MODULUL 10

REŢELE PETRI HIBRID

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma parcurgerii acestui modul veţi şti:
- Cum se pot costrui modelele unor sisteme cu evenimente discrete utilizand reţele Petri
continue;
- Ce este o reţea Petri hibrid;
- Cum se pot costrui modelele unor sisteme cu evenimente discrete utilizand reţele Petri
hibrid.

Cuvinte cheie:
Sisteme cu evenimente discrete; componentǎ continuǎ, componentǎ discretǎ, reţele Petri
hibrid

Cuprinsul Modului:
10.1. Modelarea sistemelor cu evenimente discrete
10.2. Reţele Petri hibrid
Întrebări de autoevaluare
Rezumat
Bibliografie
 Comment:

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

10.1. Modelarea sistemelor cu evenimente discrete

În general într-o reţea Petri poziţiile descriu stările sistemului modelat. Acelaşi lucru este
valabil şi în cazul reţelelor Petri continue. De asemenea în ambele situaţii, tranziţiile modelează
schimbările de stare ale sistemului.

Pentru acelaşi sistem real cu evenimente discrete se pot construi mai multe tipuri de
modele cu ajutorul reţelelor Petri. Fiecare model punând în evidenţă anumite performanţe
funcţionale ale sistemului sursă. Astfel, reţelele discrete autonome pun în lumină aspectele de
natură calitativă, performanţele sistemului sunt analizate îndeosebi cu ajutorul reţelelor
neautonome (sincronizate, temporizate etc.). Utilizarea unui tip de reţea Petri în construcţia
modelului fiind determinată de obiectivele urmărite prin modelare şi simulare de către utilizator.

Fie un sistem cu evenimente discrete modelat cu ajutorul unei reţele Petri discrete T -
temporizate (Fig. 2.74.a). Acestui sistem i se poate asocia un model cu reţea Petri continuă, în
care fiecărei tranziţii Tj îi corespunde o viteză Uj egală cu inversul temporizării din reţeaua
discretă (Fig. 2.74.b). În figurta 2.74.b este prezentat modelul generic de reţea Petri continuă.
Reţeaua Petri continuă cu viteză constantă (RPCC) este cea din figura 2.74.c, iar reţeaua
Petri cu viteză variabilă (RPCV) este prezentată în figura 2.74.d.

P1 3 P1 3 P1 3 P1

T1 d1 T1 1/d1 T1 V1=U1 T1 V1=U1min(1.m1)

P2 P2 0 P2 0 P2 0

T2 d2 T2 1/d2 T2 V2=U2 T2 V2=U2min(1.m2)

Fig. 2.74. Transformarea unei RP temporizate într-o RP continuă

 Se consideră cazul unui sistem de fabricaţie care are în componenţa sa două maşini de
lucru (Fig. 2.75). Timpii de serviciu sunt d1 = 2 [unit. de timp], pentru maşina 1 şi d2 = 4 [unit de
timp] pentru maşina 2. Capacitatea de prelucrare a maşinii 1 este nelimitată, în timp ce
capacitatea maşinii 2 este 2.
ML 1 ML 2
Capacitate
Stoc 1 nelimitată Stoc 2 Capacitate 2

Timp de prelucrare Timp de

d1=2 prelucrare d2=4

PI / D

Fig. 2.75. Sistem de fabricaţie

Un alt atribut al modului de fucţionare a sistemului este acela că în momentul în care

maşina 2 este plină, atunci maşina 1 se opreşte.
Piesele sunt vehiculate în sistem prin intermediul unor palete. Iniţial în sistem sunt trei palete.
În figura 2.76 este prezentat modelul cu reţea Petri continuă corespunzător sistemului
descris.

 V = U1
RPCC :  1
V2 = U 2
T1 (ML 1) P2 (Stoc 2) T2 (ML 2)

3 0

U1= 0.5 U2= 0.25 V1 = U1 ⋅ min(1, m1 , m 3 )

P1 (Stoc 1) RPCV : 
V2 = U 2 ⋅ min(1, m 2 )
2

P3

Fig. 2.76. Modelul cu reţea Petri continuă.

