Plante textile

[Link]. Viorel ION

[Link]. Adrian Gheorghe BĂŞA
Inul pentru fibre
Importanţa culturii
Fuiorul
 Inul pentru fibre este numit şi
„mătasea nordului”.

 Fibrele de in prezintă
următoarele caracteristici:
 sunt rezistente la rupere şi
putrezire;
 sunt fine, cu luciu mătăsos;
 sunt flexibile;
 au o bună conductibilitate
termică.
 Fibrele de in sunt folosite pentru obținerea de:
 pânze pentru corăbii;
 pânze pentru paraşute;
 curele de transmisie;
 rufărie de pat şi corp;
 diverse ţesături;
 pânză pentru pictură;
 diferite sortimente de aţă etc.

 Hainele confecţionate din pânză de in sunt răcoroase:

 au o bună conductibilitate termică.
Câlţii
 Fibrele scurte (câlţii) se folosesc pentru obţinerea de:
 ţesături grosiere;
 saci;
 prelate;
 materiale neţesute termoizolatoare şi fono-izolatoare etc.
Puzderiile
 Puzderiile (lemnul) sunt folosite pentru:
 Obţinerea plăcilor aglomerate de calitate foarte bună:
 Utilizate în confecţionarea mobilei şi în construcţii.
Seminţele
 Seminţele de in pentru fibre:
 Pot fi utilizate pentru obţinerea de ulei, cu aceleaşi calităţi ca şi la
inul pentru ulei.
Turtele şi şroturile
 Sunt utilizate la fel ca cele de in pentru ulei.
Suprafeţe şi producţii
 In pentru fibre - Suprafața cultivată pe plan mondial
2161473
2200000

2000000
Ha
1800000

1600000

1400000

1200000

1000000

800000

600000

400000 285418

200000

0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020
 Suprafața cultivată în Europa:
 Cca. 2/3 din suprafaţa mondială.

 17 țări în care se cultivă în anul 2020:

 Ţări care cultivă suprafeţe mai mari (peste 10.000 ha) sunt:
 Franţa - 141.350 ha
 Belarus - 46.702 ha
 Federația Rusă - 45.390 ha
 Belgia - 18.380 ha
 Marea Britanie - 10.113 ha

 Producţia medie mondială în 2020 a fost de:

 3.420 kg/ha.
 In pentru fibre - Suprafața cultivată în România
80000 76300
Ha

70000

60000

50000

40000

30000

20000

10000
30
0
1925 1930 1935 1940 1945 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020
Suprafeţe şi producţii în România
 Evoluţie producții în România:
 1938 - 950 kg/ha fibră
 1990 - 3500 kg/ha fibră
 2000 - 500 kg/ha fibră
 2013 - 1500 kg/ha fibră

 Județele în care s-au cultivat suprafeţe mai mari cu in pentru

fibre:
 Satu Mare;
 Harghita;
 Suceava;
 Sălaj etc.
Zone de cultură
Zone de favorabilitate
 Zona I de favorabilitate
 Depresiunile intercarpatice din estul Transilvaniei;
 Depresiunile subcarpatice din estul Carpaţilor Apuseni;
 Depresiunile submontane din Carpaţii Răsăriteni.

 Zona II de favorabilitate
 Depresiunile intercolinare din Transilvania;
 Depresiunile intercolinare din Carpaţii Răsăriteni şi Meridionali.

 Zona III de favorabilitate

 Depresiunile subcolinare, supuse mai mult influenţei climatului de stepă sau
a solurilor podzolice cu fertilitate mai scăzută.
Tehnologia de cultivare
Rotaţia
 Plante foarte bune premergătoare:
 Grâul de toamnă;
 Leguminoasele anuale;
 Borceagul;
 Cartoful sau sfecla pentru zahăr:
 bine fertilizate;
 neatacate de Rhizoctonia, Botrytis, care sunt boli comune cu inul.

 Plante bune premergătoare:

 Porumbul;
 Orzoaica.
 Ion Ionescu de la Brad (1870):
 „Inul nu iubeşte a veni în acelaşi pământ decât după lungi
intervale”.

 George Maior (1898):

 ”Inul produce aşa-numita oboseală de in, şi trebuie să nu urmeze
după el mai curând de 6 - 9 ani”.
Semănatul
 Epoca de semănat
 Primăvara timpuriu:
 După semănatul cerealelor şi înaintea plantării cartofilor;
 Când în sol la 5 cm adâncime sunt 5°C.

 Densitatea la semănat  Distanţa dintre rânduri

 2000 - 3000 b.g./m2:  12,5 cm.
 1800 - 2000 plante recoltabile/m2.
 Adâncimea de semănat
 Norma de semănat
 2-3 cm.
 120-180 kg/ha.
 Semănători folosite
 Semănătorile universale (de tip SUP).
Recoltarea
 Maturitatea (coacere):
 Verde;
 Galbenă timpurie;
 Galbenă deplină;
 Deplină.
 Maturitatea verde
 Perioada de la sfârşitul înfloririi până la îngălbenirea bazei tulpinii.
 La începutul acestei faze:
 toate părţile plantei (tulpini, frunze, capsule, seminţe) sunt încă verzi;
 Spre sfârşitul acestei faze:
 frunzele inferioare încep să se îngălbenească.

