Solul furnizeaza "cheia" pentru sanatatea plantelor din gradina, precum si vitalitatea

acestora. Calitatea solului nu afecteaza numai sanatatea plantelor, ci si timpul pe care

dumneavostra il veti petrece in gradina.

Solul ideal trebuie sa ofere un mediu ospitalier pentru plante in combinatie cu aerul, apa si
substantele nutritive. Dar combinatia ideala, un humus echilibrat cu aluviuni, nisip si argila, nu
poate fi depistata de toti gradinarii.

Chiar si cei care reusesc acest lucru de a porni cu un sol bun, trebuie sa-l imbunatateasca in mod
regulat pentru ca solul isi schimba proprietatile cu timpul si datorita vremii.

Respectati urmatoarele indicatii in activitatea dumneavoastra de ingrijire a solului:

- pe termen lung este mai bine sa hraniti pamantul, nu plantele;

- hraniti solul in fiecare sezon sau de fiecare data cand desfasurati o activitate de plantare,
folosind materii organice, precum compost, balegar sau frunzis tocat;

- nu sapati cand solul este prea umed sau prea uscat, acest lucru afecteaza sanatatea solului;

- nu mergeti pe straturi; pasind peste solul compact, impiedicati aerul, apa si substantele nurtitive
sa hraneasca plantele;

- evitati supracultivarea; sapand excesiv distrugeti structura solului facandu-l sa devina ca o

pulbere sau foarte tare.

Poluarea solului

Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita

asupra sanatatii. De calitatea solului depinde formarea si protectia surselor
de apa, atat a celei de suprafata, cat mai ales a celei subterane.

Poluarea este deosebit de evidenta si in cazul solului. Deseurile de tot felul

care nu au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul tocmai in locurile
aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat,
degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uratesc
natura tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei. Inca o
contradictie a civilizatiei: alaturi de capacitatea de a creea un mediu de viata
acceptabil, chiar si in spatiul cosmic, sta rezolvarea precara a salubritatii
solului. Dar deseurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul
mai este supus actiunilor poluarilor din aer si apa.
Intr-adevar, solul este locul de intalnire al poluantilor. Pulberile din aer si
gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol. Apele de
infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar
raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate. Aproape toate
deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare
pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de autobuz pana la autoturismul
abandonat, de la picatura de ulei scursa din tractorul care ara campul pana
la groapa de gunoi cu diverse deseuri, toate sunt poluari directe ale solului.
In orase deseurile sunt inlaturate mai mult sau mai putin sistematic. Daca
nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitand poluarea la
suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in panza freatica.

Ce poti face tu?

Arunca doar in spatiile special amenajate deseuri precum: sticle, sticle de plastic, cutii de
aluminiu! Ele pot fi RECICLATE!

Afla adresa celui mai apropiat centru de colectare a deseurilor de hartie! Organizeaza impreuna
cu clasa o campanie de colectare a hartiei!

Poti dona bibliotecii clasei, bibliotecii scolii sau altor copii cartile si revistele care nu-ti mai
folosesc, dar care sunt in buna conditie. Astfel poti deveni un bun cetatean!

Solul

Principala insusire a solului este fertilitatea, adica insusirea de a pune la

dispozitia plantelor apa si substantele hranitoare necesare cresterii si
dezvoltarii lor. Solul este si suport pentru plante, deoarece acestea isi
fixeaza in sol radacinile.

masura la transformarea scoartei terestre, prin exploatarea resurselor

minerale si materialelor necesare traiului zilnic. Ajutat de mijloace tehnice
mereu mai perfectionate, omul reuseste din ce in ce mai mult sa schimbe
fata Pamantului dupa vointa sa.

 Ca sa procure hrana, omul ara pamantul pe suprafete intinse.

 Pe terenurile neproductive aduce pamant roditor, pe care-l asterne cu
grija.
 In unele zone sapa terase, pe coastele dealurilor si chiar ale muntilor,
creandu-si ogoare pentru agricultura.
 Pentru a-si usura transporturile, omul construieste drumuri, cai ferate,
sapa tuneluri pe sub munti si pe sub stramtorile marilor, tunele pentru
metrouri pe sub orase, canale pentru navigatie.
 Ca sa apere pamântul de valurile navalnice ale marilor s-au ridicat
diguri.
 De asemenea, omul indreapta tarmuri, construieste plaje, combate
inundatiile si seceta, creeaza lacuri, etc.

Invelisul solid de la suprafata Pamantului este acoperit de un strat afanat,

care este influentat de conditiile de mediu in care s-a format. Acest strat se
numeste sol. El este alcatuit din materie organica si anorganica.
Principala insusire a solului este fertilitatea, adica insusirea de a pune la
dispozitia plantelor apa si substantele hranitoare necesare cresterii si
dezvoltarii lor. Solul este si suport pentru plante, deoarece acestea isi
fixeaza in sol radacinile.

Cum protejam solul?

Masuri de prevenire si combatere a poluari solului:

 colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat

posibil colectarea selectiva, pe tipuri de deseuri;
 indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor
colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata;
 folosirea rationala pana la reducerea completa a ingrasamintelor si
pesticidelor in agricultura si silvicultura;
 supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul
forajelor
pentru petrol);
 colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea
deseurilor, sau, cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin
depozitarea in rampe ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R:
recuperare, refolosire, reciclare.

De ce ar trebui să ne pese de sol?

Murdărie, noroi, argilă, pământ, sol: avem multe cuvinte pentru el dar puţine sunt acelea care îl
denumesc de drept. În lumea virtuală de azi mulţi dintre noi au pierdut literalmente legătura cu
solul. Dar solul este învelişul viu al pământului care se întinde pe stratul de rocă de dedesubt şi
care face posibilă viaţa pe pământ. La fel ca şi aerul şi apa, solul face parte din sistemul care ne
întreţine viaţa.

Strămoşii noştri au avut o relaţie mult mai strânsă cu solul. Mulţi dintre ei îl lucrau în fiecare zi.
Apoi, până în zilele noastre, solul a jucat un rol crucial în asigurarea hranei. Ceea ce nu s-a
înţeles în trecut este rolul esenţial pe care îl are solul în schimbările climatice, acesta fiind un
depozit natural uriaş de carbon.

Solul este o resursă limitată

Să presupunem că acest măr(1) este planeta Pământ. Să tăiem mărul în sferturi și să aruncăm trei
dintre acestea. Sfertul de măr care rămâne reprezintă zona de uscat.

Cincizeci la sută din acel uscat reprezintă deșertul, regiunea polară sau munții* - unde este prea
cald, prea frig sau altitudinea este prea înaltă pentru a cultiva alimente. Să tăiem sfertul de uscat
în jumătate. Patruzeci la sută din ceea ce rămâne este prea stâncos, prea abrupt, prea puțin adânc,
sărac sau umed pentru a întreține producția alimentară. Tăiaţi această bucată și vă rămâne o
bucățică foarte mică de măr.

