Complementul direct 

este partea secundară de propoziție care determină un verb și

arată, de obicei, obiectul asupra căruia acționează autorul unei fapte.
Complementul direct răspunde la întrebările pe cine?, ce?.
Părțile de vorbire cu funcția de complement direct stau în cazul acuzativ și pot fi însoțite
sau nu de prepoziția pe.
Se subordonează unui verb la mod personal (Elevul rezolvă exerciții.), unei forme
verbale nepersonale (infinitiv – Nu-și amintea a o fi văzut  la petrecere.; gerunziu – Privindu-
l,  și-a plecat ochii.; supin – Îi era greu de înțeles explicația.), unei locuțiuni verbale
(Profesorul a băgat de seamă greșelile.) sau unei interjecții (Iată cartea promisă!).
Complementul direct se exprimă prin: substantiv – Ascult muzică., pronume (personal,
personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ) –
Nu sun pe nimeni., numeral cu valoare pronominală – Am văzut trei  dintre filmele premiate.,
forme verbale nepersonale (infinitiv, gerunziu, supin) – Profesorul a terminat de
predat. Funcția sintactică de complement direct o pot avea, de asemenea, locuțiunile
corespunzătoare părților de vorbire prin care se exprimă complementul direct.

Complementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb și

arată beneficiarul unei acțiuni.
Complementul indirect răspunde la întrebarea cui?.
Părțile de vorbire cu funcția de complement indirect stau în cazul dativ.
Se subordonează unui verb la mod personal (Profesorul le predă elevilor o lecție nouă.),
unui adjectiv (Au luat o decizie  favorabilă mie.), unui adverb (A
răspuns  potrivit așteptărilor.), unei locuțiuni verbale  (Aducea aminte fiecăruia despre
problemele lui.) sau unei interjecții (Bravo vouă!).
Complementul indirect se exprimă prin: substantiv – Am promis colegilor o partidă de
fotbal.; pronume (personal, de politețe, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ,
negativ) – Nu dădea  nimănui nimic.; numeral cardinal cu valoare pronominală –  Celor trei li
s-a interzis să vină.; numeral ordinal cu valoare pronominală – I-a cerut celei de-a
patra tema.; forme verbale nepersonale (gerunziu, supin).
Funcția sintactică de complement indirect o pot avea, de asemenea, locuțiunile
corespunzătoare părților de vorbire prin care se exprimă complementul indirect.
 Complementul prepozițional este partea secundară de propoziție care arată obiectul care
este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.
Complementul prepozițional se realizează printr-un grup alcătuit din prepoziție +
substantiv/pronume/numeral.
Complementul prepozițional răspunde la întrebările  pentru cine?, pentru ce?, de cine?,
de ce?, la cine?, la ce?, de la cine?, de la ce?, despre cine?, despre ce? etc.
Părțile de vorbire cu funcția de complement prepozițional stau în cazul acuzativ (Reușita
depinde  de tine.) sau genitiv, cu prepoziția asupra (S-a năpustit  asupra lui.).
Complementul prepozițional poate fi însoțit și de prepoziția  pe, în construcțiile reflexive
(Se bazează pe colegi.).
Când este însoțit de prepoziția la, complementul prepozițional se deosebește de
complementul indirect în dativ prin faptul că nu poate fi dublat de clitic (Ofer
flori  la două colege de clasă. /Le ofer flori la două  colege de clasă. – complement
indirect; Mă gândesc  la colegele de clasă – complement prepozițional.).

Poziția de centru pentru complementul prepozițional o pot ocupa diferite părți de

vorbire.
Se subordonează unui verb la mod personal – Am primit cadouri de la părinți., unei
locuțiuni verbale –  Îmi aduc aminte de tine., unei forme verbale nepersonale (infinitiv și
gerunziu) –  Săturându-se de joacă, a intrat în casă., unui adjectiv – Am citit o carte  plină de
întâmplări., unui adverb – S-a așezat  aproape de mine., sau unei interjecții –  Mersi pentru
ajutor!
Complementul prepozițional se exprimă prin: substantiv – Nu mă tem  de
examen., pronume (personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
interogativ, relativ, negativ) – Nu depind  de nimeni., numeral cardinal cu valoare
pronominală – L-am auzit vorbind despre trei dintre colegi., numeral ordinal cu valoare
pronominală – Se împrietenise cu al doilea., formă verbală nepersonală (infinitiv, supin) –
S-a plictisit  de bătut mingea.
Funcția sintactică de complement prepozițional o pot avea, de asemenea, locuțiunile
corespunzătoare părților de vorbire prin care se exprimă complementul prepozițional.