine-et-Loire) se afla unul dintre cele mai insolite situri din Franta. Aici a fost descoperita o pestera ai carei pereti sunt ornamentati cu peste 400 de mici personaje, sculpturi realizate in roca calcaroasa cu granule de cuart si mica, in jurul unui vechi put, sub gradinile unei vechi case parohiale. O pestera ascunsa multa vreme sub tone de moloz. In clarobscurul camerei subterane, in care se ajunge pe o scara din piatra, creaturile cu fete grotesti, crispate sau ilare sunt implicate in unele scene orgiastice. Sa fie vorba de ritualuri secrete? Opere ale unui grup adamic, o secta olandeza din secolul XVI care il adora pe Adam? Cine au fost autorii acestui act monstruos? Arhivele nu au oferit informatii importante asupra acestui sit descoperit oficial in 1956. De-abia in 1974 grota si-a dezvaluit operele tainuite in urma unor sapaturi arheologice. Printre sculpturi figurau un cap de berbec si efigia unei maimute, simboluri la care recurgeau taietorii in piatra. Sculpturile alegorice cu trasaturi grosiere nu apartin insa acestor mesteri. Unii specialisti apreciaza ca acestea au fost realizate in a doua jumatate a secolului XVI, bazandu-se pe studiul detaliilor vestimentare, cum ar fi coleretele plisate (in voga in secolul XVI) sau pantalonii bufanti, purtati la curtea regilor Valois, alte piese vestimentare fiind introduse la curtea regelui Charles IX, in anul 1561 sau la curtea Catherinei de Medici. O surpriza o constituie prezenta in caverna a sculpturii unui

indian! Sa fie vorba de Essomeric, primul american care a fost adus din Brazilia, in 1505 si care ar fi trait in aceasta zona? O alta surpriza o constituie o pieta caricaturala in care crucea e inlocuita cu un topor. Fecioara putand fi Catherina de Medici iar Christos (agonizand) fiul ei, Franois II. Alaturi se afla o femeie care ii sprijina picioarele, probabil sotia sa, Maria Stuart. Personaje legate de razboaiele Religiei (1562-1598) implicate in masacrele din noaptea Sfantului Bartholomeu (1572) si in asasinarea unor sefi protestanti. Un complot a carui represiune feroce s-a soldat cu 1500 de victime. Daca in zilele noastre aceasta caverna a ramas pentru unii un loc de cult si de vindecare, ea este inainte de toate un suport al caricaturilor politico-religioase. O capodopera a artei populare. Arbori sacri In satul Pentecte (Franta) bucatile de scoarta de stejar reprezinta pentru cei 1000 de locuitori un adevarat porte-bonheur. Dar si o practica pagana, condamnata de biserica. De Rusalii au loc procesiuni ritualice magice, cu origini necunoscute, dupa ce participantii smulg bucati de scoarta din stejari. Esantioane-talisman care ii apara de boli sau de incendii. Studentii sunt incredintati ca le aduc succes la examene sau ca vor nimeri numerele castigatoare la Loto.

Alte enigme neelucidate !

Stiinta a avansat uluitor in ultimele decenii, iar rapiditatea cu care se dezvolta noile tehnologii este socanta. Cu toate acestea exista inca numeroase locuri, personaje si obiecte invaluite intr-un soi de ceata. Va prezentam in continuare cateva dintre aceste mistere care parca nu vor sa se lase patrunse de mintea [Link] Celeste Nava Mary Celeste a fost lansata la apa, pentru prima data, in 1860 in Scotia. Numele original a fost Amazon. In primii zece de ani a fost implicata intr-o serie de accidente si a avut mai multi proprietari. In cele din urma a fost cumparata la un targ de nave vechi pentru suma de 3000 de dolari si dupa multe reparatii a fost inregistrata sub numele de Mary Celeste. Pe 7 noiembrie 1872, nava a plecat din New York sub co manda lui Benjamin Briggs, la bord aflandu-se sotia si fetita acestuia, dar si un echipaj de 8 oameni. Transporta 1700 de butoaie de alcool nerafinat avand ca destinatie Genova, Italia. Nava a fost descoperita navigand in largul insulelor Azore, in acelasi an, fara oameni la bord, dar perfect functionala. Nu erau urme de atac, insa, toate documentele, in afara de jurnalul de bord, disparusera. La inceputul lui 1873, doua barci de salvare au acostat pe tarmurile Spaniei, intr-una fiind un cadavru si un steag american, in cealalta alte cinci cadavre. S-a presupus ca acestea erau ramasitele echipajului de pe Mary Celeste insa nu au fost identificate niciodata. Doamna BabuskaIn urma analizarii fotografiilor si filmelor din timpul asasinarii lui John F. Kennedy, din 1963, a fost remarcata o femeie misterioasa. Aceasta purta un pardesiu maro, iar pe cap o esarfa (acesta este motivul poreclei pentru ca esarfa

semana cu basmaua purtata de batrane in Rusia). Femeia parea sa tina ceva in dreptul fetei, posibil un aparat de fotografiat. Doamna Babuska apare in mai multe fotografii surprinse la locul crimei. Chiar si dupa impuscaturi, cand majoritatea oamenilor a fugit din zona, ea a ramas in acelasi loc (posibil pentru a face poze). In 1970, o femeie pe numele Beverly Oliver s-a prezentat la politie sustinand ca ea este Babuska, insa povestea sa avea foarte multe necon cordante si a fost considerata o escroaca. Nici pana astazi nu se stie cine a fost aceasta Babuska sau ce facea [Link] din TaoAsa-numitul zumzet din Tao (taos hum) este un sunet care se aude de obicei in zone cu foarte multa liniste, unde unii oameni percep un soi de huruit usor sau sunete de motor diesel la distanta. Fenomenul a primit numele de zumzetul Taos dupa regiunea din Mexic unde a fost auzit pentru prima data la inceputul anilor 90. Oamenii de stiinta nu au gasit nici semnale sonore, nici electromagnetice, care sa explice simptomele. Cum sunetele nu pot fi inregistrate de niciun aparat, oamenilor de stiinta le este imposibil sa afle care este cauza. Se crede ca este vorba de unde magnetice foarte puternice, deoarece persoanele sensibile la acestea acuza senzatii de ameteala si [Link] VoynichManuscrisul Voynich este un document din Evul Mediu scris intr-o limba necunoscuta si cu un alfabet care nu a fost inca descifrat. Insa ciudatele ilustratii au alimentat diferite teorii referitoare la originea manuscrisului, la continutul textului si la scopul pentru care fusese scris. Acesta a fost descoperit de anticarul si colectionarul american Wilfrid M. Voynich, in 1912, intr-o vila de langa Roma. O parte din pagini lipseste, ramanand doar 240, dupa cum se vede din numerotarea paginilor. Ilustratiile din carte i-au determinat pe cercetatori sa imparta cartea in mai multe capitole: plante, astronomie, biologie, cosmos, farmaceutica si [Link] din TorinoGiulgiul din Torino (foto jos), numit de unii crestini Sfantul Giulgiu, este o panza de in, pastrata la capela regala a Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino. Pe acesta se afla imprimata imaginea corpului unui om care prezinta semne de agresiune fizica si, in special, de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse intre credinciosii crestini, care il considera o relicva (giulgiul in care a fost invelit Iisus Christos dupa crucificare), si oamenii de stiinta, care cred ca este vorba de un artefact. Testele cu carbon 14 au plasat crearea lui in Evul Mediu, totusi, antropologii spun ca giulgiul nu poate fi datat, deoarece nu este alterat (testele cu carbon sunt realizate pe lucrurile aflate in stare de descompunere).Jack SpintecatorulTimp de trei luni, de la sfarsitul lunii august si pana la inceputul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost scena unei serii de crime odioase inca nerezolvate. Asasinatele se caracterizau printr-o salbaticie nemaiintalnita; fiecare dintre cele cinci victime, prostituate, au fost atacate pe la spate si tuturor li s-a taiat gatul. In patru cazuri, corpurile au fost mutilate si disecate. Numele de Jack Spintecatorul a fost preluat dintr-o scrisoare trimisa Agentiei Centrale de stiri din Londra de catre o persoana care pretindea ca este ucigasul. Politia a avut multi suspecti, dar nu a putut aduna suficiente dovezi pentru a condamna pe [Link] BermudelorTriunghiul Bermudelor, cunoscut si sub numele de Triunghiul Diavolului, este o zona din Oceanul Atlantic, aproximativ triunghiulara ca forma, cu cele trei colturi localizate de Insulele Bermude, Porto Rico si Fort Lauderdale, Florida. Exista numeroase legende si povesti referitoare la intamplari stranii petrecute in aceasta regiune: disparitii ale unui numar mare de vase si aparate de zbor, activitati paranormale in care legile fizicii sunt efectiv sfidate, multe dintre acestea fiind puse inclusiv pe seama [Link] Zodiac

Criminalul Zodiac a actionat in nordul Californiei timp de zece luni la sfarsitul anilor 60. Primele doua victime ale sale au fost impuscate in zona orasului Benicia. In cea de-a doua serie de crime, de data aceasta la Vallejo, a incercat sa omoare doua persoane insa una dintre ele a supravietuit in mod miraculos, cu toate ca fusese impuscata in cap si gat. Dupa 40 de minute, politia a primit un telefon anonim de la un individ care pretindea ca este asasinul acelor persoane, povestind si despre crimele anterioare. Dupa o luna, trei scrisori au ajuns la redactiile ziarelor din California continand un mesaj codat din care criminalul spunea ca ii vor putea afla numele. Criminalul trimitea in mod regulat scrisori codate politiei prin care acestia aflau unde se afla urmatoarele victime. Politia a avut un suspect, Arthur Leigh Allen, dar probele stranse impotriva acestuia au demonstrat mai degraba contrariul. Pana astazi, crimele Zodiac nu au putut fi elucidate.

Fantomele din Dealul Lunganilor

Salcamul lui Delavrancea . Cititorule, de vrei sa-ti desfeti privirea cu meleagurile unde a trait autorul trilogiei Apus de soare, Luceafarul si Viforul, al schitelor Hagi-Tudose, Domnul Vucea, cat si al povestirii Norocul Dracului, Barbu Stefanescu Delavrancea, ia trenul din gara Iasului catre Pascani si coboara in statia Sarca. Sosit acolo, porneste per pedes apostolorum catre satul Goesti al comunei Lungani, asezat pe culmi de dealuri. Pe tot drumul vei fi intampinat de o mare pustietate si lipsa a oamenilor. Rar intalnesti vreun drumet, dar ajuns in aceasta mica asezare moldava, orice satean intrebat de tine despre Delavrancea iti va indica, cu legitima mandrie, conacul lui Misu Stefanescu, fost boier, nepot al fecundului scriitor, ingradire in interiorul careia se inalta mandru salcamul japonez sub care Delavrancea si-a scris vestita trilogie istorica a Moldovei, in timp ce se afla in vizita la rubedenia sa. Insa, iubitorule de drumetie si cunoastere, sa nu te impinga pacatul sa pleci din gara Sarca catre Goesti in pas de seara, mai ales daca ai sufletul curat, fiindca o sa ti se intample o nefacuta. Aceasta recomandare ii apartine domnului Vasile Baciu, om de adevar, frunte a satului, batand catre tomnatica varsta de 53 de ani, si mi-a facut-o si mie, pe cand ne indreptam catre tinta propusa de mine, salcamul lui Delavrancea. Intrebandu-l despre temeinicia si motivatia spuselor lui, mi-a raspuns: Ca sa nu spuneti ca fabulez, voi incerca sa va dau nume de sateni de la care puteti afla adevarul: batrana Elena Surugiu, in varsta de 74 de ani, de asemeni, consateanul sau, Petruta Muscalul, carora li s-a intamplat ce li s-a intamplat acum vreo 25 de ani. Si de la ei o sa aflati si alte nume de patiti. Insa, mai apropiat de zilele noastre, ar fi anul 1978, cand in luna decembrie, d-na Piper Maria, care venea in fapt de seara de la gara Sarca catre satul Goesti, a intampinat o mare spaima. Povestile d-nei Maria Curios, l-am rugat pe domnul Baciu sa ma conduca la familia Piper, spre a ma edifica asupra acestui aspect. Dorinta mi-a fost satisfacuta cand am ajuns in sat. Am fost intampinat de o batranica cu parul inspicat, cu chipul asprit de vitregiile vremilor. Am dat binete si, din vorba in vorba, am intrebat-o: Doamna Maria, ati auzit ceva despre niste stafii care bantuie prin imprejurimi? Domnul Vasile Baciu ma trimis la dvs..

