Subiecte ORL rezolvate

1. Bucofaringoscopia
a. halena bolnavilor este uneori caracteristica:
-bolnavii febrili sau cu igienta gurii neglijata prezinta un miros fad, dezagrebil;
-dintii cariati, cancerul buzelor sau al amigdalelor, stomatitele ulceroase si gangrenoase, diverticulul faringo-
esofagian dau miros putrid;
-alcoolicii au un miros aldehidic characteristic;
-mirosul de acetone il intalnim la diabetic;
-noma, ozena, bronsiectazia, gangrna pulmonara determina un miros insuporabil;
-mirosul amoniacal de urina este characteristic uremiei;
-miros dulceag in IH;

b. examinarea buzelor:
-simetria in timpul miscarilor voluntare;
-culoarea: palide, cianotice;
-volumul: macrocheilie in acromegalie, hipotiroidism;
-integritate: cheiloschizis(malf congenit);
-aspectul -> in afectiunile cu stare febrile= crapate, uscate, cu cruste brune negricioase, aderente;
-> herpesul labial= in gripa, meningita, perioada catameniala;
-> ulceratiile profunde, dureroase localizate la nivelul comisurilor bucale(ragade)= copii>2 ani produse
de streptococ;
-> ulceratia labial mica, acoperita de cruste hemoragice, fara tendinta la vindecare sau o leziune cu
aspect de veruca cu suprafata fisurata sub forma unei excrescente cu aspect conopidiform insotita de
adenopatie ce apare precoce, pledeaza pt un cancer de buza;

c. examinarea danturii:
-infectiile localizate la nivelul ultimului premolar sau la nivelul primilor 2 molari superiori – se pot constitui
in punct de plecare pt sinuzita maxilara odontogena;
-mobilitate anormala a dintilor cu avulsia acestora sau nemaipotrivirea protezelor la o persoana in varsta –
suspiciune de tumora maligna rinosinusala;
-avulsiile dentare cu exteriorizare de puroi prin alveola, la un copil mic febril, ridica suspiciunea de
osteomielita a maxilarului superior;
-dintii vicios implantati se intalnesc in vegetatiile adenoide;
-triada HUTCHINSON – in care incisivii centrali superiori au marginea libera excavate in semiluna, cu striatii
vertical si transversal pe fata vestibulara- caract. eredoluesului.

d. Mobilitatea mandibulei si functia articulatiei temporo-mandibulare, precum si mobilitatea arcadei

dentare superioare.
e. Examinarea limbii(mobilitate, marime, culoare, aspect):
-la proiectarea limbii in afara, in paraliziile de nerv hipoglos, bolnavul ‘’arata leziunea cu limba’’, varful limbii
aratand sediul leziunii prin contractia doar a muschilor de partea sanatoasa;
-dificultati la proiectarea limbii in afara se intalnesc si in : flegmoanele bazei limbii si ale planseului bucal,
cancerul limbii;
-tremuraturile limbii: scleroza in placi, paralizia generala, intoxicatii cu alcool, morfina;
-macrologia: glosite, acromegalie, mixedem, limfangiom, tumori;
-microglosia: in leziuni ale nervului hipoglos, tabes, paralizie generala;
-culoarea ros-violacee a limbii – stari de asfixie;
-in stari febrile/ dispepsiile gastrice – incarcata cu un deposit cremos, alb-galbui (limba saburala sau incarcata);
-in scarlatina- limba are un aspect cu totul characteristic: initial este saburala apoi prin descuamare treptate
devine zmeurie;
-in anemia pernicioasa- limba rosie, lucioasa. Dureroasa(glosita Hunter);
-la casectici: neagra, viloasa, cu papile mult hipertrofiate;
-limba este palida in anemii, galbena in icter;
 f. Examinarea planseului bucal: se realizeaza cerand bolnavului sa puna varful limbii in cerul gurii:
-se poate decela un chist al glandei sublinguale(grenueta), un calcul al canalului Warton, infiltrarea planseului
lingual in afectiuni inflamatorii sau tumorale sau un fren lingual scurt;
-palparea bimanuala permite evaluarea glandelor submaxilare si sublinguale, a ggl limf periglandulari sau
decelarea unui eventual calcul in ductul submaxilarea;

g. Examinarea mucoasei jugale si gingivale: cu ajutorul unei SPATULE care se introduce in spatial
gingivo-jugal;
-in mod normal mucoasa e de culoare rozie;
-mucoasa poate deveni rosie in: intoxicatii, tabagism, scarlatina, rujeola, parotidita epidemica;
-in anemie – palida;
-in rujeola- pe fata interna a obrajilor, la nivelul deschiderii canalului lui Stenon, se intalnesc niste puncte
mici, cat gamalia de bold, albicioase (semnul Koplich);
-in parotidita epidemica, orificiul canalului lui Stenon( situate in dreptul molarului al doilea superior) apare
congestionat si edematiat;
-in b. Addison- pete brune;
-in scorbut, IH, leucemie – vom decela prezenta unor puncte hemoragice;
-gingivita hipertrofica – scorbut si leucemie;

h. Examinarea boltii palatine:

-poate prezenta o comunicare cu fosele nazale in palatoschizis sau in gomele luetice ulcerate;
-prezinta o forma ogivala in rahitism si la copii cu adenoidita cronica;

i. Examinarea valului palatin:

-mobilitatea: invitand bolnavul sa pronunte sunetul ‘’a’’;
-reflexele velopalatine vor fi evaluate prin atingerea valului palatin cu un stilet;
-prezenta unei petesii la nivelul valului evoca diagnosticul de MI;
-se vor cauta eventuale ulceratii sau formatiuni tumorale;

j. Amigdalele palatine, amigdala lingual si peretele posterior al orofaringelui: vor fi examinate folsind
2 spatule. In mod normal aceste formatiuni sunt galben pal deschis spre roziu, umede stralucitoare.
-cu ajutorul unui stilet se va indeparta pilierul anterior pt a observa recesul supraagmidalian;
-amigdala palatine va fi comprimata intre 2 spatule observand secretia care se exteriorizeaza din cripte;
-peretele post al orofaringelui poate fi acoperit cu un treneu mucopurulent -> la copii cu vegetatii adenoide;
sau poate prezenta o bombare a sa in adenoflegmonul retrofaringian, in abcesul rece retrofaringian sau in
afectiuni ale coloanei cervicale;
-prezenta ulceratiilor la acest nivel necesita DD intre afectiunile inflamatorii specific si nespecifice si
afectiunile tumorale;

