Castelul singuartic arată

vechimea iubirii
lui,deoarece condiția lui de

- Mihai Eminescu geniu îl face să pară un lup

singuratic ce nu știe să
Lebedele sunt asociate cu
prețuiască iubirea
niște „domnitoare” ce se Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri, sinceră,fiind implicat in
zbat în apa limpede și Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; dorința lui uriașă spre
formează valuri ca niște Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi, atingerea absolutului.
„cercuri tremurânde” Dând atâta întunerec rotitorului talaz.
Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa' Personificarea doarme
Atmosfera este
Lungi perdele încreţite, care scânteie ca bruma. umbra lui de veacuri este
reprezentată de cadrul
Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte, certitudinea că acel castel
nocturn ce evidențiază
Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte, singuratic nu s-a clintit de
suspinul greierului care
Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară, veacuri din poziția sa,la fel
pune în lumină liniștea
Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. cum dragostea lui nu a luat
naturii și zvonul dulce
sfârșit.
care simbolizează o
Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,
chemare transmisă Hiperbola atâta întuneric
Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei,
indirect de către cavaler evidențiază abundența
Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie,
ce privește spre balconul acestuia,dând impresia
Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.
sălbatic ,plin de liane si unui întuneric
Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier,
roze. înnecăcios,mult mai dens.
Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier..
E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul..
Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Misterul este dat de
Ce-ncărcat era de frunze, de îi spânzur' prin ostreţe împrejurările castelului,de
Cântecul ademenitor Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe. perdelele încrețite ce
al cavalerului și
dezvăluie spațiul din
chemarea iubitei prin Respirarea cea de ape îl îmbată, ca şi sara; interiorul încăperilor și de
intermediul muzicii Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: luna ce apare de după
creează un cadru "O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, codrii,ce arată noaptea,iar
romantic ce lasă la Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, mușchiul de pe stăncă
vedere partea Te-aş privi o viaţă-ntreagă în cununa ta de raze, reprezintă umbra,răcoarea
visătoare a Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. și umezeala.
bărbatului. Vino! Joacă-te cu mine.. cu norocul meu.. mi-aruncă
De la sânul tău cel dulce floarea veştedă de luncă,
Versul: „Te-aş privi o Astfel interjecția Ah nu arată
Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă..
viaţă-ntreagă în neapărat un regret,ci o
Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă.
cununa ta de raze” validare,deoarece noaptea
face referire la albă simbolizează o noapte
Ori în umbra parfumată a buduarului să vin,
prestanța epuizat,iar albul este întărit
Să mă-mbete acel miros de la pânzele de in;
iubitei,deoarece de ideea de zăpadă.
Cupido, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mână,
cununa de raze arată
Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpână! " Versurile „Între rozele de
lumina ce inconjoară
Şi uscat foşni mătasa pe podele, între glastre, Şiras şi lianele albastre;/
un chip angelic,plin
Între rozele de Şiras şi lianele albastre; Dintre flori copila râde şi se-
de puritate și
Dintre flori copila râde şi se-nclină peste gratii - nclină peste gratii -/Ca un
inocență.
Ca un chip uşor de înger e-arătarea adoratei - chip uşor de înger e-arătarea
Amânarea plăcerii Din balcon i-aruncă-o roză şi cu mâinile la gură, adoratei -/
este dată de jocul Din balcon i-aruncă-o roză şi
dintre chemare și cu mâinile la gură,/ Pare că îl
jonglarea cu norocul dojeneşte când şopteşte cu
îndrăgostitului. căldură;/’’ semnifică un fel de
 joc între indragostiți în care ea
mereu deține
controlul,ludismul ei îl face pe
Pare că îl dojeneşte când şopteşte cu căldură;
amorezat să nu mai știe de
Apoi iar dispare-nluntru.. auzi pasuri ce coboară..
proria conștiiță,el nu își mai
Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară.
arată orgoliul,puterea sau
mândria bărbătească,ci este
Braţ de braţ păşesc alături.. le stă bine laolaltă,
purtat de brațele fetei în
Ea frumoasă şi el tânăr, el înalt şi ea înaltă.
universul [Link]ă ar fii
Iar în umbra de la maluri se desface-acum la larg
consumat o licuare magică ce
Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg
îl face să fie intr-o stare de
Şi încet înaintează în lovire de lopeţi,
euforie continuă,însă această
Legănând atâta farmec şi atâtea frumuseţi..
licuare nu este nimic altceva
Luna.. luna iese-ntreagă, se înalţ-aşa bălaie
decât sentimentul de a fii
Şi din ţărm în ţărm durează o cărare de văpaie,
îndragostit.
Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne
Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Cu toate acestea,fata nu mai
Şi cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte, rezistă tentației și coboară în
Cu-atât valurile apei, cu-atât ţărmul parcă creşte, strânsa îmbrațișare a iubitului
Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape
Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Roza este simbolul vieții,dar si
a tragismului morții creându-
Iară tei cu umbra lată şi cu flori până-n pământ se o legatură între trăsăturile
Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; florii și frumusețea efemeră a
Peste capul blond al fetei zboară florile ş-o plouă.. vieții,astfel menționarea ei in
Ea se prinde de grumazu-i cu mâinuţele-amândouă poezie arată sfârșitul
Şi pe spate-şi lasă capul: - Mă uimeşti dacă nu mântui.. nefericit...
Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Cadrul noctur este descris atât
Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, de bine încât mă face să fiu
Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. prezentă în fața unui tablou
Şi cu focul blând din glasu-ţi tu mă dori şi mă cutremuri, pictat de Leonardo Da Vinci și
De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; nu in fața unui text, ceea ce
Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, este impresionant.
Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui..
.Versurile:”Dă-mi-i mie ochii
Dă-mi-i mie ochii negri.. nu privi cu ei în laturi, negri.. nu privi cu ei în laturi,/
Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi - Căci de noaptea lor cea dulce
Aş orbi privind într-înşii.. O, ascultă numa-ncoace, vecinic n-o să mă mai saturi -/
Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Aş orbi privind într-înşii..”
Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre arată admirația nemărginită a
Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre îndrăgostitului față de iubita
Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre cetini, lui, bărbatul o sfătuiește să nu
Plase anti polen si praf? [Link] privească în lături,deoarece
speră că el îi poate fii de
Tot pământul, lacul, cerul.. toate, toate ni-s prietini.. ajuns.
Ai putea să lepezi cârma şi lopeţile să lepezi,
După propria lor voie să ne ducă unde repezi,
Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte,
 Odată cu apariția punctelor
de suspensie între
versuri,apare și
Pretutindeni fericire.. de-i viaţă, de e moarte. înstrăinarea fetei,iar
barbatul alterat de efectul
............. licorii magice,este pierdut
acum în abisul
Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri, pierderii,înstrăinării și al
Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri! durerii.
Unde ai văzut vrodată aste ţări necunoscute?
Când se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Versul ” Vecinic este numai
Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, râul: râul este
Cum îţi vine, cum îţi place pe copilă s-o desmierzi, Demiurg.”pune în evidență
După gât să-i aşezi braţul, gură-n gură, piept la piept, faptul că iubirea lor ce a
S-o întrebi numai cu ochii: "Mă iubeşti tu? Spune drept! " crezut că este veșnică s-a
Aş! abia ţi-ai întins mâna, sare ivărul la uşă, transformat numai în
E-un congres de rubedenii, vre un unchi, vre o mătuşă.. durere,așa începe procesul
Iute capul într-o parte şi te uiţi în jos smerit.. de înstrăinare a sufletului
Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit?. față de trup,acesta
pierzându-și încrederea în
Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni, [Link]
Tu cu mâinile-ncleştate, mai cu degetele depeni, îndrăgostit,ajuns acum plin
Mai suceşti vre o ţigară, numeri fire de musteţi de ură,începe să își pună
Şi-n probleme culinare te încerci a fi isteţ. întrebări la care găsește
Sunt sătul de-aşa viaţă.. nu sorbind a ei pahară, răspuns între gândurile
Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. [Link] ajunge la ideea că
Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de van sentimentele unui
Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an? îndrăgostit sunt lipsite de
Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră - el trăieşte, conștiință,rațiune și
El cu gura voastră râde, el se-ncântă, el şopteşte, alegere,deoarece la fel cum
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg, un păpușar își însuflețește
Vecinic este numai râul: râul este Demiurg. marionetele și le ghidează
fiecare mișcare,la fel se
Nu simţiţi c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! întâmplă și în cazul unui
Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? om care dă frâu unei
Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură? porniri inexplicabile căreia
Că e leagăn unor vieţe ce seminţe sunt de ură? nu i se pot opune.
Nu vedeţi că râsul vostru e în fiii voştri plâns,
Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stâns?
O, teatru de păpuşe.. zvon de vorbe omeneşti,
Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti
Fără ca să le priceapă.. După ele un actor
Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri încă,
Pân' ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă.

Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii,

Tu cu lumea ta de gânduri după ea să te aţii?
 Ultima strofă se remarcă prin
frământările eului liric,deoarece
acesta își cunoaște condiția de
Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse, geniu și știe că nu este un
Să priveşti prin lucii geamuri la luminile aprinse pierde-vară ca toți ceilalți cu
Şi s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară, care fata își dorește
Cum zâmbeşte tuturora cu gândirea ei uşoară? [Link] nu poate face
S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii, [Link] l-a dezamăgit
Pe când ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii? urmând un drum la care nu s-ar
Când încheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri, fii gândit că îl va alege,iar
Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei să degeri? el,rămas acum singur și lipsit de
Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil speranță și încredere, renunță
Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? chiar și la frumusețea de a
Încleştând a tale braţe toată mintea să ţi-o pierzi? visa.” N-o mai caut.. Ce să caut?
De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi E acelaşi cântec vechi,/
Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Setea liniştei eterne care-mi
Când ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicul, înţelege-o.. sună în urechi;”
Da.. visam odinioară pe acea ce m-ar iubi,
Când aş sta pierdut pe gânduri, peste umăr mi-ar privi,
Aş simţi-o că-i aproape şi ar şti c-o înţeleg..
Din sărmana noastră viaţă, am dura roman întreg..

N-o mai caut.. Ce să caut? E acelaşi cântec vechi,

Setea liniştei eterne care-mi sună în urechi;
Dar organele-s sfărmate şi-n strigări iregulare
Vechiul cântec mai străbate cum în nopţi izvorul sare.
P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată
Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată.
Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună,
Se împing tumultuoase şi sălbatice pe strună,
Şi în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit,
Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit..
Unde-s şirurile clare din viaţa-mi să le spun?
Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun!