DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 1

CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
ELABORAREA DESENULUI DE ANSAMBLU

1. Generalităţi

Desen de reprezentarea ortogonală a unui produs complex, compus din mai multe părţi componente –
ansamblu repere sau ansambluri de ordin inferior.
Scopul elaborării desenelor de ansamblu este acela de a prezenta părţile componente ale
produsului, modul lor de îmbinare, modul de funcţionare a ansamblului, ordinea de montare şi demontare
a componentelor, condiţiile tehnice pe care produsul le îndeplineşte. Desenul de ansamblu este
indispensabil pentru activitatea de execuţie şi montaj a produsului respectiv, pentru proiectarea şi
execuţia pieselor componente, pentru prezentarea şi comercializarea produsului, pentru exploatare şi
întreţinere.
Desenul de ansamblu se poate executa ca o schiţă sau ca un desen la scară. Din raţiuni
comerciale sau didactice el se mai poate prezenta:
- ca o reprezentare 2D, sub forma unui desen de catalog (aşa cum se exemplifică în fig. 3) sau cu piesele
separate (aşa cum este exemplificat în fig. 5);
- ca o reprezentare 3D, cu componentele demontate.
Standardul 6134 conţine regulile de bază pentru elaborarea desenelor de ansamblu în domeniul
mecanic, adică: reguli generale de reprezentare şi reguli specifice, reguli de cotare, reguli de poziţionare
a părţilor ansamblului şi completarea tabelului de componenţă.

2. Reguli de reprezentare

Regulile care stau la baza reprezentării unui desen de ansamblu sunt următoarele.
Poziţia de reprezentare a unui ansamblu este poziţia sa de funcţionare. Dacă poziţia de funcţio-
R1 nare nu este una specfică, se va alege acea poziţie pentru care proiecţia ansamblului pe planul
vertical este cea mai completă şi sugestivă.

Pentru reprezentarea unui ansamblu trebuie să se utilizeze un număr minim de proiecţii, dar
suficient pentru:
- a evidenţia toate componentele ansamblului (piese şi subansamble de ordin inferior) şi poziţiile
R2
lor reciproce;
- a poziţiona componentele ansamblului;
- a înscrie cotele necesare

Această regulă este respectată numai în cazul desenului din fig. 10 În desenul de ansamblu de catalog
(fig. 3) numărul de proiecţii nu este suficient pentru a evidenţia toate piesele componente şi nu rezultă
modul în care axul clapetei este îmbinat cu corpul, precum şi ajustajul dintre ax şi braţ.

Fig. 1.1 Fig. 1.2

2 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
În cazul asamblării a două piese între care există un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite,
R3
se reprezintă separat liniile de contur ale celor două piese.

În cazul asamblării a două piese între care nu există joc sau jocul este rezultat din abateri limită de
R4 la aceeaşi dimensiune nominală liniile de contur ale celor două piese sunt comune (se suprapun)
în porţiunea în care ele vin în contact.
Aceste două reguli sunt evidenţiate în figurile 1.1 şi 1.2. În figura 1.1 cele două piese – bucşa şi
tija – au dimensiunile nominale ale diametrelor diferite şi deci în desenul de ansamblu contururile lor se
reprezintă distinct. În fig. 1.2 cele două piese au aceeaşi valoare nominală a diametrelor, jocul sau strân-
gerea rezultând din abaterile efective de la valoarea nominală Φ20 mm. În acest caz în reprezentarea
îmbinării lor contururile sunt comune.
În cazul asamblării prin filet a două piese se consideră că piesa cu filet exterior acoperă cu filetul
R5
său piesa cu filet interior

