„Un roman de critic ”
Exersarea unor formule de roman se face din dorința criticului de a
parcurge drumul invers și de a înțelege procesul creator ( analiza critică e
dublată de gândirea creatoare)
„În tot timpul lecturii persistă impresia de joc epic, de mecanic și nu de
organic, de mașinărie perfectă, uluitoare în precizie, imitând viața până la iluzia
formală.”
( I. Negoițescu)
„G. Călinescu atenuează clasicismul prin realism, deși tendința generală a
operei sale este clasicistă cu fioruri romantice integrate”.
( Paul Georgescu)
,,Romanele lui Călinescu trebuie considerate replici polemice , în care nu
reprezentarea realității contează , ci prezentarea romanului însuși.”
( Nicolae Manolescu)
„Copil fiind, am cunoscut în mediul familial o fată cu mult mai în vârstă
decât mine şi care îmi era rudă. Nimic de ordin afectiv n-a putut să se ivească
nici dintr-o parte, nici din alta; nici nu ştiam că există dragostea. Acea Otilie,
căci aşa se numea, îmi inspira respect, pentru că îmi dăduse o carte de lectură în
limba germană, cu frumoase ilustraţii. Cred că urmase un institut străin... [...]Ori
de câte ori admiraţia mea a înregistrat o fiinţă feminină, în ea era un minimum
de Otilia."
G.Călinescu, Cronicile optimistului