Am vazut ca pe loc s-a schimbat la fata, iar ochii i-au cazut, cam speriati, in aduceri aminte. A stat cateva clipe in cumpana, nehotarata daca sa-mi raspunda sau nu, insa in final s-a decis: Ma intorceam de la trenul de seara, prin luna decembrie a anului 1978, din gara Sarca, catre satul meu, Goesti, impreuna cu nepoata mea, tot in nume cu mine, Maria, in varsta de opt ani. Auzisem eu despre niste lucruri necurate petrecute seara pe acest drum, insa speram sa nu ni se intample tocmai noua. Pe cat ne apropiam de sat, dar, mai ales, de bifurcatia drumurilor catre satele Crucea, Goesti, Lungani, loc de prost renume, unde prin 1960 a fost trasnit Vasile Druga, un consatean de-al nostru, simteam ca teama ma apasa tot mai tare in suflet. Insa am mers mai departe. Ma pregateam, totusi, sa trec prin locul blestemat si trebuia sa fiu tare, sa nu o alarmez pe nepotica. Este vorba de capatul iazului secat nu de mult, unde se spune ca celor slabi de inger le apar in cale stafii care merg langa ei vreo trei kilometri, pana la fosta moara a lui Tarziu, din capatul Goestilor. Batranii satului povesteau ca prin razboiul din 1917, fusesera aruncati in acel loc intr-o groapa comuna mai multi soldati morti, fara lumanare si impartasanie. Pe cat ma apropiam de iaz, parca frica ma impresura mai tare. Nici nam ajuns la marginea locului unde se petrecuse ingropaciunea, si mi s-a parut ca ceva alb, ca o statura de om, aparuse in dreapta noastra. Instinctiv, am intors capul spre stanga. Si acolo, alta umbra alba. Voiam sa o intreb pe Maricica daca vede si ea aratarile albe, insa nu puteam, mi se inclestasera dintii. Mutenia imi luase graiul si paseam mecanic, accelerand pasii. Am crezut ca visez, vedeniile albe de pe alte taramuri mergeau in rand cu noi, fara sa ne faca nimic, fara sa scoata vreun sunet. Am mers, cu inima plesnind de spaima, pana la marginea satului, unde, dintrodata, ne-au parasit. Mam asezat sfarsita pe un parapet de pod, tremurand din tot trupul, fara sa-i dau drumul nepoatei de mana. Cand mi-am revenit, am intrebat-o: Maricico, tu ai vazut ceva pe drum de la iaz incoace?. Bunico, mi s-a parut ca in dreapta si in stanga noastra vedeam niste umbre ca de oameni, albe, care ne priveau cu ochi blanzi si rugatori, insa fara sa spuna nimic. Nu ti-am spus, fiindca am crezut ca mi se pare si ai sa razi de mine. Ajunsa acasa m-am mai linistit, iar a doua zi am purces la Ileana lui Surugiu, despre care auzisem ca i se intamplase acelasi lucru ca si mie. Intreband-o, mi-a raspuns, dupa ce i-am povestit, ca asa era. Din spusele ei am desprins ca acele umbre nepamantene spariau oamenii cu sufletul curat, in dorinta de a-i ruga pentru mila si indurare, asteptand ca pe locul acela sa se faca o sfintire, si ca erau sufletele celor ingropati fara impartasanie si lumanare. Surpaturile Acelasi domn Vasile Baciu, furnizorul subiectului pentru primul episod al serialului, mi-a mai povestit o misterioasa intamplare in care a fost implicat bunicul sau, Baciu Toader. Ceea ce scriu nu sunt fictiuni sau inventii personale, ci redau veridic cuvintele intiparite in memoria nepotului. Era prin toamna anului 1928 si, impreuna cu niste consateni din satul Goesti al comunei Lungani, zidari si dulgheri, ne angajasem sa ridicam un lacas de credinta si inchinaciune in satul vecin, Braesti, asezare situata tot pe culme de deal precum comuna noastra. Ne tocmisem cu preotul paroh ca noi, meseriasii, sa venim cu tainul (mancarea) nostru, iar la incheierea lucrarii, sa primim plata in bani. Noi, cei din Goesti, ca mai erau lucratori si din alte locuri, ne randuiam fiecare sa aducem cele trebuincioase mesei zilnice,

adica barabule (cartofi), fasole, ulei, faina de grau si papusoi, iar ca sa terminam constructia mai repede, ne duceam doar in ziua de duminica acasa. Se intampla ca intr-o joi sa ni se termine proviziile si magareata sa fac aprovizionarea cazu pe mine. Dupa ce trebaluii la zidarie pana seara, ma indreptai spre casa neamului meu, Amariutei din Braesti, la care gazduiam in cursul saptamanii. Acolo ma spalai si primenii, insa ghinionul facu sa-l gasesc pe gazdoi cu chef si ma tinu la taclale pana aproape de miezul noptii, cand in fine, il dobori somnul si putui sa plec la drum. Nefiind temator de intuneric, am purces domol la pas, coborand dealul Braestiului, apoi trecui prin toloaca din vale si incepui sa urc dealul Lunganilor. Cum mergeam asa, la un moment dat, in fata imi aparu o surpatura pe care n-o cunosteam, desi mai trecusem pe acolo. Facui cativa pasi sa o ocolesc si imi iesi in cale alta risichitura de pamant. Si pe asta o depasii, insa, ca un facut, mai departe era alta prapastie. Intrai in banuieli si frica incepu sa-mi dea tarcoale. Cred ca ceasurile erau trecute de doisprezece cand, in stanga mea, auzii niste lehaituri (vorbe fara sens), chicoteli si glasuri ce-mi spuneau: Las Toadere, ca-ti dam noi faina sa te saturi. Te-ai apucat sa faci biserici!. Spaima ma potopi. Simteam cum imi buhneste teasta. Mi-am facut cruce cu limba in cerul gurii si, pentru un timp, parca m-am mai limpezit si am mai inaintat. Insa iarasi am auzit chicoteli, atat in fata mea, cat si in spate. Si iarasi imi aparu o surpatura! Incercam s-o ocolesc. La cativa metri imi aparea alta, parca era o viroaga in care se miscau bulgari de pamant. Pierdusem mersul timpului si mintea mi se incalcise, nestiind pe unde mai calc. M-am dezmeticit abia in zorii zilei, izbindu-ma cu fruntea de un gard de stana. Cainii au inceput sa bata si a iesit ciobanul. S-a uitat spariet la mine, m-a recunoscut si mi-a zis: Toadere, mai omule, ce cati la asta ceasuri aice? Cred ca esti bat, de umbi harhaleaua!. Dar eu nu puteam sa ingaim o iota. Tremuram din toate incheieturile. Apropiindu-se de mine si vazandu-ma galben ca ceara la fata, m-a luat binisor de brat si m-a dus in stana. Acolo m-a asezat pe o laita, a luat dintr-un raft o garafa, mi-a turnat intr-o canita si mi-a dat sa beau. Era rachiu. L-am inghitit lacom. Mi-am mai revenit. I-am povestit ce petrecusem. Si-a facut cruce si a glasuit: Apai, mai Toadere, aista a fost lucru rau. Cred ca era necuratul ce te-a pus la incercare sa nu mai ridici biserici.

Secolul acesta si cel trecut ne-au adus de multe ori bucurie, zmbet, frica si panica. Am descoperit att de multe nct nu stim ncotro sa ne mai ndreptam. Manipularea meteorologica a devenit un subiect din ce n ce mai abordat n mediile stiintifice, si nu numai. Statele acestei lumi au descoperit o noua jucarie pentru amuzamentul colectiv, si anume manipularea naturii n scopuri mai putin ortodoxe, ca sa nu spunem chiar malefice! Printre cartile care ne ofera explicatii, indicii si exemple reale din acest domeniu, este cartea Razboiul geofizic editura Phobos -, scrisa de GI. Bg. Dr. Emil Strainu. Vom prezenta azi, cu amabilitatea domnului Emil Strainu, o parte din arhiva domniei sale privind experimentele militare din timpul razboiului din Coreea, si nu numai. Asadar, sa-l urmarim! n timpul razboiului din Coreea, fortele americane au dus o adevarata campanie de atacare a barajelor nord-coreene. Distrugerea barajelor de irigatii a fost considerata

de SUA una dintre cele mai reusite operatiuni aeriene ale acestora. Vremea, ca arma de lupta, nu mai este de mult o utopie sau un scenariu de film, ci un proiect ultrasecret ce poate fi pus oricnd n practica. Un jurnalist de la cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung a intrat n posesia unui document confidential al armatei americane, cunoscut doar de ctiva cercetatori. Documentul se refera la tehnicile razboiului geofizic si n ncheiere contine urmatoarea concluzie: Fortele aeriene americane pot deci sa produca si sa utilizeze cnd si cum vor fenomenele meteorologice. Adversarul secret n conditiile actuale, razboiul geofizic reprezinta prin consecintele sale poate cea mai devastatoare forma de razboi cunoscut de omenire. Urmarile sale sunt imprevizibile ntr-o buna masura chiar si statelor care l promoveaza. Obiectivul principal al unui astfel de razboi l constituie stricarea echilibrului om-natura prin dirijarea ordonata a unor calamitati, a unor fenomene naturale n scopul provocarii de distrugeri pe un anumit teritoriu. n timp ce n lume se impun actiuni pentru dezarmare si pentru realizarea unor acorduri multilaterale de pace, n realitate, principalele tari dezvoltate ale lumii care sunt n acelasi timp si super- puteri militare continua sa lucreze la experimentarea aceste arme apocaliptice. Unul dintre atuurile tehnicilor razboiului geofizic l constituie posibilitatea folosirii acestuia n secret mpotriva adversarului fara ca acesta sa stie ca este victima unei agresiuni premeditate. Un alt pericol, deosebit de grav l constituie posibilitatea intrarii acestor tehnologii n mod voit sau ntmplator n arsenalul gruparilor teroriste. Aparitia calamitatilor si a dezastrelor n diverse zone ale planetei sunt cauzate n primul rnd de factori nu att naturali, ct artificiali. Astfel detonarea unor ncarcaturi explozive de mare putere n anumite puncte de mbinare a placilor tectonice poate realiza cutremure la comanda n anumite zone dinainte stabilite cu exactitate. Studiindu-se structura si compozitia solului si conformatia reliefului se pot crea artificial alunecari de teren n zonele de interes a fi destabilizate din punct de vedere tectonic si chiar posibilitatea activarii unor vulcani. Ca mijloace de initiere a unor astfel de fenomene comandate se folosesc ncarcaturi nucleare (detonate chiar la distante de mii de kilometrii de locul unde se vor declansa seismele devastatoare) sau unde cu oscilatii pe frecvente ultrainalte sau ultrajoase ct si generatoare de particule de nalta energie care reprezinta avantajul ca pot fi amplasate chiar si n cosmos. Cu ajutorul laserelor de mare putere se pot crea adevarate furtuni de foc, iar de la bordul satelitilor artificiali incendii devastatoare n orice punct al globului ce se doreste prjolit. Arma meteorologica (componenta a panopliei armelor geofizice) este studiata intens de marile puteri cam de trei decenii ncoace. Seceta comandata si ploile dorite Conform unor date mai mult sau mai putin oficiale, una din cele mai recente victime ale razboiului geofizic o constituie Coreea de Nord, loc unde foametea face adevarate ravagii datorita unei secete ce dureaza de ani de zile ncontinuu, n timp ce la sud la paralela 38, n Coreea de Sud, precipitatiile sunt normale si recoltele bune. n SUA au fost realizate artificial turbulente aeriene, uragane si tornade deosebit de violente, avnd puteri de ordinul a milioane de gigawati. Ct de

importanta poate fi o astfel de tornada creata n mod artificial desprindem dintr-un comunicat unde specialistii americani confirma ca tragedia avionului Airbus A-300 din 11 noiembrie 2001a avut drept cauza o turbulenta meteorologica inexplicabila. Ca si cum tenebrele pornite de stihiile naturii nu ar fi suficiente, s-au realizat compusi chimici care, raspnditi n zonele de operatii militare si nu numai, solidifica orice combustibil pe baza de produse petroliere, scotnd din lupta tehnica militara fara a trage nici macar un cartus si multi prizonieri ce vor deveni o utila forta de munca. Specialistii militari, studiind diferitele tipuri de catastrofe naturale petrecute n ultimele trei decenii pe mapamond, au ajuns la concluzia ca unele dintre acestea nu pot fi explicate daca se iau n considerare numai cauze naturale. Statistic s-a dovedit ca cel putin cteva dintre aceste fenomene aveau o probabilitate aproape de zero de a se produce la locul si momentul cnd au fost semnalate ca fiind produse din cauze naturale. O ntrebare revine obsesiv: de ce s-a folosit pentru realizarea precipitatiilor abundente iodura de argint? Iata o explicatie extrem de simpla data de un specialist francez printr-o experienta la indemna oricui. Dupa cum se stie, norii sunt alcatuiti din vapori de apa. n functie de temperatura la care se afla acesti vapori de apa, ei se pot gasi n doua stari de agregare: lichida (picaturi fine) sau solida (mici cristale de gheata, zapada, grindina). Este posibil sa para ciudat, dar picaturile de apa pot ramne n stare lichida pna la temperaturi foarte scazute ajungnd la minus 40 de grade Celsius. Acest fenomen poarta denumire de supraracire. Daca aveti la dispozitie un recipient foarte curat pe care sa-l umpleti cu apa pura, din punct de vedere chimic, este perfect. Desi veti ramne uluiti, poate dupa cteva nereusite veti vedea ca puteti raci apa la temperaturi mai mici de 0 grade Celsius. Este indicat ca pentru racire sa se foloseasca gheata pisata si sare. Cnd veti reusi presarati pe suprafata apei putin praf, spre stupoarea dumneavoastra veti observa ca apa ngheata instantaneu. Ati creat un nceput de razboi meteorologic. Atunci cnd o picatura de apa atinge un cristal de gheata, ea va ngheta instantaneu si la rndul ei ea va absorbi picaturile nvecinate. Pe masura ce cristalele de gheata cresc, ele nu mai pot fi retinute n interiorul norului de catre curentii ascendenti si vor ncepe sa cada (este vorba de procesul ce se produce n atmosfera). Cobornd, ele vor ncorpora alte picaturi de apa racita si vor creste mai departe transformndu-se n fulgi de zapada. Daca pe pacursul coborrii vor ntlni straturi de aer cu temperaturi mai mari de 0 grade Celsius se vor topi si se vor transforma n picaturi de ploaie. Daca straturile de aer traversate vor fi cu mult sub zero grade, atunci picaturile se vor transforma, una cte una, n grindina. Pentru a provoca ploaie este suficient sa nsamntam norii cu particule fine care sa accelereze fenomenul descris mai sus n sensul dorit de noi. Practic, este folosita iodura de argint pulverizata de la bordul avioanelor, rachetelor, sau a altor tipuri de aeronave. Razboiul geofizic se naste n Bucuresti Binenteles ca n cursul experimentelor au fost att reusite, ct si insuccese. n timpul razboiului din Indochina, americanii credeau ca, daca pot interveni asupra unui singur nor, atunci ei vor fi capabili sa dirijeze si sa controleze norii pe suprafete ntinse provocnd ploi ce aduceau aminte de potopul lui Noe. Din pacate sau din fericire, procesele fizico-chimice ce au loc la nivelul norilor sunt foarte complexe. Astfel, sunt nori omogeni, ct si altii neomogeni ce sunt alcatuiti din straturi reci si calde alternnd haotic. n acest caz, nsamntarea cu iodura de argint, nu mai are nici un efect. Sigur ca nu este folosita numai iodura de argint, mai sunt folositi

compusi si alte substante pe care nu le enumeram aici. Din punct de vedere istoric, prima ploaie artificiala a fost provocata la Bucuresti n anul 1931 de catre cercetatoarea Stefania Maracineanu. Datorita rezultatelor obtinute, Stefania Maracineanu a primit sprijin din partea guvernului francez si a repetat aceste experiente n Algeria n anul 1934, fiind ncununate cu succes. Aceste experiente au fost pe larg comentate si apreciate de comunitatea stiintifica, reprezentnd ulterior punctul de plecare n cercetarea din acest domeniu. Istoric vorbind, prima ploaie artificiala n scopuri militare a fost provocata n anul 1963 de catre armata americana n Vietnam, iar n anul 1966 tot americanii au provocat ploi torentiale cu urmari dezastruase pentru provinciile din nordul Laosului. Dupa unele date ale presei occidentale, n perioada anilor 1969-1972, trupele americane au practicat un razboi meteorologic secret n sud-estul Asiei.