Să îi observăm coaja, care învelește și protejează suprafața. Acest strat subțire reprezintă
învelișul superficial al solului care acoperă pământul. Curățați-l de coajă și vă veți face o idee
despre cât de puțin sol fertil avem pentru a ne procura hrana pentru întreaga populație. Acesta
trebuie să concureze cu clădirile, străzile și depozitele de gunoi. Acesta este vulnerabil și la
poluare și la impacturile schimbărilor climatice. Solul deseori se pierde.

*După cum veți citi, o mare parte a pământului care nu este potrivit pentru a
produce hrană este important pentru absorbția CO2.

Solul şi carbonul

Solul înmagazinează de două ori mai mult carbon organic decât vegetaţia. Solurile din UE conţin
peste 70 de miliarde de tone de carbon organic sau în jur de 7% din bugetul total de carbon la
nivel global(2). Peste jumătate din carbonul înmagazinat în pământul UE este cuprins în turbă în
Finlanda, Irlanda, Suedia şi Regatul Unit.

Această cifră este elocventă atunci când ne gândim că statele membre ale UE emit 2 miliarde de
tone de carbon în fiecare an din alte surse. Aşadar, solurile joacă un rol decisiv în schimbările
climatice. Chiar şi o pierdere mică de 0,1% de carbon din solurile europene, emis în atmosferă,
este echivalentul unei emisii de carbon de la încă 100 de milioane de maşini aflate pe şosea.
Aceasta înseamnă o creştere cu aproape jumătate a parcului auto existent al UE.

Știați?(3)
 Solul este format din roci și plante, precum și animale aflate în descompunere
 Solul și plantele care cresc în acesta captează în jur de 20 % din emisiile de CO2 la nivel
global
 Solul ajută  la curățarea apei pe care o bem si la calitate aerului și a aerului pe care îl
respirăm 
 Echivalentul a  cinci tone de viață animală poate locui într-un hectar de sol

Un sol sănătos reduce riscul inundațiilor și protejează rezervele de pânză freatică

prin neutralizarea sau filtrarea poluanților potențiali

Materia organică a solului (MOS)

Substanţa de bază în relaţia dintre sol şi depozitul de carbon este „materia organică a solului”
(MOS). Aceasta reprezintă suma materiei vii şi moarte din sol şi include reziduuri de plante şi
microorganisme. Aceasta reprezintă o resursă extrem de preţioasă care îndeplineşte funcţii
esenţiale pentru mediu şi pentru economie şi poate face acest lucru deoarece este un întreg
ecosistem la nivel microscopic.

MOS contribuie foarte mult la fertilitatea solului. Aceasta reprezintă elixirul vieţii, în special al
vieţii plantelor. Aceasta leagă nutrienţii de sol, depozitându-i şi punându-i la dispoziţia plantelor.
Aceasta găzduieşte organismele din sol, de la bacterii la viermi şi insecte, şi permite acestora să
transforme reziduuri de plante şi susţine nutrienţii care pot fi preluaţi de plante şi culturi. Aceasta
menţine totodată structura solului, astfel îmbunătăţind infiltrarea apei, reducând evaporarea,
crescând capacitatea de păstrare a apei şi evitând compactarea solului. În plus, materia organică
din sol accelerează dispersarea poluanţilor şi îi poate ataşa de particulele sale, reducând astfel
riscul alunecărilor de pământ.

Solul, plantele, carbonul

Prin fotosinteză, toate plantele care cresc absorb CO2 din atmosferă pentru a-şi dezvolta propria
biomasă. Însă, aşa cum vedem planta crescând la suprafaţa solului, o creştere de o magnitudine
similară are loc dincolo de suprafaţă.

Rădăcinile eliberează diferiţi compuşi organici în mod continuu în sol, alimentând viaţa
microbiană.

Aceasta creşte activitatea biologică din sol şi stimulează descompunerea MOS pentru eliberarea
nutrienţilor minerali de care are nevoie planta pentru a creşte . Aceasta are efect şi în direcţia
opusă: o parte din carbon este transferat în compuşi organici stabili care blochează carbonul şi îl
ţin departe de atmosferă timp de sute de ani.

În funcţie de practica  de gestionare a unui agricultor, de tipul de sol şi de condiţiile climatice,

rezultatul net al activităţii biologice poate fi  pozitiv ori negativ pentru MOS. Un SOM crescut
creează un bazin pe termen lung pentru acumularea de carbon din atmosferă (pe lângă alte efecte
pozitive). Reducerea materiei organice înseamnă că  se emite CO2 şi faptul că practicile noastre
de gestionare s-au adăugat la emisiile totale realizate de om.

Aşadar, modul în care utilizăm pământul are un impact puternic asupra modului în care solul
stochează carbonul. Solul eliberează carbon   atunci când pajiştile, pădurile sau ecosistemele
autohtone gestionate sunt transformate în teren agricol.

Deşerturile se deplasează spre Europa

Procesul „deşertificării” – prin care un sol sănătos, viabil este stors de nutrienţi până în punctul
în care acesta nu mai poate întreţine viaţa şi poate chiar să  explodeze – este o ilustrare foarte
dramatică a uneia dintre problemele cu care se confruntă solul în Europa.

„Condiţii naturale: ariditatea, variabilitatea şi caracterul torenţial al ploilor, solurile vulnerabile,

împreună cu o îndelungată istorie a presiunilor umane trecute şi prezente, toate acestea presupun
faptul că părţi vaste ale Europei de sud sunt afectate de deşertificare”, spune Jose Luis Rubio,
preşedintele Societăţii Europene pentru Conservarea Solului şi şef al unei unităţi de cercetare a
solului condus de Universitatea din Valencia şi oraşul Valencia.

În Europa de Sud, Centrală şi de Est, 8% din teritoriu, aproximativ 14 milioane de hectare, indică
în prezent o sensibilitate ridicată în ceea ce priveşte deşertificarea. Aceasta creşte cu peste 40 de
milioane de hectare dacă se iau în considerare şi rate moderate de sensibilitate. Țările din Europa
care sunt cele mai afectate sunt Spania, Portugalia, sudul Franţei, Grecia şi sudul Italiei(4).

„Degradarea treptată a solului prin eroziune, pierderea materiei organice, salinizare sau
distrugerea structurii acestuia se transmite şi celorlalte componente ale ecosistemului – resursele
de apă, stratul de vegetaţie, fauna şi microorganismele din sol – în spirală, ceea ce duce în cele
din urmă la un pământ pustiu şi dezvelit.
„Deseori oamenilor le este greu să înţeleagă sau chiar să vadă consecinţele deşertificării
deoarece, în general, acestea se produc ascunse şi neobservate. Dar impactul din punct de vedere
al solului asupra producţiei agricole, costurile economice crescute determinate de inundaţii şi
alunecări de teren, impactul acestora asupra calităţii biologice a peisajului şi impactul general
asupra stabilităţii ecosistemului terestru înseamnă că deşertificarea este una dintre cele mai grave
probleme din Europa”, spune Rubio.

