Aplicaţii CAD-CAM-CAE

LUCRARE DE LABORATOR NR. 3

Aplicaţie privind modelarea tridimensională a ansamblurilor

Enunţ:
Să se modeleze, folosind CATIA V5, un ansamblu, numit Dispozitiv de fixare (fig. 1),
alcătuit din 10 piese distincte, două dintre ele – elementele de asamblare – fiind utilizate de mai
multe ori. Pentru realizarea ansamblului se va folosi metoda Bottom-up care presupune realizarea
pieselor componente ale ansamblului ca şi entităţi individuale cu ajutorul modulelor CATIA şi apoi
asamblarea acestora cu modulul Assembly Design.
Componentele ansamblului sunt piese ale căror modele tridimensionale au fost realizate
anterior în modulele Part Design şi Wireframe and Surface Design şi au fost amplasate în folder-
ul Aplicaţie nr. 3.

Fig. 1. Desen de ansamblu – Dispozitiv de fixare

1
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE
REZOLVARE:
Se lansează în execuţie programul şi, în mod implicit, este lansată aplicaţia Assembly Design
pentru proiectarea ansamblurilor de piese, afişând interfaţa şi instrumentele de lucru specifice.

Fig. 2. Caseta de dialog File Selection

Fig. 3. Piesele componente ale ansamblului după inserare

Pentru inserarea pieselor componente în cadrul ansamblului se foloseşte comanda Existing

Component din bara de instrumente Product Structure Tools. După apelarea comenzii se
selectează ansamblul curent (cu mouse-ul pe ramura Aplicaţie ansamblu) şi cu ajutorul casetei de
dialog File Selection (fig. 2) se caută folder-ul în care au fost salvate piesele. În acest mod se
inserează toate cele 10 piese în ansamblul curent. În arborele de specificaţii apar ramuri
corespunzătoare fiecărei piese componente (fig. 3).
Între piesele componente ale ansamblului nu există încă legături. Se pot ajusta poziţiile
acestora (translaţie, rotire) cu ajutorul comenzii Manipulation şi cu Compass-ul.
Urmează adăugarea de constrângeri de asamblare pentru a restricţiona mişcarea relativă a
pieselor componente, acestea permiţând alinierea şi poziţionarea relativă a pieselor. Conform teoriei
2
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE
mecanismelor, o piesă nelegată are 6 grade de libertate. Prin legarea ei în cadrul ansamblului i se
aplică constrângeri care fac să scadă numărul gradelor de libertate.
Piesa componentă în raport cu care se face constrângerea celorlalte este Corp.
Prima operaţie de asamblare constă în aplicarea constrângerii de fixare în spaţiu a piesei
Corp, astfel încât aceasta să nu mai aibă nici un grad de libertate. Se selectează piesa şi se aplică
constrângerea de fixare cu butonul Fix Component de pe bara de instrumente Constraints (fig. 4,
b). În arborele de specificaţii a apărut ramura Constraints care conţine subramuri cu constrângerile
aplicate pieselor componente (fig. 4, a).

a. b.
Fig. 4. Piesele componente ale ansamblului după inserare

Montarea camei în corpul dispozitivului de fixare se face cu ajutorul unei piese tip bolţ,
numită Bolţ camă. Pentru aceasta, este necesar ca gaura piesei Camă să fie coaxială cu gaura
superioară a corpului dispozitivului. În acest scop se foloseşte constrângerea Coincidence şi se
selectează suprafeţele cilindrice ale celor două găuri astfel încât programul să afişeze axele (a) şi (b)
– figura 4, b. Programul aplică automat constrângerile de asamblare dacă opţiunea Update din tab-
ul General al ramurii Assembly din caseta Options este setată pe Automatic. În caz contrar, după
aplicarea fiecărei constrângeri, pentru a vizualiza efectul acestora se apelează comanda Update din
meniul Edit sau se apasă butonul Update All din barele de instrumente.

Fig. 5. Piesele componente ale ansamblului după inserare

Pentru montarea corespunzătoare a camei în corpul dispozitivului este necesară şi aplicarea

unei constrângeri de distanţă liniară (Offset) pentru a poziţiona cama simetric în raport cu
suprafeţele frontale interioare ale corpului, deoarece există joc lateral datorat dimensiunilor
nominale diferite între camă şi corp. Se selectează suprafeţele (A) şi (B) – figura 5 –, se alege
Opposite din lista Orientation şi se introduce valoarea 0,5 mm în câmpul Offset al casetei
Constraint Properties (fig. 6). După aplicarea acestor două constrângeri, cama mai are un singur
grad de libertate, şi anume rotaţia în jurul axei găurii.

3
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE

Fig. 6. Aplicarea constrângerii Offset

Pentru montarea bolţului camei sunt necesare două constrângeri: una de coincidenţă şi una de
contact. Constrângerea de coincidenţă (Coincidence) se aplică în mod asemănător ca la montarea
camei în corpul dispozitivului. Constrîngerea de contact (Contact) necesită selecţia
suprafeţelor (A) şi (B) indicate în figura 7, a şi b.

a. b. c.
Fig. 7. Aplicarea constrângerii de contact între Bolţ camă şi Corp

După montarea bolţului (fig. 7, c) se continuă cu montarea şaibei. Şi în acest caz sunt necesare
două constrângeri: de coincidenţă între axa şaibei şi a bolţului şi de contact între o suprafaţă frontală
a şaibei şi suprafaţa laterală a corpului dispozitivului (fig. 8).

