Contaminarea

alimentelor cu cadmiu

Prof. coordonator: Aurelia Coroian Realizator: Mădălina-Andreea Pricop

Cuprins

1. Ce este cadmiul?

2. Toxicitatea cadmiului

3. Surse de contaminare a mediului cu cadmiu

4. Prezenta cadmiului in alimente

5. Alimente ce pot otrăvi cu cadmiu

6. Expunerea copiilor la cadmiu

7. Utilizari ale cadmiului

8. Alimente care cheleaza cadmiul din corp

9. Sudii medicale

10. Stiati ca?...

Bibliografie
1. Ce este cadmiul?
Cadmiul este un element chimic din grupa metalelor de tranziţie, are numărul atomic 48 şi
unitatea atomică de masă 112.41. Cadmiul funcţionează în combinaţii în stare de valenţă 2, face
mulţi compuşi bivalenţi, iar în cea mai mare parte aceştia sunt anorganici. Simbolul chimic al
cadmiului este Cd. Densitatea cadmiului este de 8,65g/cm3, duritatea 2. Cadmiul are un aspect
argintiu metalic, este un metal moale, ductil, electropozitiv, structura cristalină este hexagonală,
starea de agregare este solidă şi este foarte rezistent faţă de agenţii de coroziune. Cadmiul nu
apare în mod natural, principalele minerale de cadmiu sunt greenochitul (sulfura de cadmiu
CdS), având 77% cadmiu, otavitul (carbonat de cadmiu CdCO3) şi monteponitul (oxidul de
cadmiu CdO). Greenochitul este singurul mineral care este aproape întotdeauna asociat cu
sfaleritul (ZnS). Această asociere este cauzată de similitudinile geochimice dintre zinc şi cadmiu,
ceea ce face ca separarea geologică să fie foarte greu de realizat. Cadmiul este un produs rezidual
în urma prelucrării zincului. Acesta se găseşte în natură numai sub formă de combinaţii chimice
(zinc, cupru şi plumb).
Principalii compuşi ai cadmiului sunt: carbonatul de cadmiu (CdCO3) - 172,41 greutatea
moleculară, clorura de cadmiu (CdC12) - 183,32 greutate molecula-ră, fluorul de cadmiu (CdF2)
- 150,40 greutatea moleculară, iodura de cadmiu (CdI2) - 366,21 greutate moleculară, oxidul de
cadmiu (CdO) - 128,40 greutatea moleculară, selenatul de cadmiu (CdSeO4) - 191,36 greutate
moleculară, sulfuratul de cadmiu (CdS) - 144.46 greutatea moleculară.
Punctul de topire al cadmiului este de 321,069ºC, 609,924ºF sau 594,219 K, iar punctul de
fierbere este 767ºC, 1412,6ºF sau 1040,15 K. Cadmiul are 48 de protoni şi 64 de neutroni.
Praful de cadmiu are în componenţă mai mulţi compuşi ai acestuia, cum ar fi clorura de
cadmiu. Fumul de cadmiu conţine particule minuscule de cadmiu sau oxid de cadmiu format în
timpul arderii.
Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta îşi pierde strălucirea şi este imediat afectat de
dioxidul de sulf şi de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă.
Ionii de cadmiu sunt obţinuţi din soluţia de ioni şi formează compuşi insolubili, albi hidrataţi c u
carbonaţi, fosfaţi, arsenite, oxalaţi şi ferocianuri.
Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia
este solubil în apă, acetonă, metanol şi etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este
solubil în apă şi alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă şi
puţin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluaţi şi insolubil în aer, iar florura de
cadmiu este solubilă în apă şi acizi şi este insolubilă în alcool şi în NH4OH (hidroxid de
amoniu). (Ramona Preda).
Cadmiul a fost descoperit de chimistul de naţionalitate germană Friedrich Stromeyer în
oraşul Göttingen, Germania, în anul 1817, în timp ce acesta studia compuşii zincului pentru a
obţine carbonat de zinc farmaceutic. El a observat că în loc să rezulte, ca de obicei soluţii
incolore, soluţiile obţinute aveau o culoare galbenă. La început a crezut că acestea sunt
impurificate cu fier sau arsen, dar mai târziu, a constatat că se afla în faţa unui element nou.
Acest metal, descoperit de Friedrich Stromeyer în vaporii unui amestec de funingine şi de oxid
de zinc, a fost un amestec „preparat“ într-un cuptor. El a numit elementul cadmiu după
„kadmeia“, numele grecesc de calamină sau carbonat de zinc.
 Denumirea cadmiului îşi are rădăcinile în latinescul „cadmia“ care înseamnă calamina de
zinc şi în grecescul „Kadmeia“ care înseamnă pământ din Cadmeia, descoperit pentru prima dată
în apropierea Tebei, oraş fondat de prinţul fenician Cadmus.
Cadmiul a fost folosit pentru prima dată în pictură în anul 1907, în Germania, iar timp de
100 de ani, Germania a fost sin- gurul producător important de cadmiu.