2. Laringoscopia indirecta
=metoda prin care endolaringele este inspectat cu ajutorul unei oglinzi introdusa in orofaringe.
-sunt necesare: oglinda frontal, oglinda pt laringoscopie(plana, rotunda, diam 2,5-3,3 cm, fixate pe un maner
cu care face un unghi de 120 grade), prelungitorul pt maner, o sursa de lumina, o lampa de spirt si comprese.
Tehnica de examinare:
-bolnavul si medical sunt asezati pe scaune, fata in fata, la o inaltime potrivita.
-bolnavul este invitat sa scoata limba
-infasuram limba intr-o compresa pt a avea o priza buna si pt a nu o leza in cursul tractiunii pe incisivii
inferiori.
-oglinda frontal fiind fixate correct, lumina va fi focalizata la nivelul luetei.
-cu mana stanga se prinde limba bolnavului intre medius, situate pe fata dorsal a limbii si police, pe fata
ventral. Indexul ridica buza superioara.
-oglinda laringiana fixata la maner se va tine cu mana dreapta, in acelasi mod in care se tine creionul.
-incalzim suprafata de sticla a oglinzii la flacara lampii de spirt(pt a nu se aburi);
-controlam temperature oglinzii pe dosul mainii ( pt a nu provoca arsuri bolnavului;
-se introduce oglinda oblic dinspre comisura labiala stanga a bolnavului spre linia mediana;
- suprafata refractanta a oglinzii este indreptata in jos;
- se recomanda bolnavului sa respire linistit sis a emita sunetul ‘’I’’ ( valul palatin si epiglota se vor ridica
permitand o mai buna vizualizare a endolaringelui;
-lueta va fi ridicata, cu dosul oglinzii, inspre in sus si indarat avand grija ca extremitatea ei inferioara sa nu
depaseasca in jos marginea oglinzii, evitandu-se astfel aparitia imaginii luetei in oglinda.
- se va evita atingerea bazei limbii si a peretelui posterior al faringelui, zone reflectogene ce decl. voma.
IMAGINEA NORMALA: cu oglinda laringoscopica inclinata la 45 grade se proiecteaza imaginea
laringelui, cu partea lui anterioara spre marginea superioara a oglinzii, iar cu partea posterioara spre marginea
inferioara, toate elementele fiind suprapuse in acelasi plan. Astfel, corzile vocale apar la acelasi nivel cu
epiglota, desi se gasesc la 4-5 cm mai jos.
Laringele trebuie intotdeauna examinat in timpul celor 2 functii principale: in respiratie si in fonatie.
Cercetarea imaginii laringoscopice se face sistematic de sus in jos.
In partea superioara a oglinzii se vede baza limbii, cu ‘’V-ul’’lingual si amigdala linguala, apoi
gropitele glosoepiglotice sau valeculele acoperite de o mucoasa galbuie separate intre ele prin plica gloso-
epiglotica mediana.
Sub valecule se vede epiglota, variabila ca forma, pozitie si marime. Se vor examina fata linguala si
cea laringiana a epiglotei, precum si marginea libera care impreuna cu pliurile ariepiglotice formeaza origiciul
superior al laringelui(coroana laringiana).
Sub orificiul sup al laringelui apare comisura ant de la care pornesc corzile vocale care se recunosc
usor( ca 3 benzi de culoare alba sidefie care se apropie si departeaza in cursul fonatiei) si care delimiteaza
intre ele orificiul glotic.
In timpul respiratiei linistite, orificiul glotic are forma unui triunghi echilateral cu laturile
reprezentate de cele 2 corzi vocale, oar baza situate intre aritenoizi- formand comisura post a laringelui.
Supero-extern fata de corzile vocale se observa benzile ventriculare a caror mucoasa are o culoare roz.
Partile laterale ale epiglotei sunt unite de peretii laterali ai faringelui prin pliurile faringoepiglotice.
Extern de pliuri se observa sinusurile piriforme ale hipofaringelui.
Se va controla intotdeauna: mobilitatea c.v., a aritenoizilor, care, se asemenea, se apropie si se
departeaza, precum si deschiderea si inchiderea sinusurilor piriforme. In timpul inchiderii glutei, sinusurile
piriforme se largesc, ingustandu-se cand glota se inchide.
Aspecte patologice:
- Laringita acuta catarala: congestive diguza a mucoasei laringiene
- Laringita cronica pseudomixematoasa: edem de aspect gelatinos al ambilor corzi vocale, albicios
- Monocordita: inflamatia unei singure corzi vocale, cu aspect rosiatic
- Granulomul cordal: formatiune ce se dezvolta pe partea posterioara a CV
- Pahidermia interaritenoidiana: aspect de creasta de cocos la nivelul CV
- Placa de leucoplazie: placard albicios la nivelul CV
- Noduli ai CV: formatiuni mici, simetrice, in 1/3 medie a CV
- Polipul laringian: formatiune cu localizare in 1/3 ant a CV, fie rosu, sesil sau pediculat(angiomatos)
fie fibros, alb-roziu(mixomatos);

3. Rinoscopia anterioara: tehnica, aspect normal si pathologic

-se efectueaza cu ajutorul speculului nazal si al oglinzii frontale
-se va alege un specul adecvat marimii vestibulului nazal al bolnavului (exista 3 tipuri in functie de
dimensiune)
-dupa proiectarea fascicolului luminous in orificiul narinar, se introduce speculum nazal, tinut inchis, in
vestibulul nazal, nu prea profund.
- se deschide speculumul incet, cu grija pentru a nu leza mucoasa septului nazal (care prezinta la acest nivel
pata vasculara a lui Kisselbach) si a nu provoca bolnavului dureri sau hemoragie.
- in acest timp, cealalta mana se sprijina pe fruntea si crestetul bolnavului, imprimand capului pozitia
corespunzatoarea examenului pe care il efectuam.
Clasic, se descriu 3 pozitii ( ale lui Lermoyez), astfel:
1. In rinoscopia ant joasa: capul bolnavului este asezat normal pe verticala corpului. Se observa partea
anterioasa a foselor nazale cu :
*planseul foselor nazale
*baza de implantare a septului nazal
*capul cornetului inferior
*meatul inferior, aflat indaratul capului cornetului intre acesta si peretele extern al fosei nazale ( pe aici se
efectueaza punctia sinusului maxilar) si uneori, cand cornetul inferior nu este voluminous sau cand il
retractam cu un vasoconstrictor, se poate observa peretele posterior al faringelui, partea posterioara a
cornetului mijlociu si coada cornetului inferior.
2. In rinoscopia ant oblica: capul bolnavului se inclina inapoi cu 30 grade. In aceasta pozitie se pot
observa:
*septul nazal in totalitate
*cornetul inferior
*meatul mijlociu
*cornetul mijlociu
*fanta oftalmica , putin vizibila, situate deasupra cornetului mijlociu
Meatul mijlociu: este considerat de a fi oglinda sinusurilor maxilare, etmoidale anterioare si frontale,
aici aflandu-se orificiile de deschidere ale acestora. Patologia de la nivelul acestor sinusuri se reflecta in
modificarile mucoasei de la nivelul meatului mijlociu
[Link] rinoscopia ant inalta:capul bolnavului se inclina inapoi la 60 grade. Se pot observa extremitatea
anterioara a cornetului mijlociu si plafonului fosei nazale.
-speculul se va extrage intredeschis
-rinoscopia anterioara se face inainte si dupa aplicarea de vasoconstrictoare
-daca exista secretii se aspira.