 Recoltarea inului în această fază duce la obţine unui fuior de foarte bună
calitate:
 fibre fine, subţiri, lucioase şi albe;
 fibre cu rezistenţă slabă.

 Fuiorul obţinut se foloseşte pentru obținerea celor mai fine țesături.

 Maturitatea galbenă timpurie
 Este numită şi maturitatea galben-verzuie sau maturitatea tehnică:
 în această fază se recoltează manual inul pentru fibre.
 Plantele au:
 partea superioară a tulpinii şi frunzele verzi;
 mijlocul tulpinii şi frunzele din această parte galbene;
 baza tulpinii galbenă, iar frunzele, după brunificare, cad.
 Capsulele au muchiile îngălbenite.
 Seminţele sunt galbene şi încep să se coloreze în cafeniu dinspre vârf.
 Fuiorul este de calitate bună:
 este moale, mătăsos;
 este mai puţin fin ca la maturitatea verde, dar este mai rezistent.
 Maturitatea galbenă deplină
 Se realizează la circa 6 zile de la maturitatea galbenă timpurie.
 Întregul lan este galben.
 Plantele sunt complet îngălbenite.
 Frunzele sunt complet îngălbenite şi se mai menţin (ofilite) în partea superioară a
tulpinii.
 Capsulele şi seminţele se colorează din galben în castaniu.
 Fuiorul obţinut:
 este mai puţin fin şi elastic;
 dar este mai rezistent.
 Maturitatea deplină
 Tulpinile şi capsulele sunt brune.
 Frunzele sunt complet căzute.
 Seminţele sunt tari şi sună în capsule (la scuturare).
 Calitatea fibrelor este slabă:
 Fibrele devin aspre şi neelastice (fibre răscoapte).
 O parte din capsule se rup sau se sparg influenţând negativ producţia de
seminţe.
 Recoltarea inului pentru fibre în România
 Inul pentru fibre se recoltează în faza de maturitate galbenă (sfârşitul
maturităţii galbenă timpurie):
 frunzele de pe tulpină au căzut, rămânând numai cele din zona inflorescenţelor
(îngălbenite);
 capsulele sunt în general galbene (10 – 15% brunificate).
 Fibrele au maturitatea tehnică (industrială):
 sunt de bună calitate:
 încă nu a început procesul de lignificare.
 Recoltarea inului
pentru fibre se face
prin smulgere:
 manuală;
 mecanică.
 Recoltarea mecanică
 Maşina de smuls TLZV-4
 Smulge şi lasă plantele în brazdă continuă sau legate în snopi.
 Dacă plantele rămân în brazdă:
 După uscare (galben pai) se sortează şi se leagă (tot cu in) în snopi în două locuri
(la bază şi sub inflorescenţe).
 Snopii au diametrul de 18 - 20 cm.
 Legarea se face:
 Manual;
 Mecanic, cu maşina PTP-1.
 Snopii se ţin câteva zile în picioare sau sub
formă de colibe pentru uscare.
 După ce se usucă, snopii:
 se transportă la topitorii;
 se stivuiesc provizoriu:
 Ulterior se transportă la centrul de
prelucrare (conform graficelor întocmite).
 Combina LKV-4 T
 Operaţii:
 Smulge;
 Decapsulează şi colectează capsulele;
 Leagă snopi.

 Capsulele se colectează într-o remorcă care merge în agregat cu combina.

 După uscare (în uscătoare):
 Capsulele se treieră cu batoza sau combina de cereale (staţionar).

 Snopii se transportă la topitorii, imediat sau după completarea uscării.

Cânepa
Importanţa culturii
Fuiorul
 Fuiorul se foloseşte la fabricarea de diferite produse textile:
 ţesături pentru haine de vară;
 lenjerie pentru pat;
 pânză de saltele pentru tapiţerie;
 feţe de masă;
 foi de cort;
 odgoane;
 frânghii;
 sfoară de diferite tipuri;
 pânză pentru corăbii;
 saci;
 curele de transmisie;
 aţă de cizmărie;
 furtunuri pentru apă;
 unelte pentru pescuit etc.
 Caracteristicile ţesăturilor din fibre de cânepă:
 sunt antialergice;
 sunt protectoare (filtrează 95% din razele ultraviolete);
 nu conduc energia electrică;
 sunt uşor de vopsit natural;
 sunt rezistente în timp;
 sunt plăcute la purtat;
 au un aspect plăcut.
Câlţii
 Câlţii reprezintă 40 – 50 % din producţia de fibre.
 Se folosesc în industria mobilei pentru:
 tapiţerie;
 ca material izolator.
Puzderiile
 Puzderiile (lemnul):
 conţin peste 50% celuloză.
 Puzderiile rezultate de la extragerea fibrelor sau planta întreagă se utilizează
pentru:
 obţinerea de hârtie;
 fabricarea de plăci aglomerate – fonoizolatoare;
 ca puf pentru izolare fonică între plăcile de rigips;
 în industria mobilei;
 la fabricarea cărămizilor;
 în ciupercării:
 ca aşternut pentru animale;
 drept combustibil:
 putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul.
Seminţele
 Seminţele de cânepă conţin:
 36% ulei;
 24,0 - 31,5% proteine;
 14,0 - 27,0% substanţe extractive neazotate;
 17,8 - 26,3% celuloză;
 2,5 - 6,8% cenuşă.

