Will GOMPERTZ OISTORIE A ARTE] MODERNE Tot ce trebuie sa sti despre ultimii 150 de aniWILL GOMPERTZ este arts editor la BBC sia fost director la Tate Gallery timp de sapte ani. Este interesat in mod special de arta moderna si a scris despre arta pentru The Times, The Guardian si BBC. In 2009 a scris un one-man comedy show despre arta moderna care s-a Jucat cu casa inchis la Festivalul de la Edinburgh. A fost votat recent unul dintre cei 50 de ganditori creativi de top de catre revista Creativity din New York. ‘Will Gompertz, What Are You Looking At? 150 Years of Modern Art in the Blink of an Eye Copyright © Will Gompertz, 2012 All rights reserved. ‘The moral right of the author has been asserted. First published in Great Britain in the English language by Penguin Books Ltd. © 2014 by Editura POLIROM, pentru editia in limba romana Aceasta carte este protejatd prin copyright. Reproducerea integralé sau partiala, multiplicarea prin orice mijloace si sub orice forma, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea in format electronic sau audio, punerea la dispozitia publica, inclusiv prin intemet sau prin refele de calculatoare, stocarea permanent sau temporard pe aispozitive sau sisteme cu posibiltatea recuperaril informatilor, cu scop comercial sau gratuit, precum gi alte fapte similare savargite f€r& permisiunea scrisd a detindtorului copyrightului reprezint& 0 incalcare a legis- latiei cu privire la protectia proprietati intelectuale si se pedepsesc penal si/sau civil in conformitate cu legile in Vigoare. Pe coperta: Alexander Calder, Halebardierul www [Link] Editura POLIROM lagi, B-dul Carol | nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei: GOMPERTZ, WILL O istorie a arte! modeme: tot ce trebuie sé stil despre ultimii 150 de ani / Will Gompertz; trad. de Daniela Magiaru. - lagi: Polirom, 2014 Index ISBN: 978-973-46-4184-0 |. Magiaru, Daniela (trad.) 73 Printed in ROMANIAWill GOMPERTZ OISTORIE A ARTE| MODERNE Tot ce trebuie sa stii despre ultimii 150 de ani Traducere de Daniela Magiaru Biblioteca By POLIROM é 3) 2014 SuanSotiei mele, Kate, si copiilor mei, Arthur, Ned, Mary si GeorgeLista ilustragiilor . Prefati... Introducere, La ce te uiti? . Fantana, 1917. 17. . Preimpresionismul : apropierea de realitate, 1820-1870... . Impresionismul : pictorii vietii moderne, 1870-1890 ... . Postimpresionismul : separarea, 1880-1906 .. . Primitivismul, 1880-1930/Fovismul, 1905-1910: tiptul primordial ... . Cubismul: un alt punet de vedere, 1907-1914... . Futurismul: pe repede inainte, 1909-1919 .. . Kandinsky/Orfismul/Calarequl Albastru: sunetul muzicii, 1910-1914. . Suprematismul/Constructivismul : rusii, 1915-1925 . Neoplasticismul : blocajul, 1917-1931... . Bauhaus : reuniunea de clasi, 1919-1933... . Dadaismul : domnia anarhiei, 1916-1923 .... . Suprarealismul : trairea visului, 1924-1945 .... . Expresionismul abstract: gestul miiret, 1943-1970 ... . Pop-art-ul: shoppingul ca terapie, 1956-1970 .... Cuprins Cézanne: parintele nostru, al tuturor, 1839-1906.. =» 3S tS . 183 oo 215 Arta conceptuala/Fluxus/Arte povera/Performance : jocurile mintii, incepand din 1952...18. Minimalismul : fara titlu, 1960-1975... 19, Postmodernismul : falsa identitate, 1970-1989... .- 13 20. Arta de azi: celebritate si bani, 1988-2008-prezent ...... Operele de artét in functie de locul unde sunt expuse .... Mulfumiri Lista creditelor pentru ilustratii IndexLista ilustratiilor llustratii alb-negru Caricaturi de Pablo Helguera . Marcel Duchamp, Fountain (Fantand, 1917), replic& din 1964. . . Gustave Courbet, L’Origine du monde (Originea lumii, 1866) . . Edouard Manet, Le Déjeuner sur Uherbe (Dejunul pe iarbit, 1863) . Utagawa Hiroshige, Statia din Otsu (circa 1848-1849) ........ . Edgar Degas, Classe de danse (Clasa de dans, 1874) .......... Vincent van Gogh, De aardappeleters (Mancdtorii de cartofi, 1885) . . Auguste Rodin, Le Baiser (Sdirutul, 1901-1904) . Constantin Brancusi, Sdirutul (1907-1908) . Alberto Giacometti, L’Homme qui marche 1 (Barbat mergand 1, 1960) 10. El Greco, Vision de San Juan (Viziunea Sféintului Ioan, 1608-1614) . . 11. Georges Braque, Violon et palette (Vioard si paletd, 1909) [Link] Picasso, Ma Jolie (Frumoasa mea, 1911-1912)......... [Link] Balla, Dinamismo di un cane al guinzaglio (Dinamismul unui caine in lest, 1912) 14. Umberto Boccioni, Forme uniche della continuita nello spazio . 14 « OS 123 .127 PEAANWAYNE (Forme unice ale continuitatii in spatiu, 1913)... [Link]. eee 138 [Link] Malevici, Ciornti cvadrat (Péttrat negru, 1915) - 160 16. Viadimir Tatlin, Contrarelief de colf (1914-1915) ....... + 165 17. Viadimir Tatlin, Monument pentru Internationata a treia (Turn) (1919-1920)... . 169 [Link] Breuer, Stuhl B3/Wassily (Scaunul Wassily, 1925)...... 2.20... 195 19. Walter Gropius, Bauhaus, Dessau (1926) [Link] Schwitters, Merzbau (Constructie merz, 1933) . 21. Louise Bourgeois, Maman (Mama, 1999) [Link] Koons, Puppy (Catelus, 1992) [Link] Picasso, Les trois danseuses (Trei dansatoare, 1925)............ 22024, René Magritte, L’Assassin menacé (Asasinul ameninfat, 1927)... . 2.0. 228 [Link] Ray, The Primacy of Matter over Thought (Primatul materiei asupra gandirii, 1929)... 2... 0.0.0 eee eee 231 [Link] Namuth, Jackson Pollock painting Autumn Rhythm : number 30 (Jackson Pollock pictind Ritm de toamn&: numirul 30, 1950) . . .249 [Link] Paolozzi, I Was a Rich Man’s Plaything (Am fost juciria unui bogétas, 1947) . t 262 28, Michelangelo Pistoleto, Venere degli stracci (Venus a zdrenfelor, 1967) . .. 291 29. Dan Flavin, Monument I for V. Tatlin (Monument I pentru V. Tatlin, 1964)... 308 [Link] LeWitt, Serial Project I (ABCD) (Proiect serial I [ABCD], 1966)... . . 310 31. Cindy Sherman, Untitled Film Still #21 (Cadru de film fard titlu #21, 1978)... .315 [Link] Wall, The Destroyed Room (Camera devastaté, 1978) .......... - 318 33. Eugéne Delacroix, La Mort de Sardanape (Moartea lui Sardanapal), 1827 . . . .319 34. Jeff Wall, Mimic (Imitafie, 1982) ...... 20.00. 00- [Link] Hirst, A Thousand Years (O mie de ani, 1990) . [Link] Hirst, The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living (Imposibilitatea fizica a mortii in mintea cuiva care trifieste, 1991) 0.6... c cece cece ces ve ete ncneeceee [Link] Koons, Made in Heaven (Produs in Rai, 1989)... . . [Link] Weiwei, Céiderea unei urne din Dinastia Han (1995). [Link], Maid Sweeping (Camerista méiturand, 2006) ............ Planse color Fasciculul 1 1. Eugene Delacroix, La Liberté guidant le peuple (Libertatea conducdnd poporul, 1830) 2. Edouard Manet, Olympia (1863) 3. J.M.W. Turner, Rain, Steam and Speed - the Great Western Railway (Ploaie, aburi si vitezd - marea cale feratd din vest, 1844) 4. Claude Monet, Impression, soleil levant (Impresie, réistirit de soare, 1872) 5. Vincent van Gogh, De sterrennacht (Noapte instelatit, 1889) 6. Paul Gauguin, La Vision apres le sermon ou La Lutte de Jacob avec l’ange (Viziunea de dupa predica sau Lupta lui lacob cu ingerul, 1888) 7. Georges Seurat, Un Dimanche aprés-midi a Ue de la Grande Jatte (O duminice dupa-amiazéi pe insula Grande Jatte, 1884-1886) 8. Cercul culorilor9. Paul Cézanne, Nature morte avec des pommes et des péches (Naturd moarté cu mere si piersici, 1905) 10. Paul Cézanne, Montagne Sainte-Victoire (Muntele Sainte-Victoire, citca 1887) 11. Henri Matisse, Le Bonheur de vivre (Bucuria de a trai, 1905-1906) [Link] Rousseau, Le lion ayant faim se jette sur lantilope (Leu infometat aruncéndu-se asupra antilopei, 1905) [Link] Picasso, Les Demoiselles d’Avignon (Domnisoarele din Avignon, 1907) 14. Umberto Boccioni, Stari de spirit 1: Bun-rdimas (1911) 15. Wassily Kandinsky, Composition VII (Compozitie VI, 1913) Fasciculul 2 [Link] Lisitki, Sd-i batem pe albi cu icul rosu (1919) [Link] Popova, Model de rochie (1923-1924) [Link] Mondrian, Compositie C (No. Il) met rood, geel en blauw (Compozitie C [nr. Ill] in rosu, galben si albastru, 1935) [Link] Rietveld, Rood-blauwe stoel (Scaun in rosu si albastru, circa 1923) [Link] Mir6, Le Carnaval d’Arlequin (Carnavalul arlechinului, 1924-1925) 21. Frida Kahlo, El swefo (Visul, 1940) [Link] de Kooning, Woman I (Femeie I, 1950-1952) [Link] Rothko, The Ochre (Ochre, Red on Red) (Ocrul [Ocru, rosu pe rosu], 1954) [Link] Rauschenberg, Monogram (Monograma, 1955-1959) 25. Andy Warhol, Marilyn Diptych (Diptic Marilyn, 1962) [Link] Lichtenstein, Whaam ! (1963) [Link] Judd, Untitled (Feird titlu, 1972) [Link] Lucas, Two Fried Eggs and a Kebab (Doud ochiuri si un chebap, 1992) 29. Tracey Emin, Everyone I Have Ever Slept with, 1963-1995 (Tofi cei cu care m-am culcat vreodaté, 1963-1995, 1995)Prefata »Textul sta este de neingeles ~ precise catalogul vreunei expozitit.” Exist4 deja nenumérate carti excelente de istoria artei care trateazi perioada moderna, de la clasica The Story of Art (Istoria artei) a lui E.H. Gombrich pana la The Shock of New (Socul noului), bat%ioasa si instructiva carte a lui Robert Hughes. Scopul meu nu este s& intru in competitie cu asemenea tomuri erudite — n-as putea -, ci si ofer ceva diferit: o carte personal, anecdotici si informativa care isi propune si prezinte istoria cronologic& a artei moderne, de la impresionism pana in zilele noastre (din motive de spatiu si ritm, nu a fost posibil si analizez fiecare artist implicat in fiecare miscare). Ambitia mea a fost si scriu o carte plind de informatii si dinamica, nu o lucrare academica. Nu exist& note de subsol si nici liste lungi de surse, iar din cand in cand mi-am lisat imaginatia si zboare, inchipuindu-mi, de exemplu, o sceni in care impresionistii se intélneau intr-o cafenea sau in care Picasso era gazda unui banchet. Aceste viniete se bazeaza pe relat&ri scrise de alti (impresionistii chiar se intalneau intr-o anumit& cafenea si Picasso chiar a fost gazda unui banchet), dar unele dintre detaliile secundare ale conversatiei sunt imaginate de mine. Sursa de inspiratie pentru aceasta carte a fost un one-man show in care am jucat la Edinburgh Fringe Festival in 2009. Scrisesem un articol pentru The Guardian in14 | Prefata care exploram modalitatea prin care tehnicile de stand-up comedy ar putea fi folosite pentru a explica istoria artei moderne intr-o manierA care mai degraba sA implice publicul decat si-l ameteasca. Pentru a testa teoria, m-am inscris la un curs de stand-up si apoi am participat la Edinburgh Fringe cu un spectacol numit Double Art History (storia dublé a artei). Parea c& functioneaz&: spectatorii au ras putin, mi s-au ali- turat si, judecdnd dupa felul cum s-au descurcat la ,examenul” de Ia final, au invatat destul de multe despre arta moderna. Totusi, aici nu voi incerca si fac tot stand-up comedy. Abordez subiectul artei moderne in calitate de jurnalist. Marele scriitor David Foster Wallace si-a comparat scrierile non-fictionale cu o industrie a serviciilor in care unei persoane cat de cat inteligente fi este alocat timpul necesar pentru a cerceta ceva in numele altora care au altceva de facut. Sper ca intr-o mic& masura pot gi eu s&-i fac acest serviciu cititorului. M& ajuta si experienta, cdci in ultimii zece ani am Iucrat in strania si fascinanta lume a artei moderne. Timp de sapte ani am fost director la Tate, iar in toat4 aceasta’ perioada am vizitat marile muzee ale lumii si colectiile mai putin cunoscute care nu se gisesc pe rutele turistice obignuite. Am fost in casele unor artisti si am studiat colectiile particulare ale celor bogati, am facut turul atelierelor de conservare si am urmiarit licitatii de arti moderna in valoare de multe milioane de dolari. Am facut 0 imersiune in arta moderna. La inceput nu stiam nimic, iar acum am ajuns sé stiu cate ceva. Mai am multe de invatat, dar sper ci ceea ce am reusit s4 absorb gi sa transmit mai departe e cat de ct util, ajutandu-te si apreciezi mai mult si s cunosti mai bineIntroducere La ce te uiti? in 1972, Tate Gallery din Londra a achizitionat o sculpturé numita Equivalent VII (Echivalent VII) de Carl Andre, un artist minimalist american. Realizata in 1966, ea const& in 120 de cdramizi refractare care, dispuse, dupa instructiunile artistului, pe doua straturi, formau un dreptunghi. Cénd Tate a expus lucrarea la mijlocul anilor ’70, a starnit multe controverse. C&ramizile acelea deschise la culoare nu aveau nimic special ; oricine le-ar fi putut cumpara cu cativa banuti. Tate Gallery a platit peste 2.000 de lire sterline pentru ele. Toati presa britanici a s&rit ca ars. ,Banii nostri sunt irositi pe o grimada de c&ramizi!”, au strigat ziarele. Chiar si The Burlington Magazine, un periodic de arta elitist, s-a intrebat: ,A innebunit Tate?”. De ce, voia si stie o publicatie, irosise Tate bani publici pretiosi pe ceva care ,,i-ar fi putut trece prin minte oricarui zidar” ? m 4 »Scumpo, nu e frumos sii spui «derivativ».”16 | _Oistorie a artei moderne Vreo 30 de ani mai tarziu, Tate a achizitionat din nou o lucrare de arta neobignuit&. De data asta, a ales si cumpere niste oameni stand la coadi. De fapt, nu e chiar asa. Nu a cumpirat oamenii in sine, asta e ilegal in zilele noastre, dar a cumpirat coada. Sau, mai precis, o foaie de hartie pe care artistul slovac Roman Ondak scrisese instructiunile pentru o lucrare de arta de tip performance care presupunea angajarea unor actori pentru a forma 0 coada. EI specifica pe foaia aceea ca actorii si formeze o coada artificiala in fata unei intrari sau induntrul unei expozitii de art. Imediat ce isi ocupau pozitiile sau erau ,,instalati”, in jargon artistic, trebuiau s4 adopte o atitudine de expectativa rabdatoare, ca si cum ar fi asteptat si se intample ceva. Ideea era ca prezenta lor s&-i intrige si s4-i atragd pe trectori, care puteau apoi fie s4 se aseze si ei la coada (ceea ce, din cate am vazut, faceau adesea), fie si treacd pe langi ei, privind confuzi, intrebandu-se ce anume le scapi. E 0 idee amuzanta, dar e asta arti? Daca unui zidar i-ar fi putut trece prin cap ideea pe care a avut-o Carl Andre cand a conceput Echivalent VIII, atunci parodia de coad& a lui Onddk ar putea fi plasata la extrema cea mai ciudata a genului Jackass'. Ar fi trebuit ca presa s& se isterizeze. Si totusi, n-a zis nici pas: nu tu critici, nu tu indignare, nici macar cAteva titluri ironic-zeflemitoare semnate de jurnalistii mai spirituali ai tabloidelor - nimic. Achizitia a fost pomenit& doar in cateva randuri aprobatoare prin ziarele cu staif, mai inclinate spre arti. Deci ce s-a intamplat in acesti 30 de ani? Ce s-a schimbat? De ce a ajuns arta moderna si contemporani, alt&dat& priviti ca o glum proasta, sa fie respectat4 si admirata peste tot in lume? Banii au un cuvant de spus in aceast& privinti. fn lumea artei s-au investit o multime de bani in ultimele decenii. Statele au alocat fonduri generoase pentru punerea la punct a unor muzee vechi si construirea altora noi. Caderea comunismului si liberalizarea pietelor au dus la globalizare si la aparitia unei clase internationale de superbogati, arta fiind considerati de parveniti o investitie sigura. in timp ce bursele de valori se prabuseau, iar bincile dideau faliment, valoarea artei moderne de top a continuat sd creasci, la fel ca numéarul celor care intrau pe aceasti piata. in urma cu cativa ani, Sotheby’s, casa internationala de licitatii, se putea astepta ca la o licitatie importanta de obiecte de arta moderna in sala sa fie prezenti reprezentanti din trei tari. Acum numérul acestora poate fi de peste 40, incluzdnd noi colectionari bogati din China, India si America de Sud. Ceea ce inseamnia cA intr in joc economia de piaté elementara: ¢ un caz de cerere si oferti, in care prima a depisit-o Jackass - emisiune de tip reality show, realizati de MTV, in care oamenii fac farse si acrobatii neconvengionale, care fi pun in situatii periculoase (n. trad.).: Introducere | 17 cu mult pe cea din urma. Valoarea operelor foarte pretuite ale unor artisti morti (care deci nu mai pot crea alte lucrari) - precum Picasso, Warhol, Pollock si Giacometti - continua si creasca vertiginos. Pretul este ridicat de bancheri nou-aparuti si de oligarhi obscuri, de orase provinciale ambitioase si de tari orientate spre turism care isi doresc s& ,,fack un Bilbao” - adic, si isi schimbe reputatia si si devind mai cunoscute des- chizand o galerie de arti moderna care s4 ia ochii. Au descoperit cu totii ci e usor sd cumperi un conac sau sa construiesti un muzeu ultramodern; mult mai greu este in schimb si-] umpli cu niste lucriri de arta cat de cat decente care sX-i impresioneze pe vizitatori. $i asta din cauzi cA nu prea gisesti asa ceva. »Ne este mai usor sé lucriim cu artisti morti.” lar daca nu prea ai de unde sa faci rost de arta moderna ,,clasici” de buna calitate, urmatoarea optiune este arta moderna ,,contemporana” (operele unor artisti in viat4). $i aici preturile au crescut inevitabil in cazul acelor artisti perceputi ca avand un succes garantat, cum e artistul conceptual american Jeff Koons. Koons este celebru pentru realizarea unui Puppy (Catelus) acoperit de flori (1992) (vezi fig. 22), precum si a multor personaje de desene animate din aluminiu care par facute din baloane. La mijlocul anilor ’90 puteai cumpara o lucrare de Koons cu cateva sute de mii de dolari. Prin 2010, sculpturile sale colorate ca niste bomboane costau milioane. Devenise un nume de marca, arta sa fiind la fel de inconfundabild pentru cunosctori ca si logoul Nike. Este unul dintre numerosii artisti in viafA care au devenit foarte bogati intr-un interval remarcabil de scurt pe fondul acestui boom al artelor plastice. Artisti sdraci de altédata sunt acum multimiliardari cu toate semnele dis- tinctive ale unor vedete de cinema: prieteni in randul celebrit3tilor, avioane18| _ Oistorie a artei modeme particulare si mass-media insatiabile care abia asteapti s& relateze fiecare miscare pe care o fac in lumea lor fascinanta. Sectorul infloritor al revistelor glossy de la sfarsitul