Caracterizarea personajului
În centrul constructiei narative se află personajul “o ființă de hârtie” prin intermediul căreia
autorul îsi exprimă viziunea asupra temei [Link] este, în general,memorabil prin
calitătile/defectele sale, devenind un model sau un contramodel.
După locul ocupat in dinamica narațiunii, x este protagonistul fragmentului din opera literară
“g” de “z”.
Faptul că celelalte personaje gravitează în jurul lui pentru a-i susține evoluția reprezintă un
motiv în plus pt. a-l considera personaj [Link] său contral este anticipat de statutul de
personaj eponim.
Această idee ar fi notată doar dacă numele personajului apare in titlu.
X este un copil/un adult/un professor etc. care... (in 3-4 rânduri precizăm ce face x/cu ce
probleme se confruntă).
Evidențiem trăsăturile fizice doar dacă apare.
Portretul fizic este realizat in mod direct, prin [Link]/un alt personaj/personajul
insuși insistă asupra unor detalii care îi individealizeaza aspectul ”…”(citat).Epitetele …
comparatia … enumerațiile … au rol caracterizator.
Mult mai complex portretul moral este realizat prin caracterizare indirect, trăsăturile
protagonistului desprinzandu-se din fapte, gânduri, comportament, reacții,
[Link],faptele personajului sunt elocvente pentru caracterul său …
(ex:puternic/îndrăzneț/sofisticat) [în 3-5 rânduri evidențiem atitudinea/situația care este
relevantă pt. aspectul vizat] întai explicăm si apoi dăm citat.
Personalitatea sa se conturează și în relația cu celelalte personaje (în 6-7 rânduri numim 1,2
trăsături de caracter și explicăm cum le-am identificat ex:bunătate/politețe,
generozitate/altruism, respect/responsabilitate, compasiune/onestitate.
O valoare a personajului pe care o apreciez si eu este … . E locvență în acest sens este
(secvența în care …).Asemenea personajului, si eu consider ca … (de ex:a face bine unor oameni
aflați în nevoie e o necesitate) îndatorire nouă.
X este un personaj memorabil, bine individualizat prin intermediul căruia naratorul își
dezvăluie propriile idei si concepții despre viață.