 Seminţele se pot utiliza:

 ca furaj, în mod deosebit în hrana:
 Păsărilor de apartament (papagali, canari, păuni etc.);
 Peştilor.

 pentru obţinerea de ulei.

Uleiul
 Indicele de iod: 140-175
 Uleiul obţinut din seminţele de cânepă este folosit:
 în industria lacurilor şi a vopselelor;
 pentru obţinerea de săpunuri fine;
 după rafinare, este utilizat în industria conservelor şi în cofetărie.

 Uleiul de cânepă conţine, în medie:

 6,5 % acid palmitic;
 2,7 % acid stearic;
 13,0 % acid oleic;
 55,3% acid linoleic;
 20,2 % acid linolenic.
Turtele şi şroturile
 Se utilizează singure sau în nutreţuri concentrate, pentru
hrana:
 Păsărilor;
 Viţeilor;
 Cailor;
 Oilor;
 Peştilor.

 În hrana vacilor gestante, turtele de cânepă trebuie folosite

cu restricţie:
 provoacă avorturi.
Utilizări medicinale
 Vârfurile inflorescenţelor plantelor femele:
 Se utilizează pentru obţinerea de diferite preparate cu efect:
 Hipnotic;
 Sedativ;
 Diuretic;
 Vomitiv;
 Anafrodisiac;
 Vermifug etc.
 Din cânepa indiană se obţine produsul narcotic denumit "haşiş“:
 Conţine cannabinol, cannabidiol şi tetrahidrocannabinol (THC).
 Este folosit în industria medicamentelor, datorită proprietăţilor narcotice:
 Sedativ;
 Spasmolitic.
 THC este folosit curent în chimioterapia cancerului sau ca substanţă
adiţională în stimularea apetitului, la bolnavii de SIDA (Mogârzan, 2004).
Suprafeţe şi producţii
Suprafeţe şi producţii pe plan mondial
 Evoluţie suprafeţe
 Peste 1 milion ha în anul 1938;
 490.000 ha în anii 1979-1981;
 196.000 ha în anii 1989-1991;
 131.000 ha în 1996;
 53.900 ha în 2001;
 62.388 ha în 2013;
 69.643 ha în 2014:
 24.025 ha cânepă pentru sămânţă - 4.285 kg/ha;
 45.618 ha cânepă pentru fibre - 1.444 kg/ha.
 Ţări care cultivă suprafeţe mai mari sunt:
 India;
 China;
 Coreea de Sud;
 Rusia.

 Cânepa se cultivă:
 pentru fibre în Europa şi Asia;
 pentru sămânţă în Australia;
 în scop medicinal, în Africa.

 În multe ţări occidentale, cultura cânepii a fost interzisă:

 datorită folosirii acesteia pentru extragerea haşişului.

 Uniunea Europeană a stabilit că se poate cultiva cânepă pentru fibre:

 care are un conţinut de maximum 0,3% substanţe halocinogene.
Suprafeţe şi producţii în România
 Evoluţie suprafeţe
 1938 - 39 mii ha;
 1970 - 23 mii ha;
 după 1980 – 40-50 mii ha;
 după 1990:
 16.600 ha în 1990;
 14.000 ha în 1991;
 9.900 ha în 1992;
 800 ha în 1994;
 1.200 ha în 2003.
 3.000 ha în 2013:
 4.061 ha în 2014:
 926 ha cânepă pentru sămânţă;
 3.135 ha cânepă pentru fibre - 1.096 kg/ha.

 Până în anul 1989, România ocupa:

 Primul loc în Europa:
 56-70% din producţia totală;
 locul 4 în lume.
Cerinţe faţă de climă şi sol
 Răspândirea cânepii:
 De la ecuator până la cercul polar.
 De la nivelul mării până la cca 3000 m (în Hymalaia).

 În condiţiile din România, perioada de vegetație este de:

 110 - 130 zile la cânepa pentru fibre;
 140 - 160 zile la cânepa pentru sămânţă.
 Cerințe față de temperatură
 Cânepa are cerințe moderate față de temperatură.

 Constanta termică este de:

 1800 - 2000°C la cânepa pentru fibre;
 2300 - 2800°C la cânepa pentru seminţe.

 Temperatura minină de germinaţie este de 2-4°C:

 răsărirea uniformă şi rapidă are loc la temperatura solului este de 7-10°C.
 Rezistenţa la temperaturii scăzute:
 Plantele tinere, până la formarea a 3-4 perechi de frunze:
 sunt distruse la temperaturi de - 2...-3° C.

 De la faza de 3-4 perechi de frunze până la începutul creşterii intense:

 plantele suportă pe o durată scurtă de timp temperaturi de -5 ...- 6° C.

 După diferenţierea morfologică a sexelor:

 plantele devin sensibile la temperaturi negative.

 Mai târziu:
 plantele devin extrem de sensibile la temperaturi negative.

 Creşterea plantelor încetează la temperatura de 5°C.

 Creşterea plantelor se realizează în condiţii bune la temperaturi de:
 peste 15°C până la butonizare;
 18°C de la butonizare până la sfârşitul înfloririi;
 20-24°C în perioada formării fructelor şi maturizării acestora.