secolului XX a fost incantat si ajute la construirea pro- filului public al acestei noi generatii de artisti, foarte prezenti in media. Imagini infatisand niste oameni creativi foarte colorati care stateau langa lucrarile lor de art& colorate, expuse in spatii ostentative, de designer, in care socializau cei bogati si celebri, erau tipul de festin vizual voyeurist pe care cititorii revistelor care isi doreau asa ceva il devorau pe nerisuflate (Tate Gallery I-a angajat chiar pe editorul revistei Vogue pentru a realiza revista membrilor Tate). Aceste publicatii, impreuna cu suplimentele color ale unor ziare, au creat un public nou, modern, cosmopolit pentru o art si niste artisti noi, moderni, cosmopoliti. Era un public tanir, plictisit de toate acele picturi vechi si maronii pe care le venera generatia de dinaintea sa. Nu, vizitatorii tot mai numerosi ai galeriilor contemporane voiau arti care si vorbeasca despre vremea lor. Arta care s& fie proaspati, dinamic& si captivanté; art& care sd fie despre aici si acum. Arta care si fie ca ei: dezirabila si moderna. Arti care sa fie putin rock’n’roll: zgomotoasa, rebeld, distractiva gi cool. Problema cu care s-a confruntat acest public nou, problema cu care ne confruntam cu totii cand vedem o noua opera de arta, este legata de intelegere. Nu conteaza daca esti un dealer de arté recunoscut, un universitar important sau curatorul unui muzeu ; oricine poate fi pus in incurcdtura atunci cand are in fata o pictura sau o sculptura abia iesita din atelierul unui artist. Chiar si Sir Nicholas Serota, directorul Muzeului Tate, respectat pe plan international, care conduce imperiul Tate Britain, este cateodata derutat. {mi spunea odati ca poate fi putin ,,intimidat” cand intra in atelierul unui artist si vede o lucrare noua pentru prima data. ,,De multe ori nu stiu ce si cred”, zicea el. ,,Cateodata mi se pare foarte intimidant’.” Asta da m&rturisire din partea unui om care e autoritate la nivel mondial in domeniul artei moderne si contemporane! Ce sanse mai avem noi, ceilalti? Ei bine, eu ag zice ca dracul nu e chiar atat de negru. Fiindc& nu cred c& trebuie neaparat s& stabilim daca o lucrare noua-nout’ de art’ contemporana este bund sau rea - timpul va face asta in locul nostru. Mai degraba ar trebui sa intelegem unde gi de ce se potriveste ea in povestea artei moderne. in iubirea noastra fata de arta moderna e un paradox : pe de o parte, milioane de oameni viziteazi muzee precum Pompidou din Paris, MoMA din New York si Tate Modern din Londra, iar pe de alta parte, cel mai frecvent raspuns pe care il primesc cand deschid subiectul este: ,,0, nu m& pricep deloc la arta”.Introducere | 19 Aceasti marturisire voluntari a ignoranfei nu se datoreazi unei lipse de inteligenta sau de sensibilizare culturala. Am auzit-o rostita de scriitori celebri, regizori de succes, politicieni ambitiosi si profesori universitari eruditi. Desigur ca se insalé cu totii, fara exceptie. Mai stiu cAte ceva despre arta. Stiu c& Michelangelo a pictat Capela Sixtin’. Stiu ci Leonardo da Vinci a pictat Mona Lisa. Aproape sigur stiu ci Auguste Rodin a fost un sculptor si in cele mai multe cazuri pot numi una sau doud dintre lucririle sale. Ce vor s& spund e cA nu stiu nimic despre arta modern. De fapt, ceea ce vor s4 spun cu adevarat ¢ c& s-ar putea s& stie cate ceva despre arta modern - de exemplu, ci Andy Warhol a creat o lucrare de arta care includea gi niste cutii de supa Campbell -, dar ci nu 0 infeleg. Nu pot pricepe motivul pentru care un obiect pe care, cred ei, l-ar putea face pana si un copil este, din cate se pare, o capodoper’. Banuiesc, in stréfundul inimii lor, c4 e o pacaleala, dar acum, ca s-a schimbat moda, consi- dera ci nu este acceptabil din punct de vedere social sa afirme acest lucru. Eu nu cred c& eo picileali. Arta moderna (acoperind aproximativ perioada dintre anii 1860 si anii 1970) si arta contemporana (consideratd in general arta creat de artisti in viat) nu sunt o glumi pe termen lung flicut de cativa initiati pe seama unui public credul. E adevarat cd multe dintre operele create astizi - majoritatea chiar - nu vor rezista probei timpului, dar vor exista si unele care au trecut complet neobservate si care, intr-o zi, vor fi recunoscute drept capo- dopere. Adevarul e ca operele de arta exceptionale create ast&zi si in ultimul secol reprezinta unele dintre cele mai mari realiziri ale omului in epoca moderna. Numai un nebun ar denigra geniul lui Pablo Picasso, Paul Cézanne, Barbara Hepworth, Vincent van Gogh si Frida Kahlo. Nu trebuie sii ai ureche muzicala ca sa tii c& Bach putea compune o melodie sau ca Sinatra putea canta una. Dupi prerea mea, cel mai bun punct de pornire cand vine vorba despre aprecierea si savurarea artei moderne si contemporane nu const’ in a hotari dacd e buna sau nu, ci a infelege cum a evoluat ea de la clasicismul lui Leonardo la rechinii murati si paturile nefacute de astizi. La fel ca majoritatea subiec- telor aparent de nep&truns, arta seam&na cu un joc; nu trebuie sa stii de fapt decat regulile de baz& pentru ca ceea ce era pana acum confuz sa inceapa si aiba sens. Si desi arta conceptual tinde sii fie considerati regula de ofsaid a artei moderne - cea pe care oamenii nu prea o pricep si nu o pot explica la 0 cafea -, este surprinzitor de simpli. Tot ceea ce trebuie sa stii pentru a-ti face o idee despre regulile de bazi gasesti in aceasta istorie a artei moderne ce acopera peste 150 de ani in care arta a contribuit la schimbarea lumii si lumea a contribuit la schimbarea artei. Toate miscarile — toate ,,ism”-ele — sunt strans legate una de alta, ca verigile20 | Oistorie a artei modeme unui lant. Dar fiecare are 0 abordare proprie, stiluri si metode diferite de a face arta, care sunt apogeul unei largi variet&ti de influente : artistice, politice, sociale si tehnologice. Este o poveste nemaipomenita, care sper cd va face ca urmitoarea ta vizita la o galerie de arti moderna sa fie mai putin intimidanta si putin mai intere- santa. Povestea incepe cam aga...1 Fantana 1917 Luni, 2 aprilie 1917. La Washington, presedintele american, Woodrow Wilson, solicit’ Congresului si declare oficial razboi Germaniei. intre timp, la New York, trei tinerei bine imbricati ies dintr-un duplex elegant de pe West 67" Street, numarul 33, si pleac’ in oras. in timp ce merg, acestia vorbesc si zambesc, izbucnind din cand in cand intr-un ras retinut. Pentru francezul zvelt si elegant din mijloc, flancat de cei doi prieteni americani, mai indesati, asemenea plimbari sunt intotdeauna bine-venite. E un artist care locuieste in acest oras de mai putin de doi ani: a invatat si se descurce, dar inc’ nu a devenit blazat fata de farmecele lui captivante si senzuale. Fiorul pe care il simte cand merge spre sud, prin Central Park, si apoi coboara spre Columbus Circle fi ridic& intotdeauna moralul ; imaginea spectaculoasa a copacilor care se transform’ in clidiri este, pentru el, una dintre minunile lumii. in ceea ce-1 priveste, New Yorkul este o mare opera de arta: un parc cu sculpturi de exterior plin de exponate moderne minunate, ce are mai mult& viaté si mai mult& important decat Venetia, cealalt& creatie arhitectural extraordinara a omului. Trioul se plimba agale pe Broadway, un intrus ponosit printre strizile somptuoase si frumoase. Pe misura ce se apropie de centrul orasului, soarele dispare in spatele unor blocuri impenetrabile de beton si sticl, iar aerul capati © ricoare primavaraticd. Americanii vorbesc peste capul prietenului lor, al c&rui pir este pieptinat pe spate, scotandu-i la iveala fruntea inalt& si linia foarte bine definiti a parului. Ei vorbesc - el se gandeste. Ei merg - el se opreste. Se uit& in vitrina unui magazin care vinde obiecte de uz casnic. isi face mainile streasina la ochi ca si vad& mai bine prin geam, scoténdu-si la iveala degetele lungi, cu unghii ingrijite si vene puternice : este ceva la el care denot& un anumit rafinament. Nu zaboveste prea mult. Se indep&rteazi de vitrina si isi ridica privirile. Prietenii lui au plecat. Se uit& in jur, ridic& din umeri si isi aprinde o tigara.22| _ Oistorie a artei modeme Apoi trece strada, nu pentru a-si cuta prietenii, ci pentru a regasi imbratisa- rea calda a soarelui. E 4:50 p.m. gi francezul simte un fior de neliniste. in curand se vor inchide magazinele si trebuie neaparat s4 cumpere ceva. Grabeste putin pasul. incearc& s-si inchid mintea in fata tuturor stimuli- lor vizuali din jur, dar creierul s{u nu vrea sA se supuna: sunt atat de multe de asimilat, de rumegat, de savurat! Aude pe cineva strigandu-l si isi ridicd privirea. Este Walter Arensberg, cel mai scund din cei doi prieteni ai sai, cel care l-a sprijinit pe francez in incercarile sale artistice aproape din momentul in care a coborat de pe puntea vasului, intr-o dimineat& vantoasd din anul 1915. Arensberg ii face semn sa treaca inapoi strada, pe lang Madison Square, pe Fifth Avenue. Dar fiul