2. Toxicitatea cadmiului
Expunere
Expunerea ocupationala – apare in combinatele de metalurgie neferoasa, in fabricile de
baterii, in timpul sudurii,

Expunerea datorata ingerarii – apare in cazul consumului de alimente sau apa contaminate
cu cadmiu .

Expunerea “ambientala” – apare in cazul in care aerul ambiental este poluat cu Cadmiu. In
general acest lucru este putin probabil. O alta sursa de expunere la Cadmiu sunt tigarile.
Fumul unei tigari poate contine pana la 0,2 µg de Cd.

Cadmiu poate avea efecte nocive asupra organismului uman atat in cazul expunerii acute cat
si in cazul celei de lunga durata. Este un element care are proprietatea de a se acumula in
organismul uman o data cu varsta si este foarte greu eliminat de organism.

S-a estimate ca durata in care un organism elimina jumatate din cantitatea de Cadmiu
ingerata (timpl de injumatatire biologic) este de 20 de ani. Un timp de injumatatire asa de
mare explica de ce Cadmiu se acumuleaza in mod constant pana pe la varsta de 50 de ani. El
este depozitat in special in rinichi legat de MT (metallo-thionein), de une poate fi eliminate
prin urina sub forma de Cd-MT.

Efecte asupra sanatatii

Biodisponibilitatea ridicată a Cadmiului pentru plante, face ca acest element să pătrundă cu
uşurinţă în lanţul trofic şi deci în organismul uman. Odată pătruns în organismul uman,
Cadmiul este greu de eliminat şi, ca urmare, se acumulează în ţesuturi.

Expunerea acuta de scurta durata

Principalele sintome care apar la expunerea de scurta durata sunt: greata, varsaturi, dureri
abdominale

Expunerea de lunga durata

In cadrul expunerii de lunga durata pot fi afectati:

 Plamani: emfizeme pulmonare, cresterea riscului de cancer pulmonar

 Ficat: in general pe termen lung ficatul este protejat impotriva intoxicarii cu Cadmiu
care este legat de MT si depozita in rinichi (MT poate lega pana la 7 atomi de Cd).
  Rinichi: datorita acumularii in rinichi a Cd pe termen lung pot apare disfunctii
glomerulare si tubular, disfunctii renale. Datorita faptului ca rinichi sunt organele
care regleaza cantitatea de saruri in organism, in cazul intoxicatiei cu Cadmiu pot
apare dereglari majori a concentratiai anumitori ioni. Poate apare o eliminare a Ca
care poate duce la decalcifierea oaselor.

 Sistemul osos: decalcifierea oaselor

 Sistemul cardio-vascular: se observa o crestere a tensiuni arteriale

 Sistemul nervos central: poate apare o intozicare cu Cadmiu a SNC doar in primele
luni de viata intrauterina; dupa care intra in actiune sistemul de protectie al
creierului.

 Cadmiul mai poate afecta: glandele endocrine, sistemul reproductive (Popa Ovidiu,18
iunie, 2009)

Nu se cunosc funcţii biologice ale cadmiului în organismele animale sau în cel uman, dar
comportamentul său îl imită pe cel al altor metale bivalente care sunt esenţiale pentru diverse
funcţiuni biologice.

Expunerea la cadmiu se apreciază prin concentraţia sa în sânge şi urină, utilizată ca şi biomarker.

Toxicitatea cronică este legată de organele în care se distribuie.

Cadmiul este reţinut în ficat şi rinichi având un timp de înjumătăţire foarte mare, între 10 şi 30
de ani, ceea ce denotă o mare capacitate de bioacumulare. Din acest motiv el îşi manifestă
toxicitatea mai ales asupra rinichilor putând duce până la blocaj renal.

Cadmiul cauzează de asemenea demineralizarea oaselor în mod direct, sau ca rezultat al

disfuncţiei renale. Densitatea osoasă este utilizată ca un biomarker al cadmiului.