 În zonele cu temperaturi mai mari de 25°C, şi în condiţii de deficit

de umiditate:
 cânepa pentru fibre nu reuşeşte;
 se pretează cultura cânepii pentru sămânţă.
 Cerințe față de umiditate
 Cânepa are cerințe ridicate față de umiditate.
 Consumul specific de apă este de 400-800 (de regulă 400-500).
 Faza critică pentru apă:
 de la începutul butonizării (diferenţierii sexelor) până la sfârşitul înfloririi;
 plantele consumă 65-70% din necesarul total de apă.

 După înflorire, cerinţele pentru apă:

 Scad la cânepa pentru fibră;
 Se menţin ridicate încă 15-20 zile la cânepa pentru sămânţă.
 Insuficienţa apei în faza de butonizare:
 Se reduce diametrul fasciculelor;
 Fibrele elementare rămân cu pereţii subţiri:
 Se diminuează rezistenţa la rupere a fibrelor.

 Excesul de apă:
 în perioada formării fibrelor, duce la formarea de fasciculele fibroase afânate, cu
pereţii celulelor elementare subţiri.

 Cânepa este pretenţioasă faţă de umiditatea relativă a aerului.

Cerințe față de sol

 Cânepă este foarte pretenţioasă faţă se sol, necesitând:

 soluri profunde;
 soluri bogate în humus şi elemente nutritive;
 soluri bine aerate;
 pH-ul neutru până la uşor alcalin (6,8 - 7,5);
 textură lutoasă, luto-argiloasă;
 apă freatică la 1-2 m adâncime.
 Nu sunt recomandate:
 solurile nisipoase;
 solurile pietroase;
 solurile erodate;
 solurile foarte grele (cu procent prea ridicat de argilă);
 solurile impermeabile.

 Cânepa valorifică bine şi turbăriile:

 cu un nivel freatic mai adânc de 70-80 cm;
 cu o fertilizare adecvată, inclusiv cu microelemente.
Zone de cultură
Zona foarte favorabilă
 Câmpia de Vest.
 Zonele intramontane din văile Someşului, Crişurilor, Mureşului, Oltului,
văile Arieşului, terasele Târnavelor.
 Lunca Şiretului, de la Bacău până în nord.
 Lunca Moldovei, de la Roman până la Fântâna Mare.
 Zona Jijia - Bahlui.
 Precipitaţii cuprinse între 300-550 mm;
 Temperatura medie de 16-18°C.
Zona favorabilă

 Zonele limitrofe Câmpiei de Vest.

 Podişul Transilvaniei (inclusiv depresiunile).
 Unele microzone din Bazinul Bahlui şi Bîrlad, din Muntenia, Oltenia, centrul
Câmpiei Române, pe văile râurilor şi în zona colinară:
 Precipitaţii mai reduse cantitativ (280 - 400 mm).
 Plantele beneficiază de umiditate atmosferică.
Tehnologia de cultivare
Rotaţia
 Plante foarte bune premergătoare:  Monocultura nu este recomandată:
 Leguminoasele anuale şi perene;  Intensificării atacului de molia cânepii
 Cerealele de toamnă; (Grapholita delineana Walk).
 Cartoful timpuriu;
 Prăşitoarele gunoite.
 Totuși, cânepa se poate cultiva în
 Plante bune premergătoare: monocultură câţiva ani (în "cânepişti"):
 Plante cu recoltare târzie.  După apariţia în lan a moliei cânepii,
monocultura trebuie întreruptă.
 Sunt contraindicate:
 Plantele atacate de Orobanche sp.:
 Tutunul ș.a.
 Plantele din familia Solanaceae:
 Este favorizat atacul de molia cânepii (Grapholita delineana Walk).
Fertilizarea
 Cânepa este o mare consumatoare de elemente nutritive:
 Plantă rapace.

 Doza de azot  Doza de fosfor

 100-120 kg/ha după cereale de toamnă;  50-100 kg P2O5/ha.
 + 15-25 kg/hadupă prăşitoare negunoite;
 - 20 - 30 kg N/ha după leguminoase.

 Azotul se aplică primăvara:  Doza de potasiul

 Întreaga doză:  40-100 kg K2O/ha.
 la pregătirea patului germinativ;
 la semănat.
 Fracţionat:
 două treimi din doză la semănat;
 restul în faza creşterii intense.
 Gunoiul de grajd
 Reprezintă principalul îngrăşământ ce determină sporuri importante de
producţie la cânepă.
 Se poate aplica:
 direct culturii de cânepă;
 plantei premergătoare, dacă aceasta este o prăşitoare.

 Doza de gunoi de grajd:

 25-30 t/ha în zone mai secetoase şi cu soluri mai grele;
 35-40 t/ha în zone mai umede şi pe soluri sărace.

 La aplicarea gunoiului de grajd, se daugă:

 40 kg N;
 48-80 kg P2O5.
Lucrările solului
 Cerinţele cânepii privind lucrările solului sunt următoarele:
 sol afânat în profunzime;
 sol bine mărunţit în stratul superficial;
 teren nivelat şi curat de buruieni.

 Dezmiriştit.

 Arătura:
 25 - 30 cm.

 Lucrări de întreţinere a arăturii:

 Menţinerea terenului curat de buruieni şi nivelat.

 Primăvara:
 PPG la 5-6 cm.
Semănatul
 Perioada de semănat
 Semănatul cânepii începe când în sol, la adâncimea de 5 cm adâncime se înregistrează
temperatura de 5°C timp de cîteva zile consecutiv.
 Calendaristic, semănatul cânepii se face între:
 25 martie şi 10 aprilie, în funcţie de zonă şi condiţiile anului de cultură.