notarului din Normandia isi da capul pe spate, atentia sa concentrandu-se acum asupra unei uriase felii de branza, din beton. Cladirea Flatiron l-a captivat pe artist cu mult inainte de sosirea sa la New York, o veche carte de vizité a unui oras in care urma sd se mute. fntalnirea sa initial cu celebrul zgarie-nori a avut loc imediat dup’ ce a fost construit, cand el locuia inca la Paris. A vazut o fotografie a blocului-turn de 22 de etaje, facuta de Alfred Stieglitz in 1903 si reprodusa intr-o revista franceza. Acum, dupa 14 ani, atat cladirea Flatiron, cat si Stieglitz, un fotograf american devenit proprietar de galerie, fac parte din viata sa in Lumea Noua. Visarea ii este intrerupta de alt strig&t tanguitor al lui Arensberg, de data aceasta distingandu-se si o oarecare frustrare, in timp ce trupesul patron si colectionar de arta ii face cu mana francezului, agitat. Celalalt barbat din grupul lor sta lang Arensberg si rade. Joseph Stella (1877-1946) este tot artist. El pricepe cum functioneaz& mintea precisi, dar capricioasi a prietenului siu francez si ii intelege neajutorarea atunci cAnd se confrunté cu ceva care il intereseaza. Din nou impreuni, cei trei pornesc spre sud, pe Fifth Avenue. Nu dupa mult timp, ajung la destinatie: Fifth Avenue, numirul 118, sediul magazinului J.L. Mott Iron Works, specializat in instalatii. intuntru, Arensberg si Stella rad pe infundate in timp ce tovarasul lor cotrobaieste printre obiectele sanitare si clanfele expuse. Dupi cateva minute, il cheam pe vanzator gi fi arati un pisoar alb, banal, cu fundul plat, din portelan. Prietenii sai vin si ei mai aproape si cei trei sunt informati de vanzatorul circumspect c& pisoarul in chestiune este un Bedfordshire. Francezul di aprobator din cap, Stella ranjeste, iar Arensberg, exuberant, dandu-i vanzitorului o palma pe spate, spune c& il cumpara. Apoi pleacd. Arensberg si Stella se duc si cheme un taxi. Prietenul lor tacut, cu aer de filosof, std pe trotuar tindnd in brafe pisoarul greu, amuzatFantana | 23, de planul pe care I-a nascocit pentru aceasta pissotiére de portelan: o farsi ca s& facd valuri in scortoasa lume a artei. Uitandu-se la suprafata lui alba si stralucitoare, Marcel Duchamp (1887-1968) zAmbeste pe sub must&ti: crede ca poate si facd senzatie. Dupa ce a cumparat pisoarul, Duchamp il duce in atelierul su. Lasi jos obiectul greu de portelan gi il intoarce, sprijinindu-| pe partea din spate. Apoi il semneaz si fl dateaz& cu vopsea neagr& in partea stanga a marginii exterioare, cu pseudonimul ,,R. Mutt, 1917”. Opera este aproape gata. Mai lipseste un singur lucru: trebuie si dea un nume pisoarului stu. Hotiraste si il boteze Fountain (Fanténd). Ceea ce fusese, cu doar cateva ore in urma, un pisoar oarecare, pe care il puteai vedea peste tot, a devenit, datoriti lui Duchamp, o oper’ de arti (vezi fig. 1). Fig. 1. Marcel Duchamp, Fountain (Fantand), 1917, replica din 1964 Cel putin asta era parerea lui Duchamp. Credea ci inventase o noua forma de sculptura: una in care artistul putea si aleaga orice obiect preexistent, de serie, fara vreun merit estetic vadit, si, eliberandu-| de scopul lui functional - cu alte cuvinte, facandu-I inutil -, déndu-i un nume si schimbéndu-i contextul gi24 | _ Oistorie a artei modeme unghiul din care era privit in mod normal, s& il transforme intr-o operi de arti de facto. El a numit aceasta noua forma de a face arti ready-made” : 0 sculptura care era gata facuta. De cativa ani se tot gandea si puna in practic’ aceasti idee, de cand montase 0 roat& de bicicleta si furca din faté pe un taburet, in atelierul sdu din Franta. La momentul respectiv o facuse pentru propriul amuzament ; ii placea sa invarta roata gi s& se uite la ea cum se roteste. Dar ulterior incepuse sd considere aceasta instalatie un obiect de arta. Continuase s& faci asta si dupa ce a ajuns in America; a cumpirat la un moment dat o lopat de zipada pe care a inscriptionat-o, dup’ care a atarnat-o de tavan, cu coada in sus. A semnat-o cu numele sau real, dar a scris ,,de la”, nu ,de” Marcel Duchamp, lasdnd astfel si se inteleaga destul de clar rolul sau in acest proces: aceasta era o idee venita ,,de la” un artist, si nu o lucrare realizat{ de” un artist. Fantdna a dus conceptul Ia alt nivel, foarte public si provocator. Urma si participe cu ea la Salonul Independentilor din 1917, cea mai mare expozitie de art’ moderna organizata vreodat’ in America. Expozitia in sine era 0 provocare pentru establishment-ul artistic din America. Era organizati de Societatea Artistilor Independenti, un grup de intelectuali cu gandire liber si viziune progresist& care se opuneau atitudinii, considerata de ei conservatoare si constrangatoare, a Academiei Nationale de Design fata de arta moderna. Fi au declarat c& orice artist poate deveni membru al Societitii lor in schimbul contributiei de un dolar si ci fiecare membru putea participa cu maximum doud lucrari la Salonul Independentilor din 1917 dac& platea o tax4 suplimentar& de cinci dolari pentru fiecare lucrare. Marcel Duchamp era unul dintre directorii Societ&tii si ficea parte din comitetul de organizare al expo- zitiei. Fapt care explicd macar partial de ce a ales un pseudonim pentru exponatul sdu malitios. Totusi, era obiceiul lui Duchamp sa se joace cu cuvintele, si facd glume gi s& ia peste picior pompozitatea lumii artistice. Numele Mutt e un calambur ce pleaca de la cuvantul Mott, numele maga- zinului de unde a cumparat pisoarul. Se spune cd e si o referint la benzile desenate ,,Mutt si Jeff”, publicate zilnic in San Francisco Chronicle, in care initial, in 1907, apirea un singur personaj, A. Mutt. Acesta era motivat exclusiv de Kicomie, un pungas nu prea istet, cu o inclinatie fati de jocurile de noroc gi tot felul de intrigi prost gandite menite si-l ajute si se imbogateascd peste noapte. Jeff, credulul sau amic, era internat intr-un azil de nebuni. Dat fiind faptul c& Fanténa lui Duchamp era menit& sa fie o critic la adresa colectionarilor lacomi, speculativi si a directorilor de muzee infatuati, aceasta interpretare arFantana | 25 parea plauzibili. Ca si sugestia ci ,R”-ul initial vine de la richard, termen colocvial francez care inseamna ,,bogatan”. Cu Duchamp nimic nu era nicio- data simplu ; la urma urmei, era totusi un om care prefera sahul artei. Duchamp avea alte scopuri in minte cand a ales cu buni-stiinti un pisoar pentru a-I transforma intr-o sculpturi ,ready-made”. Voia si pun& sub semnul intrebarii insisi ideea de opera de art asa cum fusese ea decretati de savanti si critici, pe care fi vedea ca pe niste arbitri ai gustului autoproclamati si in mare parte necalificati. Duchamp credea cd artistii trebuie si decida ce este si ce nu este opera de art. Punctul sifu de vedere era c4, daca un artist spunea c& o lucrare e o opera de arti, influentandu-i contextul si sensul, atunci era 0 opera de arta. isi didea seama ci, desi aceasta era o afirmatie destul de usor de inteles, avea s4 genereze o revolutie in lumea artei. Contesta faptul ci materialul - panza, marmura, lemnul sau piatra - ii dictase, pani in acel moment, artistului modul in care urma sau putea si abordeze crearea unei opere de arti. Materialul era intotdeauna pe primul loc, iar abia apoi artistul avea voie s4-si proiecteze ideile pe el, prin intermediul picturii, sculpturii sau desenului. Duchamp voia s4 schimbe complet acest lucru. El considera c& materialul are o important secundara: in primul rand conta ideea. Numai dupa ce artistul alege un concept si il dezvolta este in pozitia de a alege un material, care ar trebui sa fie acela prin intermediul c&ruia ideea si poat& fi exprimata cel mai bine, chiar dac& asta insemna si foloseasc& un pisoar de portelan. in esenti, arta putea fi orice, daci artistul spunea ca e arta. Aceasta era o idee revolutionara. Mai exista o perceptie generalizati pe care Duchamp voia s& o demaste: c& artistii sunt un soi de forma de viatd superioara. Ca ei merit statutul inalt pe care li-l conferi societatea deoarece ti percepe ca avand o inteligent’, o intelegere si o intelepciune iesite din comun. Duchamp credea ci aceasta este 0 prostie. Artistii se luau si erau luafi mult prea in serios. intelesurile ascunse ale lucrarii Fanténd nu se limiteaz& la jocurile de cuvinte si la provocarea lui Duchamp. A ales special un pisoar deoarece, ca obiect, are multe de spus, in mare parte din punct de vedere erotic, un aspect al vietii pe care Duchamp I-a explorat frecvent in opera sa. intorcind pisoarul cu susul in jos, nu era nevoie de prea multi imaginatie pentru a-i intelege conotatiile sexuale. Aluzia nu a fost insd inteleasd de ceilalti membri ai comitetului si, prin urmare, nu acesta a fost motivul pentru care ceilalti directori au interzis expunerea Fantdnii la Salonul Independentilor, in 1917. C4nd lucrarea a fost trimisd la sala de expozitii Grand Central Palace, pe Lexington Avenue, la cAteva zile dup% ce o cumpiraseri Duchamp, Arensberg