Protejarea solului în Europa

Solul este o resursă esenţială şi foarte complexă a cărui valoare o ignorăm totuşi foarte mult.
Legislaţia UE nu abordează toate ameninţările în mod cuprinzător, iar unora dintre statele
membre le lipseşte legislaţia specifică privind protecţia solului.

De mai mulţi ani, Comisia Europeană dezvoltă propuneri pentru politica solului. Dar mai multe
state membre le privesc ca fiind controversate, iar dezvoltarea politicii a fost blocată. Ca urmare,
solul nu este protejat la fel de mult ca alte elemente cruciale, precum apa şi aerul.

Namolul - solul miracolelor

Drumul spre litoralul autohton, presupune in majoritatea cazurilor o trecere prin

Techirghiol. Pe malul marii apar siluetele parca desprinse dintr-un film SF: par umane, dar totusi
ceva este in neregula - culoarea maronie care le acopera mare parte din suprafata corpului,
mobilitatea corpului este vizibil scazuta . Suna cunoscut?

Desi estetic vorbind, poate fi un pic amuzant, namolul este inzestrat cu o serie de proprietati
curative care se dovedesc a fi extreme de eficiente, dar foarte la indemana.

Namolul este unul dintre cele cinci elemente ale naturii care are un puternic impact asupra
corpului uman. Potasiul, calciul, magneziul, sulful, iodul, fierul, zincul sunt numai o parte din
elementele care intra in compozitia namolului.

Proprietatile sale pot fi folosite atat in tratamente de infrumusetare, cat si in cazul unor afectiuni
precum:
     - afectiunile ginecologige cronice (sterilitate, anexite, metroanexite cronice);
     - afectiunile survenite in urma unui traumatism (sechele osoase, musculo-articulare);
     - afectiunile reumatice;
     - afectiunile neurologice periferice cronice.
 
Acelasi sol contine o cantitate de substante biologic active care ajuta la intarirea sistemului
imunitar si stimuleaza in egala masura activitatea sistemului endocrin.

Namolul este si un inamic redutabil al celulitei. Stimuleaza transpiratia excesiva, actionand astfel
asupra celulitei din interior in exterior, invers fata de procesul caracteristic cremelor obisnuite.
Efectele namolului asupra celulitei sunt vizibile inca de la prima folosire. Masca cu namol este
un tratament care ne poate scapa si de matreata sau de alte afectiuni ale pielii capilare.
 
Cel mai cunoscut ramane, fara indoiala, namolul de pe fundul Marii Moarte. Acesta este bogat in
elemente precum clorul, calciul si magneziul. Compozitia chimica a namolului este in directa
relatie cu cea a apei din Marea Moarta.
Namolul de la Marea Moarta se gaseste sub doua forme. Forma sedimentata, sau solida, la care
s-a ajuns datoria interactiunii permanente dintre sarurile din apa, pamant si substantele obtinute
in urma dezintegrarii organismelor animale si vegetale. Forma "lichida" este constiuita de
substantele organice si neorganice dizolvate in apa.

Iata modul in care namolul actioneaza la diferite niveluri:

  - componentele neorganice (compusii fierului si ai sulfului) patrund prin porii pielii;
  - componentele organice (acid formic, valeriana, aminobaze, etc) se intaresc la suprafata pielii,
stimuleaza receptorii si vasele capilare, patrund in circuitul sanguin, actionand benefic asupra
organelor si tesuturilor;
 - compusii hormonali (foliculini, substante estrogene) se folosesc in cadrul terapiei aplicate de
medicii ginecologi;
 - factorul termic duce la largirea vaselor sanguine, faciliteaza circulatia sangelui , imbunatateste
metabolismul, stimuleaza activitatea sistemului endocrin si normalizeaza activitatea
musculaturii.

Daca totusi preferati sa apelati la variantele puse la dispozitie de plaiurile mioritice, la tarmul
Marii Negre, la circa 5 km de Braila este situat binecunoscutulTechirghiol.

Namolul sapropelic – negru, unsuros, sarat, care in contact cu aerul devine cenusiu - provenit de
pe fundul Techirghiolului este recunoscut pentru proprietatile sale terapeutice in intreaga lume.
In anul 1924, acesta a primit medalia de aur la Expozitia Universala de la Paris. El contine 41%
saruri anorganice, 39 % substante organice si 20 % apa.

Este eficient in tratamentul unor afectiune de natura dermatologica (psoriazis, eczeme) si, in
acelasi timp, hidrateaza pielea, relaxand-o si reducand in egala masura stresul.
Resurse de namol mai gasiti si la Lacul Sarat, in statiunea omonima.

Atunci cand apelati la terapia cu namol, indiferent de natura motivatiei dumneavoastra (medicala
sau cosmetica) aveti grija sa aplicati un strat subtire de namol pe suprafata pielii. Astfel, nu veti
avea incidente neplacute, namolul nu va aluneca de pe piele si se va curata mai usor. Indepartati
namolul cu apa calduta, dulce, dupa aproximativ 20 de minute.

Desi poate avem tendinta sa percepem terapia cu namol ca pe modalitatea de relaxare preferata a
octogenarilor, o vizita pe litoral, printre namolurile patriei ne poate pune la dispozitie si
experiente neobisnuite. Recomand impachetarile cu namol – pentru sanatate, frumusete, si o
portie sanatoasa de ras.

Sa protejam solul!

Comisia Europeana propune statelor membre o strategie prin care incearca sa se

asigure ca solurile Europei sunt mentinute in stare buna astfel incat sa permita sustinerea
activitatilor umane si a ecosistemelor.

Solurile de calitate furnizeaza alimentele, apa, biomasa si materiile prime care sunt esentiale
pentru activitatile umane si economice, reprezentand in acelasi timp o resursa neregenerabila.
Cu toate acestea degradarea solurilor ca urmare a activitatilor umane este un proces care
evolueaza intr-un ritm accelerat, cu efecte negative asupra sanatatii umane, ecosistemelor,
biodiversitatii, schimbarii climei sau sigurantei alimentare. Un aport important in acest sens il au
practicile agricole si silvice, activitatile industriale, turistice si dezvoltarea urbana.

Pentru a preveni aceste fenomene si tinand cont de caracterul transnational al contaminarii

solului, strategia propusa de Comisia Europeana stabileste un cadru european pentru
conservarea, protejarea si regenerarea solului, lasand la latitudinea statelor membre alegerea
celor mai adecvate masuri la nivel local pentru implementarea acesteia. Aceste masuri ar trebui
sa vizeze probleme precum alunecarile de teren, contaminarea solului, eroziunea, deprecierea
materiei organice, tasarea, salinizarea si impermeabilizarea. Strategia va impulsiona cercetarea in
domeniu si va urmari sa constientizeze opinia publica pe acest subiect.

