TESTE DE AUTOEVALUARE T.1.1.

Proiectul poate fi definit ca:

a) un ansamblu de activităţi noi, conjugate, specifice, structurate metodic care au ca scop realizarea
unui obiectiv precizat, într-un interval de timp determinat şi care implică realizarea unor activităţi cu
caracter inovaţional;

b) un grup de activităţi care trebuie desfăşurate într-o secvenţă logică pentru a atinge obiectivele
prestabilite, în funcţie de cerinţele clientului;

c) un ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate temporar pentru realizarea unui
anumit obiectiv, de regulă într-o perioadă de timp dată şi cu utilizarea unui buget fixat;

d) o cercetare abstractă.

T.1.2.

Caracteristicile proiectului sunt:

a) proces nerepetitiv care realizează o entitate nouă (produs, tehnologie, serviciu etc.);

b) ansamblu de activităţi complexe (relaţii între activităţi);

c) este unic;

d) este finit - are o determinare temporală exactă.

T.1.3.

Pentru a scoate în evidenţa elementele esenţiale ale noţiunii de proiect se impune să se definească ceea
ce nu constituie un proiect şi anume:

a) o intenţie sau o schiţă,

b) o cercetare abstractă;

c) ansamblu de activităţi complexe;

d) proces unic care constă dintr-un ansamblu de activităţi coordonate şi controlate (cu data de început
şi de finalizare), întreprins pentru realizarea unui obiectiv conform cerinţelor, specifice şi care include
constrângeri referitoare la timp, costuri şi resurse.

T.1.4. Clasificarea proiectelor se poate realiza după diverse criterii. După amploarea obiectivelor
proiectele pot fi clasificate în:

a) naţionale;

b) organizaţionale;

c) regionale;

d) culturale.
 T.1.5. Clasificarea proiectelor se poate realiza după diverse criterii. După natura proiectelor acestea pot
fi clasificate în:

a) sociale;

b) organizaţionale;

c) culturale;

d) medii.

T.1.6. Clasificarea proiectelor se poate realiza după diverse criterii. După mărime proiectele pot fi
clasificate în:

a) naţionale;

b) internaţionale;

c) medii;

d) sociale.

T.2.1. Ansamblul activităților care sunt cuprinse în planul proiectului se prezintă sub forma:

a) unei structuri ierarhice, arborescente, subliniindu-se poziţia unor activităţi în cadrul unor grupări mai
largi a acestora;

b) unui ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.);

c) unui ansamblu de obiective de realizat;

d) unui ansamblu de cerințe prestabilite formulate de client.

T.2.2. Fazele proiectului pot fi definite ca:

a) activități repetitive care includ constrângeri referitoare la timp, costuri şi resurse;

b) puncte de reper necesare pentru desfășurarea proiectului;

c) activităţi centralizatoare, deoarece cuprind o serie de activităţi care concură la realizarea unui anumit
obiectiv;

d) ansamblu de activităţi complexe coordonate de directorul de proiect.

T.2.3. O activitate reprezintă:

a) un proces unic care are un caracter inovațional;

b) o acţiune necesară pentru transformarea unei situaţii / stări date într-una planificată / dorită, într-o
perioadă specificată de timp;

c) un proces care realizează o entitate nouă (produs, tehnologie, serviciu etc.);

d) o acțiune necesară pentru definirea resurselor (umane, materiale, financiare etc.) ale proiectului.

T.4.1. Ansamblul de finalităţi pe care organizaţia, prin demersurile iniţiale şi activităţile desfăşurate
ulterior caută să le materializeze coerent şi unitar sunt compuse din:

a) obiective, scop, competenţe, misiune şi vocaţia;

b) un ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate temporar pentru realizarea unui
anumit obiectiv, de regulă într-o perioadă de timp dată şi cu utilizarea unui buget fixat;

c) o înşiruire/colecţie de activităţi (deci implicit şi de evenimente) desfăşurate într-o anumită perioadă

de timp (cu un început şi un sfârşit definit) pentru a satisface un anumit set de obiective;

d) un grup de activităţi care trebuie desfăşurate într-o secvenţă logică pentru a atinge obiectivele
prestabilite, în funcţie de cerinţele clientului.

T.4.2. Prin declaraţia de misiune sunt clarificate:

a) resursele (umane, materiale, financiare etc.), grupate temporar pentru realizarea unui anumit
obiectiv;

b) activităţile care trebuie desfăşurate într-o secvenţă logică pentru a atinge obiectivele prestabilite, în
funcţie de cerinţele clientului;

c) ce oferă organizaţia; cui oferă, care sunt consumatorii; 9 cum oferă, arătând astfel cum intenţionează
să satisfacă nevoile consumatorilor;

d) obiective, scop, competenţe şi vocaţia.

T.4.3. Una din modalităţile de definire ale obiectivului este:

a) maximizarea profitului, rentabilizarea a investiţiilor sau a capitalului propriu;

b) un criteriu cuantificabil care trebuie atins pentru ca proiectul să fie îndeplinit cu succes;

c) elaborarea unor politici concrete prin care se asigură realizarea scopului propus;

d) existenţa unor sarcini de rezolvat care să nu perturbe cu nimic îndeplinirea planurilor producţiei
curente.
T.4.4. Obiectivul se defineşte complet prin următoarele componente:

a) durata în timp; resursele (umane, materiale, echipamente) implicate; costurile asociate;

b) denumirea activităţii şi codul acesteia; durata în timp; costurile asociate;

c) durata în timp; resursele (umane, materiale, echipamente) implicate;

d) atributul, scară de măsură, normă, un orizont de timp.

T.4.5. Vocaţia corespunde:

a) rolului pe care managerului doreşte ca întreprinderea să şi-l asume în mediul său, răspunzând astfel
nevoilor şi a aspiraţiilor celorlalţi actori participanţi la viaţa economică;

b) finalității care justifică acţiunile şi demersurile într-un proiect;

c) ceea ce ştie şi poate să realizeze organizaţia în plan tehnic, tehnologic, comercial, financiar,
organizatoric;

d) unor politici concrete prin care se asigură realizarea scopului propus.