si Stella, a starnit imediat un val de consternare si repulsie. Desi plicul care26 | Oistorie a artei modeme o insotea continea cei sase dolari ceruti (un dolar contributia de membru, cinci dolari pentru expunerea lucr&rii), majoritatea directorilor (erau cativa, inclusiv Arensberg si, desigur, Duchamp, care fi cunosteau foarte bine provenienta si scopul si care au pledat cu entuziasm in favoarea ei) aveau sentimentul c& dl Mutt se cam pisa pe ei, ceea ce era, desigur, adevarat. Duchamp lansa o provocare celorlalti directori ai Societ&tii si constitutici organizatiei la redactarea careia contribuise. {i provoca si implineasci idealu- rile pe care si le propusesera impreun’, adic& si se opuni establishment-ului artistic si vocii autoritare a conservatoarei Academii Nationale de Design printr-un set de principii nou si progresist: daca erai artist si daca plateai, atunci lucrarea ta era expusd. Punct. Conservatorii au castigat batalia, dar, asa cum stim, au pierdut razboiul in mod spectaculos. Exponatul lui R. Mutt a fost considerat prea ofensator si vulgar prin faptul cA era un pisoar, care nu constituia un subiect de discutie potrivit pentru clasele de mijloc puritane din America. Echipa Duchamp a demisionat imediat din conducere. Fantana mu a fost expusa niciodata in public si nu a mai fost vazuta vreodatd. Nu stie nimeni ce s-a intamplat cu lucrarea sub pseudonim a francezului. S-a sugerat cd a fost sparti de unul dintre membrii dezgustati ai comitetului, eliminand astfel intrebarea daca ar trebui sau nu si fie expusa. Totusi, cateva zile mai tarziu, la galeria sa, ,291”, Alfred Stieglitz a fotografiat faimosul obiect, dar se poate s& fi fost vorba despre o varianta refacut4 in grab a ,,ready-made”-ului. $i aceea a disparut. Dar marea fort a ideilor este c4 nu le poti ,,dezinventa”. Fotografia lui Stieglitz a fost cruciald. Faptul cd Fantdna a fost fotografiatd de unul dintre cei mai respectati membri ai lumii artistice, care detinea si o influent galerie de arti in Manhattan, era important din dou motive: in primul rand, era un fel de certificare de c&tre avangarda artisticd a faptului cd Fantdna lui Duchamp era o opera de arta legitima si deci validat’, fiind atestata ca atare de o galerie importanta si de una dintre personalitatile foarte respectate. Iar in al doilea rand, s-a creat o inregistrare fotograficd : un document care atest& ci obiectul a existat. Indiferent de cate ori i-ar fi sfaramat cineva lucrarea, Duchamp putea s& se intoarc’ din nou la magazinul lui J.L. Mott, si cumpere un pisoar nou si si reproducd pur si simplu semnitura R. Mutt dupa imaginea lui Stieglitz. $i chiar asta s-a si intamplat. Sunt 15 copii ale Fantdnii semnate de Duchamp, care se gisesc in colectii din toat4 lumea. E bizar sa vezi ca, atunci cand una dintre aceste copii este expusi, oamenii © iau in serios. Vezi hoarde de vizitatori sobri care venereazi arta si care-si intind gatul in jurul obiectului, uitandu-se la el indelung, din toate unghiurile. E un pisoar! $i nici macar nu e originalul. Arta este ideea, nu obiectul.Fantana | 27 Reverenta cu care este tratat’ acum Fantdna |-ar fi amuzat pe Marcel Duchamp. El a ales obiectul tocmai pentru lipsa lui de atractivitate esteticd (ceva ce el numea antiretinian). Este o sculptura ,ready-made” care nu a fost niciodaté expusa in public, menit, de fapt, si fie doar o fars& provocatoare, dar care a devenit cea mai influent& lucrare de arta creat in secolul XX. Ideile pe care le reprezenta au influentat mai multe migciri artistice importante, inclusiv dadaismul, suprarealismul, expresionismul abstract, pop-art-ul si arta conceptualé. Marcel Duchamp este indiscutabil cel mai respectat si mai citat dintre artistii contemporani, de la Ai Weiwei la Damien Hirst. »Cel din stnga este un ready-made, cel din mijloc este o copie fideld, iar celdlalt este doar o imitatie.” Da, dar este asta arti? Sau e doar o gluma duchampiana? Ne ia de fraieri pe toti cand ne sc&rpinim in barba si ,,apreciem” ultima expozitie de arti contemporana conceptual ? I-a transformat in Mutt pe nenuméaratii colectionari cu sofer personal, pe credulii ,bogatani” care au lasat avaritia si-i orbeascd intr-atat incat au devenit mAndrii proprietari ai unor ciurucuri care umplu camere intregi? Iar provocarea pe care le-a lansat-o curatorilor de a fi pro- gresisti si deschisi la minte a avut oare efectul opus? Deoarece a sustinut ca ideea este mai importanté decat materialul, privilegiind astfel filosofia in au ajuns oare universititile de arti si fie constipate de28 | Oiistorie a artei moderne teorie, s& se team& de maiestrie si si o dispretuiasci? Sau este un geniu care a eliberat arta din intunericul buncdrului siu medieval, aga cum eliberase Galilei descoperirea stiintificd in urma cu 300 de ani, permitandu-i s4 inflo- reasci gi sii declanseze o revolutie intelectual de proportii? Eu cred c& aceasta din urma variant’ este cea corecta. Duchamp a redefinit ceea ce este si ceea ce poate fi arta. Desigur, includea inca pictura si sculptura, dar ele nu erau decat doud mijloace dintre nenumirate altele prin care se putea comunica ideea unui artist. Duchamp este de vind pentru intreaga dezbatere pe marginea intrebarii ,,Este asta arti?”, ceea ce, desigur, e tocmai ce si-a propus. Pentru el, rolul artistului in societate era similar cu cel al filosofului ; nici m&car nu conta dacd se pricepea sau nu si picteze ori si deseneze. Rolul artistului nu era s& ofere plicere estetica - si designerii puteau face asta -, ci s& priveasci lumea din alt perspectiva si si incerce sa-i dea un sens sau sa facd un comentariu despre ea prezentand anumite idei care nu aveau niciun alt scop functional decat ele insele. Interpretarea sa asupra artei a fost dusd la extrem prin arta de tip performance a unora precum Joseph Beuys la finele anilor °50 si ’60, care au devenit nu numai creatori de idei, ci si mijlocul lor de expresie. Influenta lui Marcel Duchamp este omniprezenta de-a lungul intregii isto- rii a artei moderne, fie ca unul dintre primii adepji ai cubismului, fie, mai tarziu, ca parinte al artei conceptuale. Dar el nu este singura vedet a acestei povesti, bogaté in personaje impresionante ce au jucat roluri importante: Claude Monet, Pablo Picasso, Frida Kahlo, Paul Cézanne si Andy Warhol. Plus alte nume care poate nu sunt la fel de cunoscute, precum Gustave Courbet, Katsushika Hokusai, Donald Judd si Kazimir Malevici. Duchamp s-a ivit din istoria artei moderne; nu el a initiat-o. Aceasta a inceput in secolul al XIX-lea, inainte ca el s& se fi nscut, cand, datorita anumitor evenimente mondiale, Parisul devenise locul cel mai captivant de pe glob din punct de vedere intelectual. Era un orag efervescent: in aer inca plutea spiritul revolutiei. Acesta a influentat un grup de artisti rebeli care urmau s& ristoarne vechea ordine a lumii artistice si si deschida calea catre 0 noud era in arta.2 Preimpresionismul: apropierea de realitate 1820-1870 A fost un incident iesit din comun. Datorita locului unde s-a produs. Se intampla la Muzeul de Arti Moderna din New York (MoMA), la putin timp dupa deschidere, intr-o dimineat& linistita de luni. Eram singur intr-o incapere plina de picturi foarte speciale si ma pregatisem in t&cere pentru o experienta artistic’ deplind cand s-a iscat ditamai taraboiul la intrarea in galerie. Fara niciun avertisment si cu o rapiditate alarmanta, unui baiat i s-a rapit darul vederii. Nu se asteptase la asta si acum nu mai vedea deloc. Atacul a fost exclusiv fizic, iar intentia atacatorului, deliberat& si precis4: eliminarea capacitatii vizuale a baiatului. L-am privit uluit pe micutul care trecea pe lang4 mine, impins spre celalalt capat al galeriei de o persoand cu ochi raticiti - dar foarte bine imbracat’ - care avea in mod clar un plan in minte. Minorul confuz - dezechilibrat si dez- orientat —, care incerca si nu se loveasca cu picioarele de ceva, a fost oprit brusc in loc si pozitionat cu nasul la nici trei centimetri de perete. Biiatul respira greu acum: era derutat si iritat. inainte de a se hot&ri ce s& faci, mainile care fi acopereau ochii s-au retras rapid. A clipit de cAteva ori gi s-a uitat nervos la ceea ce se afla in fata lui. Apoi au inceput intrebiirile. »Ei, ce vezi?”, l-a intrebat rapitorul sau. »Nimic”, a raspuns el, cu privirea absenta. »Nu te prosti, sigur vezi ceva.” »Nimic, chiar nimic, totul e incefosat.” »Atunci, fa un pas in spate”, l-a repezit vocea dominatoare. Baiatul si-a intins piciorul stang si a facut un pas in spate, indepartandu-se putin de perete. ons T%30| _ Oistorie a artei modeme »Ada... nu, nu disting nimic”, a spus copilul cu o voce sparta, agitat’i. ,De ce-mi faci asta? Ce vrei si spun? Doar stii cd nu vad nimic.” Din ce in ce mai frustrati, persoana adult I-a apucat pe baiat de umeri si l-a tras vreo trei metri mai in spate, dupa care a intrebat cu vadita iritare: ,,Ei bine...?”