 Densitatea la semănat  Semănători folosite

 400 - 450 b.g./m2  Semănătorile universale (de tip SUP).
 350 - 380 plante recoltabile/m2

 Norma de semănat  Adâncimea de semănat

 80-110 kg/ha
 3-5 cm:
 3 - 4 cm pe solurile mai grele şi umede;
 Distanţa dintre rânduri
 4 - 5 cm pe solurile mai uşoare şi mai uscate.
 12,5 cm
Lucrări de îngrijire
 Lucrări efectuate imediat după semănat:
 Tăvălugitul imediat după semănat pentru a se pune sămânţa în
contact cu solul.
 În cazul neexecutării tăvălugitului şi atunci când seminţele nu s-au
tratat cu produse corbicide:
 Grăparea cu grape cu colţii mult îndreptaţi spre înapoi (pentru a nu
scoate seminţele).
 Pentru distrugerea urmelor rândurilor şi evitarea pagubelor produse de
ciori şi porumbei.
 Combaterea buruienilor
 Cânepa luptă bine cu buruienile:
 cânepa pentru fibre se seamănă în rânduri apropiate şi la densităţi mari;
 răsărirea se face într-un timp scurt;
 plantele au un ritm rapid de creştere şi acoperă foarte repede solul.

 Combaterea buruienilor pe cale chimică nu este obligatorie:

 Dacă pregătirea patului germinativ s-a făcut în condiţii bune;
 Dacă terenul nu are o rezervă prea mare de seminţe de buruieni.

 Erbicide:
 Combaterea buruienilor monocotiledonate:
 Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 - 1,5 l/ha.
 Combaterea dăunătorilor
 Puricele cânepii (Psylliodes attenuata Koch.)
 Se combate prin:
 Tratarea seminţei cu insecticide:
 Tratamente după răsărirea completă a plantelor, dar înaintea fazei de
creştere intensă, cu produse insecticide care conțin:
 Deltametrin
 Molia cânepii (Grapholita delineana Walk.)
 Produce pagube mari la cânepă, fiind cel mai periculos dăunător.
 Este răspândit în toate zonele ţării.
 Tratamentul la sămânţă efectuat împotriva puricelui cânepii:
 asigură protecţia culturii timp de cca. 60 zile;
 este eficient şi împotriva moliei, în generaţia I - II.
 Combaterea în timpul vegetaţiei se face la avertizare, cu produse
insecticide ce conțin substanțe active precum:
 Deltametrin
 Lambda-cihalotrin
Recoltarea
 Cânepa pentru fibre se recoltează la sfârşitul înfloririi plantelor
mascule (când s-a scuturat polenul).

 Un lan bun pentru recoltare se recunoaşte prin:

 Culoarea galbenă sau galbenă-verzuie a plantelor mascule;
 Frunzele plantelor mascule s-au uscat şi au căzut, cu excepţia celor din
zona inflorescenţei;
 Plantele femele sunt încă verzi, cu seminţele în curs de formare.
 Recoltarea manuală
 Plantele sunt tăiate cu secera sau cuţite speciale la 4 - 6 cm înălţime.
 Se formează mănunchiuri nelegate, de 12 - 15 cm grosime, care se aşează
pe sol sub formă de X pentru uscare.
 După uscare, tulpinile:
 se scutură de frunze (pentru a nu păta fibrele prin topire);
 se aşează cu baza la acelaşi nivel;
 se leagă în snopi, cu legători confecţionate din tulpini de cânepă mai scurte:
 numai la mijloc, dacă tulpinile nu depăşesc 1 m înălţime:
 la bază şi la vârf, în cazul tulpinilor mai înalte.
 După legare, snopii:
 se transportată la topitorii.
 se păstrează în clăi sau şire.
 Recoltarea mecanizată
 Se execută cu diferite maşini, care
efectuează următoarele operaţii:
 Taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat
subţire;
 după uscare, tulpinile sunt legate
manual, scuturate de frunze şi
trimise la topitorii sau clădite în şire.
 Taie tulpinile şi le leagă în
mănunchiuri:
 apoi sunt aşezate în piramide pentru
uscare.
Bumbacul
Importanţa culturii
Fibre
 Bumbacul este cea mai răspândită plantă textilă pe plan mondial:
 Asigură cca. 83% din producția mondială de fibre vegetale;
 Asigură cca. 33% din producția totală de fibre (naturale și artificiale).

 Fibra lungă de bumbac, numită și lint se utilizează:

 Pentru obținerea de diferite țesături;
 Pentru producerea dantelelor, broderiilor;
 Pentru obținerea pânzeturilor de calitate superioară;
 Pentru obținerea aței de cusut.
 Fibra scurtă de bumbac (sub 21 mm), se utilizează la obţinerea:
 Vatei;

 Bumbacului hidrofil.