Cucerirea Americii de carpato-dunareni ?? O IPOTEZA PE CARE NU O SUSTIN PRELUATA DE PE [Link] Cum toata lumea stie, Columbus (1451-1506), amiral nascut in Italia , a traversat, sub patronaj spaniol, Marea Tenebrosum- Oceanul Atlantic. El va descoperi (ori redescoperi) America. Din greseala el a crezut ca a ajuns in Asia India, asa ca i-a botezat pe localnici indieni, creind numai confuzii. Involuntar el a distrus sfanta credinta de atunci, a trinitatii continentale: Europa, Asia si Africa, descoperind un nou continent de patru ori mai mare ca Europa. La nu mult timp dupa el, un alt italian, Amerigo Vespucci (1451-1512) va redescoperi si el America de Nord. Dar cine au fost adevaratii descoperitori ai Americii? Papa Julius II i-a declarat pe indienii americani (amerindieni) drept adevaratii descendenti ai lui Adam si Eva, devenind astfel candidati buni la crestinizare, de catre misionarii catolici. Daca nu vrem sa-l contrazicem pe Papa Julius II, si citand geneza 10:32 vedem ca ca toti descendentii rasei umane provin din cei 3 fii ai lui Noe, care au supravietuit potopului din 2.400 idHr, deci cam 4800 de ani in urma ( piramidele egiptene existau pe atunci, dar in ele , sau pe ele , nu s-au gasit semnele unui potop). Dar care dintre fiii lui Noe au ajuns prin America ca sa dea nastere amerindienilor, nu ne precizeaza nimeni. Cand acel fiu o fi sosit pe acele meleaguri, cum si de ce, este un alt teological mister. Lasandu-i la o parte pe crestini si cautand prin bibliotecile lumii, gasim ca unii ii declara pe amerindieni, descendenti ai babilonienilor. Altii postuleaza ca ar fi urmasi ai egiptenilor or cartaginezilor. Unii ca ar reprezenta unul dintre triburile pierdute ale lui Israel. Nici legendara, cu Atlantida, a lui Platon nu este pierduta din vedere. Astfel ca, se pare ca nimeni nu stie cu adevarat originea amerindienilor. Acum 8.600 de ani triburile carpato-danubiene au cucerit Asia ajungand pana in Insulele Japoniei. Mult mai tarziu, in anul 300 dHr un grup de coreeni vor sosi si ei (numindu-se mai tarziu japonezi), si vor intalni o populatie alba Ainu,cu oameni barbosi si blonzi,urmasii carpato-dunarenilor, pe care ii vor decima partial, ca mai tarziu sa-i puna in rezervatiile din nordul insulei Hokaido. O parte dintre acestia vor

traversa podul care leaga Siberia si Alaska, trecand peste stramtoarea Bering. Acesti carpato-danubieni vor migra graduat spre Sud, raspandindu-se in toata America de Nord, eventual ajungand in America Centrala si de acolo in Sudul Americii. Observandu-i pe indienii Americii de Nord, ei nu apartin rasei asiatice, mongoloide ori galbene, asa ca ipoteza de mai sus, care de altfel a fost lansata si de altii pare [Link] de curand ,septembrie 2000, se publica in New York Times un articol despre un craniu, vechi de 9.000 de ani descoperit in America de nord , asemanator cu al populatiei Ainu nu am avut nici un comentariu. Dar de ce sa nu ne gandim ca amerindienii provin dintr-un grup de oameni ce au traversat Atlanticul? Acest ocean Atlantic nu a fost si nu este o asa mare bariera, navigatia pe oceanele lumii facandu-se din vremuri imemoriale. Aceleasi vanturi si curente oceanice ce l-au impins pe Columb au existat si inainte de acesta! In acelasi New York Times, pe 02 mai 2000 se vorbea despre originea arborelui uman, despre genoame si se spunea ce 20% din populatia amerindienilor nord americani isi au originea materna undeva in spatial nord-estic carpato-dunarean ! Exploratorii, misionarii si soldatii spanioli care au intrat in contact direct cu triburile de amerindieni, in secolele 16 17 au auzit tot felul de povesti legende de la acestia privind originea lor. Descoperim astfel ca numeroase triburi au traditii orale vorbind despre ai lor stramosi, veniti de undeva de peste apa, dintr-o tara indepartata din Est, tocmai de unde rasare soarele (aceste legende sunt in special valabile pentru America Centrala si de Sud si mai putin pentru Nord America, unde migratia pestre stramtoarea Bering, mare parte a anului transformata intr-un pod de ghiata este mult mai evidenta). Despre manuscrisul Popol Vuh. Textul Popol Vug a fost scris pe la mijlocul secolului al 16-lea de catre un autor din Guatemala, un maya crestinizat. El a copiat in limba locala Quiche cu caractere latine un alt manuscris Maya. Oamenii Quiche-Maya traiesc pe inaltimile muntilor Guatemalei, iar misteriosul manuscris Popol Vuh este unul dintre putinele care au scapat furiei crestinilor civilizatori spanioli ai acelor timpuri, care considerau ca, orice este pagan este opera diavolului. Asa ca foarte zelosii preoti crestini au ars orice le-a cazut in cale, cartea sus amintita fiind gasita la inceputul secolului 18 de catre un calugar, de asta data inteligent, apartinand unui ordin dominican, care functiona in Guatemala. Numele acestui calugar este Francisco Ximenz. Ximenz nu numai ca copiaza textul original in Quiche dar il si traduce in limba spaniola. Dar de fapt ce contine acest text Popol Vuh. Contine descrieri despre migratia, raspandirea stramosilor Quiche (oamenii padurii). Textul vorbeste despre originea estica a acestora, de dincolo de Oceanul Atlantic. ei au venit din Est, de la mari distante ei au trecut marea cel putin asa spun in cantecele lor in Popol Vuh.

Doar cand oare acesti strabuni ai poporului Maya au sosit si din ce parte a Europei, Mediteranei? Despre Legenda Maya a lui Votan Ce este ciudat, este ca Maya le spune misionarilor europeni ca, regatul lor a fost fundat de mult, in timpuri imemoriale de catre un mare conducator venit din Est, nu de un indian ci de un om alb, numit Votan sau Wotan. Vechile traditii Maya vorbesc despre acel Votan, care a sosit de peste apa, din Est, ca despre un barbat inalt, blond, cu ochi albastri, insotit de un grup de camarazi, intr-o corabie ca un sarpe. Ei au format primul nucleu al viitoarei civilizatii Maya. Multe alte traditii indiene vorbesc despre oamenii albi ca despre profesorii lor, parintii lor, educatorii lor. Cineva care studiaza cu atentie cultura acestora nu le poate ignora legendele. Chiar mai mult, descoperirile arheologice au aratat imagini de oameni cu caractere fizionomice ne-indiene. Exemple sunt statuile oamenilor albi, barbosi de la Venta (unul dintre cele mai importante locuri ale culturii olmece) si, de asemenea, capetele sculptate in piatra, avind o fizionomie cu aspect nordic, pe care le gasim si azi in Bolivia-Tiahuanaco. Prin secolul 18 indienii tzeltal din Guatemala ii vor de scriitorului spaniol Ordonezy Aguilar o carte veche, istorica, in limba Quiche. Ordonezy o va numi Probanza de Votan Evidenta lui Voltan. In acest important document despre eroul Votan, se spune ca el a venit in America din ordinul unei divinitati, pentru a pune bazele unei civilizatii. Ce este amuzant, se vorbeste de asezarea grupului Votan pe malurile raului Usumacinta din Guatemala cam cu 1000 de ani inainte de aparitia crestinismului (1000 idHr). Multi vor replica, ca aceasta este doar un mit, o legenda, dar ceea ce numim mit, este de obicei, nimic altceva decat interpretarea unui eveniment istoric. In spatele imbracamintei unui mit de multe ori gasim un adevar, asa cum s-a intamplat cu Troia-Iliada. Privind la istoria de dincolo de ocean Ne spune oare istoria europeana ceva despre Votan? Este foarte greu de cautat, veti spune, in special cand acesta trebuie sa fi trait prin 1,100 [Link]. Dupa istoria daneza, Votan este cunoscut ca Dan, Danu, Woden sau Odin. El a fost rege atunci demult, la sfarsitul secolului 11, inceputul secolului 10 [Link]. Danemarca facea pe atunci parte din provincia Dacia din vestul Europei. *** Cel mai mare cronicar al Danemarcei din secolul 12 [Link], Saxo Grammaticus in Gesta Danorum il eticheteaza pe Odin drept fondatorul regatului Danemarcei spunand ca din el s-au raspandit ca niste canale peste tot fii lui. Literatura teutonica

pastreaza si ea pasaje despre calatoria pe apa a lui Voltan, atunci in timpuri uitate. Este posibil ca acest Votan Odin sa fi plantat o colonie in America Centrala, colonie despre care vorbesc legendele Maya. Dar sa ne intoarcem din nou la. Bibile, Genesis 10:2, unde gasim ca Japeth a avut 7 fii. 6 din ei stim ce au facut, al 7-lea, Tiras pare a fi candidatul, strabunul amerindienilor. Chiar mai mult, se vorbeste despre Tiras ca s-ar fi asezat pe malurile marii Getice (Negre). Unii autori din antichitate considera ca el ar fi chiar parintele tracilor (Thracicus). Astfel, prin sec. I [Link], un istoric evreu, Flavius Josephus scria ca Thiras (Tiras) erau numiti cei care conduceau pe Thirasians (dar grecii, dupa venirea lor in Europa, 1,900-1,400 i.d.H., le-au schimbat numele in traci). Astfel ca peninsula Balcanica cat si zona Marii Negre a fost populata de fii lui Tiras. Ei au dat si numele orasului Tyras (Tiraspolul de mai tarziu) de pe Nistru, care nu are nici o legatura cu orasul Phenician Tyr. Din aceeasi zona tracica a Marii Negre a plecat si Votan (indeaproape inrudit cu locuitorii Troiei) pentru a conduce migratia spre Nord-Vestul Europei si cucerirea acesteia pe la sfarsitul secolului II idHr, punand bazele regatului Daciei (Dutche) din Vestul Europei. Triburile Cymbric din Nordul Peninsulei Europene Jutland, lipsite de un conducator, il vor chema pe Votan descendent al casei regale al Troiei sa vina si sa le fie conducator. Votan, raspunzand chemarii acestora, va marsalui cu oamenii lui prin Europa spre Vestul acesteia, fiind insotit de Agathyrsi (Thyrsagetae Tirogetii). Elementul Thyrs il gasim de fapt in amandoua numele. Germanii din Scoala lui Eichwald in Alte geographie vor traduce numele de Thyrsagetae ca Getae-Getii de pe raul Tyras (Nistru). In Prose Edda, scrisa de Snorri Sturluson (1180-1241) din Islanda, se vorbeste despre Votan care avea cu el si un camarad. Snorri ne spune, de asemenea, despre destinatia lor: Ei au venit din Nord, din tara numita acum a germanilor. Ca sa incurcam acum si mai mult lucrurile, voi cita din lucrarea unui prieten, Dr. A. Badin, care regret ca ne-a parasit de curand, in cartea sa Dacia din vestul Europeila pagina 12 ne vorbeste despre Chronicle Roll sau Moseley Roll, cel mai vechi document al genealogiei popoarelor germane, a aparitiei si a dezvoltarii lor originale, in contextual unei reprezentari simple , traditionale si simboloce. Vedem cum la originea celor 9 grupuri germanice sta Boerinius cu fii sai:Geate, Dacus, Suethedus, Fresus, Gethinus, Wandalus, Iutus, Gothus si Cinrinicius. Acelasi Snorri declara ca Votan, in calatoriile lui pe mare a explorat intreaga lume, lasandu-si descendenti cam peste tot. Pe urmasi ai lui Tiras ii gasim si in Scotia, ei numindu-s Cruitane, cunoscuti mai tarziu sub numele de Picts pictori. Romanii i-au numit astfel datorita obiceiului lor de a-si picta corpul, de a se tatua. Multi clasici si comentatori medievali confirma relatia dintre Tracii Agatiri Agathyrsi si Picts. Servius si Virgilius, in comentariile lor, vorbesc despre o colonie a agtirsilor Agathyrsi emigranti in partea de Nord a Britaniei. In secolul 19 [Link] scriitorul scotian Dr. James Browne observa ca Picts sau Cruthneans, dupa Paslter si Casnel ca si dupa alte vechi manuscrise, au venit din Tracia, cu aproape 1000 de ani inainte de nasterea lui Hristos.

