Geometrie descriptivă şi desen tehnic 1
Capitolul 4. REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE A PIESELOR
4.1. Generalităţi
Secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a obiectului, după intersecţia
acestuia cu o suprafaţă fictivă de secţionare şi îndepărtarea imaginară a părţii obiectului, aflată între
ochiul observatorului şi suprafaţa de secţionare ( STAS ISO 128-92 ).
Prin suprafaţă de secţionare (fig. 4.1, b) se înţelege acea suprafaţă cu ajutorul căreia se taie
imaginar piesa în locul în care este nevoie să se evidenţieze configuraţia interioară a acestuia.
Suprafaţa de secţionare poate fi formată din una sau mai multe suprafeţe plane sau dintr-o suprafaţă
cilindrică.
Urma suprafeţei de secţionare pe planul proiecţiei (fig. 4.1, a) poartă denumirea de traseu de
secţionare Traseul de secţionare (fig. 4.1, a şi c) se reprezintă cu linie punct subţire având capetele
traseului şi la locurile de schimbare a direcţiei segmente trasate cu linie continuă groasă.
Segmentele de linie continuă groasă nu trebuie să intersecteze liniile de contur ale proiecţiei.
Perpendicular pe segmentele extreme ale traseului se reprezintă săgeţi cu coada subţire şi cu vârful
sprijinit pe segment, indicând direcţia de proiecţie.
Notarea traseului de secţionare, a direcţiilor de proiecţie şi a proiecţiilor corespunzătoare se
face cu litere majuscule având dimensiunea nominală de 1,5…2 ori mai mare decât cea folosită
pentru înscrierea cotelor pe desen. Literele se scriu paralel cu baza formatului, deasupra sau lângă
linia săgeţii care indică direcţia de proiecţie, cât şi deasupra proiecţiei. De-a lungul întregului traseu,
la schimbările de direcţie (dacă există), se va înscrie aceeaşi literă majusculă.
Suprafeţele rezultate din secţionare se haşurează.
a). b).
c).
Fig. 4.1
2004 © Cioată V. G.
2 Geometrie descriptivă şi desen tehnic
4.2. Clasificarea secţiunilor
a). După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de planul orizontal de proiecţie, în:
• secţiune orizontală, dacă suprafaţa de secţionare este paralelă cu planul orizontal de
proiecţie (fig. 4.2, b şi fig. 4.3, b);
• secţiune verticală, dacă suprafaţa de secţionare este paralelă cu planul vertical de
proiecţie (fig. 4.2, a şi fig. 4.3, a);
• secţiunea înclinată, dacă suprafaţa de secţionare are o poziţie oarecare faţă de planul
orizontal de proiecţie (fig. 4.4).
Fig. 4.2 Fig. 4.4
b). Secţiunile orizontale, verticale sau înclinate, pot fi:
• longitudinale, dacă suprafaţa de secţionare conţine sau este paralelă cu axa principală a
piesei (fig. 4.2, a şi fig. 4.3, a);
• transversale, dacă suprafaţa de secţionare este perpendiculară pe axa principală a piesei
(fig. 4.2, b şi fig. 4.3, b).
Fig. 4.3 Fig. 4.5
2004 © Cioată V. G.
Geometrie descriptivă şi desen tehnic 3
c). După forma suprafeţei de secţionare, în :
• secţiune plană, dacă suprafaţa de secţionare este un plan (fig. 4.2 şi fig. 4.3);
• secţiune frântă, dacă suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai multe plane,
consecutiv concurente sub un unghi diferit de 900 (fig. 4.5);
• secţiune în trepte, dacă suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai multe plane
paralele (fig. 4.6);
• secţiune cilindrică, dacă suprafaţa de secţionare este cilindrică, iar secţiunea este
desfăşurată pe unul din planele de proiecţie (fig. 4.7).
d). După proporţia în care se face secţionarea obiectului, în :
• secţiune completă, dacă în proiecţia respectivă obiectul este secţionat în întregime (fig.
4.2, 4.3);
• secţiunea parţială, dacă în proiecţia respectivă numai o parte a obiectului este
reprezentată în secţiune, separată de restul obiectului printr-o linie de ruptură, ca în figura
4.8, sau printr-o axă de simetrie, aşa cum se observă în figurile 4.9 şi 4.10. Piesele
simetrice se pot reprezenta sub formă combinată: jumătate vedere – jumătate secţiune
(fig. 4.9).
