Balaurul

Scurtă Istorie
________________________________________________________________________________________________

Un balaur este, în mitologia românească un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui
șarpe cu aripi picioare și mai multe capete de șarpe (în general 3,7, 9 sau chiar 12 ) reprezentând o
infatisare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. În folclorul românesc apare adesea
sub numele de Laur-Balaur
Istorisirile cu balauri sunt amintite deja în timpurile vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic
preluat de greci, iar ulterior de romani.
Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice ale căror oase au fost dezgropate cu o mare
probabilitate și în lumea antică.
Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din
Antichitate.

Povestiri cu Balauri
______________________________________________________________________________________________________
„Se spune că atunci când lumea era pustiită de Marele Balaur, un Șarpe Uriaș pe care nimeni nu îl putea răpune a apărut
Sfântul Gheorghe. Oștean puternic și cu suliță de lumină dată de DUMNEZEU el s-a luptat vreme lungă cu dihania prin
toate colțurile pământului. A reușit să îi dea cu sulița lovitura cea de pe urmă, dar jivina tot nu vroia să se ducă în
iad,incercând să scape, Balaurul a ajuns pe tărâmurile noastre și se târa spre Mare. Coada sa lungă cât șapte sate avea solzi
de oțel și tot mișcându-se, cresta în pământ, lăsând în urma sa un canal șerpuit. A pierit fiara, dar de pe urma ei a rămas
canalul pe care imediat l-a luat Dunărea în stăpânire. Apei oamenii locului i-au pus numele Sfântului și tot așa au numit și
satul. Așa s-a născut Brațul Sfântu” a încheiat omul povestea

Nu mi-am putut scoate din cap povestea stranie mai ales că mereu mă întrebasem cum se alese localitatea pescarilor cu acest
nume. Nu trebuie să uităm că în Dobrogea nu există nicio altă localitate al cărui nume să facă referire la Omorâtorul de
Balaur. Am aflat că în urmă cu 800 de ani, numele localității era același, doar că genovezii care făceau comerț aici îi spuneau
Sancti Giorgi, după cum aflaseră de băștinași

Apariția balaurului
________________________________________________________________________________
In folclorul romanesc, balaurul este una dintre cele mai înfricoșătoare creaturi. Balaurii sunt înfățișați ca fiind reptile
înaripate gigantice cu multe capete, care locuiesc in bălți sau puțuri parasite.
După cum afirma Elena Niculița-Voronca poporul roman este de părere ca
balaurul se face din șarpe cu condiția ca timp de 7-12 ani acesta să nu fi fost
văzut de nimeni și să nu fi mușcat pe nimeni. Atunci el este înzestrat cu
picioare și aripi. Când iese din pădure, copacii se dau în lături, iar balaurul se
ridică în nori. Are capacitatea de a înghiti și un copil și are solzi de peste de
mărimea unei palme.
E posibil ca balena să fi contribuit -într-o oarecare măsură- la apariția
balaurului ca animal mitologic. În Biblia Ortodoxă leviathanul apare aici ca
balaur.

Caracteristici fizice
_______________________________________________________________________________
Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt monstruoși, au de la 2 pana la 9 capete fiecare cu câte o limbă de foc, cu
gheare lungi și puternice și o coada pe măsura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre aceștia aveau un
aspect cu totul diferit. La aceștia din urmă, trupul este asemănător cu al șerpilor. El este plin cu solzi roșii, verzi sau
galbeni. După alte povestiri, balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate șarpe cu solzi de pește. În Munții Apuseni
se crede că are capul unui cal si corpul unui șarpe, iar în alte zone românești, are capul unui taur.
Legende cu balauri
________________________________________________________________________________

legenda SF Gheorghe

Se ştie că Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman, şi, la vârsta de 30
ani, Gheorghe a devenit şi el general în armata lui Diocleţian. S-a ridicat împotriva hotărârilor anti-creştine ale Consiliului de
la Nicomedia din anul 303, ceea ce i-a adus persecuţii din partea lui Diocleţian. Împăratul avea în gând să pornească un
război împotriva creştinilor şi a dat poruncă să fie cinstiţi cu daruri cei ce vor părăsi pe Hristos, iar cei care nu se vor
supune poruncii să aibă ca pedeapsă moartea. Gheorghe a declarat că este creştin şi nu s-a lasat amăgit de făgăduinţele
tiranului şi nici îngrozit de ameninţări.