Cadmiul nu reacţionează în mod direct cu ADN. El este genotoxic prin inducerea stresului
oxidativ şi prin inhibarea posibilităţilor de utilizare a ADNului. IARC a clasificat cadmiul în grupa
1 – carcinogen uman pe baza studiilor de toxicologie ocupaţională (Bergkvist et al., 2003). Cele
mai noi studii au arătat legături statistice cu riscul crescut de cancer de plămâni, endometru,
vezică urinară şi sân.

3. Surse de contaminare a mediului cu cadmiu

Sursele de cadmiu în mediu sunt naturale şi artificiale. Sursele naturale constau în emisii
vulcanice si eroziunea rocilor. Surse artificiale poluarea locală si activităţi industriale legate de
prelucrarea metalelor neferoase, arderea combustibililor fosili şi a deşeurilor.
4. Prezenta cadmiului in alimente
Alimente de origine vegetala:

Plantele preiau cadmiul din sol, dar cadmiul este mai puţin mobil în sol decât în apă sau aer.

Mobilitatea cadmiului în sol depinde de forma chimică, pH, conţinutul în materii organice
solubile, conţintul de argilă, prezenţa liganzilor organic şi anorganici, precum şi competiţia cu
alţi ioni metalici.

S-a observat acumularea de cadmiu în ierburi şi în recolte utilizate ca şi materii prime vegetale
în industria alimentară.

Se acumulează prioritar în frunze şi mai puţin în rădăcini sau seminţe.

Alimente de origine animala:

Cadmiul se acumulează şi în carnea animalelor: păsări, vite, cai şi animalele sălbatice.

Carnea şi peştele ca atare conţin cantităţi mici de cadmiu, cantităţi mai mari putându-se regăsi în
organe cum sunt rinichii sau ficatul. (Ciobanu Constantin)

O alta sursă importantă de cadmiu este tutunul, această plantă având capacitatea de a acumula
cadmiu indiferent de concentraţia prezentă în sol. Conţinutul de cadmiu din tutun variază foarte
mult, însă concentraţia medie este de 1-2 μg/g substanţă uscată (0.5-1 μg / ţigară). Oxidul de
cadmiu generat în timpul arderii tutunului este foarte bine asimilat de organism, 10% din
cantitatea inhalată este depozitată în plămâni, iar 30-40% intră în circulaţia sangvină.

Fumătorii au o concentraţie de cadmiu în sange de 4-5 ori mai mare decat nefumătorii şi la
nivelul rinichilor de 2-3 ori mai mare decat aceştia.

Felul probei Concentratia maxima admisa (Mg/kg)

Produse de carne 0.1

Produse lactate 0.05

Produse panificatie 0.2

Sucuri 0.3
Cartofi
0.1
Morcovi 0.1

Patrunjel 0.1

Rosii 0.1

Salata verde 0.2

Spanac 0.2

Mere 0.05

Pere 0.05

Castraveti 0.05

Fasole verde 0.05

Varza 0.05

Ceapa 0.05

Conopida 0.05

5. Alimente ce pot otrăvi cu cadmiu

Pe parcursul ultimului deceniu, inul a fost considerat ca un aliment extrem de sănătos,
deoarece furnizează cantităţi mari de acizi graşi omega-3, împreună cu niveluri notabile de
lignine şi fibre. Femeile care doresc să nu aibă probleme de tipul cancerului de sân au inclus în
alimentaţia lor seminţele de in după ce a aflat despre fitoestrogeni de protecție care se găsesc în
in. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că inul introduce, de asemenea, şi cadmiul în
organism – care este cunoscut în declanşarea cancerul de sân, a afecţiunilor renale, a bolilor de
inimă şi a osteoporozei. Fibrele solubile din in cresc absorbția de cadmiu, în timp ce cultura în
sine este cunoscută pentru a prelua cadmiul din sol, infuzând planta cu metalul.