Strategia reprezinta al saptelea document tematic prezentat de Comisia in concordanta cu Al 6-

lea Program de Actiune pentru Mediu si este insotita de o directiva-cadru si o evaluare de impact

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție sub
influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se
dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din
loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți de numește
oligotrofic.

Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie.

Solul înghețat permanent sau temporar se numește gelisol. Partea de dedesubt, ce rămâne
înghețată permanent, se numește pergelisol sau permafrost. Partea de la suprafață, care se
dezgheață vara, se numește molisol. Zonele de pe glob care sunt afectate profund de îngheț
formeaza criolitozona.

În zonele cu pergelisol gros, procesul repetat îngheț-dezgheț dă naștere la un microrelief dispus

anarhic (similar carstului) numit criocarst sau termocarst.

De studiul gelisolului se ocupă geocriologia.

Alte tipuri de soluri sunt:

 sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile inundabile. Sunt
soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
 sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte, formate pe depozite
recente, răspândite pe mici areale.
 sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
 sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de prezența unei
cantități abundente de apă.
 de sundra (se gasesc in nhumus)
 cenușii(se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este prezentă,grosime
foarte mică)
 roșii(se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele,ele au o fertilitate bună
dar se degradează repede)
 lateritele(se găsesc în zonele ecuatoriale,sărace în humus,culoare rosie)</nowiki>
Tipuri de sol

In anul 2003 Institutul de Cercetari pentru Pedologie a adoptat o noua clasificare a solurilor
SRTS (Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor)

Conform SRTS avem urmatoarele clase si tipuri de sol:

Clasa de sol Tipurile de sol

Protisolurile (solurile litosolul,
neevoluate)
regosolul,

psamosolul,

aluvisolul

entiantrosolul
Cernisolurile (molisolurile) kastanoziom,

cernoziom calcaric

cernoziom,

cernoziom cambic,

faeoziom cambic,

faeoziom argic,

faeoziom greic,

faeoziom marmic,

rendzina.
Umbrisolurile nigrosolul, humosiosolul.
Cambisolurile eutricambisolul,

terra rossa,

districambisolul.
Luvisolurile (argiluvisolurile) preluvisolul tipic,

preluvisolul roscat,

luvosolul tipic,

luvosolul albic,
 planosolul si alosolul.
Spodisolurile (spodosolurile) prepodzolul,

podzolul,

criptopodzolul.
Pelisolurile (vertisolurile) pelosolul, vertosolul.
Andisolurile andosolul.
Hidrisolurile (solurile stagnosolul,
hidromorfei)
gleisolul,

limnisolul.
Salsodisolurile (solurile solonceacul, solonetul.
halomorfe)
Histisolurile (solurile organice histosolul, folisolul.
sau histosolurile)
Antrisolurile (solurile erodosolul, antroslolul.
trunchiate si desfundate)

Profilul de sol denumit și profil pedogenetic este constituit dintr-o succesiune de orizonturi
pedogenetice de la suprafața terenului până la roca de solificare. Solul apare structurat în straturi
paralele și mult paralele. Aceste straturi s-au format în decursul procesului de formare a solului
și sunt denumite orizonturi pedogenetice. Principalii indicatori sunt: orizontul pedogenetic,
grosimea orizontului, textura, culoarea, prezența scheletului, structura, umiditatea, plasticitatea,
neoformațiuni, tipul de humus și volumul edafic util.

Profilele pedogenetice se deosebesc între ele prin gradul de dezvoltare a profilului estimat după
numărul de orizonturi, intensitatea de bioacumulare; după gradul de diferențiere; dupa gradul de
individualizare apreciat.

Galerie de imagini

Eroziunea solului
Profilul unui sol din Eroziunea
Profilul solului
Oklahoma solului
 Proiect biologie - SOLUL - tipuri de sol - degradari, poluare, eroziunea solului

LA BIOLOGIE

EFECTUAT: MIHAILA ANA ROSCA DIANA

LUPASCU MARINA

PERJU MARIANA

-CHISINAU 2004-

SOLUL. CARACTERISTICI GENERALE

O dezvoltare economica avantajoasa se bazeaza pe principii durabile in ceea ce priveste toate

componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, padurile si resursele subsolului.
Fiecare din elementele enumerate mai sus joaca un rol foarte important in viata contemporana.
Apa, care este considerata elixirul vietii, este foarte utila atit pentru natura cit si pentru om. Ea
influienteaza dezvoltarea vegetatiei, solurilor, mentinerea vietii animalelor, [Link] ea
contribuie la procesele exogene si modificarea reliefului. Aerul, care se intilneste adinc in
scoarta terestra, si foarte departe sus in atmosfera este si el extrem de folositor. Datorita lui
putem trai si respira. Aerul, ca si apa, sunt necesare vietii si activitatii omului, dar totusi cel
mai important rol in natura, il joaca solul.
Solul are foarte multe difinitii, fiecare semnificind ceva anume. Una din ele este urmatoarea:
SOLUL este materialul fragil si afinat care acopera intr-un strat subtire toata suprafata scoartei
terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul
ca solul depinde mult de forma de relief deasupra carei se afla.
Constructia de baza a formelor de relief este creata de catre forte ce actioneaza in interiorul
Pamintului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbari in aceasta structura de baza,
o deformeaza in mod continuu.
Natura terestra, componenta lumii vegetale si animale au evolutionat de la cele mai primitive
forme pina la asociatiile biologice contemporane. De la inceputul revolutiei industriale, adica
de la mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea umana a avut si ea un rol important in
modelarea suprafetei Pamintului, citeodata chiar cu efecte surprinzatoare. Continentele au
ajuns la forma lor si in pozitiile actuale in urma miscarii placilor ce formeaza scoarta
solidificata a Pamintului, adica datorita placilor tectonice. In istoria de 4,6 miliarde de ani a
Pamintului s-au mai petrecut multe alte schimbari, pina ce planeta noastra a capatat infatisarea
de azi. Concomitent a avut loc si formarea solului – pedogeneza.
Dar cum se formeaza solul insusi? Solul se formeaza la suprafata uscatului din stratul superior
al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte indelungat si consta in
interactiunea mai multor factori de pedogeneza cum ar fi: roca-mama, organisme vii (animale
si microorganisme), clima, vegetatie, relief, ape freatice si de suprafata, timpul geologic.
Cel mai important factor in formarea solului este alterarea rocilor, care este conditionata de
existenta atmosferei. Rocile de la suprafata scoartei terestre, fiind supuse proceselor de
dezagregare (care pot fi de trei forme: fizica, adica maruntirea; chimica: producindu-se reactii
chimice sub influienta apei de suprafata sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a
oxigenului si dezagregarea biologica: adica efectul distructiv al diferitelor vietati; efecte
majore pot fi produse si de influientele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele
alge si lichieni care produc acizi ce fac suprfetele rocilor mai poroase), se sfarimiteaza in
particule mai mici – nisip, praf, mil – si astfel participa la formarea structurii si compozitiei
chimice si mineralogice a solului.
Un alt factor extrem de necesar in formarea solului este clima. Ea conditioneaza formarea
diferitor tipuri de soluri. Datorita climei, formei si inclinatiei planetei noastre Terra fata de
suprafata ecliptica, pe glob se produc anotimpurile si se formeaza fisiile termice. Fisiile
termice, numite si briuri termice, la rindul lor contribuie la formarea zonelor climaterice,
biogeografice. In asa mod se creeaza zonalitatea naturala.
Datorita acestor zonalitati in fiecare regiune se formeaza anumite ecosisteme naturale, anumite
biocenoze si anumite varietati de sol. De exemplu, solurile care se formeaza in conditii medii,
reprezentative sau dominante in zona respectiva, se numesc zonale, automorfe, adica formarea
lor nu este conditionata de anumiti factori specifici. In cazurile cind directia solificarii este
conditionata de unele proprietati specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se
formeaza soluri litomorfe (conditionate de roca). In zonele cu un surplus mare de precipitatii
atmosferice si unde apele freatice sunt prezente la adincimi foarte mici, se intilnesc solurile
hidromorfe (conditionate de umiditate). Prezenta sarurilor solubile in rocile materne sau in
apele freatice conduce la formarea solurilor sanilizate, halomorfe (influientate de saruri). In
depresiuni, in vai si in luncile riurilor unde procesul de sedimentare este permanent in
dinamica se formeaza solurile dinamomorfe (care se formeaza pe sedimente contemporane).
Solurile care traverseaza arealele solurilor automorfe si se imbogatesc cu parcele fine de argila
si cu sescvioxizi (Fe2O3, Al2O3, etc), devin iluviale (de acumulare).
Alt factor important sunt organismele vii (indeosebi vegetatia si microorganismele) care si ele
conditioneaza formarea diferitor feluri de sol.
Primele organisme la suprafata uscatului au fost algele monocelulare, care si astazi formeaza la
suprafata solului pelicule sau pete verzi. Fiind autotrofe, adica avind capacitatea de a asimila
energia solara si a insusi elemente minerale din mediul inconjurator, ele produc prin
fotosinteza substante organice. Aceasta materie prima se acumuleaza la suprafata rocilor, fiind
partial descompusa de catre microorganisme in elemente minerale initiale (apa, CO2, elemente
nutritive, etc).
Gratie stabilitatii conditiilor vitale pe care le asigura, solul este cel mai populat mediu de viata.
Totalitatea animalelor ce traiesc in sol constituie pedofauna acestuia. Pedofauna este si ea la
rindul ei impartita in trei categorii: microfauna-organisme ce nu depasesc lungimea de 0,2
mm, mezofauna- organisme ce au lungimi cuprinse intre 0,2 si 8 mm, si macrofauna-
organisme ce au lungimi de la 8 pina la 80 mm.
S-a constatat ca pe o suprafata de un hectar de sol se contin aproximativ 3 tone de bacterii, 3
tone de ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete, 100 kg de alge, 100 kg de protozoare,
500 kg de rime, 50 kg de nematode, 40 kg de artropode, 30 kg de moluste, 20 kg de serpi si
rozatoare, etc. in fiecare cm cub de sol se gasesc pina la 7-10 miliarde de microorganisme.
Dupa pieirea organismelor vii din sol, resturile vegetale si animale sunt transformate in
humus. Acesta este o parte esentiala a materiei organice a solului, si cel mai important
component al lui.
Humusul prezinta un amestec de substante organice foarte complicate. Unii chimisti considera
ca humusul este cea mai complicata substanta pe planeta. Rolul de baza al humusului in
procesul de solificare si in natura in genere consta in faptul ca el reprezinta o substanta
conservata, un accumulator de energie solara, fixate in materia organica de generatiile
precedente ale plantelor si animalelor. Aparitia humusului a stopat procesul de mineralizare, de
descompunere totala a ramasitelor organice. Humusul a facut posibila acumularea pe viitor a
energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive initiale, deci la aparitia
pedogenezei. In continuare evolutia organismelor terestre, a asociatiilor vegetale si animale s-a
produs concomitent cu evolutia solurilor, contribuind astfel la evolutia ecosistemelor naturale.
Humusul contine diferite elemente si substante nutritive, ce asigura fertilitatea solului.
Prin fertilitate se intelege proprietatea solului de a asigura plantele cu substante nutritive
(compusi ai elementelor chimice cu care se hranesc plantele), apa si aer necesare dezvoltarii
normale in perioada de vegetatie. Deci, solul este format atit din substante organice, cit si din
substante minerale.
S-a constatat stiintific ca in stratul de sol cu grosimea de un metru pe o suprafata de un hectar
se contin in medie 290 tone humus, 15 tone azot, 19 tone fosfor, 204 tone potasiu, precum si o
cantitate importanta de microelemente: cupru, zinc, mangan, molibden, etc.
Fertilitatea este si ea de doua tipuri: fertilitate naturala si fertilitate economica.
Fertilitatea naturala (potentiala), a solului este un rezultat al fenomenelor naturale (fizice,
chimice, biologice), neinfluientate de om. Ea se dezvolta continuu si este determinata de
compozitia fizica si biochimica a solului, de conditiile de clima si relief si se manifesta prin
capacitatea de reproducere spontana a vegetatiei.
Fertilitatea economica (antropogena) a solurilor apare ca urmare a unor activitati
modificatoare a omului. Ea depinde de aplicarea corecta a tehnicilor agricole corespunzatoare
(lucrari agrotehnice, ingrasaminte, irigatii, desecari, etc).
Solul contine si o anumita cantitate de apa. Apa dizolva unele substante nutritive pe care
plantele le absorb impreuna cu [Link] contine si aer, care este necesarpentru respiratia
radacinilor plantelor, animalelor si microorganismelor. Rezulta ca solul nu este solid.
Aproximativ 2/5 din el este alcatuit din apa si aer.
Un alt factor este timpul geologic. Solul se formeaza intr-o perioada indelungata de timp. S-a
constatat ca solurile contemporane s-au format in ultimile 8-10 mii de ani. De exemplu, un
strat de sol cu grosimea de un cm, pe o suprafata neteda, se formeaza intr-o perioada de la
citeva zeci de ani pina la 100 de ani.
Invelisul discontinuu al solului se numeste pedosfera, grosimea sa variind de la citiva cm pina
la citiva m. Stratul superior al solului este cel mai productiv si are aproximativ 25 cm ;
cultivarea intensa insa poate diminua puternic calitatea sa.
Cu toate ca exista posibilitatea de a cultiva plante in rezervoare cu apa, lucru care se numeste
hidroponica cea mai buna solutie este de a cultiva plante in sol. Acesta este rolul solului in
natura, asta il face deosebit si util, de neinlocuit.
 