T.5.1. Utilizarea obiectivelor SMART în scrierea planului proiectului au rolul:

a) de concentra informațiile pe obiectivul general al proiectului;

b) de a motiva personalul în îndeplinirea sarcinilor

; c) de a utiliza judicios bugetul alocat;

d) de a finaliza activitățile proiectului conform planificărilor.

T.5.2. SMART este un acronim al caracteristicilor considerate esențiale în formularea obiectivelor.

Semnificația este următoarea:

a) Simple, Măsurabile, Actuale, Referința și Timp;

b) Specifice, Mărime, Accesibile, Relevante și Temporale;

c) Simple, Mărime, Actuale, Relevante și Timp;

d) Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și Temporale.

T.5.3. Referitor la acronimul SMART să se prezinte semnificație termenului specific:

a) furnizează informații despre resursele specifice alocate unei activități;

b) furnizează informații despre caracteristicile specifice unui anumit obiectiv;

c) furnizează informații despre caracteristicile specifice ale unei activități;

d) furnizează informații despre bugetul alocat unei activități specifice.

T.5.4. Referitor la acronimul SMART să se prezinte semnificație termenului accesibil:

a) înseamnă că un obiectiv poate fi într-adevăr atins cu capacitatea și resursele disponibile;

b) înseamnă că un obiectiv poate fi atins fără nici un efort din partea organizației;

c) înseamnă că un obiectiv poate fi atins numai în parteneriat cu alte organizații;

d) înseamnă că un obiectiv poate fi atins prin grupul țintă al proiectului.

T.5.5. Referitor la acronimul SMART să se prezinte semnificație termenului măsurabil:

a) prezintă aspectele măsurabile ale unui obiectiv prin comparație cu obiectivul propus;

b) prezintă aspectele măsurabile ale unui obiectiv față de baza de referință aleasă;

c) prezintă aspectele cantitative și calitative ale unui obiectiv care pot fi măsurate cu unitățile de măsură
cunoscute;

d) prezintă aspectele măsurabile ale unui obiectiv în comparație cu bugetul alocat.

T.5.6. Referitor la acronimul SMART să se prezinte semnificație termenului relevant:

a) înseamnă că realizarea obiectivului contribuie la impactul vizat de proiect;

b) înseamnă că realizarea obiectivului poate fi făcută numai în parteneriat cu alte organizații;

c) înseamnă că realizarea obiectivului poate fi făcută prin grupul țintă al proiectului;

d) înseamnă că realizarea obiectivului poate fi făcută cu capacitatea și resursele disponibile.

T.5.7. Referitor la acronimul SMART să se prezinte semnificație termenului temporal:

a) face referire la un anumit interval de timp, privind alocarea bugetului către activitățile proiectului;

b) face referire la un anumit interval de timp, parcurs de la începutul activității;

c) face referire la un anumit interval de timp, bine precizat, privind 10 stadiul atingerii obiectivului;

d) face referire la un anumit interval de timp, privind alocarea bugetului către activitățile proiectului.

T.6.1. În "Manualul de management al proiectelor", elaborat în anul 1998 de Guvernul României se

menționează că:

a) managementul de proiect constă în planificarea, organizarea și gestionarea (controlul) sarcinilor și

resurselor, ce urmărește atingerea unui anumit obiectiv, în condițiile existenței unor constrângeri,
referitoare la timp, resurse și costuri;

b) managementul de proiect reprezintă o colecţie de activităţi (deci implicit şi de evenimente)

desfăşurate într-o anumită perioadă de timp (cu un început şi un sfârşit definit) pentru a satisface un
anumit set de obiective;

c) managementul de proiect reprezintă un grup de activităţi care trebuie desfăşurate întro secvenţă
logică pentru a atinge obiectivele prestabilite, în funcţie de cerinţele clientului;

d) managementul de proiect reprezintă un ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.),

grupate temporar pentru realizarea unui anumit obiectiv, de regulă într-o perioadă de timp dată şi cu
utilizarea unui buget fixat.

T.6.2. Managementul proiectului cuprinde ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să
îndeplinească:

a) selectarea, coordonarea și sincronizarea proiectelor într-o companie sau agenție, astfel încât toți
factorii principali pentru succes să fie optimizați;

b) metodologia pentru conducerea oricărei activităţi ca un proiect, cu flexibilitatea şi rigurozitatea

necesară obţinerii unui succes;

c) setul de principii, practici și tehnici folosite pentru a conduce echipa de lucru a proiectului și a controla
termenele, costurile și riscurile în scopul producerii rezultatului dorit;

d) misiunea realizării unui proiect echilibrat, cu satisfacerea simultană a celor trei condiţii (cost, termen,
performanţă).
T.6.3. Managementul proiectelor performant trebuie să fie flexibil şi orientat pe:

a) obiective; schimbare; inovare; performanţă;

b) obiective; resurse; inovare; performanţă;

c) obiective; resurse; calitate; performanţă;

d) obiective; resurse; buget; calitate.

T.7.1. Project Management Institute (PMI) definește programul ca fiind:

a) un grup de proiecte corelate ce sunt coordonate astfel încât să se obțină beneficii și un control ce nu
ar fi posibile în cazul unui management individual al acestor proiecte;

b) o colecţie de activităţi (deci implicit şi de evenimente) desfăşurate într-o anumită perioadă de timp
(cu un început şi un sfârşit definit) pentru a satisface un anumit set de obiective;

c) setul de principii, practici și tehnici folosite pentru a conduce echipa de lucru a proiectului și a
controla termenele, costurile și riscurile în scopul producerii rezultatului dorit;

d) metodologia pentru conducerea oricărei activităţi ca un proiect, cu flexibilitatea şi rigurozitatea

necesară obţinerii unui succes.

