Recenzie la „Monografia colectivă Pedagogia culturii
emoţionale” de Maia Cojocaru-Borozan, Corina Zagaievschi
Monografia Pedagogia culturii emoţionale este un răspuns articulat la
problematica afectivă a lumii contemporane în perspectiva educației pentru dezvoltare
emoțională și sănătate mintală. Lucrarea comportă titlul generic al noii direcții de
cercetare în Republica Moldova – Pedagogia culturii emoţionale, recunoscută de
comunitatea științifică și promovată intens, în ultimii ani, de autoarele monografiei.
Apariția și dezvoltarea în sistemul ştiinţelor educaţiei a Pedagogiei culturii emoționale
semnifică tendința autoarelor spre pregătirea inițială și continuă a cadrelor didactice
pentru educația emoționalității în mediul școlar. Formarea formatorilor constituie o
problemă fundamentală angajată la nivelul sistemelor postmoderne de învăţământ ca
resursă de autoperfecţionare permanentă a acestora într-un context pedagogic deschis,
determinat de dinamica proprie societăţii contemporane în cheia paradigmei educației
bazată pe inteligență emoțională. Totodată, urmărind evoluţia modelelor de formare a
cadrelor didactice, autoarele elucidează idei confirmate în timp, ce anticipează teza
dezvoltării culturii emoţionale ca fundament psihologic al formării formatorilor la un nivel
calitativ superior. Conținutul de idei al textului, descris prin valorificarea unei terminologii
specifice, susține epistemologic pedagogia culturii emoționale prin sintagme științifice
corect formulate la intersecția mai multor științe pedagogice, corelarea cărora permite
avansarea şi argumentarea conceptului „pedagogia culturii emoţionale”, ce constituie o
miză epistemologică şi de politică a educaţiei.
Actualitatea şi importanţa acestei cercetări rezultă din comentariile concluzive de
valoare desprinse din opiniile unor reprezentativi cercetători în domeniul psihologiei
educaţiei şi al emoţiilor, prezentate de autoarele monografiei, cele mai reprezentative
fiind: „pedagogia emoţională este ştiinţa educaţiei preocupată de cercetarea,
proiectarea şi dezvoltarea competenţelor emoţionale ale persoanelor implicate în
educaţie” (D. Chabot), disciplinarea comportamentului afectiv asigură succesul (Charles
Manz), „sporirea coeficientului emoţional (QE) este posibilă prin formarea
competenţelor emoţionale” (D. Goleman), „competenţele emoţionale au rolul prioritar în
managementul carierei profesionale” (R. Palomera), „cultura emoţională individuală se
integrează în procesele de culturalizare afectivă a societăţii” (D. Goleman), „cultura
emoţională este factorul dinamizator al dezvoltării profesionale a cadrelor didactice” (Г.
Ястребова), „nivelul de cultură emoţională influenţează calitatea serviciilor
profesionale” (B. Gendron), idei dezvoltate și în cercetările M. Cojocaru-Borozan,
2007-2014, „teoria şi metodologia dezvoltării culturii emoţionale a cadrelor didactice”
argumentând ideea necesităţii de a forma formatorii pentru educația emoționalității.
Meritul autoarelor constă în faptul că sesizează importanţa prelungirii analizelor
consacrate şi fixate doar la nivelul inteligenţei emoţionale spre o zonă cu mai mare
deschidere pedagogică şi socială – avem în vedere zona culturii emoţionale a cadrelor
didactice. La acest punct al investigaţiei, devine posibilă angajarea problemei sociale la
nivel epistemologice prin „reconceptualizarea formării profesionale a cadrelor didactice”
în vederea dezvoltării în plan afectiv, domeniu care, teoretic şi practic, rămâne
insuficient explorat ştiinţific.
Structura monografiei este concepută în cinci capitole:
Capitolul 1, nucleul epistemic al pedagogiei culturii emoţionale, include cadrul
conceptual al culturii emoționale, abordează paradigmele culturii emoţionale consacrate
în plan axiomatic, modelul teoretic structural-funcţional al culturii emoționale și
normativitatea pedagogică vizând sistemul principiilor exprimării emoțiilor.