 
TIPURI DE SOL
 
Caracteristicile solului variaza de la o zona la alta in functie de numerosi factori, cum ar fi
clima si altitudinea. In fiecare zona climatica predomina un tip de sol. In zonele calde se
inzilnesc solurile rosii (culoare rosie) si laterite (de culoare balbena), sarace in humus si saruri
minerale. In stepe si deserturi solurile sunt cenusii sau brune. In zonele temperate, predomina
cernoziomurile de culoare neagra si cu fertilitate ridicata, solurile brune si podzolurile legate
de portiunile forestiere. Exista circa 720 de variatii de sol, fiecare din ele avind ceva
caracteristic.
Solurile cenusii albice (denumirea precedenta – cenusii deschise de padure) se intilnesc
fragmentar pe rocile luto-nisipoase, suportate de argile la adimcimea de 150-200 cm. S-au
format sub padure in majoritate carpinete-quarcete. Orizontul superficial ocric trece evident
intr-suborizont albic (cu SiO2 amorf), slab structurat. Spre adimc acest suborizont trece in
brun-roscat cu structura columnara sau prismatica si dura.
Solurile cenusii molice (denumirea precedenta –cenusii inchise de padure) s-au format in
conditiile padurilor de stejar cu invelis ierbos dezvoltat. Le este caracteristic un orizont A
molic humnificat, cu structura grauntoasa mare, cu caracter eluvial slab pronuntat.
Solurile cenusii vertice se formeaza sub padurile de quarcete- carpinete, pe roci argiloase
grele. Formarea profilului este influientata de componenta rocii materne. Are totodata
particularitati vertice (nuante verzui, fete de alunecare, abundenta de argila fina).
Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la adincimea de 80-
100 cm continutul de humus depaseste 1%) structurat si afinat (molic). Regimul de umiditate –
periodic percolativ si nepercolativ. Reactia solului este neutra sau slab alcalina.
Cernoziomurile se formeaza sub paduri preponderant quarcete si cu invelis ierbos. Profilul
cernoziomului are caracter molic relativ humnificat. Cernoziomul ca tip este reprezentat de 5
subtipuri – argiloiluvial, levigat, tipic, carbonatic si vertic.
Cernoziomurile argiloiluviale s-au format sub padurile de stejar cu invelis de ierburi bine
dezvoltat, care contacteaza cu stepele mezofite. Orizontul de la suprafata este de tip molic, fara
caractere de eluviere si doar slab pudrat cu SiO2. Orizontul B in partea inferioara are caracter
iluvial cu continut mai ridicat de argila fina, structura poliedrica, tasat.
Cernoziomurile levigate se formeaza in conditiile stepelor mezofite ale zonei de silvostepa,
dar se intilnesc si sub paduri de stejar cu invelis ierbos. Profilul are un caracter general molic,
levigat, adica lipsit totalmente de carbonati. Ca regula, prezenta carbonatilor (efervescenta)
incepe ceva mai jos de limita inferioara a orizontului B.
Cernoziomurile tipice reprezinta subtipul modal al tipului. Se formeaza in conditii de stepa,
uneori cu pilcuri de stejar pufos. Orizontul A este bine humificat, structurat si afinat. Orizontul
B este de tranzitie, fiind mai slab humificat, cu structura grauntoasa mare si bogat in diferite
forme de carbonati. Subtipul se divizeaza in doua: moderat humifere si slab humifere.
Primele se formeaza sub stepele mezofite si xerofite cu pilcuri de stejar pufos, iar ultimele se
formeaza sub steeple xerofite cu comunitati de negara si paius.
Cernoziomurile carbonatice se formeaza in conditiile stepelor xerofite si doar partial cu
pilcuri de stejar pufos. Sunt slab humificate ca cele precedente, cu strustura mai putin stabila.
Contin carbonati chiar de la suprafata.
Cernoziomurile vertice se formeaza in conditii de stepa, pe roci argiloase cu continut ridicat de
argila fina. Orizontul A este molic, structurat, insa tasat, dur. Orizontul B, fiind si el in genere
molic are caractere vertice - nuante verzui, structura bulgaroasa mare, fete stralucitoare. Dupa
nivelul si continutul carbonatilor cernoziomurile vertice pot fi carbonatice, tipice sau levigale
(caracter la nivel de gen).
Redzinele se formeaza pe calcare si marne, atit sub influienta asociatiilor ierboase de stepa, cit
si de padure. Procesele pedogenetice se produc doar in stratul alterat de la supratata rocilor
calcaroase. Profilul solurilor redzinice este tipul fara orizontul de tranzitie B. Orizontul
superficial are caracter molic-humificat, structurat, uneori scheletic, suportat de roca.
Redzinele se divizeaza in doua subtipuri: levigate si tipice.
Vertisolurile se formeaza in conditii de stepa si silvostepa, sub vegetatie ierboasa, pe roci
argiloase grele (continut mare de argila fina). Procesele pedogenetice sunt conditionate de
proprietatile specifice ale acestor roci, care in stare umeda gonfleaza, iar in stare uscata crapa.
Solificarea se produce doar in stratul de la suprafata. Astfel, solul prezinta un strat amestecat,
de culoare cenusie inchisa, uneori cu nuante verzui, avind o structura bulgaroasa mare, cu fete
de alunecare. Vertisolurile se divizeaza in subtipuri: molic si ocric.
Solurile cernoziomoide se formeaza in conditii de stepa si silvostepa, pe terenurile unde
periodic sau permanent persista un surplus de umezeala. Pentru profilul acetor soluri este
caracteristi orizontul A molic, bine humificat si structurat. Orizontul B are caracter hidric
conditionat de pinza capilara sau nivelul ridicat al apelor freatice. Se divizeaza in doua
subtipuri- levigate si tipice.
Mocirlele se formeaza in arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se afla in profil,
ajungind pina la suprafata. Solurile sunt mlastinoase, procesele pedogeneze au caracter
anaerob. Mocirlele pot fi tipice, gleice si turbice.
Solurile turboase se formeaza in conditii permanent anaerobe, cind ramasitele plantelor
hidrofile se descompun prea putin si se conserveaza in sol sub forma de turba. Solurile
turboase pot fi de doua feluri: tipice si gleice.
Soloneturile se formeaza in conditii de stepa, pe rocile argiloase care contin saruri solubile
(NaCl, Na2SO4 etc.). Principalele caractere sunt conditionate de prezenta cationilor de Na care
partial inlocuiesc in complexul absorbtiv Ca. Prezenta Na conduce la formarea humatului de
Na, care, spre deosebire de humatul de Ca, este mai solubil si mai cafeniu. Structura devine
bulgaroasa sau columnara. Profilul solonetului consta din orizontul A cu caracter solodizat-
cenusiu deschis, lamellar, columnar. Grosimea profilului este relativ mica (50-60 cm).
Solonceacurile se formeaza sub influienta apelor fretice mineralizate. Evaporarea apei
conduce la acumularea in profil si la suprafata solului a sarurilor solubile. Dupa nivelul apelor
freatice se divizeaza in doua – molice si hidrice.
Solurile deluviale se formeaza la baza versantilor si in vai pe contul parcelelor neselectate,
transportate de torentii de scurgere. Profilul acestor soluri consta din straturi de material
solificat ( humificat, structurat) mai mult sau mai putin transformat de procesele pedogenetice
actuale locale. Aceste soluri sunt foarte profunde, humificate si bine structurate. In functie de
caracterul materialului initial solurile deluviale pot fi molice sau ocrice.
Solurile aluviale sunt cele mai tinere si se formeaza in luncile riurilor pe depunerile aluviale
recente. Ele se divizeaza in subtipuri-tipice, hidrice, vertice, si [Link] aluviale pot fi
salinizate, solonetizate, si gleizate.
Solurile de padure se formeaza in conditii de silvostepa si sub paduri de foioase insotite de un
covor ierbos. Se caracterizeaza prin faptul ca stratul de sol are o grosime mica si contine o
cantitate mica de humus. Solurile de padure se divizeaza in doua tipuri : cenusii de padure si
brune de padure.
Solurile cenusii de padure se formeaza sub paduri de stejar, stejar cu artar, sau amestec de tei
si frasin. Se evidentiaza doua subtipuri principale: cenusii tipice si cenusii-inchise de padure.
Profilul lor este bine evidentiat in orizonturi genetice. Grosimea solului variaza de la 40 pina la
90 cm, carbonatii apar, ca regula, la adimcimi de 120-150 cm, au o structura glomerulara-
nuciforma. Contin substante in cantitati insuficiente, dar reactioneaza pozitiv la introducerea
ingrasamintelor naturale si la cele chimice de azot.
Solurile brune de padure se formeaza sub padurile de fagsau de stejar. Au un profil slab
diferentiat in orizonturi genetice. Culoarea lor este brun-deschisa uneori roscata, structura
glomelurala, cu o compozitie mecanica usoara. Regimul hidric este suficient. Solurile nu
contin carbonati si sunt favorabile pentru plantatiile de pomicole si soiurile de tutun aromat.
SOLURILE MOLDOVEI
 