T.7.2. Programele pot fi considerate:

a) un grup de activităţi care trebuie desfăşurate într-o secvenţă logică pentru a atinge obiectivele
prestabilite, în funcţie de cerinţele clientului;

b) un ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate temporar pentru realizarea unui
anumit obiectiv, de regulă într-o perioadă de timp dată şi cu utilizarea unui buget fixat;

c) ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să îndeplinească obiectivul prestabilit;

d) sisteme complexe prin care resursele financiare, umane și materiale stabilite prin politici și
consolidate prin strategii se materializează prin intermediul proiectelor în efecte benefice.

T.7.3. Pentru atingerea unui obiectiv complex al unui program, sunt:

a) derulate resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate într-o perioadă de timp dată şi cu
utilizarea unui buget fixat;

b) derulate activităţi care trebuie desfăşurate într-o secvenţă logică pentru a atinge obiectivele
prestabilite, în funcţie de cerinţele clientului;

c) derulate mai multe proiecte, fiecare producând un rezultat de sine stătător;

d) sunt utilizate metode şi tehnici care permit managerului să îndeplinească obiectivul prestabilit.
T.7.4. În practică, între managementul de program şi managementul de proiect există similarităţi:

a) misiunea realizării unui proiect echilibrat, cu satisfacerea simultană a celor trei condiţii (cost, termen,
performanţă);

b) sunt orientate către anumite obiective, către schimbare, sunt multidisciplinare, sunt orientate către
performanţă şi control;

c) selectarea, coordonarea și sincronizarea;

d) ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să îndeplinească obiectivul prestabilit.

T.8.1. Orice proiect prezintă un ciclu de derulare care este orientat pe obţinerea unor rezultate concrete
(produs, serviciu, tehnologie). Aceste rezultate sunt condiţionate de o serie de elemente
interdependente:

a) împărţirea în etape şi faze, adoptarea resurselor şi controlul;

b) împărţirea în activităţi şi faze, adoptarea deciziilor şi implementarea;

c) împărţirea în etape şi faze, adoptarea deciziilor şi controlul;

d) împărţirea în etape şi faze, adoptarea planului de lucru şi controlul.

T.8.2. Defalcarea proiectului în faze presupune următoarele aspecte:

a) împărţirea activităţilor în faze logice bine definite; fiecare fază a proiectului are un sens unic; fiecare
fază începe şi se termină cu o decizie;

b) împărţirea activităţilor în faze logice bine definite; fiecare fază a proiectului are un buget; fiecare fază
începe şi se termină cu o decizie;

c) împărţirea activităţilor în faze logice bine definite; fiecare fază a proiectului are un sens unic; fiecare
fază începe şi se termină cu un indicator;

d) împărţirea activităţilor în faze logice bine definite; fiecare fază a proiectului are un obiectiv; fiecare
fază începe şi se termină cu o decizie.

T.8.3. Elementul decizional şi de control în cadrul fazelor/activităţilor proiectului se referă la

următoarele aspecte:

a) timp, bani, calitate, informaţii, specificaţii;

b) timp, bani, priorităţi, informaţii, organizare;

c) timp, bani, calitate, informaţii, organizare;

d) timp, bani, calitate, informaţii, risc.

T.8.4. Iniţiativa, în cadrul fazelor proiectului, presupune următoarele aspecte:

a) care sunt rezultatele proiectului, eficienţa acestora şi stabilirea necesităţii elaborării proiectului;

b) care sunt specificaţiile proiectului, eficienţa acestora şi stabilirea necesităţii elaborării proiectului;

c) care sunt rezultatele proiectului, eficienţa acestora şi stabilirea necesităţii bugetului proiectului;

d) care sunt rezultatele proiectului, eficienţa acestora şi stabilirea necesităţii resurselor alocate
proiectului.

T.8.5. Pregătirea/proiectarea, în cadrul fazelor proiectului, presupune:

a) definirea obiectivelor; identificarea resurselor; elaborarea planului de derulare a proiectului;

prezentarea specificaţiilor;

b) definirea obiectivelor; identificarea resurselor; elaborarea planului de derulare a proiectului;

prezentarea sferei de cuprindere a proiectului;

c) definirea obiectivelor; identificarea resurselor; elaborarea planului de derulare a proiectului;

prezentarea proiectului;

d) definirea obiectivelor; identificarea resurselor; elaborarea planului de derulare a proiectului;

prezentarea obiectivelor.

T.8.6. Realizarea/implementarea, în cadrul fazelor proiectului, presupune:

a) identificarea problemelor pe fiecare etapă; mobilizarea resurselor pentru activităţi; modificarea

obiectivelor planificate; raportarea bugetului etapelor; monitorizarea;

b) identificarea problemelor pe fiecare etapă; mobilizarea resurselor pentru activităţi; modificarea

obiectivelor planificate; raportarea etapelor; monitorizarea;

c) identificarea problemelor pe fiecare etapă; mobilizarea resurselor pentru activităţi; modificarea

echipamentelor în funcţie de condiţiile planificate; raportarea etapelor; monitorizarea;

d) identificarea problemelor pe fiecare etapă; mobilizarea resurselor pentru activităţi; modificarea

obiectivelor planificate; raportarea neîndeplinirii sarcinilor pentru activităţile dificile; monitorizarea.

T.8.7. Evaluarea, în cadrul fazelor proiectului, presupune:

a) identificarea obiectivelor, stabilirea impactului proiectului;

b) identificarea obiectivelor, stabilirea specificaţiilor proiectului;

c) identificarea rezultatelor, stabilirea impactului proiectului;

d) identificarea resurselor, stabilirea impactului proiectului.

T.8.8. Diseminarea şi susţinerea, în cadrul fazelor proiectului, presupune:

a) comunicarea rezultatelor proiectului, stabilirea resurselor de dezvoltare;

b) comunicarea planului proiectului, stabilirea căilor de dezvoltare a altor iniţiative;

c) comunicarea rezultatelor proiectului, stabilirea căilor de dezvoltare a altor iniţiative;

d) comunicarea rezultatelor proiectului, stabilirea eficienţei metodelor utilizate.