Fig. 2.1 Fig. 2.2

În fig. 2.1 sunt reprezentate separat două piese filetate: o conductă cu un filet interior şi un dop
cu locaş pătrat filetat exterior. În fig. 2.2 dopul este reprezentat complet înfiletat în ţeavă şi filetul său ex-
terior acoperă cu spirele sale o parte din filetul interior. Această regulă se respectă atât la reprezentarea
în vedere cât şi în secţiune.
Dacă elemente ale ansamblului nu sunt reprezentate înr-o secţiune (deoarece planul de secţionare
R6 nu le intersectează) ele se pot rabate în planul de secţionare, reprezentându-se cu linie tip K (seg-
ment două puncte subţire).
Această regulă este respectată în fig. 3, unde prinderea cu prezon a capacului de corp nu se
poate evidenţia în planul de secţionare – planul longitudinal – vertical de simetrie. În fig. 4.1 este reluată
asamblarea cu prezon aşa cum ar fi fost reprezentată dacă ar fi aparţinut planului de simetrie iar în fig.
4.2 aşa cum se reprezintă folosind pentru contururi linie tip K şi eliminând haşurile.

Fig. 4.1 Fig. 4.2

Piesele care în timpul funcţionării execută deplasări se reprezintă suplimentar în poziţiile extreme
R7 (şi interme-diare dacă este necesar) prin conturul lor trasat cu linie segment două puncte subţire,
fără a fi haşurate, chiar dacă ele sunt parcurse de un plan de secţionare.
Această regulă este resepectată în fig. 3 – unde clapeta de închidere este reprezentată în poziţia
extremă, precum şi în fig. 10 – pentru a evidenţia faptul că piuliţa fluture se roteşe parţial. Pentru agrega-
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 3
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
te sau mecanisme o astfel de recomandare este necesară pentru ca spaţiul pentru funcţionarea ansam-
blului să fie bine precizat.
Piesele care fac parte din ansambluri învecinate şi sunt piese adiacente ansamblului reprezentat
R8 se pot reprezenta (dacă este necesar) prin conturul lor trasat cu linie segment două puncte subţire
şi fără a fi haşurate.
În fig. 3 regula a fost respectată prin reprezentarea flanşei şi ţevii din conducta adiacentă.

Fig. 3
Pentru a obţine reprezentări mai clare, unele dintre componentele ansamblului se pot considera
R9 îndepărtate (înlăturate, demontate) pe una sau mai multe proiecţii ale ansamblului, cu condiţia
ca pe proiecţia respectivă să se înscrie o menţiune de tipul: ‚’’Piesele . . . îndepărtate’’
In fig. 3 această regulă a fost aplicată parţial, îndepărtând prin intermediul unei rupturi piuliţa şi
prezonul reprezentate în vedere în spatele planului de secţionare. În fig. 10 piuliţa fluture este îndepărtată
în vederea de sus a robinetului cu cep.
4 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
Reguli specifice

Cutia (sistemul) de etanşare cu presgarnitură filetată şi garnitura se reprezintă în situaţia cores-

RS1 punzătoare ansamblului nou – volumul garniturii este maxim, astfel că presgarnitura este înfile-
tată doar 2-3 mm.

Fig. 6
În fig. 6 este exemplificată această regulă precum şi
repezentarea eronată a cutiei de etanşare. Re-
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 5
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
perele sunt: 1 – corp, 2 – garnitură, 3 – presgar-nitură filetată, 4 – ax.
Cutia (sistemul) de etanşare cu garnitu- Fig. 7
ră, presgarnitură şi piuliţă olandeză se Fig. 5
reprezintă în situaţia corespunzătoare
ansamblului nou (volumul garniturii este
RS2 Piuliţeleastfel
şi şaibele obişnuite se reprezintă
RS3 maxim) că piuliţa olandeză se în- în vedere chiar dacă sunt parcurse de un plan de
secţionare ce conţine axa lor.
filetează doar 2-3 mm şi împinge pres-
garnitura în cutia de etanşare cu aceeaşi
distanţă.
Piuliţele şi şuruburile cu cap hexagonal se dispun astfel încât în proiecţa principală să fie vizibile
RS4
trei feţe.
Aceste reguli sunt aplicate în figurile 3, 5, 6, 7

Valvulele şi armăturile se reprezintă în poziţia închis, excepţie făcând armăturile cu cep care se
RS5
reprezintă în poziţia deschis.
Robinetul de reţinere cu clapă din fig. 3 este reprezentat în poziţia închis iar robinetul cu cep din
fig. 10este reprezentat în poziţia deschis.