Prima oară l-au lovit în pântece cu o suliţă şi vârful suliţei s-a întors înapoi şi sfântul a rămas nevătămat. Apoi l-au legat de o
roată ţintuită cu fiare ascuţite, pornită din sus spre o vale, pentru a-i rupe trupul în mai multe bucăţi, dar el a rămas sănătos.
După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge şi l-au bătut, fără de nici o milă.
Sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în HRISTOS, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate, şi
chiar şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe HRISTOS înaintea tiranului.

Sfântul Gheorghe, făcând rugăciune deasupra unui mormânt, l-a înviat pe cel care murise, minune pentru care a i s-a cerut
să spună dacă este el DUMNEZEU, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Dar sfântul a răspuns că unul este
DUMNEZEU adevărat şi cei ce credeau în idoli l-au dus la împărat şi-au cerut degrabă moartea sa. Sfântului Gheorghe i s-a
tăiat capul, iar sfânta Alexandra, făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui DUMNEZEU.

În Anglia, Sf. Gheorghe a căpătat o popularitate imensă după traducerea "Faptelor" sale în anglo-saxonă în secolul VIII,
devenind totodată protectorul armatei. În timpul cruciadelor importanţa sa a crescut şi mai mult, prin relatările cum că Sf.
Gheorghe ar fi asistat la lupta de la Antioh, din 1098. Însemnele Sfântului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de
Leu, iar crucea Sfântului Gheorghe, roşie pe fond alb, a apărut pentru prima dată că steag
al corabiei "Lyme Regis" în 1284. Steagul actual al Angliei, Union Jack, are la origine
crucea Sfântului .

Legenda Sf. Gheorghe

În multe icoane creștine Sf. Gheorghe este adeseori înfățișat călare, înfigându-și sulița
într-un balaur, uneori făcându-și apariția o tunară femeie care urmărește de la mare
distanță sângerosul război. În interpretarea obișnuită se spune că balaurul sau dragonul îl
reprezintă atât pe Satana, cât și Imperiul Roman, femeia din fundal fiind nimeni alta decât
Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Este spus că această legendă ar fi fost adusă pe
tărâmurile europene de către cruciați. Cea mai veche reprezentare a acestei scene este o
icoană din Capadocia, de la începutul secolului al XI-lea, iar cel mai vechi document care
atestă această confruntare apare într-un text georgian din secolului al XI-lea.
Potrivit povestirii, un balaur, dragon sau crocodil își făcuse culcuș deasupra izvorului ce
oferea apă orașului Silene. Pentru a putea avea apă, persoanele din acea regiune l-au
înduplecat pe balaur oferindu-i mai întâi câte o oaie și apoi câte o fecioară. Femeia ce
urma să fie sacrificată era aleasă prin tragere la sorți. Într-o zi, destinul a decis să fie
jertfită o prințesă. Chiar dacă tatăl ei a protestat, fata a fost adusă în fața balaurului, însă
chiar atunci și-a făcut apariția Sf. Gheorghe. Acesta s-a apărat cu semnul crucii, a
înfruntat și a ucis lighioana, salvând-o astfel de la moarte.
Proiect realizat de:
________________________________________________________________________________________

-Stan Ianis
- Anya Rarău
- Aștilean Raul
- Domokos Lorand

Bibliografie
_______________________________________________________________________________________
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
poze: [Link]