 Fibra rezultată din procesul de delinterare (0,5-2 mm), numită și

linters, se utilizează pentru obţinerea de:
 Material textil pentru cuverturi;

 Bumbac absorbant cu utilizăti medicinale;

 În industria filtrelor.
 Din pasta de linters se obţine vâscoza, care se utilizează la
obţinerea de:
 Fibre tip celofan;
 Mătase artificială;
 Celuloză folosită ca materie primă pentru:
 lacuri;
 echipamente electrice;  Bumbacul are sute de utilizări, de la blugi
 mine de creioane; şi tricouri la şireturile de la încălţăminte.
 stilouri etc.
 Hârtie superioră de scris;  Bumbacul face parte din viața noastră de
 Hârtie de filtru; zi cu zi.
 Explozivi etc.
Uleiul
 Uleiul obţinut din seminţele de bumbac, după extragerea
gossypolului prin hidroliză:
 este utilizat în alimentaţie;
 este utilizat ca materie primă în:
 industria conservelor,
 industria săpunurilor;
 industria pesticidelor;

 este utilizat pentru fabricarea:

 Margarinei;
 Cremelor de faţă;
 Glicerinei;
 Stearinei etc.
Gossypolul
 Gossypolul extras din ulei este utilizat în sinteza unor preparate farmaceutice.
 S-a descoperit că gossypolul are un efect antitumoral şi proprietăţi
contraceptive.
Turtele şi şroturile
 Şroturile rămase după extragerea uleiului:
 Pot fi folosite în hrana animalelor:
 sunt bogate în proteină (23-35%);
 asigură un important aport de calciu, fosfor şi vitamine din
complexul B.

 Animalele rumegătoare:
 Șroturile detoxificate pot fi
 tolerează șroturile (în cantitate limitată).
utilizate în amestec cu făină de
 Animalele monogastrice:
 Șroturile sunt toxice datorită conținutului de gossypol.
grâu, pentru obţinerea de:
 Gossypolului trebuie eliminat din șroturile de bumbac.  Pâine;
 Produse de cofetărie;
 Gossypolul este toxic şi pentru om:
 Crochete.
 limitează utilizarea şroturilor în scop alimentar.
Rădăcinile, tulpinile, frunzele şi florile
 Rădăcinile servesc la obţinerea unor produse farmaceutice.
 Tulpinile lignificate se utilizează:
 Drept combustibil;
 La obţinerea pastei de hârtie;
 La obţinerea plăcilor aglomerate.
 Frunzele servesc la extragerea de:
 Acizi organici (citric, malic).
 Valvele capsulelor se utilizează pentru extragerea de materii tanante.
 Florile sunt vizitate de albine.
 Bumbacul este o plantă meliferă.
Suprafeţe şi producţii
 Suprafeţe pe plan mondial
 În perioada 2000-2015, suprafaţa cultivată cu bumbac pe plan
mondial a oscilat între 30 şi 36 milioane ha.
 Ţările cele mai mari cultivatoare de bumbac (2013-2015):
 India (11,7-12,7 milioane ha);
 China (3,4-4,8 milioane ha);
 SUA (3-3,8 milioane ha);
 Pakistan;
 Uzbekistan;
 Brazilia.
 În Europa:
 Grecia este cel mai mare cultivator de bumbac;
 Spania;
 Bulgaria.
 În anul 2014, bumbacul s-a cultivat în 65 de țări.
 Producţii pe plan mondial
 Producția medie mondială de fibre (2013-2015):
 700 - 800 kg/ha;
 producții medii de peste 2.000 kg/ha în Australia;
 producții medii de peste 1.500 kg/ha în Turcia, Mexic, Brazilia și China.

 După datele FAO (2000-2013):

 22,9 milioane tone - producția totală de fibre (lint);
 42,3 milioane tone - producția totală de semințe de bumbac.

 Se apreciază că peste 100 de milioane de familii sunt implicate direct

în producerea de bumbac:
 se adaugă milioane de persoane implicate în industriile asociate.
Comerț pe plan mondial
 Circa o treime din producţia mondială de bumbac este exportată.
 SUA este cel mai mare exportator de fibre de bumbac (lint și linters).
 Australia este cel mai mare exportator de semințe de bumbac.
 China este cel mai mare importator de fibre de bumbac.
 Mexic este cel mai mare importator de semințe de bumbac.
 Peste 140 de ţări sunt implicate în comerţul cu bumbac (export-import).
 Uleiul de bumbac ocupă locul 5 în producţia mondială de ulei:
 după soia, rapiță, floarea-soarelui și arahide;
 producția totală (2000-2013) de 46,6 milioane tone.

 Cel mai mare importator de bumbac:

 Uniunea Europeană (cca. 1 milion tone/an).
Suprafeţe şi producţii în România
 Evoluţie suprafeţe:
 1925 - 125 ha

 1938 – 2.000 ha;

 1953 – 223.000 ha;

 1963-1972 – nu s-a cultivat bumbac în România;

 1972 – s-a reintrodus cultura bumbacului în România.

 România se află la limita nordică de cultură a bumbacului.

 Producţiile sunt mari în anii în care nu intervin brume înainte
de 20 octombrie.
 Producția medie de bumbac brut cea mai mare:
 1.700 kg/ha în condiții de producție (în anul 1994);
 2.900 kg/ha în condiții de cercetare (în anul 1995).
Sistematică
 Familia Malvaceae
 Genul Gossypium
 Secţiunea Hirsuta, cu specii tetraploide (2n=52):
 purtătoare ale genomurilor A şi D;
 originare din America Centrală şi de Sud (Lumea Nouă):
Gossypium hirsutum L.
 Gossypium barbadense L.