Putem nota coincidenta cu timpul cand a trait Dan (Odin ori Votan) pe pamantul Daciei din vestul Europei. Scriitorii irlandezi vorbesc despre picts ca sosind in nordul Britaniei din Tracia pe timpul regelui irlandez, Ghedhe the Heremon, dar asa cum este el dat in analele irlandeze, a fost contemporan cu Odin al Danemarcei si chiar cu regele David al Israelului. Astfel Votan cu ai lui camarazi, au trecut Atlanticul spre America Centrala unde au dezvoltat o civilizatie infloritoare, Maya asa cum ne spun si traditiile locale. Referitor la numele de Maya, tinand cont de originea tracica a acestora, el poate veni de la numele fiicei lui Atlas Maia, nume foarte popular in timpurile antice. Dacii au avut-o si pe Marian mama florilor de mar care ramanand insarcinata cu o raza de soare va de nastere la cei doi Zalmoxes. Marian- Maria- Maia-Maya. Interesant este ca numele Tiras care in sens de zeu tribal era Taras va fi pastrat in secolul nostru, al 20-lea, in centrul Mexicului: indienii Tarascani. Dar sa nu uitam ca si francezii au un Tarascon! Arheologii au confirmat ca corabiile erau cunoscute in perioada epocii bronzului in Europa, in acele zile ale lui Votan. Corabiile Dutch-ilor faceau comert din Italia, Grecia, Creta si Egipt, unele aventurandu-se nu numai in Peninsula Scandinava dar si pe o Marea deschisa, ca Mare Tenebrosum. Dar nu putem sa-i dam lui Votan toate drepturile de descoperitor al Lumii Noi. Alte popoare au traversat Atlanticul si inaintea lui; cand Votan a sosit in Meso-America, cultura Chavin era deja infloritoare in Peru, in timp ce pe coasta Golfului Mexicului, cultura Olmeca era prezenta de mult. Asa ca, nu trebuie sa vedem pe amer-indieni ca avand origine etnica omogena, o singura sursa descendenti ai carpato-danubienilor, ai fiilor lui Tiras. Alte popoare si-au adus si ele contributia, cum ar fi: egiptenii, libienii, phenicii, canaaniti poate si celtii, etc. Sa vedem cateva exemplare: prezenta negrilor-africani pre-columbieni este demonstrata de capul colosal de mare Olmec care contine trasaturi negroide foarte clare. Asa descoperim prezenta africanilor in America cu sute de ani inaintea perioadei sclavagiste. Indienii i-ar fi spus lui Columb de negrii cu sulite de aur care veneau in mod regulat sa faca comert cu ei. In Mexic, zeul negotului Ek-chu-ah este reprezentat ca fiind un negru. Phenicienii canaaniti avizi marinari si negustori, colonizatori ai antichitatii sunt si ei prezenti. Dupa ce au parasit insulele Azore din mijlocul Atlanticului urmatoarea lor directie a fost America. Prin contopirea si absorbirea acestor calatori s-au format amerindienii care au inceput sa se aseze prin vaile fertile ale raurilor, ocupandu-se cu agricultura, de-a lungul golfurilor oceanului unde pescuitul era propice. Astfel, micile comunitati s-au dezvoltat in orase. Au aparut grupuri mari de populatii cu organizatii religioase diferite si lupta a inceput. Ii gasim astfel divizati in: azteci in Mexic, Maya -in Peninsula Yucatan si Guatemala, si Inca in Ecuador si Peru. Si ca confuzia descoperirii Americii sa se incurce si mai mult, vikingii sosesc si ei pe aici prin secolul 11 [Link] avandu-l in frunte pe Leif Ericson. Ei ajung in America de Nord pe care o numesc Vin Land venind dinspre Islanda si Groenlanda.

Cercetari recente genetice te fac sa fi mai atent atunci c^nd te amesteci in preistorie. Teoria genomului prezentata pentru prima oara, in detaliu, in luna mai 2000 prezinta si originea amerindienilor ( vezi Originea rasei umane pe [Link] ). |n America ne gasim \ntr-o situa]ie mult mai complex~ decat o simpl~ migrare de populatie. Studiul mitocondrial al [Link] arata ca dintre primelor grupuri din ramurile A, B, C si D gasite la populatia bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia, sugerand ca principala sursa migratia acestora in America de Nord. Absenta ramurii B in Siberia ne sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean. Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X, o ramura europeana foarte rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux. La inceput, el a considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor cu europenii moderni. Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fiprecolumbian (!), avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut doua cai de a ajunge in America: una trans-Siberiana, dar nu s-au gasit urmele ei in populatia siberiana; alta trans-Atlanticaacum mai mult de 20.000 de ani!!! Ramura aceasta se gaseste la extrema cea mai de nord a carpato-dunarenilor. Civilizatiile sofisticate care s-au dezvoltat in special in America Centrala si de Sud i-au facut pe istorici sa le compare cu cele din Egipt, Mesopotamia si Valea Indusului (ultimile doua fiind de fapt creatia aceluiasi popor carpato-danubian).

Valea [Link] pietrelor calatoare.

Valea Morii (englez Death Valley) este cea mai joas, arid i fierbinte depresiune intramontan dinCalifornia meridional (Statele Unite), situat la sud-est de lanul montan Sierra Nevada, ntre culmileAmargosa i Panamint din sudul Podiului Marelui Bazin, fiind parte a deertului Mojave. Valea Morii, avnd 120 km lungime, are cea mai joas altitudine din America de Nord, gsindu-se la 85,5 m sub nivelul mrii. Deine, de asemenea, cu valoarea de +56,7 C1 recordul celei mai ridicate temperaturi din emisfera vestic i a doua valoare maxim mondial. n zilele de var, termometrul indic in mod obinuit 45 de grade Celsius, iar temperaturi de peste 50 de grade Celsius s-au nregistrat adesea zilnic timp de ase sptmni. Sursa : [Link]

Intr-unul dintre cele mai aride si neprimitoare locuri de pe glob, Valea Mortii, legile fizicii par sa isi piarda sensul dand nastere unui fenomen incredibil. Desi nu exista martori oculari ai bizarului eveniment, urmele de pe sol dovedesc clar ca pietrele se misca.

Celebra Vale a Mortii din California, Statele Unite ale Americii, reprezinta unul dintre acele locuri cu aspect selenar, in care viata ar parea imposibila. Temut si ocolit de nativi pana la sosirea colonistilor europeni, sistemul californian de vai aride si-a primit numele in 1849. Se pare ca atunci, un grup de cautatori de aur, in tentiva sa de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-a aventurat in traversarea temutei vai. Desi aparent mai usor decat traversarea muntilor, drumul avea sa se dovedeasca in curand un cosmar pentru cei cativa temerari. Pierzandu-se in desertul interminabil, cautatorii de aur au ratacit timp de 26 de zile pana in momentul in care au fost salvati de catre una dintre iscoadele trimise pentru a gasi o cale de iesire. Se spune ca in momentul in care calatorii au parasit valea, unul dintre ei si-a mai intors odata fata catre pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : Adio, vale a mortii !. Astfel a aparut sumbra denumire a vaii. Si totusi, Valea Mortii nu a fost intotdeauna demna de trista reputatie care o inconjoara. Descoperirile arheologice au aratat ca, daca in urma cu milioane de ani, locul reprezenta fundul unei mari uriase, cu numai 10.000 de ani in urma, valea era o adevarata oaza de verdeata, impanzita de lacuri, mediul perfect pentru primii locuitori ai continentului nord-american. Pietrele calatoare Initial aventurierii si apoi oamenii de stiinta au fost socati de ciudatele urme de pe nisip lasate in urma pietrelor, aparent fara nicio explicatie. Uriasul desert de aproape 800 de kilometri patrati parea sa fie martorul unor fenomene ciudate care facea ca rocile uriase, unele de cateva sute de kilograme, sa se miste in voie de lungul vailor nisipoase. Zeci de urme, unele perfect drepte, altele urmand forma unui zig-zag bizar, se intindeau de-a lungul intregii Vai a Mortii. Si cum nicio teorie parea sa nu poata oferi o explicatie plauzibila, pseudo-stiinta a inlocuit curand parerile oamenilor de stiinta. Au fost invocati pe rand, vizitatori din din spatiul cosmic, forte magnetice misterioase sau creaturi necunoscute care ar fi salasluit in mediul neprielnic al desertului californian. Iar ca misterul sa fie si mai adanc, niciun specialist nu a putut surprinde vreodata miscarea rocilor, in ciuda nenumaratelor incercari. Sursa : [Link]

Geologul american John Reed a emis parerea ca, rar, atunci cand ploua, apa ingheata, iar vantul poarta placile de gheata formate pe nisip si le taraste pe sol. In acest fel, spune el, se formeaza acele urme. Alt geolog, Paula Messina, sustine ca torente puternice de ploaie, cara cu ele lutul muntos care acopera solul desertului cu un strat lunecos, iar vantul este cel care impinge pietrele pe acest strat. S-a propus chiar ca pe aceste pietre sa fie montate radioemitatoare, dar in 1944 Valea Mortii fiind declarata Parc National, acest lucru n-a mai fost posibil.

Ramane un mister bizar acest dans al pietrelor din Valea Mortii, pentru ca nici una dintre ipotezele emise de cercetatori nu s-a confirmat

Valea Morii este un loc cu soare, umed si curat imprejurul anului. Iernile sunt blande si cu furtuni, iar vara este foarte calduroasa si umede. Valea Mortii este unul din locurile cele mai calde de pe Terra, atingand cea mai mare temperatura din USA: 1340F la 10 iulie 1913. Vara temperatura cea mai mare poate fi in jurul a +1200F. Multe precipitatii sunt blocate de muntii Sierra-Nevada din vest, din cauza ariditatii din Valea Mortii. Cantitatea de precipitatii constituie in jurul a 3 cm/an. In Valea Morilor viteza de evaporare este de 1920 mm/an. Temperaturile foarte inalte si umiditatea extrem de scazuta se datoreaza evaporarii intense. Un sfat bun este vara de a purta o palarie de soare si haine, care te protejeaza de arsuri. Valea Mortii cuprinde mai mult de 3,3 mln. ha de desert, cu o rara viata salbatica de desert, complex geologic, locuri istorice. Aici se afla cel mai mare lac din Alaska. Valea Mortii se aseamana cu alte pustiuri din vecinatate, dar este unica prin aceea ca contine cea mai joasa, cea mai calda si cea mai uscata asezare din emisfera de vest. Aproape 550 km2 din suprafata se afla sub nivelul marii. Plantele (1000 de specii) si animalele se intalnesc in desertul Mojave. Animalele pot fi observate doar noaptea. Sunt destul de multe soparle, dar serpii se intalnesc foarte rar. Valea Mortii a fost denumita de cautatorii de aur, unii dintre care au murit, trecand prin Vale in anul 1849, cand a avut loc febra de aur din California. Originea Vaii tine anume de acesti calatori. Valea Mortii era un obstacol pentru colonisti si mineri, care plecau in California in cautarea aurului. Se cunoaste doar de disparitia numai a unui om, care a avut loc in 1849.

Lacurile ucigase.
Exista lacuri de-a lungul Terrei pe malurile carora nu canta pasarile iar copacii nu cresc niciodata. Localnicii le numesc locuri blestemate si le considera apanaje ale diavolului. Oamenii de stiinta au, insa, alta parere. Lacul Kakhynaidakh din Iacutia zilelor nostre este cunoscut si sub numele de Lacul Diavolului. Apa acestuia este neagra la culoare iar malurile amintesc de un peisaj apocaliptic. Deseori, in apropierea lacului sunt descoperite cadavre de oameni si de animale si nimeni nu a reusit, pana in prezent, sa identifice cauza mortii acestora. Totul a inceput in secolul XX, atunci cand un pescar a fost martorul ocular al schimbarii lacului. In timp ce isi scotea plasele din apa, pescarul declara ca a auzit un zgomot ca de tunet venind din adancurile lacului, iar apa a inceput, pur si simplu, sa fiarba. Culoarea a devenit brusc neagra iar aerul nu mai putea fi respirat. Daca localnicii au asociat fenomenul cu prezenta diavolului, geologii cred ca se afla in fata unui exemplu tipic de explozie a metanului aflat sub albia lacului.

Un alt exemplu este cel al Vaii Mortii din Kamceatka, Rusia. Cadavre de animale si oameni au fost deseori descoperite pe tot cuprinsul vaii, dar doar recent oamenii de stiinta au putut gasi o explicatie plauzibila. Conform acestora, aerul este saturat de dioxidul de carbon si de hidrogenul sulfurat care au rezultat in ruma activitilor vulcanice. Astfel se explica si simptomele pe care oamenii le au in preajma vaii: senzatie de uscare a gurii, dureri de cap, cresterea presienii sanguine si ameteli. Poate cele mai cunoscute lacuri ucigase sunt Myos si Monoun din Camerun. Ambele lacuri s-au format in urma cu 500 de ani, ca rezultat al activitatii vulcanice. Gazele toxice continua si astazi sa iasa la suprafata iar cutremerele reprezinta un fenomen cotidian. Orice fiinta vie risca sa isi piarda viata pe o suprafata de mai multi kilometri de la malurile lacurilor. 37 de persoane si-au pierdut viata in august 1987, atunci cand Lacul Monoun, practic, a explodat. In jur de 1800 au fost ucise la 21 august 1986 in conditii similare pe malul lacului Nyos. Cele dou milioane de locuitori de pe malurile lacului african sunt n pericol de moarte, n orice clip, din cauza emanaiilor de dioxid de carbon i metan.

Trei lacuri africane ascund n adncurile lor adevrate bombe cu ceas. Lacurile Nyos i Monoun din Camerun conin cantiti imense de dioxid de carbon. n anumite condiii, acesta poate provoca rbufniri puternice de gaz, adevrate explozii, nsoite de emanaii toxice. De asemenea, lacul Kivu, situat la grania dintre Rwanda i Republica Democratic Congo (vezi harta), stocheaz n adncurile sale att dioxid de carbon, ct i metan. Eliberarea gazelor n atmosfer ar semna pur i simplu moartea printre locuitorii de pe malurile sale. Kivu, pentru a nu deveni un lac uciga, aa cum sunt considerate Nyos i Monoun, ar trebui s fie supus unui proces de exploatare a metanului pentru transformarea gazului n electricitate. n noaptea de 21 august 1986, pe o raz de 30 de kilometri n jurul lacului Nyos, s-a produs un adevrat dezastru, n urma cruia peste 1.800 de persoane i zeci de mii de animale i-au pierdut viaa. Nimeni nu i putea explica motivul, cu att mai mult cu ct, cu doi ani n urm, un fenomen la fel de enigmatic a lovit Camerunul, ndoliind casele de pe malurile lacului Monoun. Locuitorii de pe malurile lacului Kivu i duc viaa n condiii de via incerte din cauza gazului care mocnete n adncul apelor Locuitorii de pe malurile lacului Kivu i duc Atunci, inclusiv oamenii de tiin au ajuns s se ntrebe dac nu cumva lacurile cameruneze sunt, pur i simplu, blestemate. Dup o anchet ndelungat, ce a mobilizat mai muli cercettori, misterul a fost elucidat: eliberarea n atmosfer a unei cantiti imense de gaz carbonic din adncurile lacurilor a provocat asfixierea locuitorilor din preajm, n timp ce acetia dormeau. Astfel se ntea legenda lacurilor ucigae.