Există posibilitatea considerării reţelei Petri continue cu viteză constantă şi atunci: V1 =

U1; V2 = U2; sau cazul reţelei Petri continue cu viteză variabilă: V1 = U1·min (1, m1, m3); V2 =
U2·min (1, m2).
 Se cosideră un sistem de recirculare a unui lichid, între două rezervoare (Fig. 2.77 a).
Între cele două rezervoare curgerea are loc natural şi asigură un debit de intrare Q2 în rezervorul
R2, iar pentru realimentarea lui R1 este utilizată o pompă cu debit constant Q1. Nivelul de lichid în
cele două rezervoare, corespunzător stării iniţiale în care se găseşte sistemul este, în general
diferit de la un recipient la altul (h1 ≠ h2). În cazul considerat înălţimea iniţială a lichidului din
rezervorul R1 este h1 = 1200 mm, iar în rezervorul R2 este h2 = 600 mm.
Sistemul este unul continuu şi poate fi descris cu ajutorul unei reţele Petri continue (Fig.
2.77.b). Poziţiile P1 modelează rezervorul R1 şi poziţia P2 modelează rezervorul R2. Marcajul
acestora (m1 şi m2) reprezintă nivelul de lichid în fiecare din cele două rezervoare. Curgerea
liberă între rezervorul R1 şi rezervorul R2 este modelată prin intermediul tranziţiei T1 (viteza de
execuţie a acesteia este egală cu valoarea debitului Q2), iar curgerea forţată, înapoi în rezervorul
R1, este modelată cu tranziţia T2 (viteza de execuţie a acesteia este egală cu valoarea debitului
Q1).

Atât timp cât m1 > 0 şi m2 > 0, tranziţia T1 este executată cu viteza V1, iar tranziţia T2 se execută
cu viteza V3, deci, se poate scrie:

m1 ( t + dt ) = m1 ( t ) + ( V2 − V1 )dt (2.101)
respectiv:
m 2 ( t + dt ) = m 2 ( t ) + ( V1 − V2 )dt (2.102)
 R1
h1
R2
Q1 h2 T=120s

Pompă
Q2

(a)
(c)
P1

V1 = Q2

P2 T=120s

V2 = Q1

(b) (d)

Fig. 2.77. Sistem de două rezervoare modelat cu reţea Petri continuă

Pentru m1(0) = h1 = 1200, m2(0) = h2 = 600, V1 = Q2 = 3 şi V4 = Q1 = 2 rezultă:

m1 ( t ) = 120 − 1 ⋅ t (2.103)
şi:
m 2 ( t ) = 60 + 1 ⋅ t (2.104)

Ecuaţiile (2.103) şi (2.104) descriu evoluţia marcajului (variaţia nivelului de lichid în cele
două rezervoare) reţelei atât timp cât m1 > 0.
La momentul t = 120 s, m1 = 0 şi m2 = 180, prin urmare tranziţia T2 poate fi executată în
continuare cu viteza maximă, dar tranziţia T2 nu (rezervorul R1 este gol). Începând din acest
moment, marcajul corespunzător poziţiei P1 este completat prin execuţia tranziţiei T2 cu viteza V2
(rezervorul R1 este umplut prin intermediul pompei). După t = 60 s, tranziţia T1 se execută deci
cu viteza V2 (Fig. 2.77.c şi Fig. 2.77.d).
Se pot pune în evidenţă două situaţii:
1. În intervalul 0 ≤ t < 120 s, reţeaua funcţionează cu viteză maximă, iar valorile instantanee
ale vitezelor de execuţie a celor două tranziţii - v1, respectiv v2 - sunt egale cu valorile
maxime: v1(t) = V1 = 3 şi v2(t) = V2 = 2.
2. Pentru t ≥ 120 s, tranziţia T1 devine slab validată, iar valoarea instantanee a vitezei sale de
execuţie diferă de cea corespunzătoare funcţionării anterioare: v1(t) = V2 = 2 şi v2(t) = V2
= 2.

