Titus
Titus Flavius Vespasianus a fost împărat roman în perioada 79-81.
Născut la Roma, fiul lui Vespasian, a fost proclamat în 69 caesar (cezar),
devenind din 71, în calitate de prefect al pretoriului, coregent al imperiului. S-a
remarcat în războiul din Iudeea cucerind în august 70, după un îndelungat
asediu, Ierusalimul, centrul răscoalei antiromane a iudeilor.
A sprijinit înflorirea literaturii și artelor, contribuind la îmbogățirea Cetății
Eterne cu monumente de o deosebită trăinicie și frumusețe –Flavium
amphiteatrum, cel mai mare amfiteatru roman, cu o capacitate de cca. 50.000
de locuri, inaugurat în 80, cunoscut din evul mediu sub denumirea de
Colloseum, termele și Arcul lui Titus. În timpul domniei sale o puternică erupție
a Vezuviului acoperă sub un strat de lavă și cenușă trei orașe din Campania –
Pompei, Herculaneum și Stabiae (august 79) –calamitate în care își găsesc
moartea cca. 15.000 de oameni. Îl urmează la tron fratele său, Domițian,
desemnat de Titus la 23 iunie caesar (cezar) și succesor.
Titus este prezentat de tradiția istorică ca unul dintre cei mai buni împărați.