Metanul din lacul Kivu, surs energetic neexploatat Lacul Kivu ascunde, n adncurile sale, circa 300 miliarde de metri cubi de dioxid de carbon, adic de o mie de ori mai mult dect coninea lacul Nyos atunci cnd gazul uciga a fost eliberat n atmosfer! Mai mult dect att, se tie nc din 1940 c apele lacului Kivu stocheaz i zeci de miliarde de metri cubi de metan. Acest gaz constituie o inestimabil surs de energie pentru cele dou ri vecine, care ns nu este nc exploatat. Pe de alt parte, aceeai resurs energetic reprezint o ameninare cu moartea pentru cele dou milioane de persoane care triesc pe malurile lacului. Un lac nu poate conine o cantitate nelimitat de gaz n adncurile sale. Cnd presiunea gazului acumulat n ap, la o anumit adncime, depete presiunea exercitat de cantitatea de ap de la suprafa, n adncurile lacului se formeaz bule de gaz. Aceastea urc brusc la suprafa i antreneaz apele pline cu gaz dizolvat, elibernd, sub forma unei fntni arteziene, cantiti imense de gaz n atmosfer. Ca s fac o comparaie, la o scar mai mic, este vorba despre acelai fenomen care are loc atunci cnd deschidem o sticl cu ampanie, a explicat Michel Halbwachs, profesor de fizic la Universitatea din Savoie i specialist n lacurile africane, care a organizat, n acest sens, misiuni pe teren, finanate de Comunitatea European. Acelai cercettor spune c metanul joac un rol foarte important n eventualitatea producerii unei explozii. Fr prezena metanului, riscul exploziei gazoase ar fi efectiv neglijabil. Metanul este, practic, detonatorul, iar acest detonator s-ar putea declana mult mai devreme dect ne-am putea atepta, a adugat Michel Halbwachs. Cantitatea de gaz din ape crete spectaculos Michel Halbwachs a comparat rezultatele obinute n urma misiunilor efectuate n teren, ntre 2002 i 2004, cu cele efectuate n anul 1970 i a constatat c, n numai 30 de ani, cantitatea de metan din adncuri a crescut cu 15 procente. Cantitatea suplimentar de metan va face ca presiunea s creasc i s se ajung la un punct de saturaie. Atunci lacul nu va mai putea reine, pentru mult vreme, gazul n adncurile sale. Cercettorii au cutat s neleag motivul acestei creteri spectaculoase a metanului din interiorul lacului, ntr-un timp att de scurt. Ei au lansat mai multe ipoteze care sunt i astzi n dezbatere. Prima ipotez este legat de creterea demografic de pe malurile lacului i de intensificarea agriculturii. Aruncarea de deeuri organice n apele lacului ar fi putut favoriza dezvoltarea organismelor acvatice, a spus Martin Schmid, cercettor la Institutul de Cercetri Acvatice din Elveia. Cnd orga nismele mor, des com punerea lor are loc pe fundul lacului, anumite bacterii transformnd materia organic n metan, ceea ce ar acce lera procesul de formare a gazului natural.

Gazul s-a suplimentat din cauza unei sardine? Unii cercettori consider ns c practicile agricole i urbanizarea nu ar fi singurele responsabile de proliferarea organismelor n lac. O explicaie alternativ, care a declanat numeroase polemici pn acum, este intrarea n scen a Limnothrissa miodon, o sardin originar din lacul Tanganica. Aceasta a fost introdus de bunvoie n lacul Kivu, la sfritul anilor 50, pentru a remedia absena produciei piscicole. Dezvoltarea rapid a sardinei aproximativ 4.000 de tone sunt pescuite anual ar fi bulversat echilibrul ecosistemului lacului. nainte de introducerea acestei sardine, nu existau n lacul Kivu peti care s se hrneasc cu zooplancton. Odat cu sosirea acestei sardine, estimm c biomasa de zooplancton s-a micorat de zece ori, n 50 de ani, a spus Franois Darchambeau, cercettor la Laboratorul de ecologie a apelor dulci, din cadrul Universitii Namur, Belgia. Zooplanctonul se hrnete cu fitoplancton. n absena prdtorului, fitoplanctonul a proliferat i s-a sedimentat pe fundul lacului, fr a mai intra n lanul trofic. Prin urmare, ar fi vorba despre mai mult materie organic disponibil pentru producerea metanului. Dup prerea lui Darchambeau, acest fenomen nu poate totui explica, de unul singur, creterea semnificativ a catitii de metan din lacul Kivu. Lacul poate ucide n orice moment Cercettorii au lansat i o alt ipotez : o parte din acest gaz i-ar putea afla originile n nsi transformarea dioxidului de carbon n metan, de asemenea, sub aciunea unor bacterii. Acest tip de reacie ns necesit prezena hidrogenului care nu ar putea proveni din alt parte dect dintr-o erupie vulcanic sublacustr. Or, oamenii de tiin nu tiu s se fi nregistrat vreo erupie pe fundul lacului. Niciuna dintre aceste trei explicaii, n parte, nu ofer un rspuns unanim. Este dificil de prezis cum va evolua concentraia de metan din lacul Kivu. Dac originea gazului este de natur biologic, este posibil ca lacul s ajung la saturaie pn la sfritul secolului. Dar dac acest acumulare are o o rigine ge olo gi c punc tu a l, vii toa rele evenimente sunt efectiv imprevizibile, a punctat Franois Darchambeau. n cazul unei explozii gazoase, n jur de dou milioane de persoane risc s se asfixieze, a spus Michael Halbwachs. Exploatarea metanului pentru electricitate Totui, lacul Kivu nu este neaparat condamnat s se transforme ntr-un lac uciga, datorit unei iniiative politice, care a nceput n aprilie anul trecut. Atunci, Rwanda i RDC s-au pus de acord s relanseze un proiect de exploatare a metanului din lacul Kivu pentru a obine electricitate. Aceast aciune are menirea de a nu lsa lacul s ajung la saturaie, reducnd totodat poten i a le le riscuri la care este supus popu laia. n fe lul acesta, Rwanda i-ar asigura electricitatea pe zeci de ani. S-ar reduce astfel nevoia de a folosi sursele de lemn n acest scop, regiunea fiind supus unui intens proces de defriare.

Proiecte pentru exploatare Dup cele dou erupii gazoase mortale care au avut loc n 1984 i 1986, studiile au artat c ambele lacuri ucigae, Nyos i Monoun, i-au reconstituit destul de repede coninutul de CO2 din adncuri. Astfel, riscul producerii unei noi catastrofe crete de la o zi la alta. Accesul populaiei, pe o suprafa de 30 de kilometri n jurul lacului Nyos, este i acum interzis. Pentru a prentmpina o eventual explozie, Michael Halbwachs a instalat, ntre 2001-2003, un sistem preventiv de degazaj artificial al apelor. Apa din adncuri este aspirat i aruncat la suprafa. n felul acesta, gazul carbonic este eliberat n atmosfer, fr ca acest fapt s constituie o problem pentru mediu: cantitatea de CO2 este inferioar celei rezultate n urma traficului rutier local. Spre deosebire de lacul Kivu, cele dou lacuri ucigae nu conin metan exploatabil.

Lacul Kivu reprezint n acest moment cea mai mare speran a Rwandei de a-i soluiona criza energetic. Lacul, mprit de dou state africane, Rwanda i Congo, are sub el o imens surs de gaz metan. Estimrile curente arat c solul de sub Lacul Kivu conine 55 miliarde metri cubi de gaz metan, echivalentul a 40 milioane de tone de petrol. Ascuns la picioarele vulcanului activ Virunga, acest lac pare a fi un Eldorado energetic ce stocheaz n adncurile sale imense resurse naturale nc neexploatate. Rwanda i Republica Democrat Congo vor lansa proiecte de exploatare a metanului din lac pentru a obine electricitate prin arderea acestuia n termocentrale. Gaze naturale din Africa , n Romnia Concentraia mare de metan din lacul Kivu a fost determinat de dou precese separate. Unul este de origine vulcanic, iar cellalt este rezultatul procesului de fermentare a sedimentelor care se afl pe fundul lacului. n prezent, a fost finisat deja o barj lung de 20 de metri, care poate fi vzut plutind pe apele lacului. Din ea pornesc dou brae lungi ce se nfig pe fundul lacului Kivu i care vor fi folosite n procesul de extracie a metanului. n curnd, pe malurile lacului va fi amplasat o central modern, dotat cu dou generatoare ce au menirea s converteasc metanul extras cu ajutorul barjei n curent electric. ntre Universitatea de Petrol i Gaze din Ploieti, Guvernul Italiei i cel al Republicii Congo a fost semnat anul trecut, la Roma, un protocol prin care Romnia va avea acces la explorarea i exploatarea rezervelor de gaze naturale deinute de Lacul

Kivu. Acest document are la baz un protocol iniial ncheiat ntre Universitatea de Petrol i Gaze din Ploieti i Compania SCIRA Italia.

Berea si legenda lui Gambrinus, regele berii .

LEGENDA spune c Gambrinus, regele berii, s-ar fi nscut n Flandra si c n tinerete era un simplu mecanic dintr-un atelier de suflat sticla. ndrgostit fiind de Flandrine, fata patronului su, Gambrinus i-a mrturisit dorul lui, dar acesta i-a refuzat mna, pentru c nu era nici bogat, nici nobil, nici chiar sticlar din tat n fiu. Atunci Gambrinus decide s-si curme zilele. ns diavolul, care l urmrea de mult a intervenit propunndu-i un pact: sufletul su n schimbul averilor celor mai mari timp de 30 ani. Gambrinus accept si ncepe s cstige la orice joc de noroc si ncerca sansa. Devenit bogat, el ceru din nou mna Flandrinei, care l refuz iar, pentru c nu era nobil. Gambrinus chem atunci diavolul si se plnse c a fost nselat. Diavolul i propuse un nou trg si l duse si-i art un cmp nsmntat si dou constructii vecine. Aici ai un teren pe care creste maltul si alturi o braserie. Te voi nvta s fabrici vinul de Flandra, care se numeste beresi multumit lui o vei uita pe Flandrina. ti dau si un instrument muzical caruia nimeni nu-i poate rezista: carillonul, care te va ajuta s te rzbuni pe toti cei care si-au btut joc de tine . Gambrinus prepar berea si se duse n sat s o ofere localnicilor. La nceput stenii au gsit c berea era amar, ns dup ce Gambrinus s-a apucat s cnte din carillon s-au ncins att de tare, dansnd, c au nceput s-l implore s le dea tot mai mult de but. Succesul buturii inventate de Gambrinus depsi imediat limitele satului, ale regiunii si chiar frontierele trii si peste tot unde se bea bere, se cnta din carillon. Regele Flandrei, ca s-l recompenseze pe Gambrinus, l nlt la rang de Duce, Conte si Senior Domn, ns el prefera mai degrab s fie numit, asa cum i spuneau stenii lui, Regele berii. nssi Flandrina, interesat acum de titlurile si averea lui Gambrinus veni, n fine, s-l vad. ns acesta un pic cam cherchelit, nici n-o recunoscu si i oferi o halb de bere. Atunci Flandrina ntelese c, n fine, Gambrinus o uitase. Cnd dup 30 de ani, la scadent, diavolul veni s-i ia sufletul, Gambrinus se puse s cnte din carillon, pn ce necuratul, mort de oboseala jocului, l dezleg de contract, ca s se poat odihni. Gambrinus tri fericit nc 100 de ani n mijlocul supusilor si si cnd n sfrsit moartea l ajunse, fu nmormntat ntr-un butoi cu bere. De aceea mormntul lui nu a putut fi gsit nicieri. *** Cnd s-a ntmplat aceast istorie? Nimeni nu stie cu sigurant. ns Gambrinus este mentionat pentru prima dat ntr-un manuscris anonim flamand din 1526, n care se vorbeste de acest personaj care ar fi trit n Flandra si Brabant, pe vremea lui Carol cel Mare si c avea obiceiul de a anunta nceputul sedintelor de sfat lovind ntr-o imens halb, plin cu bere.

Dup alti istorici, precum Dr. Caemans, membru al comisiei de Istorie al Belgiei, Gambrinus este metateza lui Jean Primus, numele unui duce de Brabant, de origine burghinion, nscut n 1251 si omort n 1295 ntr-un turnir la Bar. El iubea armele si n realitate nu s-a ocupat niciodat de bere. Fiind foarte popular printre productorii de bere din Bruxelles, efigia lui a fost afisat n sala de sedinte a breslei, ceea ce cu timpul i-a creat faima de butor de bere si numele de Jean Primus Gambrinus. Alt variant povesteste c acest Jean Primus, mare amator de bere si turniruri, la banchetul ce a urmat victoriei de la Wocringen, dorind s se adreseze oamenilor lui, a trebuit s se urce pe 3 butoaie de bere cu o halb n mn si s strige pentru a acoperi vacarmul rsetelor si convorbirilor butorilor. Aclamatiile mesenilor care scandau Jean Primus, ar fi deformat aceste cuvinte n Gambrinus. Mort ntr-un turnir, datorit halbelor bute nainte de lupt, Jean Primus a fost considerat ca martir al beriisi a devenit patronul breslei braseriei. n orice caz, oricare ar fi originea numelui Gambrinus, ea se ntlneste n nenumrate locuri din lume, uneori scris Cambrinus, ortografie considerat ns de specialisti ca o eroare datorat unor transcriptii gresite din Evul Mediu sau din perioada Renasterii. Legenda lui Gambrinus a trecut chiar si oceanul. n Florida, de exemplu, la Miami, un restaurant la mod unde berea pe care o bei este fabricat chiar n fata ta ntr-o instalatie ultra modern asezat n spatele unor geamuri panoramice, are ca deviz Where Fun is Always Brewing on the Spot*. Tot aici, poti citi pe lista mncrurilor si buturilor oferite, legenda sosirii lui Don Gambrinusn Lumea Nou. Astfel poti afla c Regele flamand al berii, mpreun cu tovarsii lui, n drum spre Italia, unde sperau s deguste o execelent pizza, a fost deviat de o furtun nspimnttoare nspre coastele Americii Centrale. Astfel au ajuns la Cancun, pe 5 mai si au descoperit c buctria local se potriveste mai bine ca oricare alta cu gustul berii, asa c localnicii i-au considerat imediat ca fiind adevrati zei. De aceea data de 5 maieste srbtorit peste tot n Mexic, cu care ocazie curg fluvii de bere n toat tara. Inutil s precizm c restaurantul n cauz este mexican si a fost inaugurat pe Cinco de Mayo. Din aceast povestire am aflat c Gambrinus era mare amator de pizza! Probabil c asa se explic faptul c cel mai faimos si renumit local istoric napolitan decorat cu picturi executate de diferiti artisti din Italia, carte se gseste n orasul de la poalele Vezuviului, se numeste Gambrinus. Numai c aici, traditia local o impune, Gambrinus nu mai este o braserie n stilul trditional flamand, ci o cafenea, muzical si literar. Localul unde se gseste aici cafeneaua Gambrinus are o lung istorie, artistic si politic. n 1809, cu ocazia creerii pietei din fata Palatului Regal, n epoca regelui Murat, s-a decis constructia unui edificiu impuntor care urma s contin diferite ministere si administratii oficiale. Cu timpul parterul edificiului a fost dedicat partial activittilor comerciale. Asa s-a instalat Il Gran Caffe, devenit n 1890 Gran Caffe Gambrinus.