Observaţii
1. Indiferent de varianta adoptată, reţelele Petri continue constituie o categorie cu facilităţi
sporite de modelare, putând descrie atât cea a comportamentului particular al unui sistem cu
evenimente discrete, cât şi evoluţiile continue ale stării sistemului.

2. Modelele astfel realizate au un grad ridicat de flexibilitate în comparaţie cu cele clasice,

propriu Reţelelor Petri discrete.

3. O reprezentare fidelă a sistemelor reale cu ajutorul reţelelor Petri continue presupune

realizarea unor modele complexe. Trebuie să se realizeze un echlibru între gradul de complexitate
al modelului şi măsura în care acesta răspunde nevoilor utilizatorului, nevoi legate de evaluarea
performanţelor sistemului real prin modelare şi simulare.

4. Faţă de alte tehnici de modelare, unde mecanismul realizării modelului este în esenţă
mai uşor (Matlab – Simulink), utilizarea reţelelor Petri necesită o bună însuşire a mecanismului
de evoluţie propriu unei asemenea structuri, ţinând cont că nu este cunoscută nici o metodologie
de realizare cu caracter general valabil.

5. Folosirea de programelor dedicate este obligatorie pentru obţinerea unor bune rezultate.
 10.2. Reţele Petri hibrid

Reţelele Petri continue sunt bine adaptate pentru a modela o funcţionare permanentă.
Totuşi, într-un sistem de fabricaţie o maşină se poate defecta şi viteza maximă corespunzătoare
devine nulă. Această situaţie poate fi modelată printr-o reţea Petri hibrid ce conţine poziţii şi
tranziţii continue (C - poziţii şi C - tranziţii) şi poziţii şi tranziţii discrete (D - poziţii şi D -
tranziţii).

5.2

Pozitie Pozitie Tranzitie Tranzitie

discreta continua discreta continua
(D-pozitie) (C-pozitie) (D-tranzitie) (C-tranzitie)

Fig. 2.78. Nodurile unei reţele Petri hibrid

Pentru a distinge poziţiile discrete de poziţiile continue şi tranziţiile discrete de tranziţiile

continue se utilizează reprezentarea din figura 2.78.
În cazul reţelelor Petri hibrid, componenta continuă este o reţea Petri continuă cu viteze
constante (RPCC). Dar asta nu este o restricţie, deoarece reţeua Petri continuă cu viteze variabile
ar putea fi, de asemenea, considerată într-o reţea Petri hibrid. Totuşi modelul al doilea este mai
puţin interesant în aplicaţiile practice.
În structura unui model cu reţele Petri hibride se întâlnesc aşadar, două submodele:
• Submodelul cu reţea Petri discretă, care conţine poziţii discrete şi tranziţii discrete;
• Submodelul cu reţea Petri continuă, alcătuită din poziţii şi tranziţii continue.
Acestea sunt interconectate prin intermediul arcelor, care pot lega noduri discrete de
noduri continue. Ceea ce este important şi vine în sprijinul unei afirmaţii de mai sus, este că, în
anumite situaţii, una dintre cele două părţi poate influenţa comportarea celeilalte fără ca acest
lucru să provoace modificări ale marcajului. În alte situaţii, execuţia unei tranziţii discrete poate
modifica atât marcajul continuu, cât şi pe cel discret.
O prezentare intuitivă a reţelelor Petri hibrid se va face prin considerarea unor exemple.
Exemplul 1
În figura 2.79. este prezentat un sistem de fabricaţie în cadrul căruia maşina de lucru ML
preia semifabricatele dintr-un stoc de intrare, iar piesele prelucrate sunt depuse într-un stoc de
ieşire.
Maşina de lucru poate să se regăsească în două stări: starea „maşină în funcţiune” şi starea
„maşină oprită”.

