Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare
și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă,
cât și pentru diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că
adăpostește viață. Aproximativ 29,2 % din suprafața Pământului este un uscat format
din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă,[16] în mare parte
de oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și
alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera.[28] O mare parte din regiunile
polare ale Pământului sunt acoperite cu gheață. Stratul exterior al Pământului este
împărțit în mai multe plăci tectonice rigide care migrează pe suprafață de-a lungul
a multe milioane de ani. Interiorul Pământului rămâne activ cu un nucleu interior
din fier solid, un miez exterior lichid care generează câmpul magnetic al
Pământului și o manta de convecție care conduce tectonica plăcilor.
Atmosfera Pământului este formată în principal din azot și oxigen. Regiunile
tropicale primesc mai multă energie solară decât regiunile polare și este
redistribuită de circulația atmosferică și oceanică. Gazele cu efect de seră joacă,
de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii suprafeței. Clima unei
regiuni nu este determinată doar de latitudine, ci și de înălțime și de apropierea
de ocean, printre alți factori.
Gravitația Pământului interacționează cu alte obiecte din spațiu, în special cu
Soarele și Luna, singurul satelit natural al Pământului. Pământul orbitează în
jurul Soarelui în aproximativ 365,25 de zile. Axa de rotație a Pământului este
înclinată în raport cu planul său orbital, producând anotimpuri pe Pământ.
Interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună cauzează mareele, stabilizează
orientarea Pământului în jurul axei sale, și încetinește treptat rotația acestuia.
Pământul este cea mai densă planetă din Sistemul Solar și cea mai mare dintre cele
patru planete telurice.
Conform datărilor radiometrice și a altor dovezi, Pământul s-a format în urmă cu
peste 4,5 miliarde de ani.[29][30][31] În primele miliarde de ani din istoria
Pământului, viața a apărut în oceane și a început să afecteze atmosfera și
suprafața Pământului, ducând la proliferarea organismelor anaerobe și, mai târziu,
a organismelor aerobe. Unele dovezi geologice indică faptul că viața ar fi putut să
apară încă de acum 4,1 miliarde de ani. De atunci, combinația distanței Pământului
față de Soare, proprietățile fizice și istoria geologică au permis vieții să
evolueze și să prospere.[32][33] În istoria vieții pe Pământ, biodiversitatea a
trecut prin perioade lungi de expansiune, ocazional punctate de extincții în masă.
Peste 99 % din toate speciile[34] care au trăit vreodată pe Pământ sunt extincte.
[35][36] 8 miliarde de oameni trăiesc astăzi pe Pământ și depind de biosfera și
resursele sale naturale pentru supraviețuire. Oamenii au un impact din ce în ce mai
mare asupra suprafeței Pământului, a hidrologiei, a proceselor atmosferice și a
altor vieți.
Nume și etimologie
Pământul este singura planetă din Sistemul Solar al cărei nume nu derivă din
mitologia greacă sau romană. Toate celelalte planete au fost denumite după zei și
zeițe din mitologia greco-romană. În română, cuvântul „pământ” este moștenit din
latină pavimentum,[37] care înseamnă „pământ bătătorit și nivelat”, „pardoseală cu
lespezi sau mozaic”, „pavaj”[38], „podea”, „drum pietruit”, „loc neted”,
„bătătură”.[39]
Terra provine din latinescul tĕrra (pământ, sol), care la rândul său derivă din
termenul de origine indo-europeană terse, cu sensul de „parte uscată”, opus „părții
apoase”. Dar Terra a mai fost denumită în trecut și ca orbe terracqueo. Cuvântul
latin orbe a avut mai întâi semnificația „cerc” și apoi de „lume”.
Cuvintele ce se referă la Terra pot fi formate în mai multe moduri. Primul este
folosirea rădăcinii terra-, ca de exemplu cuvântul „terestru”. Mai există și
rădăcina telur-, cum se poate vedea în cuvintele teluric, telurian. Ambii termeni
provin de la zeița romană Terra Mater, ce se pare că și-a primit numele, la rândul
ei, de la vechea denumire de Tellus Mater. Termenii științifici precum geografie,
geocentric, geotermal folosesc prefixul grecesc geo-, derivat din numele zeiței
Gaia, echivalenta Terrei Mater în mitologia greacă.