Acest local urma s marcheze o piatr fundamental n istoria orasului. De fapt spiritul cafenelei exista n Napoli nc din anii 1700, pentru c nenumrate alte localuri celebre, precum Diodati, Fortuna, S. Apostoli, Caffe dei Tribunali (locul de ntlnire al avocatilor), Caffe Vacca, Cafee dItalia etc. s-au nmultit de-a lungul secolelor XVIII si XIX. ns Caffe Gambrinusva juca un rol important, poate datorit amplasrii sale, n coltul strzii Chiaia, ntre orasul nou si cel vechi, ntre lumea artistic si cea a industriei. Tot aici se ntlneau nenumrate personalitti politice locale renumite, cum erau Crispi, Nicotera, Bonchi sau elita napolitan reprezentat de Colonna, Pignatelli, Salacar, etc. Drintre artistii si poetii orasului, mare parte erau clienti obisnuiti ai locului, ntre care Di Giacomo, Bovio, Nichetti si altii. ns personajul cel mai celebru care a marcat acest local a fost Gabrielle D Anunnzio. Se spune c pe una din mesele cafenelei, el ar fi scris textul unei cantonete napolitane numit A Vuccella. Tot aici a compus muzica ctorva cantonete, Paolo Tosti, creatorul neuitatului cntec Marrrechiare. Du-te-vino-ul cotidian n localul cafenelei Gambrinusera att de important nct locuitorii orasului l numeau Caffe delle sette porte. ns n 1885, cafeneaua a nchis cele sapte porti. ns dup cinci ani, Gambrinuss-a redeschis nu numai cu splendoarea regsit de altdat, dar si cu o nou tinerete. Atunci a fost executat decoratia interioar care mai exist si astzi, creind ambianta tipic in de siecle, ce face reputatia locului. Mariano Vacca, proprietarul cafenelei vecine, Caffe dEuropa , cunoscut pentru calitatea relatiilor pe care le avea n lumea artistic, a nchiriat localul Gambrinussi a ncredintat decoratia interioar arhitectului Antonio Curre. Acesta, laureat n Arhitectur si Decoratie, al Universittii Regale din Napoli si profesor onorar la Institutul de Belle Arte, a realizat n cetatea vezuvian numeroase restaurri si decoratii interioare. Printre ele, cea a fatadei Domului, a bisericii San Giovanni a Mare, dar mai ales, Galeria Umberto I, inaugurat n 1892 si considerat ca opera cea mai reprezentativ din oras, att pentru burghezia napolitan, ct si pentru arhitectura erei industriale. Ideea urmrit de Currie a fost o ntlnire ntre functional si estetic, lund ca prototip turnul Eiffel din Paris. Decoratia de la Caffe Gambrinus, adevrat monument reprezentativ al modernismului italian a fcut posibil, prin spatiile acordate tablourilor di genere, crearea unei adevrate galerii, care ilustreaz gustul celei de a doua generatii ale curentului reristce a dominat n secolul XIX pictura napolitan. Panourile de circa 3 metri nltime, reprezint tot att de bine contadinembrcate n costume tipice regionale, veduttedin zona Napoli, sau personaje tipice ale vietii cotidiene din golful sau din insulele vecine. Pictorii reprezentati, DAgostino, De Sanctis, Volpe si attia altii, au fcut din Grand Caffe Gambrinusun adevrat Salon de Art Napolitan, continuat n zilele noastre prin prezentarea unor artisti contemporani sau prin concerte de muzic vienez sau italian. De-a lungul secolului XX gloria cafenelei Gambrinusurma s pleasc ncet-ncet, pn cnd, pe 5 august 1938, din ordinul prefectului Giovanni Battista Maculi, localul va fi redus la o minuscul ncpere. Motivul oficial era c acest stabiliment devenise un centru de ntrunire al miscrii antifasciste, ns un scriitor

din oras afirma c adevrata cauz venea de la sotia prefectului, Maraialli, creia, orchestra cafenelei i deranja somnul sear de sear! Dup numai cinci luni, totalitatea cafenelei urma s fie nchiriat unei bnci si unei ntreprinderi comerciale. Au trebuit s treac mai bine de 50 de ani, pn cnd, n 1989, Michele Sergio, tatl fratilor Sergio, actualii proprietari ai cafenelei Gambrinus, obtine clasarea localului de ctre Ministerul Bunurilor Culturale, avnd n vedere istoria loculului si prezenta numeroaselor opere de art. Victoria final a fost marcat de ceremonia care a avut loc pe 9 decembrie 2000, cu ocazia nmnrii cheilor corespunztoare ultimilor 200m2 din suprafata anticului local, care mai erau nc ocupati de birourile Bncii di Napoli. Astzi, saloanele si terasa de la Caffe Gambrinusau redevenit punctul de ntlnire al societtii napoletane de la 7 la 77 de anisi orisice personalitate national sau strin care trece prin oras, nu uit s se opreasc mcar cteva minute n acest loc, timpul necesar pentru a bea o bere sau o cafea! Caffe Gambrinusde la Napoli, astzi membru eminent al retelei Locali storici dItaliaeste tot att de renumit ca Giubbe Rosela Florenta sau Caffe Grecola Roma. *** Cam n aceeasi perioad cu deschiderea cafenelei Gambrinusdin Napoli, o berrie cu acelasi nume exista si la Bucuresti. Berria Gambrinusde pe strada Cmpineanu nr. 4, inaugutrat n 1901 de Caragiale, nu era primul local de acest tip care apartinuse binecunoscutului scriitor si publicist. nc n 1893 s-a deschis n strada Gabroveni Berria Mihalcea si Caragiale, unde autorul Npasteise asociase cu un consilier comunal care avea experienta acestui tip de negot. Era o prim lovitur de tun n lumea oamenilor de litere bucuresteni. Anton Balcalbasa profit pentru a publica n Adevrul literardin 15 septembrie 1893, un articol necrologic care se referea la moartea literara umoristului si care se ncheie cu informatia direct: Ast sear se deschide n strada Gabroveni: Berria Mihalcea si Caragiale. n 1894, Caragiale a deschis, de data asta singur, Berria BENE BIBENDIpe strada Selari, devenit repede locul de ntlnire al artistilor si oamenilor de litere din Capital. Iat cum si aminteste actorul Iancu Brezeanu de acest loc: La Bene Bibendi au venit putini la nceput; n afar de mine mai veneau Delavrancea, Vlahut, Cosbuc s.a. Ct timp nu au aflat c patronul psuieste celor cu ndeletniciri aparte, berria a mers bine. Pe urm cnd lavalierele au ajuns n strada Selari, Caragiale na avut ncotro si a ascultat de vntul cldut al sufletului su melodiumulti dintre acesti datornici nu si-au mai achitat datoriile Cnd venea noaptea si bunul nostru prieten, berarul, trgea obloanele, rmneam ctiva apropiati la taclale, risipindu-ne amintirile n damful meiului, ca apoi spre ziu so pornim spre piat, unde Oale tiganul nvrtea pe fcletul arcusului mmliga srbelor.

Dup o scurt participare, n 1895, la conducerea restaurantului grii Buzu, Caragiale lichideaz n 1901 Berria Cooperativsi inaugureaz, peste drum de Teatrul National, un local cu numele Berria Gambrinus. Este singurul dintre localurile conduse de Caragiale care nu a avut o viat efemer si ale crui urme au rmas n peisajul bucurestean timp de o sut de ani. De fapt productia si consumul berii erau activitti mult mai vechi pe teritoriul Trilor Romne, unde, deja Paul din Alep mentioneaz consumul acestei buturi la curtea lui Vasile Lupu, n secolul XVII. Adevrata productie de mas a berii, a nceput, se pare, numai la nceputul secolului XIX, cnd Johann de Gotha a inaugurat, n 1809, la marginea Bucurestilor, o fabric de bere, distrus de flcri n timpul revolutiei de la 1821. ncepnd cu a doua jumtate a secolului XIX, aparitia ctorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berrii, dintre care, unele au avut numai o viat efemer. Foarte repede, berria devine o institutiesi mai ales un punct de ntlnire important al ziaristilor, politicienilor sau oanmenilor de teatru. Asa s-a creat si un limbaj specific, cum era de exemplu denumirea msurilor de vnzare a buturii. Celebrul tapsi trage numele de la renumitul berar german Bock (tap pe nemteste) comercializat pentru prima dat n Bucuresti la berria Cpitanului, lng statuia lui Gh. Lazr. Halba, msura comun pn atunci n vnzarea berii, si trage numele din nemtescul halbes literadic jumtate de litru. Ambianta berriilor bucurestene de la cumpna dintre cele dou veacuri, transpare deseori n nuvelele lui Caragiale datorit n mare parte experientei sale de vnztor de bere. Este binecunoscut faptul c afacerile fcute de Caragiale n domeniul restauratiei, chiar si la Gambrinus, unde a supravietuit mai mult vreme, nu erau formidabile. Interesant este ns forma lor literar, care transpare si prin versurile lui D. Teleor, publicate n Moftul romn. Dect medicamente, Mai bine, zu, d fuga Si trage-i dou halbe De bere de Azuga De vale la Gambrinus -Cea mai frumoas valeTe afli ntre teatru Si ntre Caragiale. Ferice cel ce poate S bea asa nectar, De nu mai multe halbe Mcar un biet pahar. Sau dup cum spunea Cincinat Pavelescu :

Iancu Luca Caragiale ti d berea cu msur Face si literatur ns nu face parale. Totusi, trecerea lui Caragiale prin lumea berii a lsat si o amprent artisticomuzical, pentru c n 1906, se pare c Grigoras Dinicu si-ar fi fcut debutul la Gambrinusn prezenta ctorva binecunoscuti actori bucuresteni ntre care Ronald Bulfinski si Iancu Brezeanu. Asa a devenit Gambrinustimp de cteva luni, pn la plecare lui Caragiale din tar, vitrina muzicii lutresti din Capital. Chiar si dup ce Caragiale nu a mai fost la conducerea localului, Gambrinussi-a pstrat traditia si legtura cu lumea teatrului, fiind locul de petrecere cu ocazia premierelor de la National sau Crbus sau al diferitelor evenimente teatrale. Gambrinusdevenise un punct de atractie al orasului, iarna prin spectacole de jazz sau ale tarafurilor lutresti, iar vara prin terasa cu mese din tabl, instalat direct pe trotuar. Ba chiar n perioada 1932-1940, programele muzicale erau transmise direct la postul national de radio. Din pcate imediat dup 1940, cldirea unde se gsea berria este demolat si n locul ei se construieste un bloc de raport. Totusi, numele de Gambrinusnu dispare din peisajul bucurestean, pentru c n august 1941, un anume Naumescu inaugureaz la ntretierea dintre Bulevardul Elisabeta si strada Brezoianu un restaurant cu acelasi nume, fiind sponsorizat de o fabric de bere din tar. Dup rzboi, printr-un miracol greu de nchipuit, numele localului nu este schimbat nici n Unitatea de desfacere nr. , nici n Drumul lui Stalin, ci si pstreaz denumirea de Gambrinusdesi profilul i este schimbat de cteva ori. La un moment dat, restaurantul Gambrinusdevine unitate cu profil vntoresc, iar interiorul este mobilat n consecint. Pn n 1989 se pare c se mai servea nc bere, ns dac ne amintim conditiile alimentare ale epocii, este greu s imaginm vreo asemnare cu localul aflat aici nainte de rzboi. Pentru c Gambrinusera renumit n acea vreme prin varietatea mncrurilor si buturilor propuse clientilor. ntre altele, celebrul snitel vienez, din pulp de vitel, servit n general pe un platou argintat, nconjurat de tot felul de legume si cruia dou persoane i veneau cu greu de hac. Astzi Gambrinus, de multi ani de zile, numai reprezint dect obloane trase, firme de neon sparte, geamuri pe care s-au lipit si dezlipit de zeci de ori afise politice, publicitare sau comerciale. Ce-o mai fi rmas nuntru? Dumnezeu stie! ns cel ce trece astzi prin fata localului nu poate dect s viseze la gloria numelui de Gambrinusdin toate colturile lumii, comparnd-o cu decrepitudinea celui din Bucuresti!