In tara noastra resursele funiciare si de sol reprezinta 33,8 mii km 2, avind urmatoarea
structura pe categorii de folosinta: teren agricol- 75,5 %, paduri si plantatii forestiere- 12,5 %,
alte categorii de terenuri- 12 %. Plantatiile perene- preponderent vii si livezi, care se supun cu
 regularitate lucrarilor si tratamentelor chimice, constituie 14,5 % din terenurile agricole. Astfel
suprafetele supuse lucrarilor intensive ocupa aproape 2/3 din suprafata totala a tarii si 85,3 %
din suprafata terenurilor agricole.
Dupa calitatile naturale, solurile Republicii Moldova fac parte din categoria celor mai
valoroase din zona temperata.
Spatial, pe teritoriul Moldovei este pronuntata zonalitatea pe altitudine si pe latitudine. In nord-
vestul Codrilor, la altitudinea de 300-400 m deasupra nivelului marii, in padurile de fag si
carpen s-au format solurile brune de padure. La altitudinea de 200-250 m deasupra nivelului
marii, in gorunisuri s-au format soluri cenusii de padure, iar in locurile mai joase –
cernoziomurile care parca contureaza solurile cenusii si brune de padure.
Cele mai raspindite soluri din Moldova sunt cernoziomurile, care ocupa 75 la suta din
suprafata teritoriului tarii.
Penrtu Codri sunt caracteristice solurile brune de padure si cele cernoziomice. Zonalitatea pe
latitudine este marcata bine de caracterul raspindirii cernoziomurilor. In nordul republicii
predomina cernoziomurile tipice si levigate, in partea centrala se intilnesc cernoziomurile
podzolite si levigate, iar la sud sunt raspindite cernoziomurile obisnuite si carbonatice. In
luncile inundabile ale riurilor sub vegetatia de lunca si de balta s-au format solurile intrazonale.
Eroziunile au influientat la formarea solurilor cu diferit grad de eluviune. Sunt raspindite soluri
de toate profilurile, aluviale si deluviale. Dupa componenta fizico-chimica, solurile fertile
constituie 80 de % din teritoriul republicii. Din ele 63 % revin solurilor cu textura lutoasa, 15
% - usoare, argiloase-grele. 17 % din total sunt soluri luto-nisipoase si usor lutoase. Cele
argiloase (grele) ocupa 1 %, cele luto-nisipoase 3 % , si solurile pietroase 1,5 %.
In tabelul de mai jos este reprezentata raionarea solurilor din Republica Moldova:
Tipul de sol Mii ha % din teritoriul
[Link]
[Link] podzolite si levigate, soluri cenusii 281,4 8,3
si cenusii-inchise de padure; silvostepa Platoului
Moldovei de nord
 
[Link] tipice si levigate, cu portiuni de 117,3 3,5
cernoziomuri podzolite de soluri cenusii-inchise;
Podisul prutului
 
[Link] tipice si levigate;pratostepa 317,7 9,4
Baltilor
 
[Link] obisnuite si levigate, cu portiuni de 64,0 1,9
cernoziomuri podzolite, soluri cenusii si cenusii-
inchis de padure; silvostepa podisului Soroca
 
[Link] levigate, tipice si podzolite, soluri 227,7 6,7
cenusii si cenusii-inchise de padure; silvostepa
podisului Rezina
 
[Link] tipice, levigate si obisnuite cu 136,6 4,1
portiuni de soluri cenusii-inchise de padure;
silvostepa din sud-vestul Podisului Podoliei
 

[Link] brune si cenusii de padure; padurile de fag 99,9  

si stejar, carpen ale inaltimii Codrilor Centrali 9,0
 
[Link] cenusii de padure, cernoziomuri podzolite 270,3  
si levigate; paduri de gorun si carpen, stejar din 8,0
Codri
 
[Link] levigate, tipice, obisnuite si    
solonetizate, cu portiuni de soloneturi si soluri 55,2 1,6
cenusii; silvostepa din vestul Codrilor
 
[Link] levigate si tipice cu portiuni de 116,1 3,4
soluri cenusii; padurile de carpen din Codri
 
[Link] obisnuite si levigate cu portiuni    
xerofite de padure, cernoziomuri compacte si 372,9 11,1
solonetizate; silvostepa girnitelor de pe cimpia
Moldovei de Sud
 
[Link] levigate si xerofite de padure cu    
portiuni de cernoziomuri podzolite si soluri cenusii- 61,0 1,8
inchise de padure;silvostepa podisului Tigheci
 
[Link] obisnuite si carbonatice de stepa, 354,2 10,5
cu amestec de ierburi si poacee; cimpia Moldovei
de Sud.
 