Aspecte patologice:
- Adenoidita acuta: rinoree purulenta
- Rinoreea anterioara: puroi la nivelul meatului mijlociu
- Rinita catarala: hipertrofia mucoasei la nivelul cornetelor
- Rinita hipertrofica: marirea de volum a capului/cozii cornetului inferior sau a cozii septale
- Rinita atrofica: mucoasa palida, atrofiata cu secretii purulente groase si cruste verzui
- Sinuzita frontal/maxilara acuta: secretii purulente la nivelul meatului mijlociu
- Polipoza sinusala: formatiuni alb-sidefii cu origine uneori evident la nivelul meatului mijlociu,
acoperiti de o mucoasa neteda, fara ulceratii
- Papilomul nazal: formatiune conopidiforma, roz-cenus cu baza larga de implantare, sangeranda la
atingere, la niv port inf a sept nazal, capul cornetului mijlociu

4. Rinoscopia posterioara (examenul rinofaringelui):

-pt acest examen utilizam o oglinda mica(cu diametrul de 6-8mm) = oglinda de rinoscopie posterioara.
-se fixeaza manerul prelungitor la oglinda;
-invitam bolnavul sa respire pen as, usor si profund ca si cand ar mirosi o floare;
-cu ajutorul unei spatula tinuta in mana stanga comprimam usor, dar ferm, 2/3 ant ale limbii; in acest fel creste
distant dintre limba si palatul moale;
-fixam lumina, reflectata de oglinda frontal, la nivelul luetei;
-oglinda de rinoscopie posterioara se apuca cu mana dreapta in acelasi mod in care se tine creionul;
-incalzim suprafata de sticla a oglinzii la flacara lampii de spirt(pt a nu se aburi);
-controlam temperature oglinzii pe dosul mainii ( pt a nu provoca arsuri bolnavului;
-se introduce oglinda oblic dinspre comisura labiala stanga a bolnavului spre linia mediana, pana in spatial
dintre palatul moale si peretele posterior al faringelui.
-suprafata refractanta a oglinzii este indreptate in sus si in anterior;
-evitam atingerea mucoasei orofaringelui cu oglinda pt a nu declansa reflexul de voma.
-pt a examina rinofaringele in totalitate va trebui sa modificam pozitia oglinzii imprimandu-I diverse inclinatii.

ASPECTE NORMALE:
Marginea posterioara a septului, care are o directie verticala, serveste drept reper pt localizarea
structurilor normale.
In partea SUP: se observa plafonul rinofaringelui captusit de mucoasa mamelonata, strabatura de
santuri dispuse sagital= aspect dat de vegetatii adenoide la copil, care cu varsta dispar -> mucoasa devine
regulate si neteda la adult.
 Peretii LAT ai cavumului: prezinta orificiile faringiene ale trompei lui Eustache a carui buza
posterioara, cartilaginoasa este mai proeminenta – bureletul tubar. Inapoia trompelor se gaseste foseta lui
Rosenmuller.
La nivelul peretelui ANT se observa cele 2 orificii choanale separate prin marginea post a vomerului,
iar INF fata superioara a valului palatin.
Orificiile choanale au forma ovalara cu marele ax vertical. Pe peretele extern al fiecarui orificiu choanal
se observa cozile celor 3 conete: sup, mij si inf.

Rinofaringele trebuie palpat [Link] executa aceasta manevra la adult cand dorim informatii
suplimentare privind consistent, mobilitatea, dimensiunile sau locul de implantare a unor formatiuni din astea
regiune.

ASPECTE PATOLOGICE:
- Etmoidita: puroi la nivelul meatului mijlociu si pe bolta rinofaringelui
- Adenoidita: formatiuni tumorale moi, boselate, ce ocupa plafonul si obstrueaza orificiile, obstrucitie
nazala
- Rinita hipertrofica: cresterea in volum a cozii cornetului inferior sau a cozii septale
- Procese tumorale la nivelul cornetului inferior, plafonul orofaringelui
- Tumori rinofaringiene
- Hipertrofia amigdaliana +/- edem

5. Narinoscopia
Se execută prin ridicarea lobului nasului cu ajutorul policelui şi focalizând lumina la nivelul
vestibulului nazal. Se pot observa în acest fel procesele patologice localizate la nivelul pielii (fisuri, eczeme,
foliculite, lupus), deformări şi luxaţii ale subcloazonului.
Daca există secreţii, ele vor fi în prealabil curăţate (aspirate).