Inul cultivat într-un sol puternic contaminat reprezintă cea mai mare amenințare. Seminţele
de in din China și India – cele două țări aflate în faza de poluare cu metale grele – sunt mai
predispuse contaminării. Deoarece alimentele organice nu au fost testate încă, în vederea testări
de metale grele, certificatul ecologic este lipsit de valoare în ceea ce privește cadmiul.
 Din păcate, seminţele de in nu sunt singurele periculoase pentru organism. Crustaceele
conțin cadmiul frecvent întâlnit ca rezultat al poluării mediului. Creveții ieftini şi stridiile din
Asia pot fi consideraţi ca şi exemplu. Plantele de floarea-soarelui sunt, de asemenea, predispuse
la acumularea de cadmiu. În plus, dacă sunteți un fan de caise uscate, încercați alte soiuri decât
cele cultivate înTurcia, care adesea sunt încărcate cu cadmiu. Mai mult decât atât, melcii
Escargot pot deţine niveluri ridicate de cadmiu din cauza solului contaminat. Muștarul negru
indian poate fi, de asemenea considerat riscant. (Carmen Vranițani)

6. Expunerea copiilor la cadmiu

Copiii cu un nivel crescut de cadmiu au un risc de trei ori mai mare de a avea probleme de
învăţare, se arată într-o cercetare nouă efectuată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea
Harvard.
Contaminarea cu cadmiu se face prin consumul unor alimente care conţin acest metal,
precum cartofii, seminţele de floarea soarelui sau alte plante care absorb această substanţă din
sol. Alte surse de cadmiu sunt ţigările, bateriile, vopselele, dar şi materialele plastice din care
sunt fabricate jucăriile pentru copii.
Efectele cadmiului asupra dezvoltării cerebrale a copiilor este comparabilă cu cea a
plumbului, metal care poate fi absobit de copii în proporţie de 50% şi care poate da, printre alte
complicaţii, tulburări neurologice.
În cazul cadmiului, intoxicaţia cu acest metal mai poate duce la retard mental şi la scăderea
coeficientului de inteligenţă.
Rinichii sunt unul dintre cele mai afectate organe de intoxicaţia cu cadmiu. La muncitorii
care vin des în contact cu cadmiu s-au înregistrat cazuri de cancer de rinichi, de plămâni şi de
prostată. (Claudia Georgevici)

7. Utilizari ale cadmiului

Cadmiul se găseşte peste tot în mediul înconjurător, de la surse şi procese naturale, cum ar fi
eroziunea şi abraziunea pietrelor şi a solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi incendiile
forestiere şi erupţiile vulcanice. Nivelul de cadmiu care se găseşte în atmosferă este de la 0,1 la
5,0 nanograme pe metru cub, în scoar- ţa Pământului este de la 0,1 la 0,5 micrograme pe gram, în
sedimentele marine este de 1 microgram pe gram, în apa mării este de 0,1 micrograme pe litru.
Principala utilizare a cadmiului, aproximativ 50%, este în procesul de galvanizare a altor metale,
în principal, este vorba despre oţel, fier şi cupru.
Cadmiul este folosit la obţinerea aliajelor (nichel, cupru, aur, argint, bismut şi aluminiu) şi are un
punct de topire scăzut. Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel şi
cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile şi în echipamentele fără fir.
Totodată, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în fabricarea pigmenţilor şi coloranţilor (sulfura de
cadmiu şi sulfoselenida de cadmiu), ca stabilizatori în materialele din plastic şi în electrozii
bateriilor alcaline cu nichel şi cadmiu.
De asemenea, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în
lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilaţie, ca neutroni
absorbanţi în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în
bijuterii, în gravură, în industria de automobile şi avioane, ca pesticide, catalizatori de
polimerizare. Cad- miul este găsit şi în îngrăşămintele cu superfosfat.
Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse secundare, în principal de la
praful generat de fier şi resturi de oţel prin reciclare. Bazinul râului Vilyuy, Siberia este un loc
unde există cadmiu metalic.
Rapoartele britanice de explorare geologică au raportat în anul 2001 că cel mai mare producător
de cadmiu este China, aproximativ 60% din producţia mondială de cadmiu, urmată de Coreea de
Sud şi Japonia.
Bineînţeles că o cantitate foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul înconjurător,
aproximativ 25.000 de tone pe an.
Aproximativ jumătate din această cantitate de cadmiu este eliberată în râuri, prin alterarea rocilor
şi în aer, prin incendiile forestiere şi erupţiile vulcanice, iar restul este eliberat din cauza
activităţilor umane.
O parte din cantitatea de cadmiu produsă la nivel mondial, aproximativ 2000 de tone anual, este
folosită în producerea pigmenţilor. Sulfatul de cadmiu sau roşul de cadmiu (Cd x CdSe) este un
pigment intens de culoare roşu cald care variază ca tentă între roşu-orange până la maron şi este
disponibil sub mai multe forme, deschise şi închise. Este un pigment puternic şi opac cu o bună
putere de colorare şi o viteză redusă de uscare în culorile de ulei. În amestec cu alb, prinde o
tentă de gri. Se amestecă bine şi cu galben de cadmiu, rezultând un portocaliu puternic. Pigmenţii
de cadmiu au fost înlocuiţi în ultima vreme de către pigmenţii azo, pigmenţi similari ca şi
rezistenţă la lumină dar care sunt mai ieftini şi nu sunt toxici. Nuanţele diferă în funcţie de
producător. În culori, roşul de cadmiu este prezent în stare pură sau în amestec cu bariu.
Amestecul cadmiu-bariu are aceeaşi stabilitate la lumină ca şi cadmiul pur dar are o putere de
colorare redusă. Roşu de cadmiu este rezistent la lumină şi este prezent în majoritatea culorilor
folosite în picturile murale. Roşul de cadmiu este cunoscut ca fiind cancerigen, extrem de toxic,
dacă este inhalat şi relativ toxic, dacă este ingerat.
8. Alimente care cheleaza cadmiul din corp
Ce inseamna chelarea de metale grele