. Baiatul a ramas nemiscat, cu fata la perete : nu spunea nimic. Dupa o lunga tcere, nu si-a mai putut stapani emotiile. $i-a intors incet capul catre persoana care il brutalizase. »E super tare, mama!” Pe fata mamei sale s-a l&tit un zimbet urias care scotea la iveali o dantura perfect si o fericire imposibil de st&panit. .,$tiam eu ca o sa-ti placa, dragule”, a ciripit ea, cuprinzandu-I pe copil intr-o imbratisare de categoria intai, de genul celor care li se servesc copiilor dupa incidente aproape fatale sau dupa o demonstratie exceptional de comportament pe placul parintelui. Eram singurii din galeria MoMA care se uitau la faimoasele Monet-uri, desi incepeam si ma intreb daca exist, cici mama si copilul nu pareau s& bage in seama prezenta mea. Dar, dupa ce I-a eliberat pe baiat din imbratisare, mama s-a intors cdtre mine cu acel z4mbet stanjenit de adult surprins de chirias dansand pe ,Single Ladies” al lui Beyoncé. Mi-a explicat ci am fost martor la punctul culminant al unui plan pe care il punea la cale de cateva luni, din momentul in care se hotrase sa il ia cu ea pe fiul ei cel mare (avea 10 ani, din cate se pare) intr-o excursie la New York, in timp ce sotul ei ramasese acasd, si aiba griji de ceilalti copii. isi diduse seama c aceasta era singura ei sans& de a-i insufla copilului pretuirea ei fata de splendoarea celor trei peisaje intitulate Nymphéas (Nuferi) (circa 1920), mari cat peretele, care dominau incdperea. Este o experient& captivanta pentru oricine, dar un baiat de 10 ani poate simti cd se ineacd in rozuri si movuri, in nuante de violet si verde. Atat de coplesitoare sunt aceste »peisaje” tarzii ale lui Monet (nu se vede prea mult pimént sau cer, doar reflexii in ap’), incat baiefelul si-a dorit cu sigurant& si-si fi adus cu el echipamentul de snorkeling. Monet (1840-1926) a pictat tripticul, care msoar& aproape 13 metri de la un capit la altul, catre sfarsitul vietii, dupa ce a petrecut zile, luni si chiar ani studiindu-si jubita gridina cu helesteu de lang casa lui din Giverny. Efectele luminii mereu schimbatoare de pe suprafata apei 1-au captivat pe artist spre sfarsitul vietii. Poate ci nu mai vedea atat de bine ca in tinerete, dar mintea lui ascutita si talentul de a combina culorile ramasesera neschimbate. Ca si inclinafia sa pentru inovatii. Prin traditie, picturile cu peisaje il plaseaz’ pe: Preimpresionismul | 31 privitor intr-o pozitie ideal’, cu repere vizuale clare. Dar acest lucru nu este valabil si in cazul ,,marilor lucrari decorative” ale lui Monet, mai tarzii, unde suntem scufundati in mijlocul unui helesteu fara margini sau colturi, printre irisi si nuferi, fiind nevoiti si ne lism coplesiti de straturile sale hipnotizante de vopsea multicolora. Dupi cat se pare, planul excentric al mamei avea ca surs& de inspiratie c&rtile acelea 3D enervante, cu imagini ascunse, dupa care erau innebuniti copiii acum ceva vreme, dar pe care adultii normali (eu) nu le intelegeau. Experienta acestor carti a facut-o s4 se hotdrascd sd-l ia pe nepregatite pe strmanul baiat, si ti pun’ mainile la ochi si si-1 conduc cat mai aproape de panz. Iar apoi s&-i ceari si fac incet cAtiva pasi in spate. Cu speranta ca imaginea efervescentd a lui Monet va deveni treptat tot mai clara, in toata splendoarea sa, si astfel va ramne in sufletul baiatului pentru tot restul vietii. Si cine o poate blama cd are o slibiciune pentru Monet gi pentru ceilalti impresionisti? Macar de data asta, familiaritatea a generat nu dispretuire, ci pretuire. Am vazut cu totii exemple de picturi ale lor in care, privite de aproape, se disting doar tuse individuale, dar, daca faci cAtiva pasi in spate, tema apare in mod miraculos. Le-am vazut pe cutii de biscuiti, pe prosoape de bucitarie, pe cutiile unor puzzle-uri cu 1.000 de piese. Balerinele lui Edgar Degas, nuferii lui Claude Monet, suburbia plina de copaci frunzosi a lui Camille Pissarro si burghezia pariziand bine imbricati care isi petrece timpul sub razele soarelui metropolitan din picturile evocatoare ale lui Pierre-Auguste Renoir. Niciun magazin cu produse second-hand vandute in scopuri caritabile nu s-ar considera bine aprovizionat daci nu ar avea micar cAteva astfel de imagini clasice reproduse pe diverse articole ieftine de gospodarie. Opera impresio- nistilor rimane o parte omniprezent& a limbajului nostru vizual familiar de astizi. Nu trece o luna fara ca un titlu de ziar s{ anunfe c4 o pictura impre- sionist& s-a vandut cu un nou pret-record la licitatie sau a fost furati de un hot versat gi indemanatic. Impresionismul este un ,,-ism” al artei moderne cu care majoritatea dintre noi se simt destul de increzitori si confortabil. Acceptim, cred eu, c&, atunci cand sunt comparate cu arta moderna mai recenti, picturile ar putea fi consi- derate putin depasite, un pic prudente si poate suspect de placute la vedere, dar ce-i rau in asta? Sunt niste obiecte incdntatoare ce infatiseazi scene recognoscibile intr-o manier’ figurativa. Privim tablourile impresionistilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea cu un romantism nedisimulat: temele atat de frantuzesti, de voalate si de evocatoare, imaginile pariziene romantice cu picni- curi elegante in parc, bautori de absint in carciumi si trenuri invaluite in aburi care se indreapti cu optimism catre un viitor luminos. in contextul artei32 | —_ Oistorie a artei moderne moderne, cei mai traditionalisti considera c4 impresionistii au fost ultimii care au facut ,art4 propriu-zisi”. Ei nu s-au apucat si facd tot felul de ,,prostii conceptuale” si ,mAzgileli abstracte” ca acelea care au aparut mai tarziu, ci au realizat picturi clare, frumoase gsi revigorant de inofensive. De fapt, lucrurile nu stau chiar asa. Sau cel putin nu asta gandeau oamenii la acea vreme. Impresionistii au fost grupul de artisti cel mai radical din intreaga istorie a artei, care a diramat baricade gi a initiat o noua era. Au avut dificult&ti pe plan personal si au fost ridiculizati pe plan profesional, dar si-au urméarit cu tenacitate viziunea artistica. Au incalcat toate regulile, si-au dat, metaforic, cu totii pantalonii jos si si-au aratat dosul establishment-ului inainte de a se apuca si provoace revolutia globali pe care o numim astiizi arti moderna. Multe miscari artistice din secolul XX, precum Brit Art-ul anilor *90, au fost taxate drept subversive si anarhice, dar de fapt erau departe de asta. ins& pictorii impresionisti aparent respectabili din secolul al XIX-lea au fost proscrisii initiali; ei chiar au fost subversivi si anarhici. Nu intr-un mod predeterminat, ci pentru c4 nu au avut de ales. Era vorba despre un grup de artisti care igi dezvoltaseri un mod original si convingator de a picta, in Paris si in imprejurimi, in anii 1860-1870, dar care apoi au constatat ci drumul lor ciitre succes era blocat de un establishment artistic opresiv. Ce puteau sd faci? Sa renunte? Poate, dac& asta s-ar fi intamplat in alte vremuri si in alt parte, dar nu in Parisul postrevolutionar, unde spiritul de revolt’ continua s& arda in sufletul locuitorilor. Impresionistii incepuser’ si aib’ probleme cAnd au intrat in conflict cu atotputernica gi sufocant de birocratica Académie des Beaux Arts (Academia) pariziand. Academia se astepta ca artistii s& realizeze lucrari avand ca punct de plecare mitologia, iconografia religioas’, istoria sau Antichitatea clasicd intr-un stil care idealiza tema. O asemenea prefacitorie nu interesa acest grup de pictori tineri si ambigiosi. Ei voiau s& ias& din ateliere si si picteze lumea moderna in care traiau. A fost o miscare indrazneati. Artistii nu umblau brambura, ca s& picteze teme ,abjecte”, precum oameni obisnuiti stand la un picnic, band sau plimbandu-se. Nu se cuvenea. Era ca si cum Steven Spielberg ar filma la nunti. Artisti trebuiau sa stea in atelierele lor si s& picteze peisaje Pitoresti sau imagini eroice ale unor forme umane care aminteau de trecut. Asta voiau bogatii s{ vada pe peretii caselor lor frumoase si in muzeele ora- sului si asta primeau. MA rog, pana au intrat in scena impresionistii. Ei au schimbat jocul diramand zidul dintre atelier si viata reali. Mai fuseser& multi alti artisti care iesiserd din ateliere pentru a-si observa si a-si schita subiectii, dar acestia se intorceau apoi in ateliere pentru a-si incorpora observatiile in scene romantate. Impresionistii st{teau mai mult afara, unde isiPreimpresionismul | 33 incepeau gi isi terminau picturile infatisdnd scene din viata moderna a metro- polei. Ajunsesera la concluzia c& noua lor tematic’ necesita o nou’ abordare tehnicd. La vremea aceea metoda acceptati si aprobati de a picta era in maniera clasicist& renascentist4 a lui Leonardo, Michelangelo si Rafael, care fusese ilustrata in Franta de Nicolas Poussin (1594-1665), printre altii. Maiestria era totul. Arta insemna precizie. O paleti de culori de pamant tonale trebuiau amestecate si aplicate pe panzd cu tuse precise care dupa multe ore si zile de munca puteau