6. OTOSCOPIA
Permite examinarea conductului auditiv extern, a membrane timpanice și a căsuței timpanului (când
membrane timpanică este perforată). Explorarea se face cu speculul auricular și lumina indirect reflectată de
oglinda frontală, cu speculul Siegle ( Speculum cu lupā), cu otoscopul electric sau cu microscopul.
Tehnica examenului otoscopic. Porțiunea cartilaginoasă a conductului auditiv extern este adusă în
acelasi ax cu porţiunea sa osoasă tracționând pavilionul în sus și posterior – la adult, şi în jos şi îndărat – la
copil. Capul copilului va fi fixat de către un asistent pentru a preveni mişcările acestuia. Introducerea
speculului auricular, ales în funcție de dimensiunea conductului auditiv extern, se va face cu grijă pentru a nu
leza tegumentele din conduct. Se va Evita pătrunderea în porțiunea osoasă a conductului (pereţii conductului
la acest nivel sunt foarte sensibili şi uşor de lezat). Speculul va fi ţinut în mâna stângă. Mâna dreaptă rămâne
liberă, petru a putea utiliza instrumente: timpanotomul, aspiratorul, cârlig pentru extragerea corpilor străini,
etc.
Examenul cu microscopul este indispensabil specialistului permițând evaluare corespunzătoare a
membrane timpanice.
Pentru a asigura vizibilitatea corespunzătoare a membrane timpanice, conductul auditiv extern va fi
curățat de ceară, secreții iar corpii străini vor fi îndepărtați. Aceasta se realizează de obicei prin: spălătură
auriculară.
EXAMENUL OTOSCOPIC evaluează:
-Aspectul membranei timpanice (culoare, integritate, reperele anatomice), poziția și mobilitatea.
-Membrana timpanică va fi examinată în intregime până la nivelul inelului fibros periferic.
-Membrana timpanică normală este netedă, de culoare albă – sidefie, gri-perlată, strălucitoare,
translucidă. Este orientată oblic dinspre peretele posterior spre cel anterior, de sus în jos și din afară inăutru,
oblicitate mai accentuată la copil.
-La nivelul său vom distinge o serie de repere :
- superior – scurta apofiză a ciocanului;
-ligamentele timpano-maleolare anterior și posterior;
- median – manerul ciocanului cu direcție vertical (de la scurta apofiza a ciocanului până la umbo);
- anterior – dinspre umbo, conul luminos al lui Polizer.
Pentru descrierea sediului leziunilor de la nivelul membrane timpanice aceasta se împarte convenţional
în 4 cadrane de către o linie dusă prin mânerul ciocanului şi o a doua perpendiculară pe prima în umbo.
Mobilitatea membranei timpanice se evaluează în cursul manevrelor Valsalva şi Toynbee sau cu
speculul Siegle la care se ataşează o pară de cauciuc prin care se insuflă aer în conductul auditiv extem.
NOTĀ – La copilul mic plânsul și agitaţia determină congestia membranei timpanice.
Dificultăți ale examenului otoscopic:
- Peretele anterior al conductului proeminent;
- Conduct stenozat;
- Osteoame sau exostoze;

7. Punctia sinusului maxilar: indicatii, tehnica, accidente, complicatii

Tehnica:
- Se anesteziaza mucoasa din meatul inferior cu o mesa imbibata cu xilina sau cocaine 1-2%. In meatul
mijlociu se poate plasa o mesa cu o substanta vasoC pt decongestionarea mucoasei la nivelul ostiumului.
- Acul de punctie se introduce sub cornetul inferior, la 1,5-2 cm posterior fata de capul cornetului
inferior, imprimandu-i-se o directie oblica in sus si inafara (spre unghiul extern al ochiului).
- Se trece cu acul prin grosimea osului patrunzand in sinus
- Bolnavul tine capul orizontal
- Se adapteaza seringa si se aspira secretii pt analiza bacteriologica si citologica, apoi se spala cavitatea
sinusala cu SF
- Secretiile purulente vor fi antrenate prin ostiumul sinusal odata cu lichidul de spalatura
- Cerem bolnavului sa isi sufle nasul(manevra CI la punctiile hemoragice)
Se introduce in sinus 1g de CLORAMFENICOL dizolvat in SF si HIDROCORTIZON ACETAT. In functie
de antibiograma, se poate folosi si alt Ab.
Punctia se repeta la 1-2 zile, pana cand din sinus nu se mai exteriorizeaza secretii purulente.
Daca dupa 12-14 punctii persista secretia purulenta, renuntam la punctie si intervenim chirurgical.

Indicatii:
1. In scop diagnostic:
• Se aspira secretiile si se spala sinusul. Aspectul lichidului de spalatura ne da informatii referitoare la
afectiunea sinusala.
Astfel, lichiul de spalatura hemoragic = suspiciune de TM rinosinusala; prezenta de secretii purulente
galben-verzui, in flocoane= sinuzita acuta; secretii purulente grunjoase, dispersate, cu miros fetid= sinuzita
cronica.
• Se efectueaza examen bacteriologic si citologic al secretiilor;
• Permite introducerea de substanta de contrast in sinus(lipiodol);
2. In scop terapeutic:
• Se realizeaza drenajul secretiilor
• Se introduce medicamente in sinus(antiinflam, Ab)

Incidentele si accidentele punctiei sinusale sunt reprezentate de:

- Lipotimie: dat intolerantei la anestezicul utilizat sau emotivitatii pacientului;
- Ac de punctie neverificat in prealabil si nepermeabil;
- Ac infundat cu un fragment de os decupatin momentul trecerii prin peretele osos;
- Ostium sinusal blocat(prin dop de mucus sau/si edem) nepermitand evacuarea lichidului de spalatura;
- Patrunderea cu acul sub tegumentele regiunii geniene( dat nerespectarii distantei de min 1,5 cm de
capul cornetului)
- Patrunderea si alunecarea acului sub mucoasa peretelui extern al fosei nazale(directive tangential a
trocarului)
- Patrunderea cu acul in orbita ( cand se introduce acul in meatul mijlociu)
- Patrunderea cu acul in groapa zigomatica unde varful acului poate intalni nv maxilar superior- bolnavul
acuza o durere fulguranta) sau rupe artera sau vena maxilara interna (hemoragie masiva care necesita ligature
de ACE)
- Embolie gazoasa- accident exceptionat de rar -> colaps, pierderea constientei, cianoza, posibil
hemiplegie, amauroza, moarte subita
- Manifestari septic prin nerespectarea reguliloe de asepsie.

8. Puncția sinusului frontal (punctia beck):

Abordarea sinusului frontal se realizează pe cale externă, prin peretele anterior al sinusului, la nivelul
regiunii supraorbitare, sub anestezie locală.
Se perforează peretele sinusal la nivelul rădăcinii sprâncenei cu ajutorul unei freze. Se fixează o canulă
(ac de trepanopuncție Beck) prin care se aspiră secreţiile, se irigă și se introduc substanţe medicamentoase.
Canula nu se va menține mai mult de 14 zile datorită posibilităţii apariției reacției de corp străin la nivelul
mucoasei sinusale.
De reținut că puncția va fi întotdeauna precedată de o radiografie de față și o radiografie de profil a
sinusurilor frontale. Dacă sinusul frontal nu este dezvoltat sau este foarte mic, există pericolul penetrării in
endocraniu cu apariția de complicații severe (meningită, abces cerebral).