Fig. 8. Aplicarea constrângerilor pentru montarea Şaibei

Montarea braţului dispozitivului (Braţ) se face cu ajutorul unei constrângeri de coincidenţă

aplicate între axele (a) şi (b) a celor două găuri ale pieselor asamblate şi a unei constrângeri de
contact între suprafeţele (A) şi (B) (fig. 9).

4
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE

a. b.
Fig. 9. Montarea braţului dispozitivului de fixare

Bolţul braţului şi şaiba corespunzătoare se constrâng în acelaşi mod ca şi bolţul camei şi şaiba
acestuia, aplicându-se constrângeri de coincidenţă şi contact (fig. 10).

Fig. 10. Constrângerea pieselor Bolţ braţ şi Şaibă

Înainte de aplicarea constrângerilor în vederea asamblării elementului de strângere se

recomandă constrângerea arcului faţă de acesta. Pentru a facilita constrângerea arcului este necesară
afişarea unui element geometric utilizat în etapa de modelare a acestuia, adică axa. Acest lucru se
realizează simplu folosind opţiunea Hide/Show din meniul contextual al elementului respectiv
(Sketch.1), selectat în arborele de specificaţii (fig. 11).

Fig. 11. Afişarea elementelor geometrice necesare constrângerii piesei Arc

5
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE
Sunt necesare două constrângeri: de coincidenţă şi de contact. Coincidenţa se realizează între
axa elementului de strângere şi axa arcului (fig. 12, a), iar contactul între o suprafaţă frontală a
arcului (A) şi suprafaţa frontală (B) a elementului de strângere (fig. 12, b).

a. b.
Fig. 12. Constrângerea arcului în raport cu elementul de strângere

Montarea elementului de strângere în alezajul corespunzător din camă se face cu ajutorul

constrângerii de coincidenţă a axelor celor două elemente (fig. 13). Pentru poziţionarea finală a
subansamblului format din elementul de strângere şi arc se foloseşte constrângerea Contact,
aplicată între suprafaţa frontală a alezajului (A) şi suprafaţa frontală a arcului (B) (fig. 14, a).
Orientarea teşiturii plane (B) a elementului de strângere în raport cu suprafaţa laterală (A) a camei
se realizează cu constrângerea Angle, opţiunea Parallelism (fig. 15).

Fig. 13. Aplicarea constrângerii de coincidenţă pentru Element de strângere - Camă

a. b.
Fig. 14. Aplicarea constrângerii de contact între Arc şi Camă

6
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE

Fig. 15. Orientarea elementului de strângere în raport cu suprafaţa laterală a camei

Asamblarea şaibei şi a celor două piuliţe se face prin aplicarea succesivă a constrângerilor
Coincidence – între axele pieselor şi Contact – între suprafeţele frontale ale acestora, aşa ca în
figura 16.

Fig. 16. Constrângerea elementelor de asamblare tip şaibă şi piuliţă

Orientarea feţelor piuliţelor în raport cu suprafaţa laterală a camei se face prin aplicarea de
două ori a constrângerii Angle, opţiunea Parallelism (fig. 17).

Fig. 17. Orientarea piuliţelor în raport cu suprafaţa laterală a camei

Montarea piesei Opritor în gaura filetată din Camă se face prin aplicarea constrângerii de
coincidenţă între axele celor două elemente (a) şi (b) şi a constrângerii de distanţă liniară (Offset)
între suprafaţa frontală (A) a opritorului şi planul (B) care este perpendicular pe axa găurii filetate
(fig. 18). Planul (B) a fost utilizat în faza de modelare tridimensională a camei şi a fost afişat din
arborele de specificaţii.

7
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE

a.

b. c.
Fig. 18. Montarea piesei Opritor

Pentru verificarea interferenţei între piesele Braţ şi Camă (fig. 19) se apelează comanda
Clash Detection din meniul Analyze. Se selectează cele două piese din arborele de specificaţii şi,
cu butonul Apply, se află rezultatul analizei în câmpul Results. În poziţia din figura 19 cele două
piese interferează.
În timpul utilizării dispozitivului, suprafaţa cilindrică (A) a braţului este tangentă la suprafaţa
(B) a camei, deci între aceste suprafeţe există un contact liniar. Acest lucru se realizează cu
constrângerea Contact, în caseta Constraint Properties alegându-se opţiunea External din lista
Orientation (fig. 20).

Fig. 19. Verificarea interferenţei între piesele Braţ şi Camă

8
 Aplicaţii CAD-CAM-CAE

Fig. 20. Aplicarea constrângerii Contact între suprafeţele (A) şi (B) ale pieselor Braţ, respectiv,
Camă

Pentru o poziţionare corespunzătoare a camei din componenţa dispozitivului în vederea

obţinerii desenului de ansamblu se aplică constrângerea Angle, opţiunea Parallelism între faţa
inferioară a camei şi suprafaţa superioară a tălpii corpului dispozitivului (fig. 21).
În figura 21 este prezentat ansamblul în stadiu final al modelării şi arborele de specificaţii al
acestuia, ramura Constraints conţinând un număr de 30 de constrângeri.

Fig. 21. Modelul tridimensional al dispozitivului de fixare