T.8.9. În cadrul matricei întrebărilor, pentru reperul resurse se vor identifica:

a) care sunt resursele materiale, financiare şi umane necesare;

b) care sunt resursele materiale, financiare şi echipamentele necesare;

c) care sunt resursele materiale, financiare şi dotările necesare;

d) care sunt resursele materiale, financiare şi bugetul necesar.

T.8.10. Proiectul se poate reprezenta prin mai multe modele, dar vizualizarea uzuală o reprezintă
triunghiul proiectului alcătuit din:

a) timpul de realizare, costul (buget) şi sfera de cuprindere;

b) timpul de realizare, costul (buget) şi echipamentele necesare;

c) timpul de realizare, costul (buget) şi resursele necesare;

d) timpul de realizare, costul (buget) şi obiectivele proiectului.

T.8.11. În multe cazuri, proiectele demarează cu întârziere, ceea ce are o influenţă directă asupra
termenului final de execuţie. Întârzierea startului proiectului poate fi cauzată de:

a) dificultăţi legale, informaţii sumare, lipsa de fonduri, termene reduse;

b) dificultăţi legale, informaţii sumare, lipsa de fonduri, specificaţii insuficiente;

c) dificultăţi legale, informaţii sumare, lipsa de fonduri, obiective insuficiente;

d) dificultăţi legale, informaţii sumare, lipsa de fonduri, resurse insuficiente.

T.8.12. Sfera de cuprindere ţine seama de umătoarele elemente:

a) sfera de cuprindere a produsului şi sfera de cuprindere a proiectului;

b) sfera de cuprindere a bugetului şi sfera de cuprindere a timpului;

c) sfera de cuprindere a bugetului şi sfera de cuprindere a resurselor;

d) sfera de cuprindere a produsului şi sfera de cuprindere a planului de realizare.

T.8.13. Sfera de cuprindere a proiectului descrie:

a) volumul de muncă necesar pentru livrarea unui produs sau serviciu care să respecte termenele
specificate;

b) volumul de muncă necesar pentru livrarea unui produs sau serviciu care să respecte bugetul
planificat;

c) volumul de muncă necesar pentru livrarea unui produs sau serviciu care să respecte sfera de
cuprindere a produsului;

d) volumul de muncă necesar pentru livrarea unui produs sau serviciu care să respecte resursele
planificate.

T.8.14. Instrumentele care participă la gestionarea restricţiilor proiectului cuprind următoarele

componente:

a) timp, cost şi sfera de cuprindere;

b) timp, cost şi resurse;

c) timp, cost şi obiective;

d) timp, cost şi rezultate.

T.8.15. Sfera de cuprindere a produsului descrie:

a) calitatea, facilităţile şi funcţiile produsului;

b) calitatea, facilităţile şi estetica produsului;

c) calitatea, facilităţile şi ergonomia produsului;

d) calitatea, facilităţile şi costul produsului.

T.9.1. Logica de acţiune (intervenţie) a unui proiect reprezintă descrierea narativă a proiectului
corespunzătoare următoarelor niveluri:

a) activităţi, rezultate, obiective specifice şi resurse;

b) activităţi, rezultate, obiective specifice şi obiective generale;

c) rezultate, faze, buget, termene;

d) activităţi, indicatori, obiective şi specificaţii generale.

T.9.2. Pentru definirea unui indicator sunt parcurse următoarele etape:

a) definirea indicatorului; definirea calităţii; definirea cantităţii; definirea specificaţiei;

b) definirea indicatorului; definirea calităţii; definirea bugetului planificat; definirea perioadei;

c) definirea indicatorului; definirea calităţii; definirea cantităţii; definirea perioadei;

d) definirea indicatorului; definirea calităţii; definirea cantităţii; definirea rezultatului.

T.9.3. Este posibil ca pentru verificarea indicatorilor să fie necesare anumite informaţii. Verificarea se va
efectua în legătură cu:

a) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de încredere;

b) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere;

c) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de cunoaştere;

d) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de corespondenţă.

11 T.9.4. Un program de activitate reprezintă o metodă de prezentare a activităţilor unui proiect care:

a) identifică succesiunea logică şi resursele necesare alocate activităţilor;

b) identifică succesiunea logică şi dependenţele dintre activităţi;

c) identifică succesiunea logică şi bugetul alocat resurselor;

d) identifică obiectivele generale şi dependenţele dintre activităţi.

T.9.5. Verificare unui indicator al proiectului după criteriul formă presupune:

a) se verifice dacă indicatorul este specific în ceea ce priveşte cantitatea, calitatea, timpul, locul şi grupul
de interese;

b) selectarea, coordonarea și sincronizarea;

c) ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să stabilească autenticitatea indicatorului;

d) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere.

T.9.6. Indicatorii incluşi într-un program de activitate se numesc indicatori de proces (denumiţi uneori şi
repere). Aceşti indicatori arată modul în care se derulează proiectul cu privire la îndeplinirea sarcinilor.
Stabilirea reperelor este importantă atunci când:

a) se formează un ansamblu de resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate temporar pentru
realizarea unui anumit obiectiv;

b) activităţile separate trebuie să fie coordonate sau legate între ele; este necesară schimbarea
sarcinilor proiectului;

c) sunt derulate resurse (umane, materiale, financiare etc.), grupate într-o perioadă de timp dată şi cu
utilizarea unui buget fixat;

d) sunt utilizate metode şi tehnici care permit managerului să îndeplinească obiectivul prestabilit.

T.9.7. Logica pe verticală identifică:

a) activităţile care trebuie să fie coordonate sau legate între ele;

b) activităţile grupate într-o perioadă de timp dată şi utilizarea unui buget fixat;

c) ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să conducă proiectul;

d) modul de planificare şi realizare a proiectului, clarifică relaţiile cauzale şi stabileşte atât programul
proiectului cât şi a impactului acestuia.

T.9.8. Logica pe orizontală se referă la:

a) măsurarea efectelor şi a resurselor utilizate de proiect prin specificarea indicatorilor, mijloacelor şi

metodelor de măsurare a acestora;

b) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere al unui indicator;

c) rezultate, faze, buget, termene;

d) activităţi, rezultate, obiective specifice şi resurse.