3. Reguli penru poziţionare

Fiecărei componente distincte (piesă sau subansamblu de ordin inferior) i se ataşează un număr
– numit număr de poziţie, prin care aceasta este identificată în lista reperelor (tabelul de componenţă).
Numărul de poziţie se înscrie pe desenul de ansamblu la extremitatea unei linii de indicaţie, iar
RP1 cealaltă extremitate se sprijină printr-o săgeată pe conturul piesei poziţionate sau printr-un punct
îngroşat pe suprafaţa acesteia.
Se mai acceptă ca săgeata liniei de indicaţie să se sprijine pe axa comună a mai multor repere.
Liniile de indicaţie:
- sunt trasate cu linie continuă subţire;
RP2 - pot fi frânte o singură dată;
- nu trebuie să fie paralele între ele şi nici cu laturile chenarului;
- nu trebuie să intersecteze linii de cotă sau alte linii de indicaţie.
Înscrierea pe desen a numerelor de poziţie respectă următoarele reguli.

Dacă o componentă este reprezentată (în vedere sau secţiune) în mai multe proiecţii ale ansam-

Regulile enunţate sunt aplicate în figurile 6, 7, 10, 12.

4. Reguli de cotare

Pe un desen de ansamblu numărul cotelor care se înscriu este redus, deoarece dimensiunile ne-
cesare prelucrarii pieselor sunt cuprinse în desenele de execuţie ale acestora. Pentru a înţelege funcţio-
6 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
narea ansamblului, tehnologia de montare / demontare a acestuia, pentru a-l putea transporta (complet
sau demontat parţial ) sunt necesare următoarele categorii de cote:
i) cote funcţionale; ii) cote de legătură; iii) dimensiunile nominale şi câmpurile de toleranţă ale pieselor
care formează ajustaje; iv) cote de gabarit; v) dimensiuni de montaj; vi) dimensiuni principale.
Pe un desen de ansamblu înscrierea cotelor funcţionale, de legătură şi de gabarit precum şi a
RC1
[Link] obligatorie.
Exemple de cote funcţionale sunt: diametrele secţiunilor de circulaţie a fluidelor (notat Dn în fig.
3, Φ12 în fig. 10); diametrele filetelor de mişcare, diametrul şi cursa pistoanelor, distanţele între suprafe-
ţele de prindere.
Cotele de legătură sunt dimensiunile acelor forme constructiv funcţionale (flanşe, filete, găuri de
prindere ale tălpilor, extremităţi ale arborilor) prin care ansamblul se îmbină cu piese sau cu ansamble
învecinate în cadrul ansamblului de ordin superior (a instalaţiei) din care face parte. Exemple de cote de
legătură sunt în fig. 3 cotele care descriu dimensional flanşa corpului, în fig. 9 cotele filetului exterior.
Cotele de gabarit sunt cele trei dimensiuni maxime ale ansamblului (notate L, H, B în fig. 3). Ele
se pot indica exact sau aproximativ sub forma: max 350; aproximativ 345. Dacă dimensiunile de gabarit
se modifică pe parcursul funcţionării, ele pot fi indicate concomitent, precedate de indicaţiile respective.
De xemplu, pentru un robinet cu ventil: Închis 235 / Deschis 245.
Cotele de montaj sunt acele dimensiuni care se definitivează la montajul sau reglajul ansamblului
în locul de funcţionare. Exemple de astfel de dimensiuni sunt: poziţiile găurilor de prindere pe postament,
lungimile elementelor de legătură ale unei construcţii metalice etc. În categoria cotelor de montaj intră şi
notarea ajustajelor prin care se descrie monatrea şi funţionarea corectă a ansamblului.
Dimensiunile principale sunt reprezentate de unele dintre dimensiunile de gabarit ale părţilor im-
portante ale unui ansamblu. Ele sunt necesare pentru montarea / manevrarea ansamblului sau a unor
părţi din acesta. Exemple de dimensiuni principale sunt: dimensiunile pieselor de bază ale ansamblului,
distanţele dintre planele de simetrie, suprafeţele de sprijin. În fig. 3 cote principale sunt cele notate c şi
h1.