9. Corpi straini auriculari

Corpii straini auriculari pot fi : animali, vegetali, anorganici, dopuri de cerumen.
Diagnostic: examen otoscopic.
Tratament: extragerea lor:
Animali: omorati cu alcool sau ulei, apoi extragere cu pense sau spalatura auriculara;
Vegetali: alcool(rol hygroscopic) si extragerea cu pense sau spalatura auriculara;
Dopuri de cerumen/cerumen si tegument: inmuierea cu apa oxigenata sau cu solutie uleioasa, apoi
spalatura auriculara;
!! La spalatura auriculara: pacientul trebuie sa aiba gura deschisa, jetul orientat postero-superior,
presiunea sa nu fie f mare, altfel exista riscul de perforatie timpanala, intai se face aseptizarea CAE +/- trat
leziunilor de otita (interesare timpanica).

Spalatura auriculara:
- Se face cu apa la temperature camerei
- Cu ajutorul unei seringi Guyon, jetul de apa va fi directionat inspre per posterior al conductului cu o
presiune adecvata pt a nu perfora timpanul
- Pacientul sta cu gura deschisa
- Se face dupa aseptizarea CAE
Indicatii:
• Dopul de cerumen: de preferat dupa prealabila inmuiere cu apa oxigenata 3%
• Corpi straini auriculari
• Exudatul
Contraindicatii absolute:
• Existenta unei perforatii timpanale in antecedente;
• Existenta unei perforatii uscate a membrane timpanice;
• Fractura de baza de craniu cu cointeresarea CAE sau a urechii medi;
• Traumatisme directe recente la CAE sau ale membrane timpanice;

10, 11, 12. Probele cu diapazonul: Proba Rinne, proba Schwabach, proba Weber
Acumetria instrumentala: realizeaza evaluarea functiei auditive utilizand instrumente emitatoare de
sunete, ceas, diapazon- in mod obisnuit de 512 Hz.
Diapazonul se pune in vibratie prin lovirea de propriul genunchi sau ciupindul. Se tine de maine fara
a-I atinge bratele, la distant de 1 cm, cu bratele in jos- pt conducerea aeriana si cu piciorul plasat pe o suprafata
osoasa pentru conducerea osoasa.
PROBA WEBER – compara conducerea osoasa a celor 2 urechi:
Piciorul diapazonului se aseaza pe linia mediana a craniului (vertex, glabela, menton, incisivi)
 Pacientul va preciza urechea in care se aude sunetul
Proba sensibila deoarece se poate produce lateralizarea la un Rinne audiometric de doar 5 dB
Sunet perceput pe linia mediana – weber indifferent – auz normal sau egal afectat
Sunet perceput in una dintre urechi – weber lateralizat – in hipoacuziile de transmisie sunetul este auzit
in urechea AFECTATA, iar in hipoacuziile neurosenzoriale este auzit in urechea cea mai BUNA.

PROBA RINEE - compara conducerea aeriana cu conducerea osoasa de la aceeasi ureche

CO- piciorul diapazonului se aseaza pe mastoid
CA – bratele diapazonului se prezinta in plan frontal in dreptul CAE
Raport exprimat ca pozitiv sau negativ – timpul CA/CO
Rinne pozitiv = auz normal sau hipoacuzie neurosenzoriala
Rinne negative = hipoacuzie de transmisie
Fals Rinne negative

PROBA SCHWABACH – compara perceptia pe cale osoasa a subiectului cu cea normal pe aceeasi
cale
Diapazonul pus in vibratie este plasat pe mastoid pacientului la nivelul punctului antral.
Cand pacientul nu-l mai aude, diapazonul se plaseaza pe mastoid examinatorului (considerand ca auzul
acestuia este normal). Daca examinatorul il aude, se considera ca bolnavul prezinta hipoacuzie de tip perceptie.

13. Traheotomia: indicatii, contraindicatii, tehnica, complicatii

Indicatii:
A. Obstructia mecanica a cailor respiratorii:
1. Tumori ale laringelui, faringelui, traheei, esofagului cervical
2. Anomalii congenital ale cailor respiratorii superioare si/sau digestive
3. Traumatisme ale laringelui si/sau traheei
4. Paralizia recurentiala bilateral
5. Traumatisme ale masivului facial cu tumefierea partilos moi si/sau fracturi(mai ales ale mandibulei)
6. Inhalarea de corpi straini
7. Infectia (edemul) laringelui, traheei, limbii, faringelui
B. Obstructia cailor respiratorii prin secretii sau respiratie insuficienta sau ambele:
• Blocarea prin secretii cu tuse ineficienta(imposibilitatea de a expectora) in timpul sau dupa:
1. Chirurgie toracica sau abdominal
2. Bronhopneumonie
3. Vomismente si aspirarea continutului gastric
4. Arsuri ale fetei, gatului, cailor respiratorii
5. Precoma sau coma (DZ, IR si IH)
• Ventilatie alveolara insuficienta in timpul sau dupa:
1. Intoxicatie medicamentoasa sau cu pesticide
2. Traumatisme inchise ale toracelui cu fracturi de coaste
3. Paralizia m. respiratori
4. Obstructia pulmonara cronica (emfizem, bronsita cronica, bronsiectazie, astm, atelectazie)
• Blocarea prin secretii cu ventilatie alveolara insuficienta in cursul:
1. Afectiuni ale SNC(apoplexie, encefalita,poliomelita,tetanos)
2. Eclampsie
3. Traumatisme grave ale capului, gatului, toracelui
4. Coma preoperatorie neurochirurgicala
5. Embolia aeriana sau gazoasa

