Spectroscopia IR
Definitie
• Spectroscopia în infraroșu (de obicei întâlnită spectroscopie IR) este
o tehnică spectroscopică ce implică urmărirea interacțiunii
dintre radiațiile infraroșii și materia.
• Există diverse tehnici de spectroscopie în IR, majoritatea fiind bazate
pe spectroscopia de absorbție. Aplicațiile sale includ identificarea și
studiul anumitor compuși, probele putând fi solide, lichide sau
gazoase.
• Vibrația moleculelor
• Pentru a absoarbe în domeniul IR, o moleculă trebuie să fie activă IR,
adică să aibă o anumită vibrație. Pentru a apărea, vibrația moleculară
este asociată cu schimbări ale momentului de dipol, de aceea nu este
neapărat necesar ca molecula să fie un dipol permanent.
Domenii aplicare
• Spectroscopia IR permite identificarea moleculelor, prin analiza stărilor
vibraţionale caracteristice.
• Energia de tranziţie vibraţională a moleculelor se situează în general în
zonele spectrale corespunzătoare domeniului
• IR λ= (0,7-50) µm divizat în trei zone:
• infraroşu apropiat (0,7- 2,5) µm,
• infraroşu fundamental (2,5-25) µm şi
• infraroşu îndepărtat (25- 50) µm.
• Spectroscopia IR se referă la interacţia dintre cuanta radiaţiei
electromagnetice cu compuşii organici sau anorganici în domeniul de
lungimi de undă cuprins între 0,7-50 µm.
Consecinte absorbtie
• Spectrele IR reprezintă absorbţia energiei radiante din domeniul IR de
către molecule, în funcţie de lungimea de undă sau de frecvenţa
radiaţiei.
• Considerând un compus molecular iradiat de o sursă IR, moleculele
absorb radiaţiile care posedă o anumită energie (deci o anumită
lungime de undă) şi care sunt capabile să producă tranziţii la stări
excitate.
• Consecinţa acestor absorbţii este apariţia benzilor spectrale care pot
oferi informaţii despre aranjamentul atomilor în moleculă, despre
prezenţa grupărilor funcţionale, etc.
Cantitativ
Esantion
• Aparatele colectează toate aceste radiaţii fără a le diferenţia; dacă eşantionul este
puţin absorbant spectrul obţinut este similar celui înregistrat la transmisie;
• dacă eşantionul este puternic absorbant, spectrul înregistrat este mai dificil de
interpretat căci benzile de absorbţie corespund unui indice mare de refracţie.
• Avem aici două fenomene contradictorii: o puternică absorbţie generează o
intensitate luminoasă slabă iar reflexia totală provoacă o intensitate puternică.
• Semnalul înregistrat reprezintă o cumulare a acestor două efecte şi suferă din
această cauză fluctuaţii legate de condiţiile în care se face experimentul.
• Există numeroase dispozitive de spectroscopie IR.
• In prezent, se utilizează spectroscopia “cu transformata Fourier” care utilizează
pentru analiză lumina transmisă sau reflectată, un interferometru Michelson care
oferă o rezoluţie spectrală mult mai bună decât dispozitivele clasice.
FT-IR
• Transformarea interferogramei într-un spectru este o operaţie
matematică (aşa numita transformată Fourier) şi este realizată de un
computer. Pentru studierea hârtiei, literatura de specialitate
(Remazeilles, C., 2002) prezintă următoarele metode:
Clasificare
Forma sp IR