fi rafinate pana cand nu se mai distingeau. Prin gradatii subtile intre lumina si umbra, scopul era de a crea un tablou care si dea impresia de soliditate tridimensionala. Ceea ce nu era 0 problema cand stateai la cald intr-o inc&pere saptamani in sir, reproducand in mod elaborat 0 scen& dramatizat%. Dar impresionistii pictau afar’, en plein air, unde lumina se schimba constant, spre deosebire de conditiile controlate si artificiale din atelier. Era nevoie de o maniera nou’ de a picta - viteza era acum cruciali, dac4 voiau si surprind’ cat mai veridic senzatia unui moment fugitiv. Nu era vreme sa se gandeascd prea mult la gradatii elaborate ale luminii, pentru c4, atunci cand artistul isi ridica din nou privirea, lumina era deja altfel. Tusele gribite, grosolane, sumare au inlocuit rafinamentul studiat si imbinarile perfecte de nuante ale clasicismului, tuse pe care impresionistii nu faceau niciun efort si le mascheze; din contra, le accentuau, picténd cu migcari scurte si groase ale pensulei, cu tuse ca niste virgule colorate care adiugau tablourilor o impresie de energie tinereasci, reflectand spiritul timpului lor. Pentru impresionisti, vopseaua a devenit un mijloc ale cdrui proprietati materiale erau celebrate, in loc s& fie mascate in spatele artificiului iluziei picturale. Angajandu-se sa lucreze in fata subiectului lor, impresionistii au devenit obsedati de redarea cat mai sugestiva a efectelor luminii. Aceasta presupunea ca artistul si-si scoati din cap ideile preconcepute despre obiect si culoare - de tipul ,,c&psunile coapte sunt rosii” - si sd picteze in schimb nuantele si tonurile aga cum se vedeau ele in momentul respectiy, in lumina naturala - chiar daca asta insemna sa picteze o capsuna albastra. Si-au respectat neabatut acest angajament, realizand picturi care contineau o gama de culori vii cum nu se mai vazusera pana atunci. Astazi ele nu arati cine stie ce, sunt aproape estompate, in lumea noastrd cu televiziune si cinema high definition, dar atunci, in secolul al XIX-lea, erau la fel de senzationale ca o vara fierbinte in Anglia. Reactia sobrei Academii a fost previzibila, ea condamnand aceste picturi pe motiv ca sunt infantile si insignifiante. Impresionistii au fost luati in derAdere si respinsi ca fiind niste nou-venifi increzuti in lumea artisticd ; au fost condamnati deoarece creau o arta care nu34 | Oistorie a artei modeme era decat niste ,simple caricaturi” si criticati pentru cd nu realizau ,picturi ca lumea”. Impresionistii au fost afectati de aceasta reactie, dar nu s-au dat batuti. Erau inteligenti si combativi si aveau incredere in ei; aga cd au ridicat din umeri si si-au vazut mai departe de treaba. Si-au ales bine momentul. in Paris se adunaserd toate ingredientele necesare pentru a face posibili o rupturi cu traditia: schimbiiri politice violente, pro- grese tehnologice rapide, aparitia fotografiei si noi idei filosofice captivante. Pe cAnd acesti tineri inteligenti st&éteau de vorba in cafenele, vedeau cum orasul se schimbi efectiv in fafa ochilor lor. Parisul se transforma dintr-un labirint medieval intr-un oras modern. Bulevarde largi, luminoase si spafioase inlocuiau vechile strizi intunecoase, reci, umede si mizere. Era un exemplu vizionar de regenerare urban sub coordonarea unui birocrat increztor c& poate face totul, baronul Haussmann, desemnat de Napoleon al IIl-lea. impiratul francezilor”, cum se autointitula, detinea o parte dintre titlurile militare ale celebrului sau unchi si intelegea ca transformarea Parisului nu avea sd dea numai o replici indeajuns de sofisticati la splendoarea Londrei din perioada regentei, ci ii va oferi o sansa de a raméne la putere. Pentru c& odat’i cu regene- rarea urbana orizonturile superbului orag s-au deschis, asigurandu-i abilului autocrat un avantaj tactic in cazul in care parizienilor care i se opuneau le-ar fi trecut prin cap si manifeste nesupunere civic, mocnind intentii revolutionare. Jar in timp ce in orag totul se schimba, ap&reau inovatii si in ceea ce priveste tehnica picturii. Pan& in anii 1840, artistii care foloseau culori preparate cu ulei nu puteau lucra decat in atelierele lor, deoarece nu aveau in ce sa-si transporte vopselele. Apoi a aparut ideea de a pune vopselele de ulei in niste tuburi mici cu un sistem de coduri de culori, ceea ce le-a dat pictorilor mai intrepizi posibilitatea de a picta direct pe panzi, in aer liber. Erau constransi s& facd asta gi datorit aparitiei fotografiei, un nou domeniu de care incepusera s& fie interesati multi artisti tineri, in ascensiune. Bineinteles, in anumite privinte acest creator de imagini interesant, ieftin, accesibil a constituit o amenin{are pentru artisti, care avusesera pana atunci o pozitie neegalata de nimeni in calitate de creatori de portrete pentru cei bogati si puternici. Dar pentru impresionisti noile oportunitati pe care le crea fotografia erau cu mult mai mari decat orice amenintare. Nu in ultimul rand, efectul pe care l-a avut in stimularea apetitului publicului pentru imagini din viata cotidiana a Parisului. Calea catre viitor era evidenti, dar era blocati de Academie, a carei intransigenta, in mod ironic, avea sd fie firul de nisip care a ajutat la formarea perlei artei moderne. A excelat in sarcina sa de a proteja bogata mostenire estetica a {arii, dar, din pacate, era orientaté spre trecut atunci cind venea vorba de promovarea viitorului ei artistic.Preimpresionismul | 35 Aceasta era o mare problema pentru tinerii artisti experimentali ce ciutau si creeze picturi si sculpturi care s reflecte vremurile in care trdiau: 0 problema care a fost agravati de influenta Academiei si care depisea lumea afectind si comertul. Expozitia sa anuala de art’, cunoscuti ca Salonul de la Paris, era cea mai prestigioas’ prezentare de arti noua din Franta, membrii comitetului de selectie comportandu-se ca niste mici dumnezei. Daci alegeau si expuna o lucrare a unui artist debutant, acest lucru il putea aranja pe viata si invers, refuzul lor de a face asta ii putea anula sansele de a avea vreodat’ succes. Colectionarii si dealerii de art participau la Salon in numir foarte mare, cu ochi iscoditori si cu portofelele doldora, gata si cumpere vreun tablou semnat de un nou artist la moda, aprobat de Academie, sau cea mai recent lucrare a unui nume cunoscut ; de aici se cumparau foarte multe lucrari de arta franceze nou-apirute. Impresionistii nu erau primii artisti care se simteau frustrati din cauza Academiei. Conservatorismul sufocant al institutiei incepuse si starneascd nemultumiri inca din primul sfert al secolului al XIX-lea. Théodore Géricault (1791-1824), un ténar pictor genial, remarca: Academia, din picate, face prea mult: stinge scanteile acestui foc sacru [artisti talentati]; il inibusa, nelasandu-i timp s se aprindd cum trebuie. Un foc trebuie alimentat, dar Academia pune prea multe lemne”. Géricault a murit de tanar, la numai 33 de ani. Dar nu inainte de a picta unul dintre cele mai importante tablouri ale secolului. Le Radeau de La Méduse (Pluta Meduzei) (1818-1819) infatiseaz% consecintele reale si ingrozitoare ale deciziei unui capitan francez incompetent de a naviga prea aproape de coasta Senegalului. Géricault red in detaliu sumbra catastrof umani a naufragiului. El cregte miza emotionala folosind un stil teatral de pictur4, preferat de artisti precum Caravaggio si Rembrandt, numit ,,clarobscur”, unde contrastele puter- nice intre lumina si umbra sunt accentuate pentru a obtine efectul dramatic. in centrul tabloului se afli un barbat musculos intins cu fata in jos. E mort. Dar modelul pe care se spune cf I-ar fi folosit Géricault ca punct de plecare pentru acest personaj era viu si nevatimat, iar pe deasupra mai gi picta. Era un tanar artist din esaloanele superioare ale societ&tii pariziene, pe nume Eugéne Delacroix (1798-1863). Inovatiile lui Delacroix au avut consecinte importante pentru impresionisti, ce fi impart&seau hotararea de a realiza picturi care s& reflecte vivacitatea Frantei contemporane. Desi picturile sale tindeau si aibi teme istorice, el isi d&duse seama - inca inainte si se nasci vreun impresionist - ci miscirile rapide, energice ale pensulei puteau, intr-o anumita masur&, si recreeze pe36| — Oistorie a artei moderne panzi dinamismul intens al vietii revoluionare franceze: era vorba despre surprinderea stiri de moment. Sau, asa cum spunea el: ,,Dac& nu esti sufi- cient de priceput ca s& schitezi un om care sare pe fereastra in timpul cat i-ar lua acestuia si ating pamantul daci ar c&dea de la etajul al patrulea, nu vei putea niciodata sa creezi opere valoroase”. Era o remarci incisivi la adresa acelei béte noire si conational al sau, Jean-Auguste-Dominique Ingres (1780-1867), un artist care s-a conformat servil directiei neoclasice a Academiei, impartisindu-i fixatia fat de trecut si - potri- vit parerii lui Delacroix — favorizarea ridicoli a maiestriei in locul picturii. Jat cum isi