CIULEANDRA
Este un roman psihologic din 1927 scris de Liviu Rebreanu. Firul narativ
urmărește evoluția personajului principal, Puiu Faranga, printr-un amplu proces de
autoanaliză psihologică.
Rezumat
Puiu Faranga, fiul politicianului Policarp Faranga, își omoară soția, pe Mădălina,
într-un moment de nebunie. Policarp îl cheamă pe prefect pentru a găsi împreună o
soluție, iar între timp discută cu Puiu despre crima înfăptuită, propunându-i ca
salvare internarea într-o casă de sănătate. Tânărul este internat în stare de arest
preventiv la sanatoriul profesorului Demarat. Aici începe să îi povestească ce s-a
întâmplat doctorului Ursu. Aceste discuții îi întăresc convingerea că va fi eliberat
și că, de fapt, el nu are nicio vină pentru cele întâmplate. La un moment dat, are o
discuție cu gardianul, pe care îl întreabă dacă știe Ciuleandra, iar acesta îi spune că
a trecut și el printr-un moment asemănător, fiind gata să-și omoare soția. În camera
sa, Puiu are timp să își analizeze comportamentul și înțelege că tatăl său a încercat
tot timpul să-l protejeze, deoarece răul se afla în el. Singurătatea îl face să găsească
în amintirea Mădălinei singura alinare. Puiu îi povestește doctorului Ursu teoria sa:
fiind singurul descendent al familiei, el avusese datoria să se însoare cu o fată de la
țară, pentru a reîmprospăta sângele unui neam care era condamnat să se stingă.
Pe Mădălina a cunoscut-o într-un sat din Argeș, la horă, când aceasta avea
paisprezece ani, se îndrăgostește brusc de ea și o cere de soție. Mădălina este luată
la București, pleacă la studii în Elveția, în Franța și în Anglia. Numele ei acum este
Madeleine. Cei doi se căsătoresc când ea împlinește 18 ani, iar el 27. Mădălina se
desparte de viața ei adevărată.
După o noapte zbuciumată, Puiu îi spune doctorului Ursu că a aflat motivul pentru
care a omorât-o pe Mădălina. O omorâse din întâmplare, pentru că ea fusese acolo,
în momentul acela și concluzionează că este nebun. Când mama Mădălinei vine să-
i ceară daune, Puiu o trimite la tatăl său. Atunci află că doctorul Ursu o cunoscuse
pe Mădălina, fuseseră vecini și copilăriseră împreună. Puiu înțelege că doctorul o
iubise pe fată. Student fiind, acesta se învoise cu mama Mădălinei să o ia de
nevastă la terminarea facultății. Dar atunci a apărut Puiu Faranga și fata a fost
căsătorită cu el împotriva voinței ei. În febra nebuniei, Puiu îi mărturisește că și el
a iubit-o pe Mădălina, atât de mult încât a omorât-o. În camera lui, începe să
fredoneze melodia Ciuleandra și să joace în ritmul ei. A doua zi declară că nu este
nebun și vrea să își ispășească pedeapsa cuvenită. Îl atacă pe doctor. Când sosește
bătrânul Faranga, i se spune că Puiu e grav bolnav și va fi internat într-o casă de
sănătate.
Analiză
Ca metodă, romanul face parte dintr-un ciclu de opere, care mai cuprinde Pădurea
spânzuraților și Adam și Eva, fiind diferit de „realismul clasic”.
Romanul începe șocant, cu o scenă tragică: Puiu Faranga își ucide soția într-un
acces de demență pe care nu și-l poate explica.
Subiectul romanului se realizează prin analiza de sine a personajului. Îndemnat să
simuleze nebunia, Puiu acceptă o strategie care nu va funcționa întocmai. Ținut în
izolare, cu gardian la ușă, el trece printr-un proces de autoanaliză, de reconstituire
a evenimentelor.
Ciuleandra are la bază principiul naturalist. Puiu Faranga este descendentul
degenerat al unei familii boierești. Factorul biologic are aici un rol esențial și
conduce la criză, prin stricarea sângelui și nebunie. Există însă în roman și un alt
element diferit de naturalism, un conflict psihologic.
Acțiunea romanului urmărește două planuri: pe de o parte, rememorându-și
copilăria, maturitatea și căsnicia, personajul principal caută o justificare pentru
fapta sa, dar pe de altă parte aceste retrăiri au ca efect degradarea sa psihică totală.
În momentul în care acceptă că este un criminal, el refuză să mai continue jocul
bătrânului Faranga și solicită să fie tratat independent.
Partea a doua a romanului urmărește înstrăinarea eroului de realitate, căderea în
nebunia propriu-zisă. Individualitatea exacerbată a personajului explică stările sale
contradictorii: nervozitatea, bănuiala că este ironizat, agitația, teama, coșmarurile.
Singur în cameră, el încearcă să-și amintească Ciuleandra și se agită și mai mult
pentru că nu reușește. Beția dansului, muzica sălbatică, ritmul nebunesc dezvăluie
o vitalitate nestăpânită și cheamă participarea „instinctelor” pământului.
Personaje
Puiu Faranga
Policarp Faranga, politician, fost ministru al justiției, tatăl lui Puiu
Mădălina Crainicu/Madeleine, fata unei văduve din sat, soția lui Puiu
Nicolae Spahiu, prefectul
procurorul Săvulescu
profesorul Demarat
doctorul Ion Ursu, fiu de țăran, asistentul profesorului Demarat, prieten din
copilărie al Mădălinei
gardianul Leahu