 Secţiunea Herbacea, cu specii diploide (2n=26):

 purtătoare ale genomului A;
 originare din Asia şi Africa (Lumea Veche):
 Gossypium arboreum L.
 Gossypium herbaceum L.
 Gossypium hirsutum L.
 Asigură peste 70% din fibra de bumbac utilizată pe
plan mondial.
 Este de origine americană (Mexic și America
Centrală).
 Sămânța după egrenare este acopertă cu linters.
 Este specia cultivată în România.
 Soiuri create la SCDA Teleorman:
 Adelin
 Brânceni
 Gossypium barbadense L.
 Este de origine din America de
Sud (Peru și Bolivia).
 Se mai numește și bumbac
egiptean, pentru că se cultivă pe
suprafețele cele mai mari în Egipt.
 Sămânța după egrenare este
golașă.
 Forme de bumbac:
 Bumbac modificat genetic de tip Bt (Bacillus thuringiensis):
 Primul bumbac Bt a fost realizat în anul 1987;
 Primele culturi comerciale de bumbac modificat genetic în anul 1996:
 în SUA sub numele de Bollgard;
 în Australia sub numele de Ingard.
 Bumbac modificat genetic de tip RR (Roundup Ready).
 Bumbac Buctril-rezistent.
 Bumbac 2,4D-rezistent.
 Bumbac „glandless” (fără grande producătoare de gossypol):
 Primul soi comercial liber de gossypol a fost creat în anul 1966, iar cel de-al
doilea în anul 1969
Cerinţe faţă de climă şi sol
 Răspândirea bumbacului:
 Reuşeşte cel mai bine între 32o latitudine N şi S;
 Se cultivă până la:
 38o latitudine S;
 45o latitudine N.
 Cerințe față de temperatură
 Bumbacul este o plantă iubitoare de căldură.

 Temperatura minimă de germinaţie este de 12°C.

 Pentru formarea primelor frunze sunt necesare temperaturi medii de 14-17oC.

 Pentru formarea mugurilor florali sunt necesare temperaturi medii de 19-20oC.

 Temperatura medie optimă de-a lungul perioadei de vegetaţie este de 25-30oC.

 Rezistenţa la temperaturii scăzute:

 Plantele sunt distruse de temperaturi de – 1°C.
 Brumele din toamnă încheie procesul de maturare.

 Cantitatea de căldură necesară de la semănat le recoltare (∑t>0OC) este de

3400OC (3200OC pentru soiurile “nordice timpurii”).
 Cerințe față de umiditate
 Bumbacul este pretenţios față de umiditate.
 Totuşi, rezistă bine la secetă, în special în prima parte a perioadei de vegetaţie
(răsărire-îmbobocit):
 Sistem radicular bine dezvoltat.

 Consumul specific de apă:

 este de 200 - 300 în condiţiile de la Fundulea;
 360-600 în zona foarte favorabilă bumbacului.

 Cultura de bumbac reuşeşte în zone cu 400-500 mm precipitaţii:

 300 mm în timpul perioadei de vegetaţie:
 200 mm până la sfârşitul creşterii, în mai-iunie;
 100 mm în perioada de maturare, în august-septembrie.

 Seceta prelungită, precum şi ploile în exces după îmbobocire:

 determină căderea bobocilor florali, a florilor şi a capsulelor tinere.

 În anii ploioşi, există riscul ca bumbacul să nu ajungă la maturitate.

 Cele mai bune condiţii pentru coacerea bumbacului în România sunt:
 Precipitaţii reduse după 20 august;
 Secetă în lunile septembrie şi octombrie.
 Cerințe față de lumină

 Bumbacul este o plantă iubitoare de lumină:

 Bumbacul este denumit “copilul soarelui”.

 Necesită 1500 ore de strălucire a soarelui în intervalul 1 mai – 30 octombrie.

 Frunzele manifestă fenomenul de heliotropism.
Cerințe față de sol
 Bumbacul cere soluri:
 fertile;
 cu expoziţie sudică;
 cu textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă;
 bine structurate;
 pH-ul de la 7 la 8.

 Cele mai indicate soluri:

 Cernoziomurile cu expoziţie sudică.

 Trebuie evitate:
 Solurile reci de luncă.
Zone de cultură
Tehnologia de cultivare
Rotaţia
 Plante foarte bune premergătoare:  Monocultura
 Cerealele păioase;  Bumbacul se autosuportă 2-3 ani.
 Rapiţa;  Totuşi, este de dorit să fie evitată
 Gramineele perene; monocultura.
 Lucerna în anul al doilea de la desfiinţare.
 Plante bune premergătoare:  Rotaţiile recomandate:
 3-4 ani.
 Plantele prăşitoare:
 Leguminoasele anuale;  După bumbac se cultivă:
 Lucerna în primul an de la desfiinţare.  Culturi de primăvară.
 Plante contraindicate ca premergătoare:
 Plantele mari consumatoare de apă:
 Sorgul;
 Meiul;
 Iarba de Sudan.

 Culturile îmburuienate puternic.

 Este benefică amplasarea culturii de bumbac:
 lângă culturi cu talie înaltă (floarea-soarelui, sorg pentru biomasă sau siloz):
 pot asigura un plus de căldură plantelor de bumbac.