Cutremure catastrofale. Tangsan China Pe 28 iulie 1976, a avut loc cel mai devastator cutremur din epoca moderna. La ora 3:42 dimineata, un cutremur avand o magnitudine intre 7,8 si 8,2 grade pe scara Richter a facut una cu pamantul orasul Tangsan, un oras industrial din China, cu o populatie de aproximativ un milion de oameni. Deoarece aproape toata lumea dormea, cutremurul a produs un numar extrem de ridicat de victime. Au fost ucise 242.000 de persoane din Tangshan si din zonele invecinate, astfel ca acest cutremur a fost unul dintre cutremurele care au produs cele mai multe victime din istorie, fiind depasit doar de cutremurul din Calcutta, ce a avut loc in 1737, in care au murit 300.000 de persoane si de cutremurul din provincia chineza Shaanxi, in care se crede ca au pierit 830.000 de oameni. Aflata la intersectia placilor tectonice ale Oceanului Indian si ale Oceanului Pacific, China a fost de-a lungul istoriei o zona intens lovita de cutremure. Acestea au jucat un rol semnificativ in cultura si stiinta Chinei, iar chinezii au fost primii care au produs seismometre functionale. Zona din nordul Chinei lovita de cutremurul despre care facem vorbire, este in mod special predispusa la miscarile spre vest ale placii pacifice. In zilele care au precedat cutremurului, oamenii au inceput sa observe fenomene ciudate in Tangshan si in imprejurimile orasului. Nivelul apei din fantani a scazut si a crescut subit. Au fost vazuti in timpul zilei sobolani care alergau panicati. De asemenea, puii de gaina refuzau sa manance. In seara zilei de 27 iulie si in primele ore ale zilei de 28 iulie, oamenii au observat lumini colorate si mingi de foc care brazdau cerul. Totusi, la ora 3:42 a.m. cand cutremurul s-a produs, majoritatea oamenilor dormeau. Cutremurul nu a durat decat 23 de secunde, insa a ras de pe fata pamantului 90 la suta din cladirile orasului. Cel putin un sfert de milion de persoane au fost ucise si alte 160.000 au fost ranite. Cutremurul a avut loc in timpul verii, astfel ca multi supravietuitori au iesit de sub ruinele caselor lor in pielea goala, acoperiti doar de praf si sange. Din cauza cutremurului, au izbucnit incendii si au fost aprinse substante explozive, iar fabricile din Tangshan au inceput sa emane gazuri otravitoare. Furnizarea apei si a electricitatii a fost intrerupta, iar caile de acces in oras au fost blocate. Guvernul chinez nu era deloc pregatit pentru un dezastru de asemenea proportii. In ziua ce a urmat cutremurului, elicoptere si avioane, au inceput sa lase mancare si medicamente. Aproximativ 100.000 de soldati din Armata de eliberare a poporului au fost trimisi in Tangshan, multi dintre acestia fiind obligati sa mearga pe jos de la Jinzhou, fiind vorba de o distanta de peste 180 de mile. De asemenea au fost chemati peste 30.000 de doctori si peste 30.000 de muncitori. Guvernul chinez a refuzat toate ofertele de ajutoare facute de statele straine. In prima saptamana de dupa criza, foarte multi oameni au murit din cauza lipsei de ingrijiri medicale. Militarilor si doctorilor le lipsea pregatirea necesara pentru a-i scoate pe supravietuitori de sub ramasitele cladirilor. Peste 160.000 de familii au ramas fara casa si peste 4.000 de copii au ramas orfani.

Ulterior, orasul a fost reconstruit, luandu-se masuri adecvate impotriva cutremurelor. In prezent, in Tangshan locuiesc aproape doua milioane de oameni. Se speculeaza ca numarul mortilor in cutremurul din 1976 este mult mai mare decat cifra data publicitatii de guvernul chinez: 242.000 de victime. Anumite surse au emis ipoteza ca ar putea fi vorba de peste 500.000 de morti. In 1556, a avut loc cutremurul cu cele mai multe victime din istorie, la Shansi in China, ucigand 830000 de persoane. In 1700, cutremurul Cascadia, avand o magnitudine de 9 grade pe scara Richter a avut loc pe coasta Americii de nord-vest. Cutremurul Cascadia a fost un cutremur extrem de puternic cu o magnitudine de 9 grade, al Placii Juan de Fuca din Oceanul Pacific. Unda seismica s-a facut simtita de la insula Vancouver, din sud-vestul Canadei, actualmente provincia British Columbia, pana in nordul Californiei, actualmente Pacificul din nord-vestul Statelor Unite. Acest cutremur a avut loc la aproximativ ora 21:00 in seara de 26 ianuarie 1700. Datorita faptului ca nimeni dintre cei care locuiau in acea regiune la momentul respectiv nu au intocmit scrieri despre faptul ca a avut loc un cutremur, acest lucru este cunoscut datorita unor scripte japoneze despre un tsunami care nu a putut fi pus in legatura cu nici un alt cutremur. sursa:[Link] Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfurat n estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004 (la 00:58 UTC, sau 07:58 ora local). Cutrmurul, care a avut epicentrul n mare, aproape de coasta nordic a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui numr de opt ri asiatice i care au cauzat moartea a peste 120.000 de persoane. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria modern (de cnd sunt nregistrate cu ajutorul seismografelor). Mai multe valuri tsunami au lovit regiunile costiere din Oceanul Indian, devastnd regiuni ntregi, printre care insula Phuket, Tailanda, Aceh (Indonezia), coasta de est a Sri Lanki, zonele costiere din statul Tamil Nadu (Indiei) i chiar i locuri mai ndeprtate precum Somalia, care se afl la 4.100 km est de epicentru. Numrul de victime confirmate datorate seriilor de tsunami i indundailor este de 155.279, iar alte cteva mii de persoane sunt n continuare date disprute. Peste un milion de gospodrii au fost distruse. Att guvernele ct i organizaiile guvernamentale se tem de izbucnirea unor epidemii ale unor boli aprute datorit contaminrii apei, cum ar fi holera, dizenteria i malaria, care ar putea dubla numrul de victime. Organizaiile umanitare au anunat c aproape o treime din victime sunt copii. Acest lucru se datoreaz natalitii ridicate din statele afectate.

Cifra morilor este una foarte mare i pentru c au trecut peste 100 de ani de cnd un tsunami din Oceanul Indian a afectat coastele, fapt pentru care rile afectate nu erau pregtite pentru un astfel de seism i nici populaia civil nu a tiut s recunoasc semnalele care avertizau cutremurul. Ultimul tsunami aprut n aceast zon s-a datorat erupiei vulcanului Krakatoa n 1883. De obicei, seisme maritime apar pe coastele Inelului Focului din Oceanul Pacific, regiune n care guvernele i populaia sunt mai bine pregtite i unde exist sisteme de alert. n Sri Lanka, Indonezia i Insulele Maldive a fost declarat starea de urgen. Conform Naiunilor Unite, costurile operaiunilor umanitare vor fi cele mai mari din istorie.

Coastele Oceanului Pacific nu au fost afectate. Pe lng numrul mare de btinai, s-au nregistrat victime i dintre turitii care i petreceau srbtorile de iarn n regiune. Pentru mai multe detalii, vezi Alte ri afectate de Cutremurul din Oceanul Indian din 2004. Pompei, orasul ingropat. La 24 august, anul 79 i.C., dupa secole in care s-a aflat in stare latenta, vulcanul Vezuviu erupe in sudul Italiei de astazi, devastand prosperele orase romane Pompei si Herculaneum si ucigand mii de persoane. Orasele, acoperite de un strat gros de material vulcanic si noroi, nu au fost reconstruite niciodata si au fost uitate in cursul istoriei. In secolul XVIII, Pompeii si Herculaneum au fost redescoperite si excavate, aducand probe arheologice fara precedent despre viata de zi cu zi a civilizatiei antice. Orasele antice Pompei si Herculaneum se gaseau in apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, in Golful Neapole. In vremea Imperiului Roman timpuriu, in Pompei traiau 20.000 de oameni, printre care negustori, mestesugari si fermieri care au exploatat solul bogat al regiunii, cultivand vita de vie si pomi fructiferi. Nimeni nu banuia ca fertilul pamant negru reprezenta de fapt ramasite ale eruptiilor anterioare ale Vezuviului. Herculaneum a fost un oras in care au locuit 5.000 de oameni si o destinatie de vacanta preferata a romanilor bogati. Denumit dupa eroul mitologic Hercule, Herculaneum gazduia vile opulente si bai romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum si un bordel descoperit la Pompei atesta natura decadenta a celor doua orase. In apropiere se gaseau si comunitati mai mici, cum ar fi linistitul orasel Stabiae. La pranz, in ziua de 24 august, anul 79 i.C., aceasta prosperitate a luat sfarsit, atunci cand varful Vezuviului a explodat, propulsand in stratosfera un nor de cenusa in forma de ciuperca. In urmatoarele 12 ore, cenusa vulcanica si pucioasa au invadat orasul, obligandu-i pe locuitori sa fuga speriati. Aproximativ 2.000 de oameni au ramas la Pompei, ascunsi in pivnite sau in structuri din piatra, asteptand sfarsitul eruptiei. Un vant din vest a protejat orasul Herculaneum de faza initiala a eruptiei, insa apoi un nor gigantic de cenusa incinsa si de gaz a coborat pe panta vestica a Vezuviului, inconjurand orasul si omorandu-i pe cei care au ramas. Acest nor mortal a fost urmat de un suvoi de noroi vulcanic si piatra, care a ingropat orasul.

Oamenii care au ramas la Pompei au fost ucisi in dimineata de 25 august, cand un nor de gaz toxic a ajuns in oras, sufocandu-i pe cei care nu au fugit. A urmat un suvoi de roca si cenusa, care a facut ca acoperisurile si zidurile sa se prabuseasca, ingropandu-i astfel pe cei morti. O mare parte din ceea ce cunoastem despre aceasta eruptie provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tanar, care locuia in vestul Golfului Neapole atunci cand a explodat Vezuviul. In doua scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul in care ?oamenii isi acopereau capul cu pernele, singura aparare impotriva unei ploi de piatra? si despre cum ?un nor negru si infricosator, incarcat de materie combustibila avansa spre oras. Unii isi deplangeau propria soarta. Altii se rugau sa moara.? Plinius, in varsta de doar 17 ani la vremea respectiva, a scapat din aceasta catastrofa, ulterior devenind un cunoscut scriitor si administrator roman. Unchiul sau, Plinius cel batran, a fost mai putin norocos. Plinius cel batran, un biolog de renume, la vremea eruptiei era comandantul flotei romane in Golful Neapole. Dupa ce Vezuviul a explodat, el si-a indreptat barcile spre Stabiae, pentru a investiga eruptia si pentru a-i imbarbata pe locuitorii inspaimantati. Dupa ce a ajuns la tarm, a murit din cauza gazelor toxice. Potrivit relatarii lui Plinius cel tanar, eruptia a durat 18 ore. Pompeiul a fost ingropat sub un strat de 5 metri de cenusa, iar coasta a suferit modificari majore. Herculaneum a fost ingropat sub aproape 20 de metri de noroi si material vulcanic. Unii locuitori ai orasului Pompei s-au intors ulterior pentru a-si scoate casele distruse de sub stratul de cenusa si pentru a-si salva bunurile de valoare, insa adevarate comori au ramas acolo si au fost uitate. In secolul XVIII, un sapator de fantani a scos la suprafata, in locul unde s-a gasit orasul Herculaneum, o statuie de marmura. Administratia locala a excavat alte valoroase obiecte de arta, insa proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orasului Pompei. De atunci, excavarile au continuat aproape fara intrerupere pana in prezent. In 1927, guvernul italian a continuat excavarile la Herculaneum, recuperand numeroase opere de arta: statui de marmura si de bronz si picturi de mare valoare. La Pompei au fost descoperite ramasitele a 2.000 de barbati, femei si copii. Dupa ce au murit asfixiati, cadavrele lor au fost acoperite de cenusa, care a intarit si prezervat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele li s-au descompus, lasand in urma un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spatiile goale cu ghips, relevand in detaliu pozitiile in care au murit victimele vulcanului. Si restul orasului pare a fi conservat in urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vietii de zi cu zi in Pompei sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca si statuile si frescele. Abia in 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele ramasite umane, sutele de schelete descoperite poarta urmele care atesta moartea oribila de care au avut parte. In prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. Ultima sa eruptie a avut loc in 1944, iar ultima eruptie majora, in 1631. O alta eruptie este asteptata in viitorul apropiat, eruptie care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care locuiesc in in zonele mortii din jurul Vezuviului. -Orasul a fost ridicat in sec. al VIII-lea i. Hr. de o populatie italica (oscii), pe un platou vulcanic la sud de Vezuviu, intr-un spatiu alimentat de apa a numeroase izvoare, de o parte si de alta a Vaii Sarno.

Primele constructii au fost atribuite initial grecilor, dar recentele descoperiri arheologice au stabilit ca in sec. al VI-lea i. Hr. Orasul a fost cucerit de etrusci, apoi, in sec. al V-lea, de catre samniti si cumani, iar in sec. al IV-lea i. Hr. a intrat sub suzernitate romana. Influenta greaca in arhitectura s-a pastrat si in perioada de glorie romana, din sec. al II-lea i. Hr., cand somptuasele palate (de exemplu, Casa Faunului, decorata cu statuia Dansul Faunului si cu mozaicul reprezentand batalia de la Issus dintre Alexandru cel Mare si Darius) s-au inmultit, iar personalitati celebre ale epocii (Silla, Cicero) s-au stabilit aici. Teribila eruptie din 79 [Link]. a acoperit orasul cu un strat gros (7-8 m) de lava, lahar si cenusa, astfel ca urmele lui au disparut timp de 15 secole. Cu ocazia unor lucrari de canalizare a raului Sarno, arhitectul Domenico Fontana a scos la lumina mai multe dale de piatra cu inscriptii romane, atestare certa a enigmaticului Pompei. Abia in 1748, sub patronajul regelui Carol de Bourbon, au demarat primele lucrari de decopertare. Ele s-au extins mai bine de un secol si au scos la iveala nu numai cladiri, dar si statui, fresce si mozaicuri cu scene mitice, si chiar amprente umane ale victimelor eruptiei, portaluri si obiecte de cult, ce au fost initial gazduite in Antiquariumul inaugurat in 1861. Coplesitorul numar de opere de arta scoase la lumina zilei a depasit cu mult capacitatea de a fi gazduite aici, astfel ca cele mai multe au fost transferate in Muzeul National de Arheologie din Neapole.

Moartea lui Hitler.