Tehnica:
Pregatirea preoperatorie, cu sedative si corectarea deficientelor generale, ca si preanestezia, sunt
posibile doar daca interventia nu este o urgenta majora.
Instrumentarul cuprinde: bisturie, foarfece, pense anatomice, Pean, Kocher, departatoare Farabeauf,
decolator, portac si ace, catgut si ata chirurgicala, canule traheale si sonde, comprese, aspirator.
- Pozitia pacientului este in decubit dorsal, cu un rulou sub umeri pt a adduce capul in hiperextensie- in
aceasta pozitie, care agraveaza semnele de IR, traheea este suprficializata si interventia se poate efectua mai
rapid.
- In caz de IR severa, cand pacientul nu poate tolera aceasra pozitie, interventia va incepe cu pacientul
in pozitie sezanda si va fi culcat in momentul deschiderii traheei.
- Dupa dezinfectia tegumentelor, plasarea campurilor si efectuarea infiltratiei locale de anestezic( sau
anestezie generala), se va practica incizia vertical pe linia mediana de la marginea inferioara a tiroidului pana
la furculita sternala
- Incizia va interesa toate planurile regiunii – pielea, t. subcutanat, aponevroza cervical superf, planul
muscular(nu se diseca si se indeparteaza), istmul tiroidian- care va fi ligaturat si sectionat sau tractionat
sup/inf;
- Hemostaza se va efectua pas cu pas daca este o traheotomie de necessitate sau dupa deschiderea traheei
si depasirea momentului critic respirator
- Deschiderea traheei se va face, daca timpul permite, dupa injectarea in lumenul traheal al unui
anestezic pt a preveni sincopa respiratorie, totodata avand certitudinea ca organul abordat este traheea( se
aspira pe seringa dupa introducerea acului si se constata prezenta aerului)
- Incizia traheei se va face vertical, pe 1-2 inele sau se poate decupa o rondela din peretele traheal, cu
diamentrul cat mai aproape de cel al canulei traheale care va fi folosita. O alta variant este decuparea
fragmentului traheal cu mentinerea unei balamale care va permite, la decanulare, refacerea continuitatii.
- Se introduce canula traheala care se fixeaza bine la gatul pacientului pt a nu fi expulzata in timpul
tusei.
- Plaga se sutureaza desupra si dedesubtul canulei, iar sub canula se plaseaza o mesa mica pt a evita
aparitia emfizemului
- Pansamentul se face cu o compresa mare taiata in forma de sortz care se introduce intre canula si
tegument.

Incidente si accidente si complicatii:

-pot aparea imediat sau tardiv
-hemoragia(tr venos brahiocefalic, VJA), ranirea organelor vecine(esofag, recurenti, dom pleural)
-ranirea cartilajelor laringiene cu infectii secundare, introducerea canulei pretraheal sau expulzia canulei,
emfizem subcutanat, pneumotorax, pneumomediastin, stenoza traheala, etc.

14. Examinarea ganglionilor cervicali

INSPECTIA:
• Aspectul gatului: gat scurt si gros –apnee de somn, risc crescut de intubatie
• Aspectul regiunii cervicale: zone deformate - tumefiate, torticolis, congestive, fistule, cicatrici, plagi,
etc.
PALPAREA: se realizeaza stand in spatele pacientului:
• Palparea tuturor ariilor ganglionare, apreciindu-se prezenta adenopatiilor, caracterul acestora:
marimea, sensibilitatea, consistent, gradul de aderenta, etc
• Palparea tiroidei;
• Mobilitatea laringelui fata de planul prevertebral;

Palparea oricărei formatiuni apărută la nivelul regiunii cervicale, pentru a preciza:

- Sediul formațiunii în raport cu:
o Reperele osoase și cartilaginoase ale gâtului
o muşchiul sternocleidomastoidian
o planurile superticiale şi profunde ale gâtului
- Caracterele formațiuni:
o suprafata – netedă sau neregulată;
o limitele – net delimitate sau imprecise
o sensibilitate – dureroasă - evocând un process inflamator acut sau nu;
o consistenta:
▪ Dură evocă metastaza carcinomatoasa ganglionară;
 ▪moale – evocă un lipom, o tumoră vasculară etc.
▪fermă – chist de sinus cervical in tensiune, chist de canal tireoglos, ganglioni cu
inflamasie cronică;
▪ renitentă – impune puncţionarea formatiunii;
o mobilitatea:
▪ Ganglioni aderenti – pot sugera depăşirea capsulei de către procesul tumoral şi invazia
structurilor vecine;
▪ mobilă cu deglutiţia – chist de canal tireoglos, formațiuni ce țin de tiroidă în general;
▪ Mobile in sens transversal – sugestive pentru tumorile corpusculului carotidian și
pentru tumorile nervoase;
▪ puIsatilă – evocă o tumora vascularā:

15. Ganglionii cervucali, grupe

1. Lantul ggl pericervical:
• Ggl occipital: portiunea post a pielii capului si a reg subjacente si dreneaza in ggl lant spinal
• Ggl mastoidieni: regiunea urechii + mastoida si dreneaza in ggl parotidieni inf
• Ggl parotidieni: reg frontala, pleoape, radacina nasului, urechea externa si medie si dreneaza in lantul
jugular int
• Ggl submaxilari: Barbie, buze, nas, port ant a FN, port interna a pleoapei, dinti, val palatin, limba
inaintea V-ului lingual, gl submaxilare sublinguale si dreneaza in gr cervical profund juxtavisceral
2. GGL submentali: Barbie, port mij a buzei inf, port ant a gingiei, planseul gurii, vf limbii
3. Lantul jugular ant: regiunea ant + muschii ant ai gatului
4. Grupul cervical profund juxtacervical:
• Retrofaringieni: port post a FN, bolta si valul palatin, urechea medie, rinofaringe
• Pretiroidieni
• Prelaringieni
• Pretraheale
• Laterotraheali: de-a lungul n. recurent. Coleteaza de la tiroida, laringe, trahee, esofag cervical
5. Lant cervical lateral superficial: reg laterale ale gatului
6. Lant cervical lateral profund:
• Jugular intern: ggl parotidieni, submaxilari, submentonieri, retrofaringieni, prelaringotraheali, FN,
faringe, ureche ext si medie, limba, bolta palatine, val palatin, amygdale, tiroida, gl submax si subling
• Spinal: occipital, reg mastoidiana, parietala si occipitala a pielii capului, reg lateral a gatului
• Lantul arterei cervicale transverse: tegumente reg ant-lat a gatului