Stoc de intrare ML Stoc de ieşire

Timp de
prelucrare
1/V
Fig. 2.79. Sistem de fabricaţie cu o maşină de lucru
În figura 2.80 este prezentat modelul cu reţea Petri hibrid pentru sistemul descris. În acest model
starea părţii discrete influenţează comportamentul părţii continue.
Componenta discretă are rolul de a modela trecerea de la starea „maşină în funcţiune” la
starea „maşină oprită”. Structura submodelului discret presupune următoarele noduri:
• Poziţia discretă P1 modelează starea „maşină în funcţiune”;
• Poziţia discretă P2 modelează starea „maşină oprită”;
• Tranziţia discretă T1 modelează trecerea de la starea „maşină oprită” la starea „maşină în
funcţiune”;
• Tranziţia discretă T2 modelează trecerea de la starea „maşină în funcţiune” la starea
„maşină oprită”;
• Poziţia discretă P3 modelează o comandă de oprire a maşinii de lucru.

P4 T1
Stoc
de intrare 174
m Masina Masina
in lucru oprita
T3
Prelucrare V3

Stoc P1 P2
de iesire m5
8.2 P5
T2
Componeta continuă Componeta discretă
P3 Oprire
(sistemul propriu-zis) impusa (de comandă)

Fig. 2.80. Influenţa părţii discrete asupra părţii continue

 Componenta discretă are rolul de a modela procesul de prelucrare propriu-zis. Structura
submodelului continuu presupune următoarele noduri:
• Poziţia continuă P4 modelează stocul de intrare;
• Poziţia continuă P5 modelează stocul de ieşire;
• Tranziţia continuă T3 modelează prelucrarea unei piese pe maşina de lucru ML.
Execuţia continuă a tranziţiei T3 corespunde unei prelucrări continue cu viteza V3 când
poziţia P1 nu este goală. Acest lucru este posibil atunci când maşina este operaţională (poziţi P1
are o marcă).
Când în P1 nu este marcaj, tranziţia T1 nu mai este validată, aceasta nu mai este executată.
Dacă P1 este marcată execuţia unei cantităţi V3dt a lui T3 corespunde cu retragerea unei cantităţi
de V3dt marcaje din P1 şi adăugarea aceleeaşi cantităţi la P1. Marcajul P1 rămâne, deci, constant
cu valoarea 1.
Marcajele poziţiilor P4 şi P5 pot fi asociate cu o cantitate de apă în două rezervoare şi
poziţia P1 poate modela o vană deschisă.

Exemplul 2
Un al doilea exemplu (Fig. 2.81) pune în evidenţă influenţa reciprocă a celor două
componente ale unei reţele Petri hibrid.

P3
Stoc Prelucrare Prelucrare
de intrare 173
m autorizata oprita

T2
Prelucrare V2

P1 P2
Stoc
de iesire 8.2
m 4
P4 12.5
w1 T1

Componeta continuă Componeta discretă

(sistemul propriu-zis) (de comandă)
w1
12.5

Fig. 2.81. Influenţa reciprocă a celor două componente

Starea părţii continue influenţează evoluţia părţii discrete. Dacă P1 este marcată, atunci T1
va fi validată când m4 ≥ w1. Marcajul poziţiei P4 nu este modificat prin execuţia lui T1, pentru că
încărcările arcelor P4→T1 şi T1 →P4 sunt aceleaşi (adică w1).

Exemplul 3
Se consideră un sistem format din două rezervoare R1 şi R2. interconectate între ele (Fig.
2.82).
R1 Robinet
h1
R2
Q1 h2

Pompă
Q2
Fig. 2.82. Sistem format din două rezervoare interconectae cu pompă şi robinet