Misterul mortii lui Hirtler Ce s-a intamplat in ultimele zilele dinaintea caderii Berlinului? Impuscat sau otravit? Cine au fost de fapt, purtatorii acelor nume a caror simpla pronuntare mai infioara inca omenirea? La aceste intrebari si la multe altele, rostite si nerostite va vor raspunde urmatorele randuri care sunt o marturie despre agonia uneia dintre cele mai cumplite dictaturi din toate timpurile, si a dictratorului cazut victima propriei sale mistificari. In septembrie 1945, imprejurarile in care a murit Hitler au ramas obscure si misterioase. Au circulat mai multe versiuni despre moartea sau fuga lui Hitler. Uni au declarat ca a murit luptand la Berlin, altii ca a fost asasinat de ofiteri Tiergarten. Alti presupuneau ca a fugit pe calea aerului sau cu un submarin si se afirma ca ar fi trait cand intr-o insula invaluita in ceata din Marea Baltica, cand intr-o fortareata de piatra din Tara Rinului alteori intr-o manastire spaniola, ori intr-un ranch din America de Sud sau in mijlocul unor banditi voitori din Albania, iar rusii care ar fi

fost cei mai in masura sa limpezeaca lucrurile, daca ar fi vrut sa o faca, au preferat sa pastreze obscuritatea. La un moment dat ei l-au declarat mort, in alt moment au pus la indoiala propria lor declaratie, mai tarziu au anuntat ca au descopirt cadavrele, atat cel a lui Hitler cat si cel al Evei Braun pe urma au acuzat autoritatile britanice ca o ascund pe Eva Braun si probabil pe Hitler in zona engleza din Germania. In acel moment autoritatile britanice au incercat sa scoata la iveala adevarul, incercand sa se folosesca de orice dovada pentru a demonstra contrariul afirmatilor aduse de catre autoritatile rusesti. Ultimul, si cel mai concludent temei oficial, al morti lui Hitler, parea sa acrediteze relatarea mortii printr-o radiodifuzata a amiralului Donitz adresata poporului german in seara zilei de 1mai 1945. In declaratia sa, Donitz a anuntat moartea lui Hitler in fruntea trupelor sale de la Berlin. Aceata relatare a fost acceptata in acel timp, poate datorita si faptului ca in celebrul ziar englezesc The Times dl de Valera a prezentat condoleante ministrului german care era la Doublin, si numele lui Hitler a fost exclus de pe lista criminalilor de razboi germani, care urmau sa fie judecati la Nurnberg si datorita faptului ca un oarecare Karl Heinz Spath din Sttutgard a declarat sub juramant ca Hitler a fost ranit grav la plamani intr-un bombardament rusesc in buncarul sau, in dupa-amiaza zilei de 1mai 1945 si ca poate canstata moartea lui Hitler. Imediat dupa declaratia sub juramnt a lui Karl Heinz Spath a apatut o ziarista elvetiana Carmen Moroy, care a declarat la Hamburg ca dupa anumite informatii poe care le detinea, Hitler era in viata si se gasea la o mosie din Bavaria cu Eva Braun. Cele doua marturii nu puteau fi adevarate amandoua, deci declararea lor sub juramant nu putea fi acceptata ca proba, mai ales ca lipsa de valoare a probei cu martori este evidenta, atunci au fost cautati cei doi, care au depus acele declaratii, iar Carmen Moroy a recunoscut ca nu la vazut pe Hitler vreodata iar Karl Heinz Spath si-a dat o identitate falsa. Crearea de mituri a continuat, fiind o caracteristica a rasei umane mai raspandita ca fidelitatea fat de adevar, pentru ca in decembrie 1947 un aviator german a declarat ca la dus pe Hitler in Danemarca, in 28 aprilie 1945. aceste trei povesti sunt pline de fictiune, fiind niste povesti fanteziste, care au fost create cu un scop anume ori pentru a deveni celebru ori pentru a scapa de vreo acuzatie si a ajunge in centrul atentiei. Un alt mit a fost creat de Schellenberg dupa ce sa predat in Suedia si care a fost crezut repede de creduli, Schellenbreg a spus ca Himmler, concucatorul trupelor S.S., l-a otravit pe Hitler. Dupa o cercetare amanuntita a anturajului luiHimmler si legenda lui Schellenberg sa topit la fel ca cele lasate de Karl Heinz Spath si Moroy. Dovezile asupra mortii lui Hitler sa redus la declaratia lui Donitz, dar acesta a parasit Berlinul la 21 aprilie si de atunci nu la mai vazut niciodata pe Hitler. Radiodifuzarea facuta la Plon, la 150 de mile de locul unde s-a petrecut incidentul pe care pretindea sa-l relateze a creat o intrebare. Cum avea cunostinta de soarta lui Hitler? Raspunsul a fost gasit foarte usor, cand asa zisul guvern de la Flensburg a fost arestat, toate hartiile au fost confiscate si printre ele au fost gasite mai multe telegrame care au fost transmise intre Donitz si cartirul general a lui Hitler. Ultima telegrama a fost transmisa de Goebbels lui Donitz la 1 mai. In ea era informat ca Hitler a murit ieri adica la 30aprilie 1945. Apropiatii lui Hitler: Donitz, Keitel, Jodl, Speer; pana la 22 aprilei cand acesta a tinut celebra sedinta de stst major, in urma caruia lui Hiler i-a sazut curajul, a cerutcomandatilor sai sa plece afirmand ca el va ramane la Berlin (in perioada

(22aprilie-2mai) perioada cea mai neagra pentru aflarea unor raspunsuri care puteau fi date doar de apropiatii lui Hitler, care au cazut in mainile aliatilor rusi. Cu toate acesta rusii au fost primii care au ocupat Berlinul la 2 mai nemaigasind nici o urma a lui Hitler doar a unor oameni mai putin importanti, dar totusi ar fi putut da unele raspunsuri la intrebarile al care rusii nu gaseau raspuns in urma interogarii celor care au parasit Berlinul in 22aprilie au reusit sa ii desmneze pe cei care au ramas in Berlin dupa marele exod din 22aprilie. Au fost desemnati oameni politici si generali, garda de agenti a lui Hitler din care jumatate a fost evacuata in 22aprilie la Berchtesgaden, unde au fost facuti prizonieri, garzile SS a lui Hitler, asa zisul Fuhrerbegleitskommando. Cum puteau fi gasiti?acesti oameni au creat o intrebare care a ridicat o problema nu prea mare pentru ca oameni nu dispar si nici nu se evaporeaza nici macar in periadele de catastrofa. Acesti oameni ori mor ori raman in viata o a treia posibilitate nu exista. Daca au murit valoarea lor ca martori sa terminat, dar daca traiesc ei trebuie cautati ori prin lagare daca sunt prizonieri ori prin alte locuri, daca sunt liberi cautati prin registre au fost gasiti 7 martori printre care cel mai insemnat Erich Kempa, ofiterul insarcinat cu transporturile lui Hitler. Ca urmare a raportului intocmit de catre cei care i-au interogat pe cei care au ramas in Berlin inclusiv Erich Kempa dupa 22aprile au constatat ca Hitler a murit la 30aprilie asa cum a spus Goebbelssi alte ipoteze ale disparitiei sale erau contrare singurei dovezi potitive si nesustinute de absolut nici o proba. Cririci nu contestau dovezile prezentate, dar sustineau ca exista totusi posibilitatea dea eluda o concluzie atat de categorica, ei sustineau asfel ca trupul neinsufletit care a fost ars nu era a lui Hitler, ci a unei dubluri, schimbat in ultima clipa. Multi sustineau ca martorii si cei care au intocmit rapotrul au creat o poveste falsa, intentionat preconceputa, care trebuie respinsa in totalitate, si reconstituirea in mod satisfacator a realitatii, ramand loc pentru dezvoltarea nestavilita a oricarei teori ce pare atragatore pentru inventatorul ei. Adevarul mortii lui Hitler Hitler a inceput sa isi pregateasca el singur sfarsitul nefiind impuscat, asasinat, sau otravit de vreun tovaras sau dusman. In cusul acelei zile de 30aprilie a primit ultimele stiri din lumea exterioara, faptul ca Mussolini a fost prins de catre partizani si executat cel care a fost profetul fascismului si partasul crimelor lui Hitler. Fapt care la determinat sa-si grabesca sfarsitul punand prima data sa-i fie ucis cainele apoi si-a otravit secretarele incepand asfel ceremonia de adio, vorbind linstit dand ordin sa i se aduca benzina si cateva momente sa nu fie deranjat . Dupa dupa un timp Erich Kempa a intrat in camera lui Hitler unde la gasit pe Hitler si pe Eva Braun intr-o balta de sange rezultatul unei sinucideri, apoi a turmat benzina peste cadavrele lor dandu-le foc ca rusii sa nu gaseasca nici o urma a lui Hitler. La urma urmei sa dovedit ca hitler sa sinucis, nu au fost adevarate ipotezele aduse de creatorii de mituri care doreau din agonia lui Hitler sa o prefaca intr-o izbanda

Misterioasa lume a ingerilor.

Ingerii sunt permanent alaturi de noi intotdeauna si in orice situatie si nu doar alaturi de fiintele botezate, ci de toti oamenii, indiferent carei religii ii apartin. Rolul

lor de intermediari intre cer si pamant, de mesageri ai lui Dumnezeu si de protectori ai oamenilor este mentionat in nenumarate traditii. Ingerii fiinte de lumina Desi, mai ales in cazul traditiilor monoteiste regasim existenta ingerilor asa cum ii cunoastem noi astazi, prin intermediul descrierilor care au ajuns pana la noi, si alte religii si mitologii vorbesc despre existenta unor fiinte supranaturale al caror rol este asemanator cu cel al ingerilor. Si anume rolul de a ghida, de a proteja si incuraja fiintele umane. Ingerii sunt fiinte de lumina care intermediaza contactul dintre sacru si profan, dintre cer si paman, dintre Dumnezeu si om dupa cum exista ingeri protectori, ingeri ai vietii si ai mortii. Studiind inceputurile religioase ale popoarelor Pamantului, gasim vorbindu-se si despre spiritele naturii, spirite pamantului, a apei, focului, aerului, despre stapanii fenomenelor naturale si despre demonii, care incarneaza principiul raului. In cazul religiilor politeiste, linia de demarcatie dintre creaturile supranaturale si divinitate este neclara, in timp ce in cazul religiilor monoteiste este foarte neta si evidenta. Numeroase marturii literare si religioase legate de lumea angelica nu il conduc, pe cel care studiaza acest domeniu, la informatii care sa ateste influenta reciproca pe care au avut-o una asupra celeilalte diferitele religii si traditii ale popoarelor in legatura cu aparitia ideii de inger. Insa apare clara experienta comuna care sta la baza tuturor traditiilor chiar pana in zilele noastre. Ingerii in diverse traditii ale lumii Primele dovezi ale credintei in existenta ingerior le avem chiar din timpurile asirobabilonienilor, unde fiecare zeitate avea si emisarul ei. Acestea erau fiinte inaripate care strabateau cerul pentru a ajunge pe pamant, avand deci rolul de mesageri ai zeitatilor. Exista si credinta ca fiecare fiinta are o divinitate protectoare. Acestea erau fiinte subtile cu puteri paranormale care sunt un fel de ambasadori ai oamenilor pe langa zeitati, dar care il abandonau daca se comporta urat, iertandu-l daca se indrepta. In Persia, gasim o lume spirituala divizata in doua mari sectoare, ce sunt opuse una celeilalte: principiul binelui si al raului. Principiul binelui este slujit de o clasa de fiinte divine, numite Fravashi, care din multe puncte de vedere ne reamintesc de ingeri. Fiecare om are o astfel de fiinta divina, care il protejeaza si care il ajuta sa lupte impotriva influentelor demoniace. Si in traditia Extremului Orient regasim existenta fiintelor angelice si demoniace, care formeaza o vasta si complexa cosmogonie. Cat priveste India, de exemplu, inca si in ziua de astazi dupa secole de traditie vedantica, Universul este conceput ca o ierarhie de forte de toate tipurile. Aceste forte sunt permanent in actiune, fiind si pana astazi venerate de multi oameni credinciosi. Ca marturie sta si bogata iconografie care acopera templele indiene.

Alaturi de numerosi zei si zeite, regasim o multitudine indescriptibila de zeitati secundare, ingeri si demoni, spirite ale naturii, divinitati ale aerului, monstrii pamantului. In literatura hindusa gasim nenumarate povestiri despre continua lupta intre ingeri si demoni. Atat buddhismul cat si brahmanismul, care au ajuns pana in Tibet, Java si Cambogia, sustin existenta a numeroase creaturi subtile care sunt prieteni ai omului si care se opun raului si tuturor fiintelor orientate negativ. In Birmania si Pakistan se vorbeste despre existenta unor entitati numite nats care traiesc in interiorul fiintelor umane. Ei considera ca exista un numar infinit de astfel de fiinte, avand diferite misiuni. Prezenta lor, care uneori poate fi observata, este in general benefica, dar pentru a mentine protectia lor se considera ca este necesara realizarea cu consecventa a anumitor ritualuri special consacrate acestor fiinte. Exista si nats malefici. Putem spune ca mai ales in traditia Extremului Orient, dar si in traditia occidentala, regasim prezenta ingerului protector. Cuvantul inger (angel) deriva din termenul grec aggelos, care inseamna mesager si care s-a transmis ulterior limbilor de provenienta latina sub forma de angelos. Dar in Grecia antica termenul avea o conotatie mai limitata, indicand zeitatile protectoare ale defunctilor: Ermete, care era ghidul si Artemide , zeitatea infernuluii si Zeus (numit agazos aggelos, adica inger bun), zeul suprem. In mitologia greaca si in special in celebrele poeme homerice, gasim zeitati care au functii foarte asemanatoare ingerilor din traditia noastra. De exemplu, Atena, in primul Cantec din Iliada actioneaza si il protezeaza pe Ahile intr-o maniera care se aseanmana foarte mult cu modul de a actiona a-l ingerului din traditia crestina. Fiinte inaripate, intermediari intre cer si pamnat, ce acompaniaza si scrierile misticilor sufiti, viziunile samanilor, legendele indienilor americani si cum am vazut deja hinduismul si buddhismul. Astfel ca, putem spune ca nu exista religie a Terrei care sa nu fi vorbit despre prezenta si rolul ingerilor.