Fig. 4.6 Fig. 4.7
Fig. 4.8 Fig. 4.9
2004 © Cioată V. G.
4 Geometrie descriptivă şi desen tehnic
Fig. 4.10
a). b). c).
Fig. 4.11
e). După modul de reprezentare, în :
• secţiune propriu-zisă, când se reprezintă în desen numai conturul figurii rezultate din
intersecţia piesei cu planul de secţionare (fig. 4.11, b);
• secţiune cu vedere, când se reprezintă în desen atât secţiunea propriu-zisă, cât şi în
vedere, partea piesei aflată în spatele planului de secţionare (fig. 4.11, c).
În cazul secţiunilor în trepte liniile de haşură se decalează la fiecare schimbare a planului de
secţionare. Fiecare schimbare a planului de secţionare se indică în secţiunea respectivă printr-o axă
de simetrie (fig. 4.6).
Dacă suprafaţa de secţionare taie longitudinal o nervură a unei piese, nervura respectivă nu se
haşurează (fig. 4.2, a; 4.5.).
Haşurarea unei nervuri este permisă numai când suprafaţa de secţionare taie nervura
transversal (fig. 4.2, b).
f). După poziţia pe desen faţă de proiecţia principală a piesei, secţiunile propriu-zise se clasifică în:
• secţiune obişnuită, când secţiunea este reprezentată în afara conturului proiecţiei unei
piese şi este dispusă conform STAS 614 – 76 (fig. 4.11, b);
2004 © Cioată V. G.
Geometrie descriptivă şi desen tehnic 5
• secţiune suprapusă, când secţiunea este reprezentată direct peste conturul proiecţiei
respective (fig. 4.12, 4.13). Conturul acesteia se trasează cu linie continuă subţire (tipul
B);
• secţiune deplasată, când secţiunea se reprezintă în afara conturului proiecţiei, de-a lungul
axei care reprezintă urma planului de secţionare. Secţiunile deplasate se trasează cu linie
continuă groasă (tipul A) (fig. 4.14);
• secţiune rotită, când secţiunea este reprezentată pe un plan ajutător pe care se face
reprezentarea până devine paralel cu unul din planele de proiecţie (fig. 4.15);
• secţiune intercalată, când secţiunea se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele
două părţi ale proiecţiei piesei (fig. 4.16). Conturul secţiunilor intercalate se trasează cu
linie continuă groasă, pe care nu se notează urma planului de secţionare.
Fig. 4.12 Fig. 4.13
Fig. 4.14 Fig. 4.15
a). b).
Fig. 4.16
Fig. 4.17
2004 © Cioată V. G.
6 Geometrie descriptivă şi desen tehnic
Dacă suprafaţa de secţionare trece longitudinal prin arbori, pene, nituri, şuruburi, ştifturi,
spiţele roţilor, bile etc., acestea se reprezintă în vedere, nu în secţiune (nu se haşurează) (fig. 4.2, a;
4.5). Toate aceste elemente, inclusiv aripile şi nervurile pieselor se reprezintă haşurat numai în
secţiune transversală (fig. 4.2, b).
Reprezentarea rupturilor. Ruptura (conform STAS 105-87) este reprezentarea
convenţională, în proiecţie ortogonală pe un plan, a unei piese, după îndepărtarea unei părţi din
aceasta, separată de restul piesei printr-o suprafaţă de ruptură (fig. 4.18). Ruptura se face şi cu
scopul reducerii spaţiului ocupat pe hârtie de desen, de reprezentarea pieselor lungi dar cu secţiune,
conicitate sau înclinare constantă (fig. 4.19, 4.20).
Fig. 4.19
Fig. 4.20
Fig. 4.21 Fig. 4.22
Linia de ruptură se trasează cu linie continuă subţire ondulată (tipul C), pentru rupturile
executate în piese din orice material (fig. 4.19, 4.21).
Rupturile se mai folosesc şi în cazul reprezentării pieselor cu mici escavaţii (fig. 4.22) sau
numai a unor detalii majorate la scară (fig. 4.23).