5. Tabelul de componenţă

Tabelul de componenţă permite reunirea informaţiilor despre componentele ansamblului: denu-

mire, documentul care le descrie (desen de execuţie sau standard), numărul de bucăţi; materialul, obser-
vaţii importante, masa. Construcţia şi dispunerea lui în cadrul formatului este standardizată.

Fig. 8

Capul tabelului de componenţă are aspectul şi dimensi-

unile din fig. 8. El se trasează cu linie continuă grosaă,
şi se completează folosind scriere cu înălţimea nomina-
lă 3,5 mm şi 5 mm (pentru titlul şi numărul desenului,
proprietarul său).
Rândurile succesive ale tabelului de componen-
ţă au înălţimea de 7 sau 10 mm şi se delimitează prin
linii subţiri. Coloanele se delimitează prin linii groase.
Înălţimea de 10 mm se foloseşte numai atunci când se
elaborează documentaţie bilingvă.
Capul tabelului şi primul rând se dispun obliga-
toriu deasupra indicatorului iar restul rândurilor se pot
plasa ca în fig. 9, unde se indică şi oedinea de comple-
tare. Fig. 9

6. Întocmirea schiţei ansamblului

În cazul când se elaborează schiţa unui ansamblu existent (schiţă de releveu) etapele de studiere
şi de reprezentare a ansamblului sunt asemănătoare cu cele recomandate pentru întocmirea schiţei unei
piese.
A. Etapa de analiză a ansamblului
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 7
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
A1. Identificarea ansamblului necesită:
- precizarea denumirii, variantei dimensionale, caracteristicilor funcţionale;
- precizarea rolului funcţional, modului şi poziţiei de funcţionare a ansamblului, identificarea pie-
selor componente (nume, material, poziţii reciproce) şi a destinaţiei lor în ansamblu;
- precizarea tehnologiei de montare şi demontare a ansamblului; identificarea ajustajelor şi a di-
mensiunilor ce se definitivează la montaj
A2. Alegerea poziţiei de reprezentere
Poziţia de reprezentare este poziţia de funcţionare. Dacă aceasta nu este unică, se va alege po-
ziţia care permite: a) recunoaşterea cu uşurinţă a ansamblului după proiecţia principală şi b) reprezen-
tarea cât mai completă a ansamblului în proiecţia principală.
A3. Alegerea numărului de proiecţii şi a tipului lor
Numărul proiecţiilor trebuie să fie minim dar suficient pentru a poziţiona toate piesele componen-
te. Se vor prefera proiecţiile combinate (1/2 vedere şi 1/2 secţiune) deoarece uşurează recunoaşterea
ansamblului după formele exterioare.