16, 17, 18. Epistaxis- etiopatogenie, tratament medicamentos, tamponament, tratament

chirurgical
Cauze: -de cauza locala:
1. cauze mecanice sau traumatice: leziuni de grataj, iritatii nazale, traumatisme simple(ale piramidei
nazale) sau complexe(ale masivului facial sau cranio-faciale);
2. devierea septului nazal: prin uscaciunea mucoasei nazale si formarea de cruste;
3. afectiuni inflamatorii: rinite, sinuzite virale sau bacteriene, alergia, inhalarea de toxice, corpi straini
nazali neglijati;
4. tumori : benign(polip sangerand al septului nazal, angiofibromul juvenil nazofaringian) sau maligne
( fose nazale, sinusuri paranazale, nazofaringe);
5. anevrisme : cel mai frecvent al arterei carotid interne in portiunea intracavernoasa (adesea
posttraumatic);
-de cauza generala:
1. hematologice: coagulopatii congenital(hemofilia) sau dobandite- trombocitopenia drog indusa, prin
afectare hepatica, renala sau vasculopatii- maladia Rendu Osler;
2. C-V: HTA, ATS( prin scaderea elasticitatii peretelui vascular);
3. toxice: soc toxico-septic;
4. endocrinologice: inainte, in timpul sau dupa ciclul menstrual, ori la pubertate.
 Tratament:
1. HEMOSTAZA LOCALA: se aspira cheagurile din fosa nazala si se aplica solutii anestezice si
vasoC locale (xilina, xylocaina, xylometazona, etc)
Se poate face astfel:
- Compresiune pe aripa nasului(min 10 min);
- Cauterizare (chimica, electrica, LASER) atunci cand se poate identifica cu precizie locul efractiei
vasculare;
- Tamponament anterior cu mesa de tifon, bureti expandabili(Merocel, Mystic, Conn) sau sonde cu
balonas;
In cazul in care exista coagulopatie, pt a se evita traumatismul local al mucoasei se pot plasa direct pe
zona hemoragica preparate de collagen microfibrilar (Avitene, Woburn, Mass) sau oxid de celuloza (Surgicel,
Tex).
TAMPONAMENT NAZAZL ANTERIOR
• uni- sau bilateral
• mesa,
• bureti expandabili hemostatici – merocel,
• balonase hemostatice,
• bureti de fibrina – gelaspon - resorbabil
-Detamponarea 24-48 ore
TAMPONAMENT NAZAL POSTERIOR
• meșă
• sondă cu balonaș
• Detamponarea 48-72 0re (5 zile)
• Indicații
• hemoragii nazale care nu pot fi controlate prin tamponament anterior
• sângerări asociate cu fracturi de bază de craniu, tumori, adenoidectomie
2. HEMOSTAZA REGIONALA: se efectueaza cand manevrele hemoragice simple nu au success si
constau:
- in embolizarea cat mai selective a arterei aferente zonei hemoragice;
- Ligaturi vasculare ( ACE, maxilara interna, sfenopalatina, etmoidala anterioara);
- Tehnici chirurgicale plastice: septo-dermoplastie in boala Randu Osler, rezectii ale crestelor septale,
fotocoagulare LASER;
3. TRATAMENT GENERAL: consta in administrarea de medicatie hemostatica ( Etamsilat,
Adrenostazin, Fitomenadion, Exacyl) concomitant cu reechilibrare hidroelectrolitica si volemica(
macromolecule, Ringer, sange, plasma), sedative, analgezice.
4. TRATAMENT ETIOLOGIC: scop: tratarea cauzei initiale a epistaxului: HTA, afectiuni hepatice,
hematologice, tulb de coagulare

19. Spălătura auriculară

SPĂLĂTURĂ AURICULARĂ cu apă la temperature camerei. Cu ajutorul unei seringi Guyon jetul
de apă va fi direcționat înspre peretele posterior al conductului.
Indicatiile spălăturii auriculare:
- Dopul de cerumen – de preferat după prealabila sa inmuiere cu apă oxigenată 3%;
- Corpii străini auriculari;
Contraindicații absolute:
- Existența unei perforaţii timpanale în antecedente;
- Existența unei perforaţii uscate membrane timpanice;
- Fractura de bază de craniu cointeresarea cu conductului auditiv extern sau a urechii medii;
- Traumatisme directe recente ele conductului auditive extern sau ale membranei timpanice;
NOTA - Spălătura auriculară modifică caracteristicile membranei timpanice.
a) ASPIRATIE SAU CU AJUTORUL UNUI PORTCOTON se vor îndepărta secrețiile purulente,
cheagurile de sânge de la nivelul conductului, ceara fluidă, etc.
 b) CÂRLIGUL SAU CHIURETA vor fi utilizate la extragerea corpilor străini solizi atunci când
încercarea de extragere prin spălătură a eșuat.
NOTĂ: - la copilul mic manevrele de extragere a corpilor străini se vor face de către medical specialist
eventual sub anestezie generală.

20. Exudatul faringian

Exsudatul faringian se recoltează în vederea realizării examenelor: bacteriologic, micologic şi
virusologic.
Prelevarea exsudatului faringian se face dimineața pe nemâncate, fără ca bolnavul să se fi spălat în
prealabil pe dinți sau să-şi fi clătit gura. Când aceste condiții nu pot fi respectate, exudatul se va recolta la
minim 3 - 4 ore de la ultima masă sau ultimul periaj dentar. Înaintea începerii unui tratament antibiotic sau
antimicotic.
Cu ajutorul unui portcoton steril se vor preleva, printr-o manevră de ștergere, secrețiile de la nivelul
peretelui posterior al rinofaringelui. Produsul recoltat se va însoți intotdeauna de un buletin in care se vor
menţiona: data recoltării, numele, sexul. Varsta, temperatura, tratamentele urmate şi eventual dacă bolnavul
se află sub antibioterapie, precum și diagnosticul clinic. Se va specifica, atunci când este cazul, la ce antibiotice
este alergic bolnavul.
Examenul microbiologic ca și antibiograma stau adesea la baza stabilirii diagnosticului etiologic si a
tratamentului.
Instrumente și materiale necesare:
-spatulă linguală
-portcoton(tampon) și eprubetă sterile
-mănuși de examinare
-mască chirurgicală
-oglindă sau lampă frontală
Tehnică:
• Pacientul este invitat să deschidă gura cât mai larg posibil, capul și gâtul fiind în ușoară
hiperextensie. Cu ajutorul spatulei se apasă limba în 2/3 anterioare, iar cu portcotonul( tamponul) steril
aflat în cealaltă mână se recoltează exudatul prin mișcări de ștergere-rotire ferme pe suprafața mucoasei
peretelui posterior al faringelui, amigdalelor și zonelor orofaringelui cu diverse leziuni: edem, ulcerații,
depozite purulente. Luminozitatea va fi asigurată cu ajutorul oglinzii sau lămpii frontale.
• Nu trebuie atinse baza limbii și vălul palatin în cursul prelevării, buzele sau alte suprafețe (mâini,
marginea eprubetei) până la introducerea portcotonului în eprubetă.
• Pe eticheta eprubetei(recoltor) se vor înscrie numele pacientului, numărul foii de observație și
secția(clinica) – dacă pacientul este internat, tipul produsului recoltat – exudat faringian.
• Buletinul de însoțire a probei către laborator va conține datele de pe etichetă și în plus: vârsta și CNP-
ul pacientului, data și ora recoltării, diagnosticul clinic, tratamente aflate în curs care pot interfera cu
rezultatul examenelor solicitate( de exemplu: antibiotice, antimicotice – precizându-se denumirea
acestora), examenul solicitat – bacteriologic, micologic, antibiogramă, etc.
• Produsul se va transporta la laborator și însămânța în maxim 2 ore de la recoltare, cu excepția
eprubetelor ce conțin mediu de cultură(transport) situație în care însămânțarea se poate realiza în
maxim 24 ore de la recoltare.

