Maica domnului
Maica Domnului, (Aramaică: ܡܪܝܡMariam; Ebraică: מִ ְרי ָםMiriam; cca.18 î.Hr. – cca. 43
[Link]), Prea Curata Fecioară Maria este „Născătoare de Dumnezeu”, maica lui Iisus Hristos,
Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea („umbrirea”) Duhului Sfânt.
Iosif, logodnicul Ei, la îndemnul îngerului (Mat.1,20), a avut grijă de Ea și a luat-o în casa sa
împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca și cum ar fi fost copilul său. Prea Curata
Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după nașterea cea mai presus de fire a
Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă și unul din apelativele cu care Biserica o cinstește:
Pururea Fecioara Maria.
Biserica Ortodoxă pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai multe Praznice. Anul
liturgic începe și se sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu. Pentru cinstirea
unora dintre Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit, de asemenea,
zile de pomenire.
„Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi
Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.” – Mitropolit Kallistos Ware
„Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, șezând între Dumnezeu și oameni, pe Dumnezeu
L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu.” – Sfântul Nicodim Aghioritul
„Căci așa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existență, tot așa și Mama lui Dumnezeu
dăruie tuturor existența fericită.” – Sfântul Teofan al Niceei
„Maica Domnului este și cauză a celor dinaintea ei, și patroană a celor de după ea, și
procurătoare a celor veșnice. Ea este tema profeților, obârșia apostolilor, temelia martirilor,
postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba
întregi creații. Ea este început, izvor și rădăcină a bunătăților negrăite. Ea este pisc și
desăvârșire a tot ce-i sfânt.” – Sfântul Grigorie Palama
„Când te rogi în biserică ori acasă, străduiește-te ca în rugăciune să îți înfățișezi toate
cuvintele și chipurile — chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinților sau oamenilor
de pe pământ pentru care te rogi — la modul ideal, adică așa cum sunt ele în esența lor sau
așa cum ar trebui să fie (arhierei, preoți, diaconi și ceilalți, fiecare după cinul lor): să ți-i
înfățișezi sfinți, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc, sau material, sau
păcătos, și îți va fi rugăciunea ta întru bucurie.” – Sfântul Ioan din Kronstadt