B. Execuţia propriu-zisă
Etapele recomandate sunt:
1 Alegerea formatului necesar reprezentării
Se va ţine cont de numărul şi dimensiunile proiecţiilor dar şi de spaţiul necesar indicatorului şi
tabelului de componenţă. Formatul se alege dintre cele de bază sau alungite. Se poate lua în
consideraţie şi utilizarea mai multor formate fie pentru dispunerea unora dintre proiecţii, fie pentru
dispunerea tabelului de compo-nenţă.
2. Pe formatul ales se delimitează spaţiul necesar indicatorului, capului şi primului rând al
tabelului de componenţă.
3. Se trasează cu linie continuă subţire dreptunghiurile minime de încadrare a proiecţiilor şi apoi
urmele planelor de simetrie şi / sau axele de rotaţie. Se pot înscrie traseele de secţionare care se vor
folosi.
4. Se poate acum decide amplasarea rândurilor tabelului de componenţă în funcţie de spaţiul
disponibil şi de dimensiunile acestuia. Se rezervă spaţiul necesar.
5. Se reprezintă cu linie continuă subţire, concomitent pe toate proiecţiile, piesa cea mai
importantă a ansamblului – cea faţă de care sunt dispuse majoritatea celorlalte componente. Pentru a
diminua volumul de muncă şi pentru a evita greşelile ulterioare pe fiecare proiecţie ea se reprezintă aşa
cum va apare în reprezentarea finală – în vedere sau secţionată.
6. Se reprezintă succesiv, concomitent pe toate proiecţiile fiecare dintre celelalte piese,
respectând strict regulile referitoare la reprezentarea contururilor comune sau diferite şi a asamblărilor
filetate. La adăuga-rea fiecărei noi piese se va analiza vizibilitatea contururilor şi muchiilor pieselor deja
reprezentate şi cele acoperite total sau parţial se vor şterge.
Haşurarea pieselor secţionate este utilă pentru că uşurează citirea şi verificarea reprezentării. Se
va executa numai la sfârşitul etapelor de adăugare a unei noi piese.
7. Se reprezintă cu linie segment două puncte subţire piesele în poziţii extreme de funcţionare,
piesele adiacente ansamblului şi se verifică dacă s-a respectat îndepărtarea unora dintre piesele
ansamblului.
8. La finalizarea reprezentării se şterg dreptunghiurile minime de încadrare.
9. Se verifică reprezentarea şi eventual se adaugă rupturi, detalii.
10. Se înscriu cotele necesare ansamblului.
11. Se realizează poziţionarea, urmărind ca liniile de indicaţie să nu intersecteze linii de cotă.
Reperele se poziţionează pe proiecţia în care sunt mai uşor de recunoscut.
12. Se finalizează reprezentarea îngroşănd contururile şi muchiile reale vizibile.
13. Se adaugă condiţiile tehnice, se completează tabelul de componenţă şi indicatorul.
14. Se verifică desenul de ansamblu.

APLICAŢIE REZOLVATĂ

Să se elaboreze desenul la scară al ansamblului robinet cu cep. Aspectul final al desenului este cel din
fig. 10.

A1. Identificarea ansamblului

Denumirea ansamblului este robinet cu cep pentru gaze cu diametrul nominal 12 mm şi presiu-
nea nominală 0,01MPa pentru utilizare în instalaţii casnice. Dimensiunile de gabarit sunt aproximativ 70 x
40 x 75 mm. Permite reglarea continuă a debitului, închi-derea şi deschiderea uşoară, nu necesită
operaţii de întreţinere cu demonatrea din instalaţie. Părţile com-ponente sunt: corpul (din fontă), cepul şi
bucşa (din alamă), arc de reglaj, capac, piuliţă fluture pentru re-glarea debitului. Rotirea piuliţei fluture se
poate face doar parţial, poziţia aripilor ei – paralele sau dispuse transversal faţă de axa conductei
8 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
indicând starea deschis – închis. Tehnologia de montare / demontare nu prezintă particularităţi. Poziţia de
funcţionare trebuie să asigure accesul la piuliţa fluture.

A2. Alegerea poziţiei de reprezentere

Robintul se va reprezenta cu axa longitudinală paralelă cu planul vertical de proiecţie şi piuliţa
fluture la partea superioară.

