PLUMB
de George Bacovia
1. ÎNCADRARE
Poezia Plumb deschide volumul cu același nume și apare în anul 1916.
2. SPECIA
Este o poezie elegie deoarece sentimentul dominant este cel de tristețe, de spaimă
de moarte, fiind realizată ca un monolog liric.
3. ÎNCADRAREA ÎN CURENTUL LITERAR
Poezia se înscrie în lirica simbolistă prin temă și motive, prin utilizarea
simbolurilor, a sugestiei, a corespondențelor, a cromaticii, prin tehnica repetițiilor,
prin muzicalitatea interioară, cât și prin dramatismul trăirii eului liric. Dramatismul
liric este sugerat prin corespondența stabilită între materie și spirit.
4. TEMA
O prezintă condiția poetului izolat într-o societate lipsită de aspirații, o societate
artificială; ostilitatea acestei lumi este dată de descrierea cadrului natural în care
este proiectat eul liric, care observă cu luciditate toate aceste aspecte.
5. TITLUL
Titlul poeziei este format din substantivul plumb nearticulat, care devine un simbol
al poeziei, un motiv central întrucât se repetă în poezie. Va sugera starea de apăsare
resimțită de eul liric, angoasa, un univers monoton, cenușiu. Toate aceste aspecte
sunt sugerate de:
Culoare și greutatea metalului;
Sonoritatea surdă a consoanelor p, b, m care alcătuiesc cuvântul în sine.
6. LIRISMUL SUBIECTIV
1
Este redat în text prin exprimarea directă a sentimentelor și a stărilor eului liric și
prin câteva mărci ale subiectivității, cum ar fi: construcțiile de genul „stam
singurˮ (verb la persoana I, singular) și prin utlizarea adjectivului posesiv „meuˮ.
7. STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE
Poezia este structurată în două strofe catrene.
Motivul central plumb intră în diverse structuri: „sicrie de plumbˮ, „flori de
plumbˮ, acestea fiind elemente ale unei lumi dominate de moarte, de apăsare, de
greutate, cenușie, iar structura „amorul meu de plumbˮ (metaforă) semnifică faptul
că eul liric nu poate evada din această lume nici măcar prin iubire.
Este prezent câmpul semantic al morții: sicrie, cavou, coroane, funerar vestmânt.
Relații de simetrie compozițională:
Repetarea verbului „dormeauˮ în poziție inițială în primele versuri ale
strofelor; utilizarea verbului „dormeauˮ este o sugestie a morții;
Construcția „stam singurˮ ca sugestie a stării de singurătate, solitudine,
izolare a eului liric.
Prima strofă cuprinde elementele cadrului spațial închis, apăsător, mortuar, în care eul
liric se simte claustrat și resimte acest mediu atât de puternic, totul căpătând greutatea
plumbului.
Cromatica acestui univers în care se află eul liric este dominată de cenușiu (este
sugerat de laitmotivul plumb- cenușiu existențial).
Imaginile artistice vizuale alternează cu cele auditive, acestea din urmă fiind realizate
în special prin folosirea verbului „scârțâiauˮ.
Chiar dacă în acest univers poetul introduce și o sugestie a vieții prin utilizarea
substantivului „floriˮ, până și acestea sunt dominate de moarte, întrucât poetul
folosește structura „flori de plumbˮ.
A doua strofă debutează cu o sugestie a morții din punct de vedere afectiv, sugerată
prin construcția (inversiunea): „Dormea întors amorul meu de plumbˮ. Adverbul
„întorsˮ este deosebit de sugestiv întrucât transmite ideea că eul liric nu poate evada
din acest spațiu, din această stare, nici măcar prin iubire. („Dormea întors amorul meu
de plumb= adverbul sugerează o întoarcere spre moarte).
2
„Aripile de plumbˮ este o metaforă care sugerează imposibilitatea eului liric de a se
înălța, de a depăși universul dominat de moarte.
a) Nivelul fonetic al poeziei
Sentimentul de gol existențial, spațiul limitat, imposibil de evadat pentru eul
liric este sugerat din utilizarea consoanelor închise, grele, surde de tipul: p, l, m,
b cât și de frecvența vocalelor închise o, i, u.
b) Nivelul prozodic al poeziei (ritm, rimă, măsură)
Poezia Plumb are o construcție riguroasă care sugerează prezența morții,
închiderea versurilor cu rimă îmbrățișată, măsura fiind fixă de 10 silabe, iar
ritmul este iambic, alternând cu amfibrahul.
c) Nivelul morfologic
În poezie sunt utilizate frecvent verbe, majoritatea lor sunt la timpul imperfect,
ca sugestie a unei stări de angoasă: „dormeauˮ, „erauˮ, „stamˮ. Majoritatea sunt
așezate la început de vers. Cele două verbe, la perfect compus „am începutˮ și
la conjunctiv „să strigˮ sugerează disperarea eului liric în ceea ce privește
universul dominat de moarte.
Se observă repetarea conjuncției „șiˮ: „Și flori de plumb, și funerar vestmânt...ˮ
cu rolul de a enumera elementele compoziționale ale universului dominat de
moarte.
d) Nivelul sintactic
Textul este structurat pe o serie de propoziții principale coordonate prin
juxtapunere (punct, virgulă) sau copulativă (și, sau, iar). Acest tip de construcție
al poeziei este important și sugestiv pentru creionarea acestui univers închis
aducător de moarte în care este condamnat să-și ducă existența.
e) Nivelul lexical
Se remarcă prezența cuvintelor din câmpul semantic al morții (funerar
vestmânt, coroană, cavou), iar repetarea acestor cuvinte are ca efect
monotonia.
f) Nivelul stilistic
Se remarcă utilizarea simbolului central substantivul „plumbˮ, acesta asociindu-
se cu metafore precum „flori de plumbˮ, „aripi de plumbˮ.
3
Utilizarea epitetului antepus: „Dormea întors amorul meu de plumbˮ.
Elemente care încadrează poezia în curentul literar SIMBOLISM
[Link] stă la baza dezvoltării sentimentului de tristețe relevat și în tema
poeziei, adică moartea.
[Link] simbolului „plumbˮca sugestie a apăsării, a imposibilității de a
ieși dintr-un spațiu închis, a cenușiului existențial- din spațiul dominat de
moarte.
Plumb- metalul corespunde cu starea eului liric;
Plumb: repetarea cuvântului de 6 ori; poziționarea cuvântului la
sfârșit- sugerează închiderea- relație de simetrie compozițională
UNIVERSUL EULUI LIRIC: „sicriele de plumbˮ, „flori de plumbˮ,
„aripi de plumbˮ, „amorul meu de plumbˮ - aspecte mortuare