Conform prescripţiilor cuprinse în STAS 105-87, linia de ruptură nu trebuie să coincidă cu o
muchie sau cu o linie de contur (fig. 4.22).
Dacă ruptura se face în lungul unei axe, la piesele simetrice reprezentate prin proiecţii
combinate, secţiuni şi vederi, linia de ruptură nu se trasează, aceasta fiind înlocuită de axa
respectivă a piesei (fig. 4.9). De asemenea, la piesele simetrice reprezentate prin jumătăţi sau
sferturi, linia de ruptură nu se trasează (fig.4.24; 4.25), în acest caz axa (axele) de simetrie se
notează la fiecare capăt, prin câte două segmente paralele de linie subţire, dispuse perpendicular pe
linia de axă.
În cazul în care liniile de contur şi muchiile piesei reprezentate vor depăşi cu 2-3 mm linia de
axă (fig. 4.26) axele de simetrie nu se mai notează cu liniuţe paralele.
2004 © Cioată V. G.
Geometrie descriptivă şi desen tehnic 7
a). b).
Fig. 4.23
Piesele care admit plane de simetrie se pot reprezenta în desen combinat jumătate vedere –
jumătate secţiune, respectându-se următoarele recomandări:
- Faţă de o axă de simetrie verticală, vederea se va amplasa în stânga (fig. 4.10, 4.24).
- Faţă de o axă de simetrie orizontală vederea se va amplasa deasupra axei (fig. 4.9).
Fig. 4.24 Fig. 4.25
Fig. 4.26 Fig. 4.27 Fig. 4.28
4.3. Haşuri
Haşurile sunt utilizate în desenul industrial pentru scoaterea în evidenţă a secţiunilor
efectuate în piese.
Haşurile utilizate şi regulile de reprezentare grafică sunt prevăzute în STAS 104-80.
Secţiunile prin piese metalice se haşurează cu linii continue subţiri (tipul B), înclinat la 450,
sau dacă liniile de haşură devin paralele cu liniile de contur, haşurarea se face schimbând înclinarea
la 300 sau 600 (fig. 4.29).
Distanţa dintre haşuri se alege în funcţie de mărimea suprafeţei haşurate, între 0,5 …6 mm.
Secţiunile a căror lăţime pe desen nu depăşeşte 2 mm se pot înnegri complet, iar la contactul
dintre două secţiuni înnegrite este necesar să se asigure benzile de lumină (min. 0,7 mm) (fig. 4.30).
Când secţiunea are suprafaţă mare se poate haşura numai o fâşie de-a lungul conturului (fig. 4.33).
În desenul de ansamblu evidenţierea secţiunilor se realizează atât prin orientarea haşurilor cât
şi prin distanţa diferită dintre ele (fig. 4.31).
2004 © Cioată V. G.
8 Geometrie descriptivă şi desen tehnic
300
450
Fig. 4.30 Fig. 4. 31 Fig. 4. 32
600
Fig. 4.29 Fig. 4.33
Dacă liniile de haşuri întâlnesc o cotă sau o inscripţie care nu au putut fi aşezate în afara
suprafeţei haşurate, acestea se întrerup în porţiunea respectivă (fig. 4.31 şi 4.32).
Haşurile tuturor secţiunilor care se referă la aceeaşi piesă (în aceeaşi proiecţie sau în proiecţii
diferite pe acelaşi desen) se trasează în acelaşi sens, cu aceeaşi înclinare şi la aceeaşi distanţă (fig.
4.3, 4.10).
Tipurile de haşuri convenţionale pentru diferite materiale sunt date în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Beton simplu sau Bobine, înfăşurări
Metale
armat electrice
Pachete de table
Materiale Hârtie şi carton
pentru rotoare,
nemetalice electroizolant
transformatoare
Lemn (secţiune Sticlă şi alte
transversală pe materiale Pământ
fibră) transparente
Zidărie de
Lemn (secţiune cărămidă
Lichid
longitudinală) refractară şi
produse ceramice
Dacă liniile de haşuri întâlnesc suprafeţe trasate cu linii întrerupte (suprafeţe ascunse) haşurile
nu se întrerup. Liniile de haşuri nu traversează suprafeţe trasate cu linii continue groase.
2004 © Cioată V. G.