A3. Alegerea numărului de proiecţii şi a tipului lor

Sunt necesare trei proiecţii, justficarea lor fiind următoarea:
- proiecţia pe planul vertical permite recunoaşterea ansamblului şi a componentelor sale;
- proiecţia pe planul orizontal evidenţiază varianta constructivă pentru limitarea rotirii piuliţei fluture;
- proiecţia pe planul lateral este necesară pentru a evidenţia poziţia extremă a piuliţei fluture.
Datorită simetriei generale faţă de planele verticale longitudinal şi tranversal proiecţia pe planul
vertical este o proiecţie combinată, 1/2 vedere şi 1/2 secţiune. Secţiunea longitudinală asigură evidenţi-
erea pieselor componente. Proiecţiile pe planul lateral şi orizontal sunt vederi, deoarece structura inte-
rioară este deja prezentată. În vederea de sus piuliţa fluture va fi considerată demontată pentru a evi-
denţia limitarea rotirii piuliţei fluture.
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 9
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)

Fig. 10

B. Execuţia propriu-zisă
1. Alegerea formatului
Datorită dimensiunilor, simplităţii reprezentării şi numărului mic de proiecţii se alege un format A4.
Pe acest format robinetul cu cep se poate reprezenta la scara 1:1. Datorită înălţimii mici – aproximativ 72
mm pe format se pot amplasa şi toate rândurile tabelului de componenţă.
10 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
2. Se trasează indicatorul, tabelul de componenţă, derptunghiurile minime de încadrare a proiecţiilor,
axele acestora, aşa cum se observă în fig. 11a.

Fig. 11b

3. Se desenează corpul – piesa principală, pe toate

planele de proiecţie, respectând soluţia de reprezen-
tare aleasă, aşa cum se observă în fig. 11b.
Fig. 11a

Fig. 11c
4.1 Se adăugă bucşa. În proiecţia principală ea este reprezentată doar prin jumătatea secţionată, în
vederea de sus se adaugă doar cercul vizibil iar în vederea din stânga bucşa nu este vizibilă. (fig. 11c).
Deoarece buscşa şi corpul au aceleaşi dimensiuni nominale în porţiunea tronconică, contururile lor sunt
comune.
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 11
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
4.2 Se adaugă cepul (fig. 11d) ţinând cont de vizibilitatea relativă a părţilor sale în raport cu bucşa şi
corpul.

Fig. 11d
4.3 Se adaugă capacul (fig. 11 e). Ne se reprezintă complet înfiletat deoarece se va strânge în timp, pe
măsură ce bucşa se va uza.

Fig. 11e

4.4 În spaţiul disponibil se adaugă arcul (fig. 11 f).

12 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)

Fig. 11f

4.5 Se reprezintă fluturele (fig. 11 g). Pe proiecţia laterală el este reprezentat şi în poziţie rotită iar în
vederea de sus este considerat îndepărtat şi se face menţiunea respectivă.

Fig. 11 g

5. Se cotează desenul de ansamblu, înscriind cotele de legătură, cote funcţionale, cote de gabarit.
 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I) 13
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)

APLICAŢIE NEREZOLVATĂ
Citiţi şi verificaţi reprezentarea asamblării cu şurub, piuliţă şi şaibă din fig. 12 şi evideţiaţi regulile care
sunt respectate şi cele care sunt încălcate. Explicaţi ordinea de realizare a desenului.

BIBLIOGRAFIE

1. * * * STAS 6134 – 84 Desenul de ansamblu

2. Vasilescu E. şi colectiv – Desen tehnic industrial – Elemente de proiectare, Editura Tehnică, Bucureşti,
1994
3. Dale C, Niţulescu Th. Precupeţu, P. – Desen tehnic industrial Editura Tehnică, Bucureşti, 1990

Ce ar trebui făcut
a) veirficate standardele de materiale
14 DESEN TEHNIC ŞI INFOGRAFICĂ (I)
CURSUL NR. 11
(anul I, sem. 1, 2005-2006)
b) verificat standardul

De completat cândva:

7. Citirea şi verificarea desenului de ansamblu

b) Desenul la scară pe baza schiţelor pieselor componente
c) Utilizarea programelor de desenare asistată pentru obţinerea desenului de ansamblu
d) Reprezentarea asamblărilor filetate uzuale
e) reprezentarea asamblărilor filetate uzuale cu ajutorul calculatorului

Desene in:
a) E:\1_Nave\s2_luc1.dwg – asamblarea filetata