Cuvantul chelare vine din grecescul “echelei”, care inseamna "gheara." Acest lucru inseamna ca
acesti agenti de chelare in mod literal apuca in gheare metalele grele, se unesc cu ele si le scot
afara din corp prin urina sau prin fecale.

Corpul nostru dispune de anumite procese proprii naturale de chelare. Procesele naturale de
chelare din organism sunt responsabile de o serie de operatiuni importante precum : digestia,
transportul de nutrienti, formarea de enzime si hormoni si detoxifierea de chimicale toxice si de
metale grele.
In lumea de azi este foarte greu sa eviti expunerea la astfel de metale. Insa este de ajutor sa ne
amintim ca pe langa aceste procese naturale de chelare mai exista si o serie de alimentele care
ajuta la inlaturarea metalelor grele din corp.

Pectina, gasita in diferite fructe si legume este o fibra solubila nedigerabila despre care s-a
descoperit ca poate chela atat metalele grele din organism cat si alti poluanti din fluxul sanguin.
Acesti poluanti sunt scosi apoi afara din sistem prin urina. Surse bune de pectina sunt merele in
special cele verzi, varza, bananele, sfecla, strugurii, morcovii si perele.

Coriandrul este un aliment excelent care indeparteaza metalele grele din organism. Acest este
extrem de eficace pentru metale precum mercur, aluminiu sau plumb. Despre aceasta planta se
crede ca poate trece bariera sange-creier si ca poate indeparta metalele grele din creier. Doctorul
Robert C. Atkins afirma ca daca folosima o doza de 400 mg de coriandru pe zi , ne putem curata
corpul de metalele grele in numai doua saptamani.
Patrunjelul este extrem de eficace cand vine vorba de scos metalele grele din corp , in special
mercurul. Patrunjelul si cruciferele precum broccoli, kale sau varza contin un antioxidant care
creste productia de enzime detoxifiante din corp. Alimentele bogate in sulf, precum usturoiul,
ceapa, ajuta corpul sa elimine metalele grel precum plumbul.

Chlorella este un chelator bland. Aceasta are peretii celulelor formati din trei straturi care contin
micro fibre de celuloza, care ajuta in detoxifierea metalelor grele. Se spune chiar despre chlorella
ca este cel mai puternic chelator de metale grele. Testele au aratat faptul ca , chlorella actioneaza
foarte bine impotriva mercurului, plumbului, uraniului si a cadmiului.

Acidul alfa lipoic este produs de catre corp si se regaseste in cantitati mai mici si in alimente
precum : spanac, broccoli, linte. Un alt specialist in acest domeniu Dr. Lyn Patrick, afirma
despre acidul alfa lipoic faptul ca ar trece si acesta de bariera sange –creier si ca ar fi capabil sa
“prinda” metalele grele in miscare , prevenind astfel degenerarea celulelor.