[Link] obisnuite, carbonatice sudice si   5,0
soluri de lunca inundabila; cimpia Nistrului 171,9
inferior
 
Astfel, Republica Moldova a fost impartita in patru provincii:
 
1. Provincia de silvostepa ce ocupa 38,8 % din teritoriul republicii. In aceasta provincie
predomina cernoziomurile tipice si cele lavigate. Solurile cenusii de padure constituie
circa 10 %. Suprafata solurilor hidromorfe, precum si a celor humice carbonate este
neinsemnata.
 
2. Provincia de paduri a Moldovei Centrale (Codrii) ocupa 16 % din teritoriul republicii.
Suprafata solurilor de padure constituie 40 %, a cernoziomurilor podzolite si celor
lavigate – circa 30 %.
 
3. Provincia de stepa a Dunarii ocupa 34,7 % din teritoriul republicii. Genetic, tine de
vegetatia de stepa. Aici predomina cernoziomurile obisnuite si cele carbonatice,pe
alocuri se intilnesc cernoziomuri xerofite de padure si cernoziomuri compacte.
 
4. Provincia de stepa ucraineana cu cernoziomuri sudice.
DEGRADARI ALE SOLULUI
 Omul , pentru a-si intretine existenta la inceput, la etapele colectarii, strinsului si vinatului a
folosit numai ,,darurile naturii“, adica doar ceea ce producea natura, fara a folosi si influienta
solul. Ulterior insa, la etapa vitaritului, prin pasunat, activitatea omului a influientat de-acum
intr-o anumita masura mersul natural al pedogenezei si starea solurilor. Vitele nimicesc partial
invelisul ierbos, modifica bilantul masei organice, care conditioneaza formarea humusului,
taseaza stratul superior, ceea ce conduce permiabilitatea si productivitatea solului. Insa in mod
radical omul a modificat si a dereglat pedogeneza naturala odata cu trecerea la etapa
agriculturii. Prelucrarea solului, chiar si cea mai primitiva, conduce la nimicirea totala a
vegetatiei, a biocenozei naturale, la inlocuirea ei cu o anumita cultura. Prima sapatura sau
aratura modifica structura naturala, morfogeneza solului. Trecerea la arat a fost urmata de
distrugerea componentei stratului de la suprafata, de descompunerea rapida a ramasitelor
organice, de modificarea bilantului elementelor nutritive si al mersului natural al proceselor
pedogenetice. S-a redus ponderea masei recent sintetizate si a cantitatii elementelor biofile
acumulate. In acelasi timp s-a majorat viteza descompunerii masei organice si eliminarii,
impreuna cu recolta, a anumitor cantitati de elemente biofile. Aceste procese duc la scaderea
reuervelor de humus (la dehumificare) si a elementelor nutritive.
In asa mod se produce degradarea solului, adica inrautatirea proprietatii fizice ale solului si
reducerea potentialului lui de productivitate. In ultimile decenii aceste procese de degradare
sunt insotite si de poluarea solului – introducerea in sol a diferitor deseuri si substante toxice.
POLUAREA SOLULUI
In scopul restabilirii si sporirii productivitatii, in sol se introduc ingrasaminte minerale si
organice, diferite substante numite fertilizanti. Insa ingrasamintele minerale, de rind cu
elemntele nutritive, mai contin si alte elemente si substrate ( asa-numitul balast ), iar gunoiul de
grajd contine tot mai multe componente neorganice. Poluarea solului cu materiale dure are loc
datorita difuzarii, raspindirii diferitelor substante toxice, deseuri, care se deosebesc de
componenta chimica a solului. S-a majorat cu mult volumul de deseuri de diferita natura, care
nimerescin solurile prelucrate. Folosirea nechibzuita a ingrasamintelor minerale, precum si a
pesticidelor, a pelor de scurgere, conduce la poluarea chimica a solurilor, la acumularea in sol a
substantelor toxice si modificarea componentei chimice initiale a solurilor.
In anii '70-90 in Moldova au fost folosite intens, deseori in mod nechibzuit, pesticidele si
ingrasamintele minerale, ceea ce a conditionat poluarea solurilor cu diferite substante toxice,
cu reziduri ale pesticidelor. Pe suprafete mari s-a produs poluarea solurilor cu nitranti. In
solurile ocupate cu vii se acumuleaza cupru- metal greu toxic. De-a lungul soselelor se
acumuleaza un alt metal greu toxic – plumbul. In imprejurimile oraselor si satelor se
acumuleaza mari cantitati de diferite deseuri.
Cu toate ca in ultimii ani folosirea pesticidelor si fertilizantilor s-a redus, poluarea solurilor
continua.
 
EROZIUNEA SOLULUI
Solul este este expus permanent procesului natural de eroziune ca rezultat al actiunii factorilor
de mediu ( apa, aer, temperatura ). Activitatea omului a condus la intensificarea pronuntata a
eroziunii naturale datorita despaduririlor masive, pasunatului excesiv monocultuilor, etc.
Cantitativ, inntensitatea de eroziune se reflecta in volumul de detritus transportat de ape, ca
rezultat al spalarii stratului de sol de pe terenurile naturale. La producerea eroziunilor participa
mai multi factori:vintul, apele, lipsa vegetatiei etc.
Vindul spulbera de la suprafata solului particule si le transporta prin curenti de aer la mari
distante, unde acestea cad din nou pe sol. Cantitatea spulberata de vint poate fi uneori destul de
mare. De exemplu, in urma unei furtuni de vint poate fi dezgolit un strat de circa 25 mm in doar
citeva ore.
Actiunea apei este un alt mod de producere a eroziunii. Apa actioneaza fie la suprafata (de
exemplu-prin ploi torentiale), prin indepartarea particulelor fine ale solului, fie prin patrunderea
in adincime si dislocarea, transportul solului cu suvoaiele de apa la distante mari.
Dar, totusi, cauza principala a eroziunii consta in lipsa unei vegetatii care sa asigure stabilitatea
solului, chiar daca aceasta s-ar limita doar la un covor de iarba intretinut permanent in stare vie.
Impadurirea este cel mai eficient mijloc de obtinere a unei rezistentela eroziune. In solul din
preajma padurilor radacinile plantelor se intetesc, formind o retea protectoare. Daca acest dens
covor vegetal este indepartatpentru a se face loc monoculturilor, capacitatea de rezistenta scade
foarte mult.
Folosirea excesiva a pesticidelor poate avea de asemenea urmari grave in ceea ce priveste
eroziunea solurilor.
 
CE PUTEM FACE NOI
PENTRU A PUTEA TRAI INTR-UN MEDIU AMBIANT CURAT SI NEPOLUAT,
TREBUIE SA RESPECTAM NISTE REGURI EXTREM DE IMPORTANTE:
 SADIREA A CITOR MAI MULTI POMI SI ARBUSTI
 PASTRAREA CURATENIEI NU NUMAI IN APROPIEREA LOCUINTEI
NOASTRE, DAR SI IN IMPREJURIMILE LOCALITATII IN CARE TRAIM
 RESPECTAREA CANTITATILOR DE INGRASAMINTE MINERALE SAU
NATURALE, ETC