T.10.1. Bugetul proiectului reprezintă:

a) însumarea tuturor costurilor implicate de implementarea unui proiect, defalcate pe activități și

categorii de cheltuieli;

b) implementarea unui proiect;

c) însumarea tuturor costurilor de regie ale proiectului;

d) însumarea tuturor costurilor pentru echipa de proiect și echipa de management.

9 T.10.2. Pentru gestionarea corespunzătoare a proiectului, bugetul proiectului presupune:

a) împărţirea în etape şi faze, adoptarea planului de lucru şi controlul;

b) detalierea exactă a activităților; o bună fundamentare a costurilor; gruparea costurilor pe activități;

gruparea costurilor pe categorii de cheltuieli; cunoașterea cerințelor finanțatorului; încadrarea costurilor
în categoria costurilor eligibile și a costurilor neeligibile; întocmirea planului financiar al proiectului;

c) detalierea exactă a obiectivelor și a indicatorilor;

d) împărţirea activităţilor în faze logice bine definite; fiecare fază a proiectului are un sens unic; fiecare
fază începe şi se termină cu o decizie.

T.10.3. Categoriile de persoane interesate/implicate în proiect sunt:

a) conducătorul de proiect, autoritatea contractantă, sponsorul, promotorul, beneficiarii proiectului;

b) conducătorul de proiect, autoritatea contractantă, promotorul, beneficiarii proiectului;

c) conducătorul de proiect, clientul, executantul proiectului, sponsorul, promotorul, beneficiarii

proiectului;

d) conducătorul de proiect, autoritatea contractantă, sponsorul, beneficiarii proiectului.

T.10.4. De obicei, pentru managementul unui proiect este nevoie de crearea a minim două echipe, cu
roluri diferite:

a) echipa tehnică, echipa financiară;

b) echipa de management, echipa de financiară;

c) echipa de execuție, echipa financiară;

d) echipa de conducere, echipa de proiect.

T.10.5. Managerul de proiect trebuie să îmbine următoarele competențe:

a) metodice, de specialitate, sociale, personale;

b) de conducere a proiectelor, lucrul în echipă, științifice, organizatorice, de execuție;

c) de coordonare, relaționare, de execuție, științifice;

d) de planificare, responsabilitate, coordonare, comunicare.

T.10.6. Competențele metodice presupun următoarele aspecte:

a) planificarea activităților, repartizarea sarcinilor, coordonarea și aplicarea deciziilor;

b) coordonarea și aplicarea deciziilor, rezolvarea problemelor apărute, relaționarea;

c) coordonare, planificare, responsabilitate, etică, integritate;

d) gândire strategică, cunoștințe și experiența în domeniul managementului proiectelor, aptitudini

organizatorice, cunoașterea instrumentelor de management al proiectelor.

T.10.7. Competențele de specialitate presupun următoarele aspecte:

a) experiența în activitatea de bază, cunoștințe generale despre conținutul proiectelor;

b) planificarea activităților, repartizarea sarcinilor, coordonarea și aplicarea deciziilor;

c) coordonarea și aplicarea deciziilor, rezolvarea problemelor apărute, relaționarea;

d) coordonare, planificare, responsabilitate, etică, integritate.

T.10.8. Competențele sociale presupun următoarele aspecte:

a) experiența în activitatea de bază, cunoștințe generale despre conținutul proiectelor;

b) planificarea activităților, repartizarea sarcinilor, coordonarea și aplicarea deciziilor;

c) experiență în conducere, aptitudini pentru munca în echipă, capacitate de motivare a personalului,

de soluționare a conflictelor, loialitate și onestitate, spirit critic, incoruptibilitate;

d) coordonare, planificare, responsabilitate, etică, integritate.

10 T.10.9. Competențele personale, comunicaționale și relaționale presupun următoarele aspecte:

a) experiența în activitatea de bază, cunoștințe generale despre conținutul proiectelor;

b) abilitate în comunicare, prezentare în public, moderare, creativitate, integritate, încredere în sine;

c) experiență în conducere, aptitudini pentru munca în echipă, capacitate de motivare a personalului,

de soluționare a conflictelor, loialitate și onestitate, spirit critic, incoruptibilitate;

d) coordonare, planificare, responsabilitate, etică, integritate.

T.10.10. Profilul unui manager de proiect este definit de următoarele aspecte:

a) comportamente, atitudini, abilități;

b) experiență în conducere, aptitudini pentru munca în echipă, capacitate de motivare a personalului,

de soluționare a conflictelor, loialitate și onestitate, spirit critic, incoruptibilitate;

c) coordonare, planificare, responsabilitate, etică, integritate;

d) experiența în activitatea de bază, cunoștințe generale despre conținutul proiectelor.

T.11.1. Implementarea proiectului presupune:

a) utilizarea resurselor care sunt supralocate în mod eficient şi au costuri minime de timp şi de bani,
pentru obţinerea obiectivelor proiectului;

b) utilizarea resurselor care sunt subalocate în mod eficient şi au costuri minime de timp şi de bani,
pentru obţinerea obiectivelor proiectului;

c) utilizarea resurselor umane care sunt alocate în mod eficient şi au costuri minime de timp şi de bani,
pentru obţinerea obiectivelor proiectului;

d) utilizarea resurselor care sunt alocate în mod eficient şi au costuri minime de timp şi de bani, pentru
obţinerea obiectivelor proiectului.

T.11.2. Conform planului de realizare a proiectului se procedează la derularea activităţilor propuse şi

repartizarea efectivă a resurselor alocate proiectului. Evoluţia în timp a proiectului poate fi:

a) spaţială, temporală sau spaţio – temporală;

b) planificată, realizată sau mixtă;

c) grupată pe activităţi centralizatoare, simplă, mixtă;

d) în serie, în grup sau mixtă.