 Trebuie evitată amplasarea culturii de bumbac lângă:

 culturi de porumb, ricin, in, tutun, leguminoase anuale şi perene, tomate, ardei:
 Plante atacate de omida fructificaţiilor (Helicoverpa armigera).

 culturi tratare cu erbicide pe bază de 2,4D, bromoxinil, bentazon, care dăunează

bumbacului.
Fertilizarea
 Doza de azot:  Doza de fosfor:
 40-60 kg/ha:  30-50 kg P2O5/ha:
 când planta premergătoare a fost  atunci când planta premergătoare
fertilizată cu azot; a fost fertilizată cu fosfor;
 pe solurile cu fertilitate ridicată.  pe solurile cu fertilitate ridicată.

 70-80 kg/ha:  60-70 kg P2O5/ha:

 când planta premergătoare nu a fost  atunci când planta premergătoare
fertilizată cu azot; nu a fost fertilizată cu fosfor;
 pe solurile cu fertilitate mijlocie şi scăzută.  pe solurile cu fertilitate mijlocie şi
scăzută.
 Atunci când bumbacul urmează după
lucernă sau leguminoase anuale:
 nu se aplică îngrăşăminte cu azot.
 Gunoiul de grajd
 Bumbacul valorifică bine gunoiul de grajd:
 Sporuri de producţie de 14-32%.
 Doza de 20 t/ha, la care se adaugă:
 30 kg N/ha;
 50 kg P2O5/ha.
Lucrările solului
 Dezmiriştit.
 Arătură:
 25 - 30 cm.

 Lucrări de întreţinere a arăturii:

 Menţinerea curată de buruieni şi nivelare.

 Primăvara:
 PPG cu ajutorul combinatorului la 4-5 cm.
Semănatul
 Tratarea seminţelor de bumbac cu produse fungicide asigură:
 protecţia acestora în sol, în timpul germinării şi a răsăririi plăntuţelor.
 Perioada de semănat
 atunci când temperatura solului, la adâncimea de 5 cm, determinată la ora 7 dimineaţa, este
de 12oC şi se menţine timp de 3 zile consecutive.
 Calendaristic, semănatul bumbacului se efectuează în cea de-a doua jumătate a lunii aprilie.

 Densitatea la semănat
 180-200 mii plante/ha:
 Densitatea la semănat în boabe germinabile/ha:
 Densitatea exprimată în plante/ha + cca. 25%:
 + 35% când există pericolul formării de crustă până la răsărit.

 Norma de semănat
 25-35 kg/ha.
 Distanţa dintre rânduri
 În funcţie de sistema de maşini:
 60 cm;
 50 cm;
 40 cm.

 Pe plan mondial, dinstanţa dintre rânduri variază între 25 şi 100 cm.

 Semănători folosite
 Semănătorile de precizie (de tip SPC).

 Adâncimea de semănat
 3-5 cm.
Lucrări de îngrijire
 Combaterea buruienilor
 Prăşit
 3 praşile mecanice:
 Prima praşilă se efectuează:
 Atunci când se văd bine rândurile;
 La adâncimea de 5-6 cm;
 Cu o zonă de protecţie de 12-15 cm.
 Următoarele praşile se efectuează:
 La intervale de 12-15 zile.

 3 praşile manuale efectuate după prăşitul mecanic.

 Combaterea buruienilor monocotiledonate şi a unor
buruieni dicotiledonate anuale
 Înainte de pregătirea patului germinativ sau preemergent, imediat după
semănat:
 Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0-1,5 l/ha
 Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5,0 l/ha
 Preemergent, după semănat:
 Pendigan 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 4,0-5,0 l/ha;
 Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2,0-4,0 l/ha.

 Combaterea buruienilor monocotiledonate

 Inclusiv Sorghum halepense din rizomi:
 Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0,8 l/ha pentru combaterea
monocotiledonatelor anuale şi 1,0 - 1,3 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor
perene;
 Combaterea dăunătorilor

 Dăunători periculoşi înainte de înflorire, care provoacă căderea

bobocilor florali:
 Afide - Aphys gossypii
 Trips - Thrips tabaci

 Dăunători periculoşi în lunile iulie-august, care provoacă defolierea

plantelor:
 Omida fructificaţiilor - Helicoverpa armigera
 Păianjenul roşu – Tetranychus urticae

 Alţi dăunători:
 Viermii sârmă – Agriotes lineatus
 Buha semănăturilor – Agrotis segetum
 Păduchele bumbacului – Doralis frangulae
 Combaterea bolilor

 Bacterioza (gomoza) – Xanthomonas malvacearum;

 Antracnoza bumbacului (Glomerella gossypii f.c. Colletotrichum
gossypii)

 Prevenirea bolilor prin:

 Tratarea seminţelor;
 Rotaţie.
Recoltarea
 Recoltarea mecanizată a bumbacului
 Trebuie efectuată lucrarea de desicare, când începe căderea normală a frunzelor de pe plante.
 Recoltarea se efectuează la 12-18 zile de la desicare, atunci când capsulele sunt la maturitatea
deplină, iar valvele (carpelele) sunt complet deschise.
 Se efectuează 2 treceri:
 Prima trecere – când 65% din capsule sunt deschise;
 A doua trecere – când 90% din restul capsulelor s-au deschis.
 Recoltarea manuală
 Se efectuează numai pe vreme frumoasă.
 Se începe atunci când există 1-2 capsule foarte bine deschise pe plantă.
 Se repetă la interval de 7-10 zile, în funcţie de deschiderea capsulelor.