21. Audiograma tonală luminară

• Este o metodă subiectivă, dar cantitativă de evaluare a auzului; permite depistarea tipului de hipoacuzie
și evaluarea gradului de scădere a auzului
• Necesită audiometru, cameră de audiometrie izolată fonic, pacient cooperant
 • Se realizează o audiogramă (manual sau automat de către softul aparatului) pe care sunt reprezentate
curbele audiometrice obținute prin testarea unui sunet tonal de intensități progresive pe diverse
frecvențe cuprinse în câmpul auditiv uman

22. Impendancemetria
a. Timpanograma –verifică integritatea structurală și funcțională a sistemului de transmisie al urechii
medii, oferă informații despre permeabilitatea trompei lui Eustache, presiunea din urechea medie. Oferă
rezultate doar alături de otoscopie.
b. Reflexul stapedian- permite studiul stării componentelor arcului reflex (ureche internă, căile
nervoase auditive homo și heterolaterale, centrul bulbar, retur reflex prin nervul VII homolateral, nervul
scăriței, mușchiul scăriței, membrana timpanală, lanț osicular). Pragul reflexului stapedian este reprezentat de
cea mai coborâtă intensitate sonoră capabilă să-l declanșeze, apărând la o intensitate de 70 dB deasupra
pragului auditiv.
Se utilizează în:
-topodiagnosticul paraliziei de facial;
-diferențierea surdităților endo de cele trocochleare (hipoacuzia de percepție <60 dB cu reflex <100
dB pledează pentru surditate endocochleară, hipoacuzia de neurosenzorială ≤55 dB cu reflex > de 100 dB
pledează pentru surditate retrocochleară);
-anchiloza stapedo-vestibulară, otospongioza (nu există reflex- stapedian)

23. Corpi străini faringo esofagieni- diagnostic, extragere

CLINIC:
1. disfagie inalta, uneori complete (afagie), alteori cu odinofagie predominant la nivelul la care corpul
strain este inclavat
2. la copilul mic, disfagie complete + sialoree
3. in cazul corpilor straini voluminosi - compresiune laringiana sau traheala - dispnee+tuse iritativa
4. aparitia emfizemului subcutanat = semn de gravitate semnificand perforatia peretelui farigian.
DIAGNOSTIC SI TRATAMENT:
Corpii straini de la nivelul orofaringelui: pot fi vizualizati prin examen clinic direct sau prin
laringoscopie indirect in cazul celor de la nivelul bazei limbii, valecule, sinusuri piriforme. vor fi extrasi
sub control visual cu ajutorul unor pense adecvate localizarii.
Corpii straini din hipofaringe :vor fi identificati Rx ( prin Rx simple in cazul celor radioopaci sau prin
transit cu substanta de contrast) , precum si prin endoscopii prin intermediul carora se si extrag.
Corpii straini voluminosi, anclavati in peretii hipofaringelui, care nu pot fi extrasi endoscopic, vor fi
indepartati pe care chirurgicala- cervicotomie exploratorie.

24. Flegmonul periamigdalian- tratament

FLEGMONUL PERIAMIGDALIAN: colectie purulenta care se formeaza unilateral in spatial
periamigdalian in dreptul polului superior al amigdalei palatine.
Spatiul periamigdalian este delimitat intre capsula amigdalei, paretele lateral al faringelui, bureletul tubar si
sinusul piriform.
CLINIC:
1. Disfagie intense cu odinofagie unilateral
2. Febra
3. Otalgie reflexa
4. Trismus
5. Sialoree
6. Halena fetida
7. Timbru vocal modificat
8. Cefalee
9. Astenie
10. Alterarea starii generale
Examen local adenopatie subangulomandibulara ipsilaterala dureroasa si impastata a regiunii.
 Bucofaringoscopie congestie si tumefactie unilaterala a valului palatin si pilierului anterior, care
impinge inferior si medial amigdala palatina. Aceasta este congestive si cu exudat pe suprafata. Lueta este
edematiata si impinsa spre partea opusa.
Forme clinice:
• Forma antero-sup: descrisa ant, cea mai frecv;
• Forma posterioara: colectia se form in spatial retroamigdalian, intre amigdala si pilierul post.
Bucofaringoscopie pilierul post este tumefiat, edematiat, amigdala impinsa ant.
• Abcesul intraamigdalian: retentia exudatului purulent intr-o cripta amigdaliana la un pac cu amigdalita
cr reacutizata. (trismus absent, amigdala mult varita de volum, val si pilieri N)
• Forma bilateral: disfagie si odinofagie intense
Diagnosticul: este clinic; Paraclinic -> leucocitoza cu neutrofilie, VSH crescut.
Punctia-aspiratie extrage puroi din care se poate efectua un examen bacteriologic in vederea indentif
germenilor implicate.
TRATAMENT: urgenta!!!
[Link]: incizie (cu pensa Lubet-Barbon) si drenajul flegmonului in urgent, pe care intraorala,
sub o buna anestezie locala precedata de sedare
AMIGDALECTOMIA se va efectua dupa 4-6 pana la 12S.
[Link]: antibiotice 10 zile!! : PENICILINA I.V. in doze mari sau Ab conform
antibiogramei, eventual active sip e anaerobi sau associate cu metronidazol.
Se pot utilize: Augmentin, cefalosporine, clindamicina.
Se va asigura : hidratare parenterala si se vor administra analgezice si antipiretice.

[Link] flexibilă (videofibroscopia)

• A înlocuit din ce în ce mai mult laringoscopia indirectă
• Este executată în continuarea celei pentru examinarea foselor nazale și rinofaringelui
• Indicată mai ales în cazul dificultăților de execuție a laringoscopiei indirecte menționate anterior.
• Se realizează atât în inspir, cât și în fonație(pronunțarea vocalei i sau e).
Videolaringoscopia – se vizualizează aceleași aspecte ca în cazul fibroscopiei nazofaringolaringiene