T.11.3. În literatura de specialitate, pentru utilizarea eficientă a resurselor se utilizează următoarele

procedee prioritare cum ar fi:

a) procedeul de nivelare, procedeul de programare, alocarea bugetului către resurse;

b) procedeul de nivelare, procedeul de programare, alocarea resurselor;

c) procedeul de nivelare în funcţie de gradul de pregătire, procedeul de programare, alocarea

resurselor;

d) procedeul de nivelare, procedeul de programare, stocarea resurselor pentru activităţile care se

desfăşoară în cadrul proiectului.
 T.11.4. Raportarea activităţilor se realizează la termenele stabilite prin prevederile contractuale. Scopul
raportul de activitate este de:

a) a furniza date recente despre specificaţiile proiectului în funcţie de indicatorii şi termenele limită
estimate;

b) a furniza date recente despre realizările proiectului în funcţie de indicatorii şi termenele limită
prevăzute;

c) a furniza date recente despre diseminarea rezultatelor proiectului în funcţie de indicatorii şi

termenele limită prevăzute;

d) a furniza date recente despre buletinele de încercări din cadrul proiectului în funcţie de indicatorii şi
termenele limită prevăzute.

T.11.5. Prin monitorizare şi evaluare se efectuează analiza şi controlul respectării obiectivelor şi

termenelor prevăzute, respectiv:

a) compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele prevăzute, analiza stadiului pregătirii resurselor şi

analiza eficacităţii utilizării resurselor;

b) analiza rezultatelor obţinute, analiza stadiului de realizare a obiectivelor şi analiza eficacităţii utilizării
resurselor;

c) compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele prevăzute, analiza stadiului de realizare a obiectivelor

şi analiza eficacităţii utilizării resurselor;

d) compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele prevăzute, analiza stadiului de realizare a

obiectivelor şi analiza nivelării resurselor.

T.11.6. Activitatea de monitorizare poate fi definită ca fiind:

a) colectarea sistematică, analiza şi utilizarea informaţiei în scopul conducerii proiectului şi adoptarea

de decizii manageriale;

b) colectarea sistematică, analiza şi utilizarea informaţiei în scopul informării 10 partenerilor proiectului;

c) colectarea sistematică, analiza şi utilizarea informaţiei pentru grupul ţintă;

d) colectarea sistematică, analiza şi utilizarea informaţiei pentru beneficiarul proiectului.

T.11.7. Stadiul final al unui proiect îl reprezintă îndeplinirea obiectivelor specifice şi generale prevăzute.
Dacă rezultatele proiectului nu sunt conforme cu cele din planul iniţial se stabilesc:

a) cauzele care au condus la aceste abateri şi care este impactul asupra resurselor utilizate;

b) reluarea activităților la care nu s-au obținut rezultatele planificate;

c) introducerea unor activități suplimentare pentru obținerea indicatorilor planificați;

d) aplicarea unui plan de rezervă a proiectului.

T.11.8. Evaluarea trebuie să examineze opinia beneficiarilor privind calitatea produselor şi serviciilor
generate de proiect. Evaluarea presupune:

a) expertiza tehnică și juridică a proiectului;

b) expertiza tehnico-ştiinţifică şi financiară;

c) expertiza economică și juridică a proiectului;

d) expertiza tehnică a proiectului.

T.11.9. În funcţie de tipul proiectului se identifica şi se cuantifică (dacă este posibil) impactul proiectului
prin următoarele aspecte:

a) impactul tehnic, social şi asupra mediului a rezultatelor proiectului;

b) impactul științific, social şi asupra mediului a rezultatelor proiectului;

c) impactul inovativ, social şi asupra mediului a rezultatelor proiectului;

d) impactul economic, social şi asupra mediului a rezultatelor proiectului;

T.11.10. Lansarea informaţiei pe „piaţa consumatorilor“ se realizează pe baza unei strategii coerente
care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

a) care este scopul; care este consumatorul; cum se realizează transferul informaţiei; când se produce
diseminarea informaţiei;

b) ce se transmite; cui se transmite; cum se realizează transferul informaţiei; când se produce

diseminarea informaţiei;

c) care este scopul; care sunt costurile; cum se realizează transferul informaţiei; când se produce
diseminarea informaţiei;

d) care este scopul; cum se îmbunătățește informația; cum se realizează transferul informaţiei; care sunt
costurile.

T.11.11. În cadrul diseminării rezultatelor ştiinţifice trebuie să se stabilească următoarele elemente:

a) informaţia trebuie structurată, protejată, comercializată;

b) informația se transmite grupului țintă;

c) informația este structurată conform cerințelor științifice de prezentare;

d) care sunt costurile necesare transmiterii informației.

T.11.12. Raportarea activităţilor se realizează la termenele stabilite prin prevederile contractuale. Scopul
rapoartelor este:

a) de a furniza date recente cu privire la achizițiilor desfășurate;

b) de a furniza date recente cu privire la îndeplinirea obiectivelor intermediare ale proiectului;

c) de a furniza date recente despre realizările proiectului în funcţie de indicatorii şi termenele limită
prevăzute;

d) de a furniza date recente cu privire la monitorizarea proiectului.

T.11.13. Susţinerea rezultatelor proiectului este definită ca:

a) procesul necesar prin care se asigură finanțarea proiectului;

b) procesul care asigură ca rezultatele proiectului să fie menţinute şi îmbunătăţite şi după finalizarea
proiectului;

c) procesul de îndeplinire a obiectivelor specifice şi generale;

d) procesul prin care se realizează sponsorizarea proiectului.

T.12.1. În faza de analiză a problemelor unui proiect se stabilesc următoarele modalităţi de acţiune:

a) identificarea problemelor de planificare a bugetului proiectului și prioritizarea cheltuielilor;

b) identificarea problemelor principale ale beneficiarului, dezvoltarea unui sistem de analiză a

problemelor pentru a stabili cauzele şi efectele;

c) identificarea problemelor de 9 planificare a activităților proiectului și ierarhizarea acestora;

d) identificarea problemelor de planificare a resurselor proiectului și ierarhizarea acestora.