Sistemul real funţionează sub influenţa unor evenimente externe, acestea fiind de fapt
comenzile care se dau unor componente ale acesteia (pompă, robinet de legătură între rezervoare,
traductoare de nivel etc.). Acest lucru conferă sistemului o dualitate din punct de vedere al
evoluţiilor sale: există componente ale căror stări pot fi modelate continuu şi există componente a
căror funcţionare poate fi descrisă prin parametri discreţi.
Astfel sistemul va fi modelat cu o reţea Petri hibrid (Fig. 2.83). Componenta continuă
modeleză cele două rezervoare interconectate, mai precis modul în care variază nivelul lichidului
în aceste rezervoare. Componenta discretă modelează susbsitemul de comandă, mai precis descrie
starea de „funcţionare” sau de „oprită” a pompei, respectiv starea de „deschis” sau „închis” a
robinetului. Această structură hibridă conferă o mai mare flexibilitate modelului.
În starea iniţială, în care nivelul lichidului în rezervorul R1 este h1, iar în rezervorul R2
este h2, robinetul R este deschis, iar pompa nu funcţionează. După un interval de timp egal cu
temporizarea d3 asociată tranziţiei T3, se închide robinetul R şi se pune în funcţiune pompa.
Aceasta funcţionează o durată de timp d4, care corespunde temporizării asociată tranziţiei T2.
Evoluţia sistemului este ciclică, între stările „deschis” – „închis” ale lui robinetului R, respectiv
„oprit” – „pornit”, pentru pompă, (Fig. 2.83).
Simularea poate pune în evidenţa modul în care variază parametri funcţionali şi stările
componentelor sistemului utilizând diagramele asociate poziţiilor modelului (Fig. 2.73).
Condiţiile iniţiale în care s-a realizat simularea au fost următoarele:
 • Nivelul iniţial al lichidului din rezervorul R1 a fost h1 = 120 cm (1200 mm);
• Nivelul iniţial al lichidului din rezervorul R2 a fost h2 = 60 cm (60 mm);
• Debitul cu care lichidul trece din rezervorul R1 în rezervorul R2, este Q2 = 3 l/s;
• Debitul cu care pompa alimentează rezervorul R este Q1 = 2 l/s;
• La momentul iniţial, robinetul R este deschis (există marcaj în P3: m3 = 1);

Variaţia nivelului Variaţia stărilor

lichidului în R1 robinetului R

V1=Q2

V2=Q1

Variaţia nivelului Variaţia stărilor

lichidului în R2 pompei

Fig. 2.83. Modelul cu reţea Petri hibrid al sistemului format din două rezervoare
interconectate

Reţelele Petri hibrid presupun diferite conexiuni şi tarnsformări între componente de

natură discretă şi componente de natură continuă. În continuare vor fi descrise câteva cazuri de
acest fel.
În figura 2.84 se descrie transformarea marcajelor continue în marcaje discrete şi invers,
prin intermediul tranziţiilor discrete. Acesta constitue un al treilea exemplu.

P1 17 P1 100 P1
Executie
100 100 100
T1
T1 T1 T1

P2 P2 P2

(a) (b) (c)

Fig. 2.84. Transformarea marcajelor continue în marcaje discrete

În figura 2.84.a, tranziţia T1 nu este validată, dar în figura 2.84.b, T1 este validată pentru
că m1 = 100 (încărcarea arcului P1→T1). Execuţia tranziţiei T1 constă în retragerea a 100 mărci
(număr real) din poziţia P1 şi depunerea unei mărci (număr întreg) în P2 (Fig. 2.84.c). Aceasta
poate modela producţia unui lot de 100 de piese, sau umplerea unei sticle (un litru) când 100
centilitri sunt disponibili.
Transformarea marcajelor discrete în marcaje continue este descrisă în figura 2.85.

P3 P3
Executie
T2
T2 T2
100 100

P4 7 P4 107

(a) (b)

Fig. 2.85. Transformarea marcajelor discrete în marcaje continue

Execuţia unei tranziţii discrete este prezentată în figura 2.86. Poziţiile de intrare ale
tranziţiei discrete T1 pot fi continue (P3) sau/şi discrete (P1). De asemenea poziţiile de ieşire pot fi
continue (P4) sau discrete (P2), fără nici o restricţie. Pentru figura 2.76.a, tranziţia T1 este validată
când m3 ≥ 3.1 şi m1≥1. Execuţia lui T1 determină retragerea a 3.1 mărci din poziţia P3 şi a mărcii
din poziţia P1. Pe de altă parte, se adaugă o marcă (număr real) poziţiei P4 şi 2 mărci poziţiei P2,
conform capacităţilor asociate arcelor.