Capitolul 2 conține obiectul de studiu al pedagogiei culturii emoţionale – educaţia
emoţionalităţii umane, descrie conceptul pedagogic „educaţie pentru dezvoltare
emoţională”, prezintă funcţiile culturii emoţionale, legităţile şi mecanismele dezvoltării
afective și conceptele pedagogice fundamentale necesare discursului ştiinţific privind
cultura emoţională. Autoarele au formulat și au fundamentat teoretic criteriile, indicatorii,
descriptorii de performanţă emoțională.
Capitolul 3 include metodologia de cercetare pluridisciplinară a fenomenului
culturii emoționale prin anumite instrumente de cercetare pedagogică a culturii
emoţionale și elucidează specificitatea studierii problemelor afectivităţii umane.
În capitolul 4 sunt descrise tehnologiile educaţionale specifice dezvoltării afective
într-un cadru aplicativ concret al învățământului superior pedagogic, abordând diverse
experiențe metodologice ale dezvoltării afective pentru asigurarea sănătăţii mintale.
În conținutul monografiei, pedagogia culturii emoţionale este abordată ca o ştiinţă
a educației ce analizează conceptele pedagogice operaţionale necesare studierii
fenomenelor afective prin abordări inter, multi şi transdisciplinare ale formării
formatorilor implicaţi în proiectarea și realizarea educaţiei pentru dezvoltare emoţională
conform unor valori afective raportate la idealul educaţional. Relevanță
socioprofesională obțin valorile culturii emoţionale a cadrelor didactice ce asigură
afirmarea profesionalismului în cariera pedagogică. Se urmărește, în textul științific,
ideea privind necesitatea consilierii şi motivaţiei cadrelor didactice pentru dezvoltarea
profesională și inserţia socială prin valorile culturii emoţionale într-un cadru aplicativ
descris în capitolul 5.
Din textul științific al lucrării desprindem ideea că nucleul epistemic al pedagogiei
culturii emoţionale este asigurat de: cadrul conceptual unitar al culturii emoționale şi al
paradigmelor consacrate în plan axiomatic; modelul teoretic structural-funcţional al
culturii emoționale; obiectul de studiu specific – educaţia emoţionalităţii umane; legităţile
şi mecanismele dezvoltării culturii emoţionale ce reflectă raporturile dintre conceptele
pedagogice fundamentale de maximă stabilitate epistemică şi conceptele aplicative;
criteriile, indicatorii, descriptorii de performanţă ai culturii emoționale; metodologia
specifică de abordare pluridisciplinară a fenomenului culturii emoționale; normativitatea
pedagogică vizând sistemul principiilor exprimării afective în conduita deontologică;
tehnologii educaţionale specifice de dezvoltare a culturii emoţionale validate
experimental; promovarea/integrarea valorilor culturii emoţionale în sistemul
standardelor de formare profesională relevante pentru afirmarea profesionalismului
pedagogic.
Pedagogia culturii emoționale se afirmă ca model axiomatic prin funcţia de
educaţie a emoţionalităţii, dar și prin funcţia de promovare şi dezvoltare a valorilor
culturii emoţionale. În conținutul lucrării, autoarele descriu dimensiunea pedagogică a
dezvoltării culturii emoţionale, proces etapizat, orientat spre formarea competenţelor
emoţionale şi sociale, gradul de dezvoltare a culturii emoţionale fiind reprezentat de
măsura dezvoltării unui sistem de competenţe emoţionale ce optimizează eficienţa
socială.
Monografia este destinată studenților, masteranzilor, doctoranzilor, cercetătorilor
și cadrelor didactice. În această perspectivă, apreciem ca fiind relevante criteriile
evaluării culturii emoţionale, elaborate în lucrare, acestea corelând cu indicatorii şi
valorile culturii emoţionale cu specificitate pedagogică interpretate la nivelul modelului
de reconceptualizare a formării formatorilor.
Ca urmare, în text se face referire la competenţele emoţionale ale cadrelor
didactice: implicarea emoţională optimă, activismul emoţional, flexibilitatea emoţională,
orientarea emoţională pozitivă, expresivitatea emoţională, rezistenţa afectivă la stres,
creativitatea emoţională etc. În concluzie, susținem că monografia colectivă, elaborată
de M. Cojocaru-Borozan și C. Zagaievschi, este o lucrare originală și utilă pentru
cadrele didactice, ce conține suficiente argumente epistemologice de natură filosofică,
psihologică, sociologică şi pedagogică, necesare pentru a fundamenta pedagogia
culturii emoţionale în sistemul ştiinţelor educaţiei.