T.12.2. Constrângerile sunt nu numai de anumite tipuri, ci şi de anumite categorii. Există astfel:

a) constrângeri flexibile, semi-flexibile şi inflexibile;

b) constrângeri simple, multiple și mixte;

c) constrângeri de timp, resurse și buget;

d) constrângeri referitoare la specificații, calendar și buget.

T.12.3. Constrângeri flexibile afectează:

a) datele de început şi de sfârşit ale programării resurselor;

b) datele de început şi de sfârşit ale programării cheltuielilor din bugetul proiectului;

c) datele de început şi de sfârşit referitoare la îndeplinirea indicatorilor;

d) datele de început şi de sfârşit ale unei activităţi, fără însă a-i modifica durata.

T.12.4. Constrângeri semi-flexibile afectează:

a) datele de început şi de sfârşit ale programării resurselor;

b) datele de început şi de sfârşit ale programării cheltuielilor din bugetul proiectului;

c) datele de început şi de finalizare pot fi schimbate în anumite limite, dar durata rămâne neschimbată;
d) datele de început şi de sfârşit ale unei activităţi, fără însă a-i modifica durata.

T.12.5. Constrângeri inflexibile afectează:

a) datele de început şi de sfârşit ale programării resurselor;

b) datele de începere şi finalizare sunt ne-modificabile;

c) datele de început şi de finalizare pot fi schimbate în anumite limite, dar durata rămâne neschimbată;
d) datele de început şi de sfârşit ale unei activităţi, fără însă a-i modifica durata.

T.12.6. Riscul se poate defini ca:

a) probabilitatea unui proiect de a nu se desfăşura conform previziunilor în ceea ce priveşte timpul de

realizare, costul şi specificaţiile tehnice;

b) limitare care se referă la data de început sau la data de sfârşit a unei activităţi, fără a fi modificată
durata;

c) probabilitatea unui proiect de a se modifica odată cu schimbările tehnologice rapide;

d) probabilitatea unui proiect de a se modifica odată cu schimbarea condițiilor economice în timp.

T.12.7. L’AFITEP (Asociaţia Franceză a Inginerilor şi Tehnicienilor de Estimare, Planificare şi Proiecte) şi

AFNOR (Asociaţia Franceză de Normalizare) definesc riscul ca:

a) probabilitatea unui proiect de a nu se desfăşura conform previziunilor în ceea ce priveşte timpul de

realizare, costul şi specificaţiile tehnice;

b) probabilitatea unui proiect de a se modifica odată cu schimbările tehnologice rapide;

c) fiind posibilitatea de a se produce un eveniment, în general defavorabil, având consecinţe asupra
preţului sau desfăşurării unei operaţii şi care se traduce matematic printr-un grad de dispersie a valorilor
finale posibile în jurul valorii probabile, cuantificându-se evenimentul şi probabilitatea ca valoarea finală
să rămână în limite acceptabile;

d) probabilitatea unui proiect de a se modifica odată cu schimbarea condițiilor economice în timp.

T.12.8. Dicţionarul Enciclopedic Managerial editat de Editura Academică de Management defineşte

riscul astfel:

a) măsura neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, ca urmare a schimbării condiţiilor

economice în timp;

b) măsura neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, ca urmare a schimbărilor tehnologice

rapide;

c) măsura neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, ca urmare a impactului asupra mediului;

d) măsura neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puţin favorabile sau
nefavorabile într-o acţiune viitoare.

T.13.1. Managementul unui proiect reprezintă, printre altele, şi managementul riscului. Scopul unui
manager de proiect este să încerce să evite marea diversitate a riscurilor la care poate fi expus un
proiect. Această acţiune poate fi defalcată în următoarele componente:

a) planificarea activităţilor, programarea resurselor, costul proiectului;

b) identificarea şi analiza costurilor (bugetul), managementul

, nivelarea resurselor cu program flexibil;

c) managementul riscului, identificarea şi analiza riscului, sfera de cuprindere (a proiectului şi a

produsului);

d) identificarea şi analiza riscului, evaluarea riscului, managementul riscului.

T.13.2. Identificarea şi analiza riscului înseamnă:

a) evaluarea şi analiza costurilor (bugetul), nivelarea resurselor cu program flexibil;

b) evaluarea probabilităţii apariţiei unor riscuri şi a impactului lor asupra proiectului;

c) evaluarea şi analiza specificațiilor proiectului;

d) evaluarea şi analiza impactul asupra performanţelor, costurilor, programării şi a calităţii lucrărilor.

T.13.3. Evaluarea riscului presupune:

a) modalitatea de identificare a responsabilităţilor cu implementarea activităţilor;

b) procedeul de programare a resurselor pentru evitarea situaţiilor de criză;

c) identificarea şi analiza costurilor (bugetul),

d) definirea clară a acestora, inclusiv cântărirea importanţei riscului pentru proiect, cât de severă ar
deveni situaţia dacă s-ar 13 produce, cât de sensibil este proiectul şi probabilitatea materializării
obiectivelor propuse în condiţii de risc.

T.13.4. Managementul riscului înseamnă:

a) ceea ce trebuie să facă managerul de proiect pentru a contracara riscurile sau pentru a se pregăti
pentru acestea;

b) să se analizeze probabilitatea de a se produce riscul, să se evalueze riscul;

c) se efectuează un plan privind modul de acţiune în continuare, se calculează impactul asupra

obiectivelor, bugetului şi programării activităţilor proiectului;

d) să se adopte ipotezele de lucru şi ordonanţarea proiectului.

T.13.5. Definirea şi considerarea riscului tehnic trebuie să se efectueze în:

a) etapa de implementare a proiectului; în etapa de evaluare a proiectului;

b) etapa definirii proiectului (faza de pregătire); în cursul execuţiei proiectului (faza de realizare);

c) etapa definirii proiectului; în etapa de monitorizare a proiectului;

d) în toate etapele de derulare a proiectului.