Lamaile prezinta o capacitate impresionanta de a chela metalele grele din corp. Doctorul
Xandria Williams, explica faptul ca aceste citrice contin nivele ridicate de acid citric care
reactioneaza cu metalele grele . Ficatul reuseste apoi sa indeparteze aceasta chelare mult mai
usor usurand munca facuta de corp. Portocalele de exemplu nu ofera aceleasi capacitati,
continand o cantitate mult mai mica de acid citric.
Pericolul metalelor grele nu trebuie subestimat , iar intr-o lume in care poluarea este "la ea
acasa", trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa ne protejam. Este important sa consumam cat
mai multe alimente in stare cruda pentru a beneficia de astfel de proprietatile magice ale acestora
care ne curata si ne protejeaza. (Alec Blenche)

9. Sudii medicale
În anul 1985 a fost realizat un studiu cu privire la incidenţa cancerului în rândul muncitorilor
care lucrau cu cadmiu la o fabrică de baterii cu conţinut de nichel-cadmiu din Suedia. Grupul
ţintă a fost de 522 de lucrători suedezi care au fost expuşi la cadmiu cel puţin un an de zile.
În urma studiilor realizate într-o perioadă de peste zece ani s-a ajuns la următoarele concluzii:
din cei 522 de lucrători, 162 s-au îmbolnăvit de cancer de prostată, iar 195 de cancer pulmonar.
Analizele au arătat că pe termen lung expunerea la cadmiu este asociată cu cancerul.
Boala „Itai-Itai“
Boala „Itai- Itai“ a fost prima dată înregistrată în anul 1912, în Toyama, Japonia şi a făcut peste
200 de victime. Această boală este una dintre cele mai cunoscute afecţiuni din Japonia generată
de poluare. Boala a fost numită astfel de către localnici, deoarece toxicitatea osoasă indusă de
cadmiu cauzează fracturi osoase dureroase. Cadmiul fusese revărsat în râuri de către co mpaniile
miniere din munţi.

Datorită contaminării cu cadmiu, peştii din râuri au început să moară, iar plantaţiile cu orez au
fost afectate din cauza faptului că acestea au fost irigate cu apa din râurile contaminate cu
cadmiu. Orezul absoarbe metalele grele, în special cadmiul şi astfel acesta ajunge în organismul
uman. Boala este caracterizată în primul rând prin dureri insuportabile la coloana vertebrală şi la
 picioare şi în timp mersul devine din ce în ce mai legănat din cauza oaselor deformate. Aceste
simptome persistă şi avansează în câţiva ani, până când pacientul ajunge în imposibilitatea de a
se mai deplasa şi astfel rămâne ţintuit la pat.

10. Stiati ca?...

 Renumita culoare roşie de pe etichete şi reclama băuturii „Coca-Cola“ conţine cadmiu (sursă:
chimia mediului).

 Principalele surse de poluare cu plumb şi cadmiu din România sunt industria metalurgiei
neferoase (Copşa Mică, Baia Mare, Zlatna).

 În fiecare an, China produce aproximativ 200 de milioane de tone de orez, din care 20 de
milioane de tone sunt contaminate cu cadmiu.

 În cea mai mare parte a perioadei 2007-2010, studiile au arătat că în lacul Mogoşoaia metalele
grele au depăşit frecvent limitele, ajungând în cazul cadmiului la valori de 10 sau chiar de 18 ori
mai mari decât limitele admise.

 Boala „Itai-Itai“, generată de cadmiu, se traduce în limba engleză „Ouch-Ouch“, iar în limba
română „Au-Au“. Numele bolii vine din cauza durerilor insuportabile la articulaţii şi la coloana
vertebrală.

 Bateriile alcaline obişnuite nu conţin cadmiu.

 Metalele grele aflate în baterii, cum ar fi mercurul şi cadmiul odată ajunse în ape, sunt înghiţite
de animalele acvatice şi se acumulează în ţesuturile lor grase.

 Există semnale de alarmă potrivit cărora somonul ar putea contribui la declanşarea cancerului
uman din cauza substanţelor cu care este tratat peştele în crescătorii şi care ulterior ajung în apele
fiordurilor.
Bibliografie

[Link]

[Link]

[Link]

[Link] la-cadmiu-afecteaza-creierul-copiiilor_0_6436.html

[Link]

[Link] [Link]

[Link] metalele-grele-din-corp

[Link]

[Link]

[Link]

[Link]

[Link]

[Link] foods- for-chelation/#ixzz2IjRX4K8j -

CONTAMINAREA CU CADMIU A PRODUSELOR ALIMENTARE DIN JUDEŢUL MUREŞ

ÎN 2005, Orbán A., Ureche R. , Tarcea M. , Domahidi I. ,
Fárr A., Drăgoi S., Péter K.