ION

LIVIU REBREANU

Romanul ,,Ion" de Liviu Rebreanu a fost publicat în anul 1920, dupa o lunga
perioada de elaborare asa cum însuși autorul mentionează în finalul operei, între martie
1913- iulie 1920.
Apariţia romanului a stârnit un adevarat entuziasm în epoca, mai ales ca nici o creație
nuvelistica de pana atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: ,,Nimic din ce a
publicat înainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a
început și a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire dar și fără indicații de viitor"
nota Eugen Lovinescu.
Criticul primește romanul "Ion" ca pe o izbanda a literaturii române, iar satisfactia sa
este consemmată în studiul ,,Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu: Ion".
Pentru iniţiatorul modernismului româmenesc, al cărui principiu de baza
era ,,sincronismul " literaturi române cu cea europeană, apariția romanului ,,Ion" rezolva o
problema si curma o controversa. Aceasta afirmație a lui Lovinescu se referă la polemica
purtata cu sămănătoriștii de la ,,Viaţa româneasca” revistă aflată sub conducerea lui
Garabet Ibraileanu.
Acestia sustineau promovarea în literatura româna a taranului , ca personaj exclusiv
al operei și viața de la tara ca spiritualitate unica și specifica românilor.
Eugen Lovinescu inițiază curentul literar numit modernism, al cărui deziderat era
ridicarea literaturii române la nivel european, în realizarea căruia el recomandă scriitorilor
inspirarea tematică din mediul citadin, având ca protagoniști intelectuali cu trăsături și spirit
mult mai complexe, construiți prin mijloace de analiza psihologică.
Lovinescu, entuziasmat de complexitatea planurilor de acţiune, de profunzimea
psihologică a protagonistului dominat de patimi, de galeria a umană stratificată, afirmă că
Rebreanu este cel care, prin romanul "Ion" a ,,obiectivat" proza românească.
De altfel, critica literară l-a confirmat pe Liviu Rebreanu drept creatorul romanului
românesc modern, deoarece scrie primul roman realist, social, obiectiv din literatura română,
,,Ion" și primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza românească ,,Pădurea
spânzuratilor”.
Liviu Rebreanu mărturisește ca in lunga sa truda de creație, în cei 7 ani în care a
lucrat la roman, un rol important l-a avut, pe de o parte ,, impresia afectiva”, emoția, iar pe
de alta parte, acumularea de material documentar
O scena văzută de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat în mod
deosebit si a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Aflat la vanatoare, Rebreanu a
observat ,,...un țăran îmbrăcat în haine de sarbatoare", care s-a aplecat, deodată ,, și-a
sărutat pământul. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. Sana m-a uimit și mi s-a întipărit in minte, dar
fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudățenie.”
O alta întâmplare relatată de sora sa, Livia, i-a reţinut atenţia: o fata instarita ramasă
însărcinată cu un tâmår sărac, a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru ca trebuia să se
inrudeasca acum cu un tânăr sarantoc, ,,care nu iubea pământul și nici nu știa să-l
muncească."
Un eveniment care la marcat în anod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu
Rebreanu a avut-o cu un tânăr țăran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetașului,
care nu avea pământ și pronunța acest cuvânt cu ,,atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune,
parc-ar fi fost vorba despre o ființa vie și adorata…”.
O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat mentalitățile
si obiceiurile ţăranilor,viața lor dificila și complexata din cauza ocupației Imperiului Austro-
Ungar.
Prima variantă a romanului ,,Ion” a fost o schiță scrisă de Rebreanu în 1908, care
purta titlul ,,Rușinea” subiect reluat în nuvela ,,Zestrea” în care se conturează portretul lui
Ion și se schițează întâlnirea dintre flăcău și Ileana.
Romanul Ion este social și realist datorită caracteristicilor specifice pe care le
întrunește: viața satului cu întreaga lume țărănească: ,,bocotani”, sărăntoci, oameni de
pripas, preot, învățător, funcționar de stat, oameni politici, reprezentanții autorităților austro-
ungare formează o galerie ce ilustrează o realitate social-economică, politică și culturală din
satul ardelenesc din primele decenii ale secolului al 20-lea, obiceiuri și tradiții populare;
obiceiuri și tradiții populare, evenimente importante din viața omului:,,<<Ion>> este opera
unui poet epic, care cântă cu solemnitate condițiile generale ale vieții: nașterea, nunta,
moartea”(G.Călinescu).
Romanul modern și obiectiv e definit de interferenta formelor literare tradiționale cu
cele moderne și de monumentalitatea operei:
Formula realista există prin ilustrare a vieții țărănești din ardeal, în primele decenii
ale secolului al 20-lea, o adevărată ,,creație de oameni și de viață”.
Obiectivare a romanului romanesc:,, Pornind de la același material țărănesc, << Ion
>> reprezintă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față
de eticismul ardelean, constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii
noastre epice.”([Link])
Rebreanu construiește două planuri de acțiune principale care se întrepătrund: pe
deoparte destinul lui Ion, iar pe de altă parte viața satului ardelenesc, reprezentat mai ales
de familia Herdelea și preotul Belciug; mai multe planuri secundar ilustrează alte aspecte ale
comunității ardelenești de la sat și oraș sau alte familii și destine ale țăranilor sau
oficialităților vremii.
Evenimentele acțiuni sunt semnificative prin participarea întregului sat:hora,
sfințirea hramului noii biserici, balul intelectualilor, cârciuma cositul, etc.
Opera este monumentală:,, poate mai mare ca natura”(Eugen Lovinescu); ,,<<Ion>>
este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al
omului teluric” (George Călinescu); Rebreanu este ,,un mare creator tocmai prin intuiția
ritmului etern al existenței satului” (N. Manolescu).
Tehnica romanului este circulară, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul
Pripas și cu imaginea satului venit la horă și se termină cu imaginea satului adunat la
sărbătoarea hramul lui noi biserici și descrierea drumului dinspre satul Pripas.
Romanul este structurat riguros, în două părți cu titluri sugestive: ,,Glasul
pământului” și ,,Glasul iubirii” , capitolele au titluri-
sinteză: ,,începutul”, ,,hora” , ,,nunta” , ,,nașterea” , etc.