T.13.6. Evaluarea riscului presupune:

a) identificarea riscurilor; analiza riscurilor; estimarea probabilităţii producerii riscului; stabilirea ordinii
de priorităţi a riscurilor; monitorizarea de către manager a factorilor de risc;

b) să se analizeze probabilitatea de a se produce riscul, să se evalueze riscul;

c) să se efectueze un plan privind modul de acţiune în continuare, să se calculeze impactul asupra

obiectivelor, bugetului şi programării activităţilor proiectului;

d) ceea ce trebuie să facă managerul de proiect pentru a contracara riscurile sau pentru a se pregăti
pentru acestea.
T.13.7. Riscurile tehnice şi industriale sunt importante în general în cadrul proiectelor de cercetare-
dezvoltare-modernizare-inovare. Aceste riscuri prezintă următoarele cauze:

a) analiza incompletă a activităţilor, datorită crizei de timp, a lipsei de informaţii;

b) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional; ineficienţa sistemului informatic

în producţie;

c) adaptarea dificilă la competitivitate; combinarea mai multor soluţii tehnice;

d) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional; adoptarea unei noi tehnologii
de fabricaţie pe parcursul derulării proiectului; combinarea mai multor soluţii tehnice.

T.13.8. Riscurile tehnice se referă la:

a) imposibilitatea de a fabrica un produs conform unor de specificaţii tehnice prescrise;

b) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional, ceea ce pot conduce la

percepţia greşită a dificultăţilor, în special a celor de coordonare;

c) adoptarea unei noi tehnologii de fabricaţie pe parcursul derulării proiectului ceea ce conduce la
abandonarea soluţiei tehnice reţinute iniţial;

d) combinarea mai multor soluţii tehnice, ceea ce complică programarea activităţilor.

T.13.9. Riscurile industriale se referă la:

a) analiza incompletă a activităţilor, datorită crizei de timp, a lipsei de informaţii;

b) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional;

c) imposibilitatea de a se trece de la prototip la fabricația de serie;

d) imposibilitatea de a fabrica un produs conform unor de specificaţii tehnice prescrise.

T.14.1. Managementul riscului proiectului se defineşte ca:

a) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care este gestionat riscul în cadrul unui proiect în scopul
îndeplinirii obiectivelor proiectului având incertitudinea ca bază majoră a factorilor de risc;

b) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, rezultatele, obiectivele
specifice şi resursele proiectului;

c) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, bugetul, obiectivele
specifice şi resursele proiectului;
d) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, indicatorii, obiectivele
specifice şi resursele proiectului.

T.14.2. Procesele specifice din cadrul managementul riscului proiectului sunt:

a) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere;

b) planificarea activităţii de management al riscului; identificarea riscului; analiza riscului; conceperea

modalităţilor de a răspunde situaţiilor de risc; contracararea efectivă a riscului; monitorizarea şi
controlul riscului;

c) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de cunoaştere;

d) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de corespondenţă.

T.14.3. Pentru fiecare risc care trebuie gestionat, managerul de proiect va identifica contra-măsurile care
trebuie adoptate şi costurile lor. Printre contra-măsurile posibile se specifică:

a) mărimea riscului pe care o organizaţie este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;

b) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere al unui indicator;

c) rezultate, faze, buget, termene;

d) evitarea riscului; reducerea probabilităţii sau impactului riscului; transferarea riscului; întocmirea
unor planuri pentru situaţii neprevăzute sau de contingenţă; acceptarea riscului.

T.14.4. Strategia de risc reprezintă abordarea generală pe care o are organizaţia în privinţa riscurilor. Ea
trebuie să fie documentată şi uşor accesibilă în organizaţie. În cadrul strategiei de risc se defineşte:

a) probabilitatea riscului;

b) impactul riscului;

c) toleranţa la risc;

d) importanța riscului.

T.14.5. Toleranţa la risc reprezintă:

a) mărimea riscului pe care o organizaţie este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;

b) succesiunea logică şi resursele necesare alocate activităţilor cu risc ridicat;

c) succesiunea logică şi bugetul alocat resurselor cu risc ridicat;

d) identificarea obiectivele generale şi dependenţele dintre activităţi cu risc ridicat.

T.14.6. Planurile pentru situaţii neprevăzute se referă la:

a) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de încredere;

b) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, durata şi gradul de încredere;

c) relevanţa informaţiilor, accesibilitatea, costul şi gradul de cunoaştere;

d) identificarea unor opţiuni alternative care să prevadă strategii acceptabile care să contribuie la
recuperarea unor eventuale pierderi.

T.14.7. Strategiile generale care pot fi adoptate în alcătuirea unui plan de contingenţă sunt:

a) să se elaboreze preventiv proceduri alternative descrise în detaliu; să se discute cu celelalte

organizaţii interesate;

b) ansamblul de metode şi tehnici care permit managerului să 12 stabilească importanța riscului;

c) să se elaboreze un plan al activităţilor care trebuie să fie coordonate între ele;

d) să se elaboreze un plan al activităţile grupate într-o perioadă de timp dată şi utilizarea unui buget
fixat.

T.14.8. În timpul desfăşurării proiectului, poate fi necesar să se revizuiască lista riscurilor şi a factorilor
de risc pentru a se stabili:

a) succesiunea logică şi bugetul alocat resurselor cu risc ridicat;

b) dacă un risc identificat anterior este pe cale să devină critic; dacă a apărut un nou risc care trebuie
evaluat şi pentru care poate fi necesar un plan de contingenţă sau de o măsură imediată;

c) succesiunea logică şi resursele necesare alocate activităţilor cu risc ridicat;

d) identificarea obiectivele generale şi dependenţele dintre activităţi cu risc ridicat.

T.14.9. Monitorizarea riscului constă în:

a) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, rezultatele, obiectivele
specifice şi resursele proiectului;

b) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, bugetul, obiectivele specifice
şi resursele proiectului;

c) totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care sunt gestionate activităţile, indicatorii, obiectivele
specifice şi resursele proiectului;

d) acceptarea riscului cu condiţia menţinerii sale sub o permanentă supraveghere.