rezuma el pozitia: ,,Precizia rece nu e arta... aga-numita consti- inciozitate a celor mai multi pictori nu este decat perfectiune aplicata artei de a plictisi. Astfel de oameni, daca ar putea, ar lucra cu aceeasi atentie minuti- oasa si pe spatele panzei”. Delacroix a inceput si foloseasc’ pigmenti neamestecati, puri, pentru a ad&uga picturilor sale indrizneali si dinamism. Le aplica pe panz& cu elanul nechibzuit al lui d’Artagnan, renuntind la claritatea liniei, atat de apreciati de Academie, si concentrandu-se mai mult asupra efectului vizual palpaitor pe care il creeaz aldturarea unor culori contrastante. La Salonul din 1813 a expus © lucrare ce avea si starneasc& senzatie : un tablou inovator din punct de vedere tehnic, cu o tema care continea suficienté dinamit& politicd pentru a nu mai fi expus public in urmatorii 30 de ani. La Liberté guidant le peuple (Libertatea conducdnd poporul, 1830) (vezi plansa 1) e recunoscut& ast&zi ca 0 capodoper’ a epocii romantice si este expusi la Muzeul Luvru din Paris. Totusi, in 1830 mesajul su prorepublican era atat de puternic, incat a fost considerat de monarhia francezi provocator din punct de vedere politic. Figura centrali a tabloului este o femeie cu infatisare discordant&, intruchipand Libertatea, care fi aduna pe luptatorii rebeli in toiul bataliei si ii conduce calcand peste trupurile celor cazuti. intr-o mani flutura tricolorul Revolutiei Franceze, iar in cealalt tine o muschet’ cu baionet&. Scena trimite la rasturnarea ultimului rege din Dinastia Bourbonilor, Carol al X-lea (care colectionase cu entuziasm lucrari ale lui Delacroix), in iulie 1830, eveniment in legatura cu care Delacroix, foarte abil in ce priveste politica, a fost vadit partinitor, afirmand intr-o scrisoare catre fratele sau : »Am abordat o tema moderna, o baricada, si, chiar dacd poate n-am luptat pentru tara mea, cel putin voi fi pictat pentru ea. Asta m-a facut sa ma simt mai bine”. Tema era contemporana (unii spun cd barbatul cu joben din dreapta Libertatii, care sprijini insurectia, e insusi Delacroix), dar imaginea este romantizata :Preimpresionismul | 37 structura piramidala (0 tehnic’ compozitionala pe care prietenul sku Géricault 0 folosise in Pluta Meduzei) serveste la amplificarea eroismului Libertitii (aceasta - viziunea lui Delacroix asupra Libertafii - se afli la baza Statuii Libertatii, faimosul monument daruit de Franta Statelor Unite ale Americii). Si exist si o aluzie clasicd : vesméntul cu falduri al Liberttii este o trimitere la celebra sculptura helenistic’ Victoria din Samothrace, care a contribuit la puternicul mesaj politic prodemocratie al tabloului (Delacroix trebuie si fi fost pe deplin constient de faptul ck democratia era un concept ce isi avea originea in Antichitatea greaca). Scortosii academicieni au acceptat tabloul, ignorand, se presupune, abor- darea subversiva a Libertatii de caitre Delacroix. in loc si fi reprezinte corpul prin linii frumoase, clasice, el i-a ad’ugat niste smocuri de par la subsuoar’, © nota de reprezentare fideld care probabil c& i-a facut pe academicieni si miroas4 repede niste saruri. Libertatea conducdnd poporul este 0 demonstratie plind de virtuozitate a tehnicilor picturii moderne, cu culorile sale vii, atentia acordat& luminii si tusele energice, toate urmand si fie, patru decenii mai tarziu, elemente centrale ale impresionismului. Dar tabloul lui Delacroix era 0 scend fictional, pe cand impresionistii erau in cfutarea adevarului si numai a adevarului. Aici sursa lor de inspiratie a fost alt individ, mult mai putin sofisticat. Daca Delacroix a fost cel mai mare pictor romantic al Frantei, atunci Gustave Courbet (1819-1877) a fost cel mai desdvarsit pictor realist al stu. Mai tanarul Courbet il admira pe Delacroix (si invers), dar nu avea timp pentru toate acele puneri in scend fanteziste gi trimiteri clasice din picturile perioadei romantice. El voia sa se apropie de realitate si sd picteze tablouri cu teme banale pe care Academia si inalta societate le considerau vulgare, precum saracii. Date fiind toate acestea, daca ei considerau cd realismul unui tablou in care era infatisat un taran pe o carare este brut, s-ar fi inecat cu vinul lor scump daca ar fi vazut cum aborda Courbet alté tema. Lucrarea sa L’Origine du monde (Originea lumii, 1866) (vezi fig. 2) este una dintre cele mai cunoscute opere din istoria artei, celebra pentru redarea directa, lipsitd de constrangeri a unui tors de femeie de la sani pana la coapse, cu picioarele desfacute gi tdiat de Courbet pentru a obtine un efect (porno)grafic maxim. Este o imagine cu continut sexual explicit, care nu e pentru ochii pudibon- zilor de astazi; la vremea aceea nici macar nu a fost prezentat& in cadrul unei expozitii publice. Asta avea si se intample abia peste mai bine de 100 de ani, in 1988.38 | Oistorie a artei modeme Fig. 2. Gustave Courbet, L’Origine du monde (Originea lumii), 1866 Courbet era incAntat de reputatia sa de artist dur, aspru, cu patima bauturii si batdios. A fost un fel de stramog al DJ-ilor cinici pe care fi auzi astazi la radio, un artist popular, care stia ci aceasta popularitate in randul compatrioti- lor sai fi permitea s&4 conteste establishment-ul. Cand academicienii l-au numit vanitos, a ridicat din umeri. Cand i-au criticat lucrarile pe motiv ca ele contin anumite erori legate de proportii si pentru ca infatigeaz4 scene din viata banala a nevoiasilor din Franta contemporana, el a continuat sa picteze aceleasi lucruri. Romantismul lui Delacroix introdusese in pictura culori vii si eleganta, in timp ce realismul lui Courbet a adus adevarul desc&tusat, neidealizat despre viata de zi cu zi (se lduda c& nu a mintit niciodata in picturile sale). Ambii artisti au respins rigiditatea Academiei si stilul neoclasic al Renasterii. Dar ile nu erau inca propice pentru impresionisti. fnainte ca ei si poati duce arta intr-o noua era, era nevoie de un artist care si combine virtuozitatea picturala a lui Delacroix cu realismul de neclintit al lui Courbet.Preimpresionismul | 39 Acest rol i-a revenit lui Edouard Manet (1832-1883), cel mai reticent dintre rebeli. Tatal sau era judeciitor si l-a invatat s4 nu intre niciodati in conflict cu legea. Dar sufletul de artist al lui Manet a fost mai puternic decat mintea sa conformist& - cu putin ajutor din partea unui unchi nonconformist care il ducea la galerii de arta si il incuraja pe seriosul lui nepot s% duc o viata de artist. Ceea ce a si facut in cele din urma, dupa cAteva incercari ratate de a-1 impaca pe tat&l stu inrolandu-se in marina militara. in mod surprinzator pentru cineva care-si dorea cu disperare ca opera lui s& fie recunoscuti de Academie - spundnd o dati ci Salonul era ,,adevaratul cémp de lupti” -, a adoptat o abordare mai degraba provocatoare. Daca ar fi sé facem o list’ a atributelor in functie de care apreciau academicienii calitatea unei opere de arta, stim ce ar fi cerut: culori estompate, combinate subtil, trimiteri clasice, un desen cu linii foarte rafinate, reprezentari idealizate ale formei umane si teme care sa inspire. Le Buveur d’absinthe (Béutorul de absint, 1858-1859) este un portret al unui reprezentant al paturii de jos pariziene: un betiv s&rac care traieste la marginea societatii, o victim’ a modernizarii continue a orasului. Era un subiect pe care Academia il considera in general nedemn de un portret. Manet s-a asigurat c& aceasta va fi reactia Academiei ficdndu-i vagabondului un portret in m&rime naturala, format rezervat de obicei persoanelor respectabile (regula cireia Manet i se conformeaza ironic, imbracandu-si personajul in haine respectabile, cu o pelerina si un joben negru). Béutorul de absint st& asezat pe un zid scund, ca si paharul plin cu bautura din dreapta sa. Se uit cu 0 privire de betiv peste umarul stang al privitorului, nu prea departe; 0 sticla goald aruncata pe jos, la picioarele lui, este dovada faptului c4 omul e beat. E un portret intunecat, amenintator. Faptul ci Manet nu a ales o tema adecvat era o bulind neagra din punctul de vedere al academicienilor : mai primea una si pentru stilul lui tehnic. Nu realizase minutios portretul in maniera clasica a lui Rafael, Poussin si Ingres, ci crease o imagine plat’, aproape bidimensionala, aplicdnd blocuri mari de culoare fara prea multe tonuri de tranzitie intre ele. A prezentat optimist Béutorul de absint in fata comitetului Salonului pentru a fi examinat. Oare aveau si aprecieze cat de cat stilul modern in care nu amestecase culorile pe portiuni mari ce produceau contrastele absolute intre lumini si umbre? Era oare posibil s& ii admire curajul de a renunta la detalii pentru a crea atmosfera si un design coerent? Aveau oare sa aprecieze tratarea nesentimentala a temei si metoda sa de a picta, care era mai relaxata si mai indrazneat& decat norma? Poate, se gandea Manet, academicienilor avea sa le placa tabloul sau inovator. Nu le-a placut. A fost respins cu dispret.