P3 5 P1 P 3 1.9 P1

3.1 Executie 3.1

T1
T1 T1
2 2

P4 P2 P4 1 P2

(a) (b)

Fig. 2.86. Execuţia unei tranziţii discrete

Execuţia unei tranziţii continue este prezentată figurile 2.87.a şi 2.87.b. Pentru figura
2.87.a tranziţia T2 este validată. Se presupune că se execută o cantitate 0,1. Se obţine marcajul din
figura 2.87.b. Se observă că o cantitate de 0,1 marcaj este retrasă din poziţia P6, iar in poziţia P7
se depune 0.3 marcaj (conform încărcării arcului T2→P7).

P6 5 P 6 4.9

P5 Cantitatea de executie P5
a tr. T2 = 0.1
T2 T2

3 3

P7 P 7 0.3

(a) (b)

Fig. 2.87. Execuţia unei tranziţii continue

Datorită existenţei unui arc P5→T2 şi unui arc T2→P5 , din/în poziţia P5 se retrage/ depune un
marcaj.
 Întrebări de autoevaluare
1. Ce este un sistem cu evenimente discrete?
2. Ce este o retea Petri hibrid?
3. Cum se simbolizeaza pozitiile continue/
4. Cum se simbolizeaza tranzitiile continue?
5. Ce modeleaza, in cele mai multe cazuri, componenta continua a unei retele hibrid?
6. Ce modeleaza, in cele mai multe cazuri, componenta discreta a unei retele hibrid?

Rezumat

Reţelele Petri continue sunt bine adaptate pentru a modela o funcţionare permanentă.
Totuşi, într-un sistem de fabricaţie o maşină se poate defecta şi viteza maximă corespunzătoare
devine nulă. Această situaţie poate fi modelată printr-o reţea Petri hibrid ce conţine poziţii şi
tranziţii continue şi poziţii şi tranziţii discrete.
În structura unui model cu reţele Petri hibride se întâlnesc aşadar, două submodele:
• Submodelul cu reţea Petri discretă, care conţine poziţii discrete şi tranziţii discrete;
• Submodelul cu reţea Petri continuă, alcătuită din poziţii şi tranziţii continue
Acestea sunt interconectate prin intermediul arcelor, care pot lega noduri discrete de noduri
continue. În anumite situaţii, una dintre cele două părţi poate influenţa comportarea celeilalte fără
ca acest lucru să provoace modificări ale marcajului. În alte situaţii, execuţia unei tranziţii
discrete poate modifica atât marcajul continuu, cât şi pe cel discret.

Bibliografie
1. Blaga Florin, MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR PRODUCŢIE. Curs pentru ID,
Ed. Univ. din Oradea, 2009

2. Blaga Florin, MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR TEHNICE. REŢELE PETRI.

REŢELE DE ŞIRURI DE AŞTEPTARE, (Ediţia a II-a), Ed. Univ. din Oradea, 2009

3. Blaga Florin, Pop Alin, MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR TEHNICE.

ÎNDRUMAR. APLICAŢII, (Ediţia a II-a), Ed. Univ. din Oradea, 2009

4. Blaga Florin, MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR PRODUCŢIE. TEORIE ŞI

APLICAŢII, Universitatea din Oradea, 2008

5. Blaga Florin, MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR TEHNICE. REŢELE PETRI.

REŢELE DE ŞIRURI DE AŞTEPTARE, Ed. Univ. din Oradea, 2004

6. David, R., Alla, H., DU GRAFCET AUX RÉSEAUX DE PETRI, Ed. Hermes, Paris, 1992